 |
| foto via facebook |
Se aflau in sfarsit in sala exponatelor. Inconjurati de pereti de sticla aurie, cu sertare ce formau un fel de faguri, copiii priveau fascinati sticlutele colorate, cu forme interesante. Pe un ecran cu patru laturi, aflat in mijlocul incaperii, erau proiectate imagini marite cu fiecare exponat in parte, insotit de date despre acesta.
Bara de lemn care delimita locul pana unde se puteau apropia de vitrina cu exponate era decorat cu snur de catifea, iar din loc in loc, atarnau ciucuri de matase.
- Lumea nu a fost dintotdeauna asa. Parfumurile au o poveste complexa si au parcurs, din pacate, un traseu nefericit, care ne-a adus aici - intr-o lume in care cel mai mic strop ne poate fi fatal.
Ghidul ii privi pe micii vizitatori ce il ascultau cu atentie. Trase aer in piept, incercand parca sa isi reaminteasca de parfumul altor vremi. Simti apoi un soi de ameteala, asa ca relua firul povestii:
- Au servit ca paravan al mirosurilor ce nu trebuiau sa fie simtite - in epoci depravate au acoperit boli si rusini, mizerie si promiscuitate. Au fost folosite pe post de arme redutabile - seductie, betie, dependenta si dorinta. Au fost minciuna si dezmat. Iar cand au declansat marea alergie, au fost condamnate la diparitie.
Cineva isi drese glasul. Ghidul privi catre copiii uimiti si sesiza in cele din urma privirile insotitorilor acestora, pline de mustrare. Isi sterse cu batista urmele picaturile ce-i incoronau fruntea. Nu ar fi trebuit sa faca acea imprudenta... nu, e clar. Nu inainte de un tur. A incurcat acum textul si le-a recitat copiilor din cel destinat adultilor. Si e numai vina ei... A ei, desigur.
Isi drese vocea si continua:
- Ce vroiam sa spun de fapt, dragi copii, este ca am pierdut un privilegiu, uitand un lucru important: less is more. In istoria parfumurilor, ce a fost prea mult, sa dovedit a fi, de fiecare data, nociv. Iar oamenii nu au stiut sa se opreasca. Au parfumat tot, in nestire. Netinand cont de nimic. Sa fie mai mult, mai puternic, mai de durata... pana cand, iata, am ajuns cu totii in imposibilitatea de a ne bucura, pana si de parfumurile naturale. De flori... de arome de.. Traim in aceasta lume fara parfum.
Ameteala il cuprindea din ce in ce mai tare. Nu ar fi trebuit sa... Riste. Stia doar ca daca se aventura fie doar si o secunda in sera cu flori, efectele secundare puteau fi foarte grave. Dar... ea isi dorise atat de mult sa vada... sa simta o garoafa. Oare era bine? Oare...
Exact in acel moment, pe ecranul aflat in dreapta lui aparu vinovata. O sticluta mica, aparent inofensiva. In casuta cu informatii erau scrise cu litere mari numele VERY VALENTINO. Urma anul in carea fost creat 1999... printre ingrediente, insotita de o fotografie micuta, o garoafa rosie. Inchise ochii.
..... Rochia ei visinie, din matase, fosnind usor in pasi de dans. Mainile albe, cu pielea fina, ca de catifea... Zambetul atat de frumos, sirag de perle. Parul lung, valurind in ritmul valsului.. Ochii de un albastru inchis, spre gri, privindu-l plini de viata. Cand muzica inceteaza, asezati pe divanul din camera inalta, ea isi aseaza incet capul pe pieptul lui. Discreti. Discret, aproape impercetibil.. parfum.
- Domnule, va simtiti bine?? simti o mana pe umarul sau si deschise ochii. Lumina ii crea dificultati, capul ii bubuia asurzitor. Cum s-a ajuns la asa ceva? Cum? Si.. si cand te gandesti ca la un moment dat am avut totul si nu am stiut sa pretuim tot ce aveam?
- E ca un fel de Pat al lui Procust... balbai un raspuns. Apoi se prabusi, de parca ar fi alunecat printr-un fel de tunel invizibil.
Fosnet incet de rochie.... o usa se deschide incet. E usa de la vitrina...
- Deci tu erai.... se auzi un glas soptit. Un glas cunoscut, un glas iubit. Nu mai rezista si intredeschise ochi. In lumina difuza din birou ii zari silueta aplecata deasupra sticlutei de parfum, cercetand-o. Nu stia daca viseaza, sau e aevea, se teama ca nu cumva sa fi cazut in vreo coma profunda, indusa de cei ce incercau sa ii salveze viata - isi amintea vag ca se afla in sala exponatelor....
In acel moment ea se intoarse. Ii zambi stregareste si ii spuse:
- Ai atipit! mereu mam intrebat cine este prietenul tau.. parfumul. La tine este mereu un mister... nu esti risipitor. Imi amintesti de tata - si el era la fel. In schimb unchiul meu... ii spuneam Trabantul! chicoti amuzata. Stiai cu 5 minute inainte sa apara ca vine si puteai ghici de la o posta cu ce.. e parfumat.
- Aveai timp sa te pui la adapost. Incerca sa dea glas glumei... si glasul il asculta. Se ridica. Si picioarele il ascultara. Poate a fost doar un vis.. isi spuse. Si stranse mana dreapta. O durere surda insa il contrazise. Tija aceea... tija acea ii reamintea de... de misiune. Da, misiunea lui. El, calatorul in timp, se intorsese cu o misiune: sa salveze lumea! O lume din trecut. Usor, discret, parfumata.
- Lumea nu a fost dintotdeauna asa. Parfumurile au o poveste complexa si au parcurs, din pacate, un traseu nefericit, care ne-a adus aici - intr-o lume in care cel mai mic strop ne poate fi fatal.
Ghidul ii privi pe micii vizitatori ce il ascultau cu atentie. Trase aer in piept, incercand parca sa isi reaminteasca de parfumul altor vremi. Simti apoi un soi de ameteala, asa ca relua firul povestii:
- Au servit ca paravan al mirosurilor ce nu trebuiau sa fie simtite - in epoci depravate au acoperit boli si rusini, mizerie si promiscuitate. Au fost folosite pe post de arme redutabile - seductie, betie, dependenta si dorinta. Au fost minciuna si dezmat. Iar cand au declansat marea alergie, au fost condamnate la diparitie.
Cineva isi drese glasul. Ghidul privi catre copiii uimiti si sesiza in cele din urma privirile insotitorilor acestora, pline de mustrare. Isi sterse cu batista urmele picaturile ce-i incoronau fruntea. Nu ar fi trebuit sa faca acea imprudenta... nu, e clar. Nu inainte de un tur. A incurcat acum textul si le-a recitat copiilor din cel destinat adultilor. Si e numai vina ei... A ei, desigur.
Isi drese vocea si continua:
- Ce vroiam sa spun de fapt, dragi copii, este ca am pierdut un privilegiu, uitand un lucru important: less is more. In istoria parfumurilor, ce a fost prea mult, sa dovedit a fi, de fiecare data, nociv. Iar oamenii nu au stiut sa se opreasca. Au parfumat tot, in nestire. Netinand cont de nimic. Sa fie mai mult, mai puternic, mai de durata... pana cand, iata, am ajuns cu totii in imposibilitatea de a ne bucura, pana si de parfumurile naturale. De flori... de arome de.. Traim in aceasta lume fara parfum.
Ameteala il cuprindea din ce in ce mai tare. Nu ar fi trebuit sa... Riste. Stia doar ca daca se aventura fie doar si o secunda in sera cu flori, efectele secundare puteau fi foarte grave. Dar... ea isi dorise atat de mult sa vada... sa simta o garoafa. Oare era bine? Oare...
Exact in acel moment, pe ecranul aflat in dreapta lui aparu vinovata. O sticluta mica, aparent inofensiva. In casuta cu informatii erau scrise cu litere mari numele VERY VALENTINO. Urma anul in carea fost creat 1999... printre ingrediente, insotita de o fotografie micuta, o garoafa rosie. Inchise ochii.
..... Rochia ei visinie, din matase, fosnind usor in pasi de dans. Mainile albe, cu pielea fina, ca de catifea... Zambetul atat de frumos, sirag de perle. Parul lung, valurind in ritmul valsului.. Ochii de un albastru inchis, spre gri, privindu-l plini de viata. Cand muzica inceteaza, asezati pe divanul din camera inalta, ea isi aseaza incet capul pe pieptul lui. Discreti. Discret, aproape impercetibil.. parfum.
- Domnule, va simtiti bine?? simti o mana pe umarul sau si deschise ochii. Lumina ii crea dificultati, capul ii bubuia asurzitor. Cum s-a ajuns la asa ceva? Cum? Si.. si cand te gandesti ca la un moment dat am avut totul si nu am stiut sa pretuim tot ce aveam?
- E ca un fel de Pat al lui Procust... balbai un raspuns. Apoi se prabusi, de parca ar fi alunecat printr-un fel de tunel invizibil.
Fosnet incet de rochie.... o usa se deschide incet. E usa de la vitrina...
- Deci tu erai.... se auzi un glas soptit. Un glas cunoscut, un glas iubit. Nu mai rezista si intredeschise ochi. In lumina difuza din birou ii zari silueta aplecata deasupra sticlutei de parfum, cercetand-o. Nu stia daca viseaza, sau e aevea, se teama ca nu cumva sa fi cazut in vreo coma profunda, indusa de cei ce incercau sa ii salveze viata - isi amintea vag ca se afla in sala exponatelor....
In acel moment ea se intoarse. Ii zambi stregareste si ii spuse:
- Ai atipit! mereu mam intrebat cine este prietenul tau.. parfumul. La tine este mereu un mister... nu esti risipitor. Imi amintesti de tata - si el era la fel. In schimb unchiul meu... ii spuneam Trabantul! chicoti amuzata. Stiai cu 5 minute inainte sa apara ca vine si puteai ghici de la o posta cu ce.. e parfumat.
- Aveai timp sa te pui la adapost. Incerca sa dea glas glumei... si glasul il asculta. Se ridica. Si picioarele il ascultara. Poate a fost doar un vis.. isi spuse. Si stranse mana dreapta. O durere surda insa il contrazise. Tija aceea... tija acea ii reamintea de... de misiune. Da, misiunea lui. El, calatorul in timp, se intorsese cu o misiune: sa salveze lumea! O lume din trecut. Usor, discret, parfumata.
_____________________________________________________________________
Nota:
Asternand aceste randuri, am incercat sa raspund invitatiei de a participa la provocarea de scriere creativa pe tema propusa de Adriana
- „Parfumul de catifea si matase. ", provocare lansata de Mirela Pete in luna septembrie. Multumesc :)!
20 comments :
Mi-a mers la suflet povestea ta. Ai cuprins informații despre parfumuri de la apariția lor și până în zilele noastre, ca un rezumat al unei adevărate antologii. Abia aștept următoarea temă parfumată, să ne recitim cu drag, Rux! :)
o frumoasa poveste parfumata! felicitari pentru ea!
Rux, esti teribil de inventiva!
Sau poate ai citit 'cu adevarat' etichetele compozitiilor.
Trista realitate este ca asta este fata nevazuta a placerii parfumurilor. De care nu vorbeste aproape nimeni...
Minunat text! Multumesc!
Pupici si numai bine si frumos!
Bună Rux !!! Deșii parcă mi rușine că văd că doar eu scriu primul.. Sau poate singurul despre acest articol parfumat.. Parcă l-ai scris expres pentru mine ! Nu înțeleg de ce sa mers atât de departe cu modul ăsta sălbatic de a parfuma chiar orice și încă cu niște substanțe atât de rezistente și nesănătoase întruchipând toată galaxia florilor care nici măcar nu le reprezintă... Până unde vor să ajungă nu știu, dar văd tot mai multă lume dusă de mirajul aromelor și parfumurilor îmbătătoare cu alergiile de rigoare..Foarte Frumos prezentat, Mulțumesc !!! O Zii Minunată !!!
O lume fara parfum cred ca ar fi... oribila! :)
Povestea ta are si un strop de ironie: a fost trimis sa salveze o lume parfumata un alergic la parfum. :) Oh! Poate ca in lumea din care calatorea in trecut toti erau alergici la parfum si se avantau intr-o misiune cu potential sinucigas. Dar ce nu fac cei care iubesc lumea, s-o salveze! :)
Imi place ideea povestii si imi place cum ai prins ideea in cuvinte.
Pupici cu drag! <3
SF-ul tău e foarte interesant și pentru că nu putem ști dacă nu cumva se va adeveri cândva, hai să ne parfumăm acum din belșug, ca să nu fim supărați într-o eventuală epocă de intredicții, că n-am făcut-o! :)
Parfumurile ieftine provoacă alergii, detergenții parfumați, care se evită, coccolino și lenor, bleah, de evitat, și, cu răbdare și știință, se învață...Așa, încet dar sigur, aflăm despre parfumul solid, o ceară naturală cu ulei esențial natural, care parfumează discret, despre parfumurile de nișă, mai scumpe dar din esențe naturale și seulement un gout, că au siaj bun și țin fără să te încarci! Se dau numai pe pielea foarte curată și părul eliberat de grăsime cu un șampon bun! ;)
Acum, că am rezolvat problema, te îmbrățișez cu drag și te felicit pentru poveste! :)
Very Valentino, ce parfum minunat ai ales! :)
@Dana Alistar ma bucur - este ce e drept un SF, inspirat din realitate, dar cu speranta unui viitor frumos :D.
Si am vrut sa cuprinda cumva si partea luminoasa, dar si cea intunecata.
Multumesc mult pentru gandurile bune :*
Pe curand, cu drag! :)
@coco iti multumesc mult! Ma bucur ca ti-a placut, desi a fost `atipica` :P
Pupici!
In sticlutele de parfurm avem in mare parte esenta naturii in doza mica. Mi-a placut creativitatea ta. Felicitari!
@Suzana Miu ahahaha iti multumesc mult - eu mi-am imaginat povestea, dar m-am inspirat din realitate :)).
Etichetele.. doar "a se evita contactul cu ochii si nasul" - desi reclama bate eticheta. :))
Am citit insa la un moment dat despre cele mai nocive produse in functie de compozitie si am fost surprinsa sa gasesc pe lista nume mari. Dar astfel mi-am si explicat de ce nu mai tolerez anumite produse, iar cu altele sunt ok, daca se folosesc decent.
Nu se vorbeste pentru ca, daca s-ar vorbi 90%, ar disparea :)).
Pupici cu drag :*!!
@Rof Power Brickets comentariile pe blog sunt moderate, de aceea apar mai tarziu, cand ajung eu pe la "butoane" sa ma ocup de ele. :).
Parfumurile in sine nu sunt un lucru neaprat rau. Unele sunt chiar minunate. Dar din pacate se exagereaza.
Nu este normal sa nu mai realizezi nici macar faptul ca produsele cumparate din magazin miros a detergent (unt, paine etc). Si apoi sa te plangi ca iti e rau si nu stii de ce, cand pielea ta e plina de detergenti si balsam si cine mai stie ce... si daca stai undeva (in casa cuiva de exemplu) sa ramana impregnat locul respectiv saptamani de-a randul.
Sper ca lumea in viitor sa se poata bucura si de parfumuri (de calitate)care sa aduca un plus de .. mister, cu masura, si mai ales si de parfumurile naturale ale florilor.
O zi frumoasa :)
@Mirela cu masura, cu masura :)))). Sa nu cumva sa transformam SF-ul in realitate :))).
Ma bucur ca ai facut aceste precizari - din pacate prea putina lume stie aceste lucruri si de aceea este pliiiiina "aerul" de chestii nocive. In loc de "ies afara la aer", poti spune ies afara sa miros detergenti si alte cele. Ca sa nu mai vorbim de fake-urile care au aparut pe piata.
Asa-i ca e frumos VV? Imi amintesc ca mergeam special intr-un magazin pentru ca aveau tester si iti dadeau esantion. :)))). Ce vremuri.
Pupici!
@Diana ce ciudat. Nu mi-a publicat raspunsul... :))
spuneam ca da, asa era acea lume SF (care pentru unii nu e chiar SF - vezi MCS)
Probabil pentru cei care nu stiu cum e sa mirosi o floare (pentru ca asa s-au nascut) nu era chiar atat de greu ca pentru aceia care nu mai pot - ca in cazul cu garoafa.
Sa speram ca mania asta a imbalsamarii si folosirii unor produse indoielnice care nu reprezinta curatenia sa treaca.
Parfumul aduce un pic de mister. El nu trebuie recunoscut de la o posta, pentru ca in mod normal pe fiecare tip de piele (si tipuri cati oameni) miroase diferit. Asta-i ideea. Tot incerc sa ii explic pernei de la canapea care dupa luni de zile, la contact cu mana, incepe sa miroasa (nu asta nu-i nici SF, nici ora tarzie... e realitate din pacate.... haha dar ca veni vorba de ora merg la somn ca dis de dimi da Kouki trezirea - ah... si apropo inca mai mirosea azi ochiul lui drept - sursa de inspiratie pentru SF :P)
Pupici <3
@Alina da, cel putin asa ar trebui sa fie. :D
Si in multe cazuri fericite, asa si este. :).
Multumesc! A fost o provocare interesanta. :)
O poveste despre parfumul pierdut al altor vremi, iar călătorul în timp un alergic la parfumuri. Frumoasă îmbinare, iar parfumul ales pare interesant! Mă bucur să te descopăr!
@Liliana ca, de altfel, toti cei din viitorul din care se intoarce. Culmea este ca exista o poveste cu un calator in timp care calatoreste pentru a studia flori.. haha. Acum realizez.
Parfumul este deosebit. Bine eu il asociez cu persoana care il purta. Nu stiu daca acum s-a mai schimbat, dar pe la inceputul anilor 2000 era discret si placut. Chiar placut.
Si eu ma bucur:)!
Multumesc mult pentru ganduri!!
o lume mult prea parfumata in care nu ne mai recunoastem nici propriul parfum... eu nu inteleg de ce copiii mici si f mici treb sa fie atat de parfumati, sa aiba haine spalate cu atate balsamuri de nu mai simti mirosul acela minunat de bebeluș.
ai scris tare frumos.
@vavaly2007 din pacate.
Nici eu nu inteleg. Cand au aparut primele pachete cu produse parfumate pentru copii am sperat ca e o gluma proasta. Din pacate... nu a fost cazul.
Mi se intampla sa trec pe langa copilasi aflati in carut (adica foarte mici) si sa am senzatia ca sunt in magazin la raionul de chimice si cineva a spart o sticla de detergent sau balsam.
Ma bucur ca ti-a placut! :*
Cred ca povestea ta imi va ramane in minte multa vreme. Cred ca tine, simt ca tine. Sunt dependenta de mirosuri ce imi amintesc de drag - miros de paine calda, scortisoara, brad, dovleac copt, dar cele de frezii, piersici, lacramioare sau iasomie ma fac sa stiu de ce prefer, din cand in cand, parfumul. Sticla aleasa e magica, parfumul nu-l cunosc, scrisul tau inventiv, mereu. Multumesc si un sfarsit de saptamana frumos iți doresc.
@adriana tirnoveanu eu iti multumesc pentru tema, provocare, gandurile bune si prietenie :).
Parfumul este (Sau cel putin pe atunci asa era) extrem de placut si discret
Te imbratisez cu drag :* !!!
Trimiteți un comentariu