V-aș lăsa pur
și simplu cu desenele acestea animate care-mi plac la nebunie, atâta-s de
faine! Dar parca nu mă îndur, nu vrea să tacă Andru aceea care are o opinie în
legătură cu orice, o explicație, încă o întrebare etc. Așa încât puteți trece
fără probleme peste paragrafele următoare, direct la desene, nu pierdeți nimic
important.
Unei nu-i plac
schimbările, noutățile. Tocmai de aceea încercăm, din când în când, s-o scoatem
din zona ei de confort prin experiențe noi, mâncăruri noi, oameni și situații
noi și, de ce nu, desene animate noi. De când a descoperit Minimaxul, Una a
pierdut enorm. A pierdut, întâi, un potențial instrument de învățare a limbilor
străine. A pierdut, apoi, ceva cu mult mai delicat și mai greu de refăcut: a pierdut
capacitatea de a supraviețui cu seninătate într-un mediu lingvistic necunoscut.
Pe la 3 ani
putea, spre exemplu, urmări fără probleme un episod din ”Caillou” în engleza
sau în franceză, putea apoi să-l rezume fără să piardă informație esențială,
toate acestea pentru că făcea efortul să înțeleagă și dincolo de limbajul
verbal, se scufunda pur și simplu în poveste și curgea împreună cu ea. Acum, un
episod din ”Caillou” în franceză e sinonim cu o tonă de frustrare, pentru că,
obișnuită cu dublajele de pe Minimax, a devenit leneșă. Nu mai face efortul să
urmărească întâmplările, o neliniștește tot ceea ce nu înțelege și în cele din
urmă renunță.
Așa încât, atunci
când am descoperit aceste desene animate, mi-am spus că-s minunate ca să-i
redea Unei un pic din încrederea în sine pe care o avea acum vreun an, un an
jumătate – au personaje ne-mai-po-me-ni-te care spun povești spumoase și da,
sunt în limba rusă. Nedublate. Mai multe aici.
