De ce l-am făcut?
Pentru că lucraserăm
mult, spun eu, pe o singură temă – copacii, mi-am dorit ca munca Unei să aibă
și o finalitate concretă, palpabilă. Am dorit să existe o dovadă materială a
pasiunii cu care cercetase, se documentase, citise și explorase. Am vrut ca ea
să aibă un instrument care s-o ajute sa
arhiveze ceea ce aflase, sa recapituleze, eventual; un instrument destul de
flexibil cât să poată fi folosit ușor de un copil de 5 ani, dar destul de
complex încât să crească odată cu ea – altfel spus, care să poată fi completat,
actualizat pe măsură ce Una ar fi crescut și ar fi aflat lucruri noi despre
tema noastră “de cercetare”. Ceva care să fie proiectul nostru, “al
fetelor”; ceva la care să
contribuie în mod substanțial, și nu un material primit de la mine, gata făcut.
Ceva care să-i și placă, evident. Așa am ajuns să facem un lapbook.
Ce este?
În școala
românească, i s-ar spune, probabil, portofoliu (dar ar fi ceva plictisitor,
lipsit de impact vizual asupra cititorului/utilizatorului, făcut numai așa,
fiindcă-l cere proful și uitat pe undeva sau aruncat imediat ce e notat). Să-i
spunem “portofoliu”, dacă vreți un termen autohton, dar mie mi-e mai drag
lapbook-ul fiindcă mă gândesc imediat la Una așezată pe covor sau pe canapea,
cu dosarele ei în poală, răsfoind, turuind fără încetare, minunându-se de ce
i/ne-a ieșit.
Cum l-am făcut?
Am pornit de
la trei dosare simple de carton și câteva coli de hârtie colorată. Am suprapus două dosare și le-am lipit astfel încât am obținut o ”structură” cu trei pagini - una mediană, fixă, altele laterale, care se pliază peste cea mediană și închid dosarul. Din al treilea dosar am folosit doar o jumătate, pe care am lipit-o de partea mediană/fixă a lapbook-ului, astfel încât să se deschidă în sus. Cu hârtie colorată puteți ”îmbrăca” orice parte a dosarului doriți.
Cred că fotografiile vor explica mai bine cum am procedat ca să
montăm totul la un loc.
Dacă subiectul vă interesează, veți găsi tutoriale
nenumărate, unele mai simple, altele mai sofisticate. Iată, aici, un site întreg
dedicat subiectului, iar aici
un blog care vă pune la dispoziție tone de informație. Iată, aici
zeci de pagini cu template-uri pe care le puteți descărca gratuit. Am folosit
și noi câteva, le veți recunoaște în fotografii.
Ce conține?
·
coperta (la care Una încă lucrează și pe care nu m-a lăsat s-o fotografiez, că nu e gata; probabil nu va fi niciodată gata);
·
un
pliant despre părțile copacului, un buzunar în care am introdus desenele Unei
și carduri înfățișând anotimpurile copacului, un buzunar cu materiale pentru scris-citit
în limba română și un altul pentru materialele noastre în limba engleză;
·
un
pliant cu informații despre foioase și unul cu informații despre conifere;
·
un
pliant despre părțile frunzei, un altul – în formă de floare –, despre
fotosinteză; un buzunar pentru cardurile cu tipuri de păduri (ar fi trebuit sa
fie 3 parts cards, au rămas însă simple carduri de identificare, pe Una n-o
interesează foarte tare activitatea de asociere a imaginilor cu denumirile
aferente); buzunare în care am introdus cardurile folosite pentru a ilustra
ciclul evolutiv la foioase (măr și stejar), respectiv cele folosite la
activitatea de identificare a coniferelor;
·
o
”cărticică” despre copaci extraordinari, în care am adunat câteva informații
despre bonsai, sequoia, arborele de cauciuc, maslin și baobab; un buzunar în
care vom așeza o crenguță de măslin, când va fi să ajungă ea la noi de peste
mări și țări; un carnețel în care Una poate să scrie/deseneze ce-i trece ei
prin cap (pe prima pagină a scris, în timpul vânătorii de copaci, prin ei
adunare mai complicată, 20+7=27 copaci J ).
·
un
plic mare în care păstrăm toate planșele laminate care n-au încăput în altă
parte;
·
un
plic mare în care păstrăm jocurile (un puzzle în formă de măr, câteva planșe de
la un sudoku cu frunze, un alt joc matematic etc.).
Am mai repeta experiența?
Da. Avem acum mai multe resurse la îndemână – ați râde de
mine dacă ați ști cât am muncit să fac pliantul acela despre copaci
extraordinari, numai nu-mi ieșeau măsurătorile! J Unei i-a plăcut. Petru a câștigat și el ceva „experiență”
din tot ce s-a întâmplat.
Așadar,
probabil că o să mai încercăm un lapbook la vară. Festivalul de Artă Medievală
e un eveniment care se desfășoară anual în cetate și Una îl pregătește cu
pasiune cu luni înainte – citim, bricolează, inventează, colorează, anticipează
zilele de întâlnire cu cavalerii și cu domnițele lor. Anul acesta am și filmat
câteva dansuri medievale (sau doar de de inspirație medievală?) pentru ea,
fiindcă vrea să le poată dansa la anul, la festival. Deci o să reluăm ce-am
început astă-vară și chiar o să facem, în așteptarea cavalerilor, un lapbook
despre castele și locuitorii lor.
