God’s place in a humanist society (14) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

The less aware of Who really keeps the world alive people are, the easier it is to scare them into believing that there are ‘threats’ everywhere around them.

So it happens in today’s Britain, where people are advised by the Nanny State to keep an watchful eye on everything around them, including on… suspicious bags.

In the case of pieces of luggage, the supreme humanist value of “innocent until proven guilty” is reversed, becoming “guilty until proven innocent.”

It’s so much safer to be cautious, isn’t it? Be it peaceful UK or crazy Iraq or Afghanistan (turned into unsafe places thanks to British contribution), I don’t find this attitude exaggerate.

What I wonder is when (not if – it’s just a question of time) this presumption of innocence gets scrapped for human beings as well. Christians are already prime targets.

They are more likely to be suspected and accused of being politically incorrect and prejudicing others than Muslims and secular Britons.

Terrorism is a pretty serious thing, and maybe no precautions are ever too many, yet I can’t help noticing that IRA’s bombing campaign (1969-1997) had a higher death toll compared to that of rather scarce al-Qaeda attacks in the past decade.

Anti-terrorism specialists could claim that such a lack of lethality of al-Qaeda, compared to that of the IRA, could be the result of Britons being more ‘alert’.

I seriously doubt that. Not that I would immediately embrace so-called conspiracy theories – claiming that the ‘terrorist threat of al-Qaeda is invented’ (examples here, here or here) – but it’s surely worth reflecting on their claims.

Unaware of what the name of the ‘disease’ should be, I noticed that the farther away from God one society is, the more it needs ‘enemies’ to redefine itself.

In societies with no fear of God fear of everything and everyone else reigns. So happened to Revolutionary France, to Nazi Germany, to Soviet Russia…

Is this about to happen to Britain? Is this country, supposedly one of longest-continuing-democracies in the world, on the path to becoming George Orwell’s Oceania?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Gunoiul britanic, vedetă necontestată a CCTV [Brit trash, undisputed star of CCTV]

Văzând atâtea gunoaie pe străzile britanice, adesea ambalate frumos, dar în văzul atâtor camere de supraveghere, orice vizitator iscusit în datul cu părerea (şi n-aş zice că acesta este un sport naţional exclusiv românesc) ar putea fi tentat să decreteze că a ajuns într-o ţară mizerabilă.

Sau că cei care stau cu ochii în faţa pereţilor de monitoare unde ajung imaginile de la aceste milioane de camere CCTV (closed circuit television) nu îşi fac treaba.

Nicidecum! Aşa cum am mai scris deja, UK este o ţară destul de curată (imaginea de mai sus este de pe o arteră centrală din Edinburgh) sau măcar una în care autorităţile chiar se străduiesc să îşi facă treaba, spre deosebire de Napoli – capitala europeană a gunoaielor (mai multe detalii aici şi imagini aici). Mă abţin de la orice comentarii despre Bucureşti (că alţii se pricep mai bine la asta :-), dar nici ca Napoli nu suntem!

Gunoaiele zac de multe ori în faţa camerelor de televiziune cu circuit închis (deşi nu cred că mai mult de 24 de ore!) din pricina spaimei băgate în toată lumea de campania de atentate cu bombă din 1969-1997 instituită de Provisional IRA. Teroriştii ăia buneau bombe cu precădere în coşurile de gunoi din zone aglomerate şi erau greu de depistat.

Prin urmare, deşi aceste piese de mobilier urban nu lipsesc cu desăvârşire din UK, există multe spaţii publice unde te-ai aştepta să fie, însă nu le găseşti. Dacă vreun terorist chiar vrea să pună o bombă, sigur va găsi o modalitate de a păcăli vigilenţa autorităţilor. Însă încercarea acestora din urmă de a crea fie şi minima impresie de climat descurajant pentru răufăcători mi se pare de apreciat.

Chiar dacă este imposibil a percheziţiona preventiv toate mormanele de gunoi, măcar ai înregistrări video cu cine, unde, la ce oră şi ce anume deşeu a aruncat. Unii se simt spionaţi de Big Brother, dar mie mi se pare că numai cine ar avea de ascuns ceva. Eu unul nu găsesc loc de ironii ieftine despre gunoaiele de pe străzi în UK, mai ales că n-ar fi rău să ne mai vedem şi bârna din ochiul nostru...

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]