[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (19)

[EN] Aware or not of how Asians struggle with pronouncing English, I hope there would be many those enjoying this recommandation. [RO] Conştienţi sau nu de felul în care asiaticii se luptă cu pronunţarea englezei, sper că vor fi mulţi cei cărora să le placă această recomandare.

[EN] It’s a website (+ another) storing some 600 pages with examples of ‘funny’ (not for teachers :-) deformations of the English language. [RO] Este un website (+ altul) care stochează vreo 600 de pagini cu exemple de ‘amuzante’ (nu pentru profesori :-) deformări ale limbii engleze.

[EN] The phenomenon occurs especially but not exclusively in Japan (where it’s known as Engrish) and China (Chinglish). [RO] Fenomenul apare în special, dar nu exclusiv în Japonia (unde este cunoscut drept Engrish) şi China (Chinglish).

[EN] Most usually, the hilarious new words and nonsensical phrases appear because these languages have no ‘l’ and ‘r’ sounds. [RO] Cel mai adesea, hilarele noi cuvinte sau frazele fără sens apar pentru că aceste limbi nu au sunetele ‘l’ şi ‘r’.

[EN] It’s a perpetual confusion between the two, similar to the one that young children often make when learning European languages. [RO] Este o perpetuă confuzie între cele două, similară celei pe care copiii mici o fac adesea când învaţă limbi europene.

[EN] This explains why many people in Shanghai were refering to an nonexistent ‘Lomania’ instead of Romania :-) [RO] Aceasta explică de ce mulţi oameni în Shanghai se refereau la o inexistentă ‘Lomania’ în loc de România :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (20) – Litter… ature?! / Liter… lături?!

[EN] Litter…ature?! Not really, as both books seemed interesting enough. [RO] Liter… lături?! Nu chiar, căci ambele cărţi păreau destul de interesante.

[EN] However, someone in Lewes (East Sussex) seemed to have had enough of them.  [RO] Totuşi, cineva din Lewes (East Sussex) parea să se fi săturat de ele.

[EN] As for the pun, here’s an anecdote that an English language tutor from the University of Sussex told me. [RO] Cât despre calambur, iată o mică anecdotă  pe care o profesoară de limba engleză de la University of Sussex mi-a spus-o.

[EN] A foreign student of hers thought that he was sending letters home...  care credea că trimite scrisori acasă… [RO] Un student străin de-al ei credea că trimite scrisori acasă…

[EN] ...while putting them not into Royal Mail post boxes, but into trash bins inscribed with the word LITTER. [RO] …în timp ce le punea nu în cutii poştale ale Royal Mail, ci în tomberoane înscrise cu cuvântul LITTER (gunoi).

[EN] The word looked like LETTER to him :-) [RO] Cuvântul părea LETTER (scrisoare)  pentru el :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

A joke about Germany’s supremacy in Europe [O glumă despre supremaţia Germaniei în Europa]

Germany’s economic supremacy in today’s Europe (EU and EMU respectively) may not be anything to joke about. It’s a sheer fact.

.

No matter how much the Perfidious Albion, France, Poland or Romania would be whining about it, there’s only one economic superpower in the EU.

.
The topic is very interesting and – God willing – I would like to write more about it in 2011, especially as the ‘EMU crisis’ (or ‘euro crisis’, or whatever… – but still a ‘crisis’) is far from over.
.

Until then, here’s an interesting joke that could well be about... Germany’s lobby in Brussels. And let us ignore for a while that the German language is in not position of challenging the supremacy of English yet.
.

However, the joke (I thank a fellow blogger for sending it to me) it’s not completely far-fetched, as it may seem to some.
.

It makes an interesting analogy to how Germans know how to have things ‘done their way’ within the EU. They many not have Hitler’s Wehrmacht, but their economy is as strong today as it has ever been for the past two hundreds of years.
.

Enjoy the joke (+ my not-so-spectacular pics from Berlin), and keep an eye on Germany! I’d say it’s too early to dismiss this country’s potential on the world’s stage.
.

We’d better try to understand more this of country, and even learn German!
.

Even before learning Chinese, I’d say that any European country not having at least several ‘platoons of intellectuals’ who could speak perfect German and perfect Russian has a severe handicap. Only God can spare that country of the cost of such ignorance!
.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
.

“Euro-English”
(nothing but a joke, but bearing a ‘seed of truth’ like every joke :-)
.

The European Commission has just announced an agreement whereby English will be the official language of the EU rather than German which was the other possibility.
.

As part of the negotiations, Her Majesty’s Government conceded that English spelling had some room for improvement and has accepted a five year phase-in plan that would be known as ‘Euro-English’.
.

In the first year, ‘s’ will replace the soft ‘c’. Sertainly, this will make the sivil servants jump with joy. The hard ‘c’ will be dropped in favour of the ‘k’. This should klear up konfusion and keyboards kan have 1 less letter.
.

There will be growing publik enthusiasm in the sekond year, when the troublesome ‘ph’ will be replaced with ‘f’. This will make words like ‘fotograf’ 20% shorter.
.

In the 3rd year, publik akseptanse of the new spelling kan be ekspekted to reach the stage where more komplikated changes are possible.
.

Governments will enkorage the removal of double letters, which have always ben a deterent to akurate speling.
.

Also, al wil agre that the horible mes of the silent ‘e’-s in the language is disgraseful, and they should go away.
.

By the fourth year, peopl wil be reseptiv to steps such as replasing ‘th’ with ‘z’ and ‘w’ with ‘v’. During ze fifz year, ze unesesary ‘o’ kan be dropd from vords kontaining ‘ou’ and similar changes vud of kors be aplid to ozer kombinations of leters.
.

After zis fifz yer, ve vil hav a reli sensibl riten styl. Zer vil be no mor trubl or difikultis and evrivun vil find it ezi to understand ech ozer.
.

Ze drem vil finali kum tru! Und ve vil al be speking German lik zey vunted in ze furst plas!
.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (16) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

I don’t remember what great British figure (of rather recent history) said it, nor when or where – that’s why this is another question for my readers: can anyone clarify this to me??? – but I surely found memorable the following bolded quote.

It is a politically incorrect but very likely explanation of why the Perfidious Albion was keen on being accepted into the EU, and had to endure the humiliation of rejection. In 1963 and 1967, London got a stinging ‘NO’ from Charles de Gaulle.

Some (historically isolationist) Brits may have opposed EU accession, others (mainly from the business community) may have been in favour of European Integration, in order to reap the benefits of taking part in the Common Market.

Yet there might have been another motivation at stake. A political one. According to what I’ve heard, a big reason for which Britain wanted to be part of the EEC (now EU) would not be so much a pro-Europe one, but rather an anti-France one:

“For the past hundreds of years, we’ve been getting into everything the French were part of, so that we could ruin it.” Whether this is but a joke or an anecdote, I seriously doubt that the Brits were really good at ruining the EU.

Successive British governments and various individual politicians may have put some (welcome or simply silly – that remains a matter of debate!) brakes on some European projects. However, have they ever truly wanted to ruin the EEC/EU?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (16) [Despre transportul în comun în UK]

Thanking again to my reader C.L. for the pictures (not that I wouldn’t have a dozen unpublished pics of British buses :-), here are some more or less funny bus jokes – read more here, here, here, here or here.

Is it typically British that their humour is rather approximate to many foreigners?! Could I be regardes as having a pro-British bias for finding jokes like these pretty funny?

Some policemen (from Romania, let’s assume, so that none of my foreign friends are offended) take a trip on a double-decker bus. Officers sit on the lower level, while agents on the top level.

Not long after the bus takes speed, worryingly screams are heard from above. “Why are you screaming like this?,” officers ask.
“We don’t have a bus driver!!!,” the passengers from the upper deck shout.

A man standing at a bus stop was eating a hamburger. Next to him stood a lady with her little dog, which became very excited at the smell of the man’s supper and began jumping up at him.

“Do you mind if I throw him a bit?” said the man to the lady.
“Not at all,” she replied, whereupon the man picked the dog up and threw it over a wall.

Passenger: “Does this bus go to Manchester?” Driver: “No.” Passenger: “But it says Manchester on the front.”

Driver: “There’s also an advertisement for baked beans on the side, but we don’t sell them!”

Roger was sitting in a very full bus, when a fat woman opposite said: “If you were a gentleman, young man, you’d stand up and let someone else sit down.”

“And if you were a lady,” replied Roger, “you’d stand up and let four people sit down.”

Finally, here’s bit of a politically incorrect (ethnic) joke. A British company hires 44 drivers from Poland, and is very pleased with their driving skills, as well as with how quickly they pick up English and even Glaswegian.

Guess what happens on the first day of work. The first thing they do after getting in the driver’s seat is to start asking the passengers: “Do you know where we are?”

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (14) [Despre transportul în comun în UK]

Offering images of how British trains look like (quite comfortable, I’d say), I can only ‘illustrate’ the pictures with a little description of how Romanian trains are.

Apart from enumerating the classical epithets – old, slow, noisy, dirty (except for the sleeping cars where I had a pleasant experience this spring), expensive, always late, often crowded – I’d rather mention some anecdotical quotes.

They were offered to me by a British who had worked in Romania for some years until about a year ago, and who is quite familiar with the sad realities of our country.

Given the fact that he loves a Romanian woman, and that he is quite fond of Romania, I hope that his opinions couldn’t be considered a malicious exaggeration.

Here’s how he described to me the four categories of trains run by the Romanian state rail company (CFR) + some of my comments in square brackets.

1) Intercity – “the most expensive, and most bearable” [a bit cheaper than airplanes who are 14 -15 times faster, of course];

2) Rapid – “Oh, this one has got functional toilets” [if you’re a real expert at keeping your balance if not – God forbid! – sitting on it while the train is on the move]; 3) Accelerat –“a bit faster than very slow” [not recommendable at all];

4) Personal – “the kind of train that passes through and stops in every station where no one would like to get off” [good for an as short as possible journey, as a genuine Romanian experience].

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (13) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Throughout the previous 223 posts of this blog there were many little stories of mine + comments where I and my readers made (not necessarily programatic) attempts to offer some insights about how the truly British are.

Of course, there’s no way I could claim that we could have drawn an exhaustive general picture of the Brits on a blog. Nevertheless, one of my claims was that motorists in this country appear to love German cars, as these pictures show.

It seems I wasn’t wrong at least on this one. If we were to give credit to what I accidentally read on this website, the British love for German cars is a particular feature of this nation. I came across this definition of Britishness:

“Being British is about driving in a German car to an Irish pub for a Belgian beer, then travelling home, grabbing an Indian curry or a Turkish kebab on the way, to sit on Swedish furniture and watch American shows on a Japanese TV.”

Then the little joke (taken from here) adds: “And the most British thing of all? Suspicion of anything foreign.”

There’s little doubt that the national British manufacturing industry is in dire straits – as long as even an iconic car brand like the Mini was taken over by the Germans! – but are the Brits really suspicious about anything foreign?!

According to my personal experience, I’d say that the Brits are more open to experiencing anything foreign than most other European nations, and also more tolerant than others to anything alien, unusual, and even bizzare.

Why is it that some believe the opposite? Are the Brits suspicious of foreign stuff? Or is this because they are suspicious of everything, including themselves? God willing, maybe I’ll have some comments on this topic!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

România, în pălăvrăgeala a doi scoţieni [Romania, in two Scotsmen’s chat]

Pentru a avea o cât de mică imagine (evident, cât se poate de irelevantă statistic, dar poate relevantă prin autenticitatea ei) legată de cât de multe ştiu scoţienii obişnuiţi despre România, redau o mică discuţie între personajele din imaginea de mai sus, la care am tras cu urechea.

Cei doi n-aveau habar că eram interesat de ceea ce îşi spuneau, mai ales că nu mi s-a părut relevant a le corecta eu lipsa de cunoştinţe geografico-istorice.

Ne credem noi deştepţi foc, dar pun pariu că destui români (un procentaj relevant statistic – na, că m-am contaminat cu obsesia britanică pentru fapte şi cifre :-) n-ar putea indica pe vreo hartă unde este Scoţia sau ar numi Anglia întregul stat (UK) pe care englezii îl împart cu scoţienii, galezii, nord-irlandezii, dar şi cu indieni, pakistanezi, ciprioţi şi maltezi şi, mai nou, polonezi sau lituanieni etc.

Apoi, nici n-a fost mare efort în a-i poza fără ca ei să bage de seamă, pentru că m-am prefăcut – cerând voie ospătarului – că, de fapt, mă interesează să fac câteva poze într-un pub din Edinburgh.

Aşadar, să numim personajele A (cel mai în vârstă, din stânga imaginii), respectiv B şi să reproduc mai jos, atât cât mă ţine memoria, dialogul lor despre România.

A: “Ştii, eram certat cu prietena mea şi am vrut să o îmbunez, aşa că i-au luat o sticlă de vin… românesc”, zice omul, destul de amărât, pentru că micul cadoul n-a avut deloc efectul dorit, povestind apoi că femeia i-a replicat “Ţi-am mai spus că urăsc vinul bulgăresc, ştii bine treaba asta”.
B: “Şi tu ce i-ai spus?”
A: “Păi nu este bulgăresc, este din România, nu vezi, că doar scrie clar pe sticlă?”. Fără succes, căci femeia tot pe a ei o ţinea: “România, Bulgaria, tot aia este, doar ţi-am zis că nu-mi place vinul lor”.
B: “Parcă erau două naţiuni (different nations) nu-i aşa?”.
A: “Păi aşa ziceam şi eu… nu ştiu…”

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (9) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Nu ştiu dacă anecdota povestită undeva de Părintele Rafail Noica o fi adevărată, însă cu siguranţă este plauzibilă, căci după raţiunea multor capete de umanişti din UK, nu o dată sunt răstălmăcite adevărurile creştine în acest fel.

Cică, relatează părintele undeva, un preot din Anglia era speriat de un enoriaş care se îmbăta mereu şi l-a întrebat cum de se întâmplă aşa ceva. “Păi, fiindcă în predica Sfinţiei Voastre spuneţi: ‘Iubiţi-vă vrăjmaşii!’, şi pe un afiş din afara bisericii se spune că vrăjmaşul cel dintâi este alcoolul!”.

Ei bine, un asemenea răspuns s-ar încadra în logica multor britanici cunoscuţi personal. Cât despre cei care nu au încă drept dumnezeu nici idolul ‘logică’ (pentru că nu există ateism propriu-zis, ci doar idolatrie!), ci trec direct la idolul alcool – vezi aici.

Oare s-or termina vreodată ştirile acestea despre problemele cu alcoolul ale copiilor din UK? Sau, mai bine zis, oare vreun guvern de-al consevatorilor va pricepe făcând şi altceva pentru a opri distrugerea unei generaţii decât au făcut laburiştii?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (7) [From my forays into Scotland's heartland]

Pentru că de multişor n-am mai împărtăşit nicio descoperire de prin Scoţia (din foarte multele lucruri pe care le mai am încă de povestit), iată câteva mici mostre din ciudăţenile pe care le mai dau pe gât locuitorii acestui ţinut.

Nu că ar putea aceste băuturi să se apropie de nenumăraţii hectolitri de whisky şi bere care se consumă an de an, însă iată că există şi altceva de dat pe gât.

Cum whisky-ul propriu-zis sau cremele de whisky (extremităţile imaginii) nu sunt deloc necunoscute pe alte meleaguri, mai neobişnuită este combinaţia tipic scoţiană (?!) de votcă cu zmeură, o băutură îndrăgită mai ales de fete puse pe petreceri (partying), de care toată ţara asta (şi nici lumea largă, de unde sunt atrase ca muştele la… către UK) nu duce lipsă.

Încă şi mai ciudată pare altă băutură, care, în esenţă, este o amestecătură de ingrediente, vândută ca băutură de sine stătătoare.

Această Atholl Brose se face din combinaţia a 20 de măsuri egale din: un soi de zeamă de ovăz (7 părţi), whisky (7 părţi), smântână (5 părţi) şi miere (o parte). Sincer, n-am avut ocazia să gust aşa ceva (dar aş face-o cu o ocazie viitoare :-), dar mi se pare interesantă povestea cu care este livrată.

De altfel, orice mănânci şi bei în Scoţia, în orice pub intri sau pe orice stradă calci, nu se poate să nu dai de câte o istorioară.

Poate nici nu-i aşa de grozav ceea ce guşti, însă povestea sporeşte savoarea sau cel puţin te păcăleşte să dai banii pentru a gusta chestia respectivă.

Ei bine, se zice că băutura aceasta a fost inventată accidental, pe la 1745, când un anume Duke of Atholl a vrut să stârpească un cuib de rebeli din Scottish Highlands.

În loc să-i înseteze otrăvindu-le fântâna preferată, unde veneau să-şi potolească setea, isteţul lord s-a gândit cum să-i facă să vină cât mai des la locul respectiv.

Otrăvirea (soluţia clasică în războaiele de gherilă) i-ar fi îndepărtat pe rebeli, dar ducele a ştiut cum să-i atragă în capcană, turnând butoaie de whisky şi miere în fântână… Cică licoarea născută atunci în fântână ar semăna cu cea care astăzi aminteşte de acea întâmplare.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (5) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

Guess whose was the huge book in the picture? It belonged to another of those beautiful and smart girls in the UK who don’t seem to think only of booze, sex and shopping. And as long as some many judge a woman as loose based upon a single glance, I dare saying she is intelligent after a single 3-minute chat.

“Yes, we should learn everything in it”, the cute student answered to me, while holding the book for my camera. Her dream is to become a EU competition law attorney! Too bad that, like many other Brit girls, she doesn’t like being photographed.
.
Q: Hence, I can only use the imagine of the book to illustrate a classical question/answer ethnic joke I came across a few days ago – Which are the three thinnest books in the world?
.
A: The book about German humour, the British cooking book, and the book about Turkish democracy. I could only add my personal amendments that, every now and then, one could find a German with some sense of humour, few things around the UK are at least edible, whilst the Turkish democracy has seriously improved for the past decade or so.

Nevertheless, broadly speaking, this politically incorrect joke bears enough seeds of truth, doesn't it?
.
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Aşteptând încă revoluţia mondială... (2) [Still waiting for the world revolution...]

S-ar putea crede că îi caut cu lumânarea pe troţkiştii ăştia (care, dacă cifrele date de ei or fi reale, oricum nu reprezintă mai mult de 0.01 la sută din populaţia UK!)... Uite cum am reuşit, după numai o săptămână de la prima întâlnire de acest fel, să discut şi cu o femeie din această nefericită categorie de oameni ai muncii.

"Foarte bun ziar", crede ea despre acest Socialist Worker, autointitulat săptămânal revoluţionar anticapitalist. O greţoasă ciorbă de idei aberante, zic eu! E limpede că nici această a doua întâlnire nu mi-a trezit în niciun fel conştiinţa revoluţionară.

Pentru mulţi visători pe care nu îi înţeleg oi avea eu o mare admiraţie, dar - ca un burghez cu creierul spălat ce sunt - pentru comuniştii ăştia nu pot avea decât un sentiment de imensă tristeţe şi compasiune.

Această angajată cu normă întreagă la SWP, căreia nu i-ai da cei 37 de ani, este în "favoarea avorturilor pentru că femeile oricum o fac şi nu vreau să mai aud de femei murind din cauza avorturilor ilegale". Irlandeză, educată la o şcoală catolică, acum se numeşte doar "fostă catolică". Şi nu e deloc cazul să ne înfumurăm, zicând că "deh, e normal ca din popoarele acestea eretice să iasă asemenea specimene", căci şi bolşevicii au preluat puterea în cea mai mare ţară ortodoxă, şi Biserica Ortodoxă Română a avut destui fii rătăciţi care să-l înlocuiască pe Hristos cu Stalin, iar Grecia ortodoxă are până şi în ziua de azi destui comunişti fanatici.

Cât despre statisticile înfiorătoare privind avorturile din România sau de faptul că, în mijlocul unui popor pe care adesea îl aud judecat de atâţia care se cred dreptcredincioşi ("proştii/asasinii/ereticii ăia de americani") măcar problema avorturilor este mereu de actualitate, ce să mai zic?

Interlocutoarei mele i-am spus doar că mănunchiul acela de celule este o fiinţă umană, fără să polemizez prea mult cu ea. Altfel, trebuie să recunosc că am purtat o discuţie agreabilă şi nu s-a simţit ofensată când am întrebat-o dacă partidul ei nu face nimic palpitant, precum a organiza sabotaje împotriva mijloacelor de producţie capitaliste - lucruri de care m-a asigurat că nu se numără între mijloacele lor de luptă revoluţionară.

În esenţă, revoluţionarii ăştia pretind că, de fapt, un regim marxist pur nu a existat până acum în istorie, iar regimurile din URSS, Europa de Est şi restul lumii s-ar putea numi cel mult capitalism de stat. Astfel, îmi zicea cel de data trecută, "şi noi ne-am bucurat când a căzut Ceauşescu".

SWP militează pentru renaţionalizări în UK, mereu găseşte pricini de chemat la grevă, nu se împacă deloc cu viziunea prea conservatoare a Sindicatului Naţional al Profesorilor şi are un inamic natural, dar mai degrabă la nivel polemic, nu prin lupte de stradă cum se întâmplă în Germania - în neofasciştii de la Partidul Naţional Britanic.

Oricum, troţkiştilor ăstora li se potriveşte de minune un banc citit zilele ăstea într-un ziar britanic. Este vorba de o vedetă fiţoasă care nu mai vrea să scoată un nou album la casa de discuri EMI: "Ai auzit că a intrat Robbie Williams în grevă? - Da?! Păi asta-i foarte bine, în sfârşit face şi el ceva".

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]