Ziua merilor în floare

         

          De când nucul Mirunei a fost tăiat, copila a tot căutat un copac de care să se simtă legată. Un reper în jurul căruia să se țeasă firul unei povești noi… Iar în ziua în care a văzut mărul acesta înflorit, s-a decis: îl adoptă. Se știu de mult, fetița și mărul. Ea s-a mai jucat în preajma lui și-n anii trecuți, i-a mâncat merele, i-a încercat crengile, fără să aibă curajul să urce prea sus. E prima înflorire pe care o trăiește, însă, așa de intens…

            Să adopți un copac seamănă cumva cu îmblânzitul vulpii Micului Prinț. Te joci mult lângă copac, te apropii apoi și-l îmbrățișezi, stai de vorbă cu el – dar ce vorbiți, e secretul vostru, iar limba în care vorbiți e un secret și mai mare. Așa, copacul adoptat de tine nu mai seamănă cu nici un alt copac și din clipa aceea, între voi s-au țesut legături invizibile, dar trainice…

            Mărul înflorit al Mirunei e singur într-o margine de pădure, destul de departe de livezile satului, prea aproape de coniferele din jur. Înflorit, e o sărbătoare. Ne-am așezat o vreme sub crengile lui, iar zumzetul neîntrerupt al albinelor, și lumina, și florile au construit deasupra noastră o cupolă fragilă de frumusețe și strălucire.

            O floare de măr culeasă din iarbă și mărul adus de acasă au provocat discuții lungi despre polenizare, despre drumul misterios de la floare la fruct. Acasă am răsfoit pe îndelete și niște enciclopedii, dar despre asta - mai târziu...

Anotimpurile

         E aprilie și nu de puține ori ne trezim dimineața ca să descoperim pe fereastră vârtejuri de fulgi cărora le mai trebuie numai zece minute de joacă. Așadar, vorbim des cu Petru despre anotimpuri în primăvara asta capricioasă.

            Ne-am folosit, întâi, de o idee minunat de simplă a Ligiei ca să reprezentăm anotimpurile unui copac.

Cântăm, pe melodia de la ”Frère Jacques”, un cântecel improvizat al anotimpurilor: ”Primăvara, vara, toamna/ Și iarnaaa/ Și iarnaaaa./ Patru anotimpuri/ Aaaaanul are./ Anotimpuri, anotimpuri.” De fapt, asta cânt eu, Petru nu cântă decât ”iarnaiarnaiarnaaaa, iarnaiarnaiarna”.

 Am folosit și câteva materiale mai vechi, moștenite de la Miruna: planșe cu cele patru anotimpuri pe care se plasează jetoane cu imagini reprezentative pentru fiecare dintre ele. Cu Petru folosesc numai câte două planșe simultan, de obicei primăvara și orice alt anotimp, ca să avem timp să și discutăm nițel fiecare imagine.

 

Când ne amintim, recitim o cărticică pe care Miruna a iubit-o mult, ”Lunile și anotimpurile”, de la editura Prut, despre care am mai scris mai demult.

Și pentru că Petru a fost incredibil de dornic să lucreze la măsuță în ultima vreme, l-am ajutat să realizeze câte un colaj pentru fiecare anotimp în parte. Am trasat conturul mâinii lui pe hârtie maro, am decupat eu toți cei patru copăcei și i-am pus la dispoziție hârtie colorată pentru fundal și pentru mototolit. Detaliile cu creioane colorate îi aparțin – a fost ideea lui să traseze o linie a solului și iarbă pe unele planșe. Ca niciodată, a lucrat atent și a dus proiectul până la capăt.