Continentele

           Cam orice face acum Una trebuie să facă și Petru. Iar dacă Una a făcut de dimineață un puzzle cu harta lumii, a trebuit să fie și el acolo, zburlit, desculț și-n pijamale, dar teribil de competent în chestiuni de geografie. Puzzle-ul cu pricina e unul de dimensiuni mari, făcut de Melissa&Doug. Piesele din carton gros, lucios sunt probabil foarte plăcute la atingere de vreme ce Petru a trebuit să facă nenumărate curse de la nord la sud și de la est la vest de-a lungul hărții. Ca să nu ne supărăm, am recapitulat așa cu Una punctele cardinale, ne-am adus aminte pe unde trece ecuatorul și-am buchisit, din nou, numele continentelor.

            Ne-am folosit și de un indicator ca să animăm nițel sesiunea de ghicitori cu temă geografică: pe ce continent locuim noi? Care e continentul cel mai sudic? Ce continent nu e traversat de ecuator? Pe ce continente poți călători pe uscat, pornind din Europa? etc.

            Luminița de la capătul indicatorului a stârnit entuziasm, prea mult entuziasm, din păcate, de vreme ce indicatorul e numai unul iar copiii, întotdeauna doi. Ca să-l distrag pe unul dintre prunci – niciodată nu știu care dintre ei e dispus să cedeze – am adus lângă noi două cărți tare frumoase de-ale lui Petru. Au apărut la editura Teora, se numesc ”Locuri, plante, animale” și sunt, în esență, cărți ilustrate, cu foarte, foarte puțin text. Fotografiile sunt toate imagini din natură care reprezintă habitate diverse, mai sălbatice sau mai prietenoase cu omul.

            Am deschis deci cărțile  (le găsiți aici și aici) și-am căutat pe glob locuri unde se regăsesc realitățile din fotografii. Practic, am vorbit despre tipuri de climă și răspândirea lor pe glob (dar nu în termenii ăștia foarte sofisticați).



            Mi-ar fi plăcut să-i pot imprima Unei niște fișe extrem de frumoase care merg perfect cu discuția noastră de azi. Dar am rămas fără imprimantă, dar afară viscolește… cum, cine să scoată nasul în vijelie?! Una a salvat situația și și-a amintit de un joc de memorie cumpărat mai demult de la Julia Toys: am sortat cardurile care se potriveau unui anume habitat, ajutându-ne de imaginile din cărți și de ce mai știm noi despre lume.

           

 

 

             Cu Petru am potrivit cardurile în perechi – e pentru prima oară când are răbdare să stea lângă mine, pe covor, să căutăm perechile imaginilor si să le așezăm ordonat, una sub cealaltă.

            Cu Una am jucat jocul de memorie așa cum era ea obișnuită.

            Și uite așa, fără să vrem, am ajuns să facem mult mai mult decât ne-am propus. I-am avut vioi și atenți lângă mine, am găsit câte ceva de făcut pentru fiecare dintre noi și-am redeșteptat interesul Unei pentru călătorii imaginare în jurul lumii.

Continentele

Ce e lumea pentru Una?
 

Lumea e locul pe care vrea să-l stăpânească. Cum îl va stăpâni? Păi… încă nu știe. J Împărătesele din basme erau împărătese pur și simplu, nu povestea nimeni acolo despre cum au ajuns ele stăpâne. I-am propus atunci să cunoască întâi bine locul pe care așa de fierbinte vrea să-l aibă în grijă. Așa am ajuns să vorbim despre continente și oceane.

 

Cum te pregătești ca să cucerești lumea?
 

Întâi citești și te joci mult. Am folosit des atlasul geografic pentru copii de la editura Prut, o achiziție excelentă, dacă mai trebuie să spun asta. Limpede, aerisit, cu dimensiunea foarte practică dată de manipularea magneților, e o resursă nemaipomenită ca să înveți prin joc.
 

 

Am privit și-am desenat hărți, am citit despre exploratori celebri, am călătorit și noi cot la cot cu Apolodor înainte să…

 

Punem lumea pe frigider!
 

 

Am printat în format A3, în două exemplare, o hartă – aceasta. Mi-a plăcut fiindcă are și câteva repere pe care Una le stăpânește (punctele cardinale, ecuatorul) și pe care nu vreau să le uite. Un exemplar l-am prins frumușel în magneți pe frigider și l-am folosit în două feluri. Întâi, ca suport pentru un puzzle (nici nu știu dacă e puzzle, dar în lipsa unui cuvânt mai bun, rămâne așa). Am decupat grosolan continentele din celălalt exemplar al hărții noastre, le-am lipit un magnet pe verso și-am scris pe fiecare numele continentului. Le-am lăsat pe frigider, lângă hartă, iar Una a așezat fiecare continent la locul lui, când mai venea să-și ia un iaurt.
 

 

Pasul următor a fost să înlocuim piesele de puzzle cu etichete. Simplu ca bună ziua, ieftin ca braga, de vreme ce până și magneții i-am reciclat de la jucării mai vechi de-ale copiilor.
 

 

Cartea de colorat și cărticica-acordeon
 

Pentru alte momente în care Una a căutat ceva de colorat, am printat de aici câteva pagini care ne-au folosit și ele în mai multe moduri. Colorând (fără prea multă grijă, ce-i drept), a pus la treabă memoria vizuală. În josul paginii poate scrie de mai multe ori numele continentelor, deci sunt șanse bune să le rețină mai ușor decât memorând mecanic.

 

Apoi, căutând să ducem lucrurile un pic mai departe, am folosit o idee pe care ne-a prezentat-o Laura, mămica unei buburuze simpatice foc: o cărticică/mapă formată din plicuri colorate. Am lipit plicurile unele de celelalte, astfel încât să se deschidă în cascadă, Una a scris numele fiecărui continent pe o etichetă (am printat imaginile continentelor de aici, se găsesc chiar pe ultimele două pagini ale documentului).
 

 

În plicuri am strecurat câteva carduri care rezumă, într-un mod extrem, extrem de sintetic, specificul fiecărui continent. Nu le-am mai fotografiat, dar dacă navigați pe link, o să vă faceți o idee foarte clară despre cât sunt ele de frumoase. I le-am arătat Unei mai mult pe post de teaser, în speranța că ele vor stârni întrebări, că vor conduce la muncă serioasă de cercetare de acum încolo.

Ce urmează?
 

O călătorie în jurul lumii, desigur. Una o plănuiește de când poate vorbi. Din păcate, nu i-o pot oferi, deocamdată, decât în forma aceasta, virtuală. Vom lua continentele pe rând, de la sud spre nord, să ni le apropiem un pic prin imagini, lecturi, jocuri și jucării. Încerc să pregătesc pentru copii ceea ce pe blogurile străine se numește continent boxes sau continent bags.
 

Conceptul de ”continent la cutie” mi se pare extraordinar, așa aduni la un loc obiecte de tot felul care să exprime specificul unui spațiu geografic și cultural. Totul rămâne practic, pipăibil, manipulabil, mâinile mici pot să răvășească întreg conținutul cutiei, și ochii mici pot să se facă maaari de uimire, și se aud tot felul de ”uiteee, vaaai, wooow, iupiii”.
 

Apoi, o astfel de cutie poate crește împreună cu copiii – pot adăuga acolo, în timp, lucruri care să răspundă nevoii lor de cunoaștere din momentul acela.
 

Și nu în ultimul rând, sunt un instrument de lucru/joacă/studiu atrăgător pentru categorii de vârstă diferite. Noi încercăm să-l includem cât mai mult pe Petru în ceea ce facem, de aceea încerc să găsesc, pentru fiecare continent, cât mai multe pretexte de joacă senzorială sau pretend play la care Petru să aibă acces. Una e țintită mai ales pe scris-citit în ultima vreme și mai puțin pe crafturi, așa că nu va fi greu să găsesc lucrușoare stimulative și pentru ea.
 

Cam acesta-i planul meu, numai Una știe dacă se va concretiza până la capăt sau nu. Așadar, data viitoare (data viitoare sub eticheta ”geografie pentru pici”, să fim bine înțeleși) vă scriu din Antarctica! Voi purta mănuși groase, n-o să vă văd bine din cauza cumplitelor vânturi antarctice și-o să am maaaare nevoie de-o cafea fierbinte!