Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările

duminică, 30 iunie 2024

#18 Jurnal de MCS - al patrulea capitol

 



💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat

Nu imi propusesem sa scriu atat de curand - mai degraba ma gandeam sa fac articolul pe la finele verii ca sa fie un bilant. De fapt, cred ca inca imi pastrez rezerva sa m ragandesc - am mai facut asa ceva si la ultima fila (scrisesem o grmada si apoi am sters).

Saptamana trecuta a fost. Luni sarbatoare, marti au reinceput stropirile fito-sanitarre (adica stropesc pentru daunatorii plantelor cu vreo 4 otravuri - multa lume confunda cu dezinsectia, aia pentru tantari si alte chestii si nu vreti sa stiti cate aberatii pot exista de la indivizi furiosi ca nu se stropeste mai cu foc pe pagina Primariei, pe care ma straduiesc sa o vizitez cat pot de des, ca sa evit surprize... mai ales ca eu l-am pierdut pe Dodo din cauza nenroricitelor astea de stropiri) De marti parca si mai cald s-a facut.  In centru aveai ce respira din parti.. Au reinceput dupa cum spuneam sa stropeasca (din grafic, pe undeva spre perfierie suficient de departe ca seara sa deschid geamul si sa gatesc noaptea de marti spre miercuri. Nu de alta dar miercuri... ohoo.  au bagat raid. Pe langa stropiri in Lunca (de-astea terestre) au bagat avionasul cel viteaz, care a survolat si stropit din greu de pe la 5.30 la 9 (in jur de 9 am picat si eu intr-un somn agitat cateva ore, nedormita de atata timp).

Dupa prima trecere am avut un soc.  Pasarile s-au zburatacit si am vazut cum efectiv picau ciorile. NU in picaj, nu ca atunci cand le duce vantul usor in deriva. NU.. picau efectiv. Li se ducea capul intr-o parte, le cadeau aripile si cadeau. Pentru mine a fost socant - am mai vazut asa ceva cand au dat fara sa anunte in bloc cu ceva otrava pentru sobolani, la subsol. Asa ca mi-a revenit imaginea cu el de atunci. Coboram si deobicei verificam daca avem ceva la casuta de corepondenta de jos din hol . Casutele fiind plasate in fata liftului. Nu am apucat sa verific pentru ca l-am vazut cum ii cade capul intr-o parte si i se duc labele in jos. Intr-o fractiune de secunda m-am aplecat si l-am inhatat si am simtit atunci venind dinspre lift mirosul de otrava. Stiti.. eu ii zic a matraguna (nu ca as stii exact cum miroase, dar am facut asocierea in copilarie, de la bobitele albe otravitoare din gardul viu - cand le aruncam pe jos sa le „pocnim” miroseau asa si adultii ne spuneau ca e ca la matraguna) dar poate fi si cartof imputit (daca ati avut vreodata oroarea...Nu am sa uit niciodata. Cand am vazut cum pica ciorile chiar a fost un soc. M-am dus spre bucatarie sa .. nu mai stiu ce voiam sa fac si am simtit mirosul - la bucatarie am geamurile vechi cu lemn si intra cand e ceva puternic... nu tare dar suficient cat sa inchid  usa dupa mine si sa spun o rugaciune.. ca ce altceva sa faci cand otrava vine din cer?

🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele

In situatii din acestea tot arunc priviri, doar doar.. gasesc solutia. E insa obositor si am senzatia ca din ce stiu mai multe nu le mai pot potrivi in puzzle. 

In plus, nu iti mai arde de nimic. Ca urmare a stropirilor iar am migrene, Kouki se scarpina ca niciodata si ...... nu ma  mai mira ca oamenii nu fac legatura cu chestiile astea ca si eu ma mai intreb de la ce o fi. Nu zau... ca dupa miercuri a venit joi. Joi = stropiri (din ce au anuntat ultimele) in strand. Fix peste doua strazi.. ce pot sa zic - ca doar aerul circula (si iar imi vine in minte ziua aceea si pala de vant care a venit dinspre strada unde se stropise cu o zi in urma, dupa cum urma sa aflu dupa ce Dodo plecase deja, cand am vrut sa imi confirm banuielile - da.. ca sa vezi, ca si in cazul fumului de tigara, pe care il simt din strada, sau de pe cine stie unde, ca sila parfumul care ajunge la etajul 4 plus 3 mezanine de peste drum si exemplele pot continua.. uite-asa e si cu otrava). Vineri m-am trezit ca la 5:30, cand abia atipisem, survola iar avionul de miercuri si cautand disperata am vazut ca urmau sa stropeasca si in zonele imediat apropiate Pitestiului, fara a preciza exact cand si unde.. in cele din urma am gasit la Stefanesti anuntat intre 25 si 30 iunie.... dati-mi voie: 🤣😅😂 ....... Am decis totusi ca se duceau spre Bascov (un pic mai departe de unde stau eu si in cele din urma, vazand ca dupa ce a luat directia aia nu mai sunt miscari, am atipit un pic). A urmat sambata - iar dureri de cap...iar insomnie si la 5:30 vad oroarea (de fapt o aud, ca nu am vrut sa ma mai ridic - riscam sa inceapa iar Kouki sa se scarpine si abia adormise) aici, peste drum. Clar ieri au stropit la doi pasi de noi .... 

Sper ca azi (daca nu au terminat totusi cu excesul de zel de a otravi aviatic...) sa fi fost in alta zona. eram treaza la 5:30 dar... am atipit 3 ore inainte de a mai auzi avioane. Sper sa nu le mai aud curand si... etapa a doua sau trecerea a doua sa vina cat tarziu (dupa mine mai bine ar combate altfel problema  - mai putine pufaitoare, balsamuri si parfumuri sintectice care atrag aceste insecte, o strategie urbanistica buna - n-am vazut in anii 80 atata kitch in cosntructie ca in ultimii ani si plante si arbori plantati fara noima si cap si da, ok, poate unii dau bine, dar genereaza si probleme - vezi platanii si tigrii lor).

Paravfrazand o carte a Agathei, iata cum „moartea vine din cer” si.. sa ne intelegem, odata otravit ecosistemul, totul are de suferit. De la geamul unui bloc de 1 etaj plus mezanin (cred ca se zice) plus demi-sol... a aratat cam asa (pozele sunt facute de Tati):








Dupa prima trecere arata cam asa de dragut cerul... au mai urmat si altele. Dar eu l-am vazut pe avion si mai aproape... a trecut la un moment dat fix deasupra blocului (si mai sunt 6 eteje deasupra mea) de am avut senzatia ca a aterizat la noi... asa de aproape era.



Mami l-a surprins spre centru - e undeva intre blocuri, la mijloc). Eu eram in cealalta parte a apartamentului.... 


Am facut doua poze doar, si nu cand era prea aproape - am ratat acele momente (nu ca as fi stat la panda.. de aceea nu am prins momentele cu ciorile cazand, sau cu el superaproape).  In prima poza se vede clar stropirea, in a doua mai putin. 



Mai am doua filmulete, tot destul de departe surprinse, dar nu reusesc sa mai accesez programul acela online - imi cere tot felul de date ca sa il pot accesa prin mail. Nu ati pierdut oricum nimic. Cumva.. le-am facut pentru mine, pentru a infrunta acea oroare.

💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies

Slabut - in ultima vreme abia misc cate ceva (ceea ce nu ma ajuta). Dar am ascultat cateva lecturi ale unor carti pe care le citisem deja (de la Agatha, lecturi usoare) si am descoperit doua pe care nu le stiam si nici nu le am in format fizic (una dintre ele mi-a placut in mod deosebit).

Cu aceste calduri insuportabile si mai ales cu faptul ca nici nu a plouat (si vai cat ma bazam pe o ploaie de vara miercuri seara, sa mai curete un pic atmosfera si lumea de atata otrava... mai ales pe caldurile astea si termometru tot urca) abia am reusit sa ma ocup de proiectele de la pv si tc. Cu chiu cu vai.

Dar... am tot scapat pe la sauna, in bucatarie. Asa ca, totusi, voi avea si ceva dragut pentru aceasta pagina de jurnal.. ca sa fie un echilibru, cat de cat.

🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive

Si iata ce faceam eu in noaptea de marti spre miercuri, bucurandu-ma de intuneric, liniste si... de faptul ca pot face ceva usor, hranitor si racoros, pentru cei dragi:




Las si ingrediente si cum am procedat - ca nu se stie niciodata cand ar putea fi utile, nu? Ah .. si inca un gand... ce bine ar fi daca hartia de bucatarie nu ar fi parfumata si daca nu s-ar spala/ sterge/ depozita ouale in lucruri care sa fie parfumate... sau chimizate. E pacat, serios, de un ou bun, de tara... De fapt de orice aliment. Pentru ca atat coaja oului, cat si ambalajul untului, de exemplu, nu sunt o bariera in fata unui detergent care „rezista tot mai mult”, al carui parfum „  te invaluie, se activeaza la atingere si este rezistent la transfer”... printre altele.

Poza de mai jos este facuta pe zi, miercuri, cand a fost si savurat. Si sub ea... las reteta, dupa cum spuneam, ca idee.


De aceasta data am montat tortuletul diferit (nu este insa prima data cand fac acest lucru, doar ca e prima data cand va arat voua - mai am niste poze... poate fac un articol separat). Am copt blatul intr-o forma de yena (sau iena.. din aceea din sticla) pentru chec si l-am taiat pe jumatate, apoi am feliat iar pe jumatate. Astfel incapea sub vailing, cand il punam in frigider.

Ingrediente blat: 
5 oua de la tara separate. Peste albusuri, un prafulet de sare de Himalaya neiodata. Peste galbenusuri, 5 varfuri de lingura de zahar brun de trestie raw (neprelucrat). Deci un fel de pandispan, cu zahar mai putin.
Frecat bine galbenusul cu ahar, Batut bine albsuul cu sarea. 
In alt bol am pus 3 linguri rase de faina, 1 lingura si jumatate de cacao si jumatate de lingura de amestec pentru cozonaz (nuca, zahar si cacao) pentru ca nu aveam nuca rasa (nu aveam deloc in afara de compozitia aceea, ramasa de la cornulete facute recent).
Am pus peste crema de galbenus din compozitia uscata (cea cu faina, cacao si compozitie de cozonac) si albus si am incorporat cu miscari usoare cu telul. Am repetat, avand grija sa las la final albus batut pentru ultima tura, pe care sa nu il incorporez prea omogen - adica eu las mereu cativa pufi de albus. Ajuta sa creasca fara a adauga altceva.
Pus in forma si dat la cuptor 15 minute la treapta 5 si 15 la 4  (cuptor pe gaz, treapta 4 fiind mediu). Oricum eu fac testul cu scobitoarea si verific cam la 25 de minute, mai ales cand nu fac in forma de sticla, prin care se vede totusi cum sta treaba.
Scos blatul, pus pe farfurie, lasat la racit - ulterior taiat (dupa cum am zis la inceput) insiropat si pus crema).

Pentru crema:
3 cuburi de ciocolata Lindt cu cea mai mare cantitate de cacao (undeva la 90% dar nu mai stiu sigur cat), 2 pungi de prune congelate.
Prunele le-am pus in apa si le-am pus pe foc. sunt destul de dulci, asa ca nu mai adaug zahar - e ca un compot, doar ca nu le fierb sa se faca praf, doar le las sa se inmoaie un pic, cat sa se decojeasca usor si sa isi lase aroma in apa, dandu-i si putina culoare - practic acesta va fi sucul de insiropat, un pic acrisor, in functie de prune, dar si un pic dulce, pentru ca prunele pe care le-am pus la congelator cam asa sunt - nu au nevoie de adaus de dulce.
Am pus sucul in canei (sa se racoreasca) si jumatatile de prune le-am decojit si lasat sa se raceasca la randul lor. Cand au fost gata am scurs excesul de suc intr-un bol (tot pentru insiropat) si prunele le-am mixat cu blenderul vertical cu cele trei cuburi (generoase) de ciocoalat date prin razatoare - si aici am avut ceva emotii pentru ca era asa cald, incat oricat de repede ma miscam eu pe razatoarea fina, bucata de final tot se inmuia.. :))) Crema a iesit  superb. Ciocolatoasa, aromata... si usoara. Mult mai simplu decat crema cu unt (care unt in ultima vreme e indoielnic de mirositor a lapte praf - pana si cel care se presupune a fi bio, mda).

Si asta e povestea acestui tort. Va spun... un pic de nuca data prin razatoarea fina... da o textura aerata blatului.

🟩 Cati oameni, atatea povesti 

Continua sa ma uimeasca faptul ca oamenii inca refuza sa faca legatura intre cauza si efect. Refuza sa accepte faptul ca orice actiune a noastra are si consecinte. A trai constient si responsabil, nu inseamna sa fii tot timpul obsedat de control si stresat (nu ... aia e o extrema si se intampla deobicei, in mare, ori in dezechilibre mentale, ori in conditii nefavorabile de mediu... cauzate in general tot de om).

Ce e mai enervant e ca si eu uit de multe ori sa fac legaturi.. si ma intrebam zilele trecute de ce ma doare capul (e o chestie pe care am observat-o spasme pe colon cu traiectorie in cate un „ochi”... ceva efectiv epuzant prin persistenta). Pentru ca vorba aia, nu e prima data cand mananc fasole (si mai am foarte putina - doar pentru doua dati) sau pizza.. si nici caldura sau oboseala nu justifica (am avut aceeasi problema in iarna). Si atunci ce a fost comun? 

Ah, stai... chimicalele. Ceva cu miros de froen /aer conditionat / acetoma plus otravuri penru gandaci sau mai stiu eu ce. Dar nu facusem initial legatura.

Ce pot sa zic... cand aud pe cineva care miroase de la o posta a enspe mii de produse facute carcalete (detergent/balsam/parfum/crema/ue etc... ) ca il doare capul. se simte ametit si alte chestii... ma intreb si eu retoric, daca ar putea lua macar in considerare sa reduca din mizeriile alea. 

🟢 Inspirate de voi

Pe cand incercam sa adorm (totusi) m-am uitat pe instagram sau youtube sau chiar si facebook la mici filmulete. Unele legate de preparate gastronimice, altele de calatorii... pentru ca imi place sa calatoresc. Si m-am plimbat si eu prin lume. Asa.. pe google maps.  Nu foarte mult insa, pentru ca am vazut niste locuri dragi distruse si mi-a cam pierit cheful 😅

Desi nu are chiar legatura neaparat cu ceva inspirat de voi, am sa adaug aici o altfel de calatorie, una in timp. Un mic filmulet despre zepelinele care au survolat cerul patriei - un film vazut, culmea, fix inainte sa aflu ca va urma o stropire cu avionul:


Pe langa faptul ca e interesant, ma gandeam si la altceva: la distrugerile provocate nu atat de zepeline, act de avioane.. pe zi, nu pe noapte. Ca sa vezi.

📗 Ce se spune / stie

Se spun multe (si tind sa cred ca voit se spune adevarul prezentat intr-o forma care sa il denatureze si sa ii dea „iz” de teortie a conspiratiei).... Se stiu  multe (si disperasat ca sa zic asa, suficient cat sa impiedice o imagine de ansamblu).

Daca am facut o descoperire interesanta odata cu 2020, cu siguranta canalul doctorului John Campbell a fost aceea. Mi-a placut mereu faptul ca este foarte bine pregatit, ca se documenteaza  foarte bine, este echilibrat si nu se teme nici sa isi asjume eventualele greseli si nici sa prezinte atat avantajele cat si dezavantajele. si atunci cand efectele secundare (sau adverse) intrec presupusul beneficiu, atunci cand sunt ascunse date in mod deliberat, cand sunt indusi in eroare oamenii in scopuri meschine, cand sunt manipulati folosind in acelasi timp frica, „empatia” si amenintarea (presiunea sociala)... atunci e cazul sa luam totusi pozitie. 

Nu sunt de acord chiar cu tot (eu sunt si imi mentin pozitia)  de exemplu eu sunt de parere ca o masca de calitate, purtata corect, poate face diferenta in cele mai multe cazuri si pe langa faptul ca din proprie experienta a avut eficienta pot aduce ca argument si modul in care mastile sunt purtate de exemlu in Japonia (atat pentru poluare, cat si alergii sezoniere, dar si pentru a ii proteja pe ceilalti atunci cand cineva e bolnav - la noi in schimb se bohaie mai ceva ca inainte de 2020....) si cred ca si in gestionarea C19 a tinut cat de cat sub control problema (mai putin cand persoane necivilizate s-au dus si i-au tusit cuiva cu masca in nas, imbolnavindu-l ... stiu cazuri ... ce pot sa zic, le erau afectati neuronii). Dar .. dar, cred ca este o sursa foarte buna si de incredere si merita urmarit:




❓ Stiati ca....

Din alta zona, un subiect foarte interesant. Intotdeauna m-am intrebat de ce gasim in Biblie unele lucruri ce par a nu avea sens (de exemplu prima porunca „sa nu ucizi” si apoi mentiuni catre trimiteri la razboi ... se cam contrazic nu? sau pedepse sau alte chestiuni pe care eu nu le pot asocia cu Dumnezeu - eu cred ca El e Iubire). Ei bine, raspunsul poate fi gasit prin anumite texte care exista de exemplu la Copti, dar nu au fost pastrate la alte religii. Si mai bine, daca sunteti curiosi  si aveti putin timp la dispozitie, urmariti acest clip interesant:


Nu are legatura si are cu credinta. Adica: credinta e una, religiile alta mancare de peste. Religiile au influenta umana - in sensul ca au tot suferit schimbari de-a lungul timpului care sa serveasca ierarhiei. Atentie - asta nu inseamna ca nu exista oameni cu har. Nu are nimic de-a face cu asta. Coruptie si interes a exista si .. probabil va exista mereu. 
Credinta este ceva foarte personal am zis ca nu are si are ... teoretic credinta ta e de nezdruncinat, dar evident ca poate fi influentata de ceea ce ti se spune. Inca mai am de luptat cu demonii aia stupizi conform carora planeaza pedeapsa divina asupra ta. Multa vreme am crezut ca tot ce mi se intampla rau e din cauza nu stiu carui pacat savarsit (de exemplu eu stiu, ca mi-am luat o oja.. haha). Dar nu.. in general „pedepsele” sunt consecinte ale  unor alegeri directe (sau indirecte) nefericite. Cand  vorba de tine, poti invata lectia si sa faci o alegere inspirata data viitoare. Cand vine vorba de altii e mai dificil.

Lasand insa deoparte gandurile mele care au mai mult sau mai putin legatura cu filmuletul (e mai degraba un dialog interior exteriorizat.. hahaha)  sper sa gasiti interesant filmuletul.

💬Motivational

In incheiere, va las cu cea mai recenta descoperire, pe langa canalele pe care vi le-am mentionat data trecuta - cu vloguri foarte interesante din Azerbaidjan. De cata aceasta, canalul unei bunici care gateste bunatati pentru nepoteii ei. Si o reteta foarte apetisanta (as incerca si eu o varianta a „vasolor de lut” din paine cu tocanita in ele... sa vedem si cum ar trebui sa adaptez la ce pot si ce am):


Sper ca data viitoare sa inclin balanta si mai mult spre lucruri interesante si fericite..  am incercat si de data aceasta sa fac acest lucru - oarecum, acum la final.. parca parca e mai bine decat atunci cand am inceput sa scriu (cand sincer... dupa alta noapte de nesomn... si sacaiala, am avut asa un fel de rabufnire - acum am revenit pe pozotia de cautat solutii).

Sa fie bine!!



vineri, 31 mai 2024

#17 Jurnal de MCS - al patrulea capitol

 


💭 Cateva ganduri despre ultima perioada de timp de cand nu am mai scris

Plin de evenimente care sa nu ma lase sa ma plictisesc 😅 - desigur, tinand cont ca fac referire la cauze care dau MCS-ul ocazia sa se manifeste in modul sau unic, imprevizibil si intrucatva obositor, ma puteam lipsi.

Chiar acum marti, in timp ce mancam, m-am trezit luata pe sus si purtata cu bolul de mancare (pe care l-am luat din inertie si l-am descoperit ca avandu-l in mana, abia cand am ajuns la „adapost”, undeva prin camera mea - undeva pe podea, adica). De fapt, boluri - ca aveam si unul mai mare, cu niste covrigei. ce ajunsesera sa inoate in mancare - bolul mai mic, in goana aia, si-a varsat din continut in cel mare.

Am reflectat ulterior ce interesante sunt reflexele si m-am bucurat ca nu era prin toata casa imprastiata mancarea :)). Asa ca m-am felicitat (nu si pentru cascada de invective si alte chestiuni mai putin placute auzului pe care le-am revarsat la un diapazon considerabil ca sa ma „racoresc” = sa scap de acea tensiune pe care mi-o adusese expunerea din senin la niste mirosuri chimice demne de camera de gazare. Totusi potopul cuvintelor a avut darul de a opri avantul curatenesc (🙄) al provocatorilor de senzatii tari. 

🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele

Zilele trecute m-am tot uitat la niste cursuri si fimulete referitoare la noi, oamenii. Gregg Braden si Bruce Lipton - doua cursuri pe care mi-ar placea sa le urmez integral, dar deocamdata am profitat sa vad ce a fost disponibil gratis. 

Bruce Lipton, in primul capitol al cursului, a povestit despre traseul civilizatiei si felul in care oscilatia raportului credinta(spiritualitate, mai degraba) / stiinta (adica de la egalitate, la preponderanta uneia dintre ele) a influentat raspunsuri fundamentale de genul: de unde venim, de ce suntem aici si cum sa facem ca sa profitam de aceasta oportunitate de a fi aici. Si a fost foarte interesant sa vezi cum se modifica raspunsurile in functie de influenta celor care impuneau anumite credinte de-a lungul timpului. Si cum se rasfrand aceste credinte asupra oamenilor....

Interesant a mai fost si modul in care Bruce Lipton a pus problema: oamenii au nevoie sa cumpere informatiile. Si odata ce le cumpara, traiesc conform acelor informatii care devin credinte. Si ma gandeam cate cumpara in viata asta oamenii fara sa verifice... si traiesc cu impresia ca e normal sa fie asa. Hmmm...


💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies

In ultima perioada am profitat de cele cateva seturi de picturi cu diamant pe care le-am luat(4 la numar), bucuroasa tare ca pot si eu lucra asa ceva (chiar daca la unele a cam fost necesara lupa). Simt nevoia de ceva care sa ma faca sa imi ordonez, sau chiar linistesc gandurile. Povestim pe blog mai multe .. probabil prin iulie. 😅

Am reusit sa si citesc cate ceva. Am inceput o carte scrisa de Rodica Ojog Brasoveanu. Sper sa nu ma dezamageasca crunt finalul.. vorba aceea. Agatha nu m-a dezamagit si cum tot gasesc comparatia intre ele, sper sa fie sfarsitul ok. Pana acum, pare promitator...

Am ascultat in ultima vreme Radio Garden. Eu il am instalat ca aplicatie pe telefon.  Ma bucur sa vad ca exista si varianta de desktop. Am ascultat mai ales J1, J1Extra si J1Gold (trei posturi japoneze), dar m-am aventurat putin si pe Magic Fm...

🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive

Ehh... mda. Am reusit sa reintroduc pizza pe meniu 🎉. Cam la timp, pentru ca nu prea mai am de unde lua cartofi ... sper sa se faca anul acesta bine - si poate prind si eu cativa noi. Ce fain ar fi. Dar, nu prea am chef sa abordez subiecul raportandu-ma la ce e acum disponibil prin piete pentru ca mi se pare deprimant. Pur si simplu sunt de toate - doar ca e la noroc. Majoritatea sunt luate de pe la en gross :)), sau au in ele prostii en gross, ceea ce iar nu ajuta.  
Asa ca pentru mine piata nu  mai este o varianta sigura. Nu mai e de mult si mi se pare o tampenie. Am crescut mergand la piata zilnic cu Buni - cum de s-a ajuns aici?

Cica profitul cu orice pret e justificabil, pentru ca s-au schimbat vremurile si oamenii vor bani ca sa isi ia chestii. Pf.. Mda. 

Mama si ce piete aveam. Ce legume si ce fructe. Cand incepusera sa faca „magarii” (adica luau vreo 2-3 kg de rosii de la tarani si le amestecau cu de-alea de import) reuseam sa ii depistez si sa ii ocolesc.. acum cauti acul in carul cu fan .. ce prostie, zau.

Nimic nu justifica dorinta de a face profit pe sanatatea celorlalti. Asta e inconstienta, rea-vointa, in multe cazuri prostie curata, lacomie....

🟩 Cati oameni, atatea povesti 

In alt registru, m-am tot uitat, pe cand luam masa de seara cu Mami, la niste vloguri culinare relaxante (in sensul ca sunt filmate in natura) din Azerbaidjan. Noi urmarim trei canale si m-am gandit sa va arat si voua cel mai recent clip vizionat. 


Acesta este de pe WILDERNESS COOKING - cred ca domnul e ceva vedeta locala. Celelalte doua canale au alt gen de prezentatori. Dar toate trei au multe imagini din natura, cu flori, animalute si moduri ingenioase de a gati, sau a realiza diverse constructii. Celalalte doua sunt: Faraway Village si Country Life Vlog.


🟢 Inspirate de voi

Ma bucura gandurile voastre bune si sunt recunoscatoare pentru sprijinul pe care mi l-ati oferit (un gand, o vorba, o poza etc..). Este incredibil cat de putin este nevoie ca sa ajuti, sa sustii. Si nu, sa ajuti si sa sustii nu inseamna sa ii plangi cuiva de mila, cum multi cred (sau, mai bine zis sunt facuti sa creada). Din contra. A-i plange de mila cuiva, e ultimul lucru pe care ar trebui sa il facem ... sau si mai bine, singurul lucru pe care nu ar trebui sa il facem. Deloc. De ce? Pentru ca practic daca iti e mila sau ceva de gen, pui un fel de eticheta sau proiectezi ceva neplacut asupra cuiva. Si nu cred ca e folositor acelui om. Cred ca mai degraba are nevoie de o vorba buna, de un umar care sa il spriine sau pur si simplu de o proiectie buna, care sa se aseze asupra sa. Si sa il ridice din locul acela ...

Si cum cautam sa vad daca gasesc totusi ceva din cursul despre care am amintit la inceput, am dat peste filmuletul de mai jos:



📗 Ce se spune / stie

Ar trebui sa fim cumva mai vigilenti. Sa ne folosim cat mai eficient de liberul arbitru - de faptul ca putem alege. Si sa o facem cat mai ... in avantajul nostru. Si cand spun asta, ma refer la faptul ca suntem ceea ce mancam/ gandim/ respiram/ simtim etc. 

Ma gandeam si cat de mult se merge in ultima vreme pe competitie - pe ideea ca cel mai tare castiga. Cat de mult se merge pe a dezbina. 

De fapt, pentru a evolua si pentru a fi mai bine, ar trebui sa se colaboreze. Competitia e buna doar cand este una sanatoasa, la nivel personal.


❓ Stiati ca....

Anticonceptionalele si Razboiul fac parte din metodele acceptate pentru a reduce populatia? Nu, nu.. fara conspiratii :).  Pe bune. Ce combinatie... Malthusianism.


💬Motivational

Stela Enache - Indragostitii lumii (Filmul Raliul 1984 ).


    „(..)Am inteles purtam in noi puterea de-a uita
Ramane acum in urma mea nelinistea ce-atata timo m-a insotit (...)”

Superbe versuri, minunata melodie - stiam versiunea de la film, care e putin diferita (melodic) - parca putin mai zbuciumata. 

Dar stati... iata filmul:


Si genericul:



(incepe pe la min 1:27 cam asa). Si genericul de final:


Cred ca... am avut noroc. In cele din urma. Nu zic ca nu m-as lipsi cu draga inima de momentele mai putin placute dar... atunci cand realizezi ca totul depinde de ce alegeri faci, parca nu prea iti mai arde sa iti pui sanatatea in pericol pentru niste mizerii, pe care mai dai si bani. Oricat ar fi ele de frumos colorate, prezentate si ... promovate :).

Ce vreau sa zic este ca, nu e chiar atata de rau, atunci cand ai conditii de mediu prielnice si mancare buna. De fapt, e chiar bine. Si ar fi bine mereu, daca nu s-ar cumpara otravurile astea parfumate, total inutile (daca nu punem la socoteala faptul ca, in timp, toate duc la farmacie.. hahahaha).

Cu masura.

😊


duminică, 21 aprilie 2024

#11 Tablouri MixedMedia, Felicitare de 8 martie si... 2 desene. (Jurnal de colectionar)


Buna!

Ma tot gandeam despre ce sa mai povestesc in paginile jurnalului de colectioar (care, intre noi fie vorba, imi este tot mai drag :D). Initial, voiam sa va arat o papusa de culoare din colectia mea - dar nu am gasit inca fotografiile de care aveam eu nevoie - ca sa fie si cu povesti. Asa ca... vin cu niste mici comori! Si sper sa va placa.

Ceea ce veti vedea mai jos sunt cateva dintre „creatiile” copilariei mele. Stiti  ca va tot invit eu sa faceti tablouri mixed-media? Ei bine... excluzand adevaratele opere de arta ale lui Mami (sunt sigura ca am o fotografie in care se vede unul - aici: Provocari Verzi - Metamorfoza unui fluture -: Tema 29 "Tablou Mixed Media - Primavara", se zareste sub margele, in poza ilustrativa), am si eu cateva lucrari din scoala primara (mai putin un iepuras de care  eram foarte mandra si care a ramas la expozitie):
 




Nu mai stiu sigur primele doua, dar la ultimele scrie si pe ele, sunt din  clasa a IVa B ! Dar ... cum de am ajuns eu sa va arat aceasta mini colectie! Cand cautam prin foldere ce poze de „colectie” mai am la dispozitie, am dat peste felicitarea de mai jos:


Tot ma intreba Pompilia daca am felicitari vechi! Doar ca nu este orice fel de felicitare, ci una de 8 Martie. Si sunt sigura ca ar trebui sa mai fie o poza mai veche cu un an decat aceasta, alb-negru - doar ca nu stiu daca si ea venea cu felicitare sau venea simpla (dar sper sa mai fie):


Eh... dar ce artistic pozez - va dati voi seama cat a trebuit sa ma chinuie talentul sa obtin acea pieptanatura atat de desavarita ? O adevarata artista 🤣😂😅. Lasanfd insa gluma, mie imi placeau mult genul acesta de felicitari cu poze. 

Tot in zona cu aceste minuni am mai gasit si un caiet cu desene - inspirat facute unele... cu carioca (doh!), dar ideea e ca cel de mai jos se vrea a fi profilul lui Buni, la 60 de ani... facut de nepoata ei.. la 8 ani, aproape 9 (adica cea din inimioara decupata mai sus 😂🤣😅), pe 2 martie 1989:


Si un desen cu totul nerealist din varii motive, care ne infatiseaza pe mine si pe Ralu. Unu la mana nu aveam par atat de lung pentru asemenea coafuri 💇🏻‍♀️. Doi la mana nu aveam asemenea tinute -daca nu pun la socoteala sortuletul de la costumatia de Scufita Rosie de la gradi.. haha si...trei la mana eu purtam ochelari. 


Dar in rest... Ralu inca mai era mai micuta decat mine ca inaltime (nici chiar asa, dar pe-acolo). E de apreciat stradania :))). Si avand in vedere faptul ca e printre putinele din acea vreme pe care le mai am - e valoros.

In alta ordine de idei... mai am desene sigur. Poate mai adaug o pagina candva cu diverse - acestea poze le-am facut in 16 iunie 2017, pe cand eram cu Dodo, la apartamentul in care am copilarit. Eu speram ca isi va reveni, dar de fapt, urma sa ne despartim in doar 7 zile, pe 23. Intr-o mica pauza in care dormea linistit am dat peste aceste lucruri in biblioteca... Nu le-am luat atunci cu mine - teoretic sunt tot acolo (sper). Dar am facut fotografiile acestea.

Ne vedem data viitoare, cand.. sunt chiar curioasa despre ce voi mai povesti! Poate o papusa, poate un set... poate masinute, sau poate desene... sau... hmmm poate reusesc sa adun mai mult de o singura ascutitoare cu potential vatamator 😂🤣😅  - ca sa va pot spune povestea cu dovleacul zburator. Vom vedea.

Pe curand!




duminică, 7 aprilie 2024

Jurnal de Colectionar

 

Buna!

Iata ca a venit momentul sa organizez putin si paginile de jurnal de colectionar! Cred ca asa va fi mai usor de gasit informatia si ma va ajuta si pe mine sa stiu despre ce am mai povestit, despre ce nu... :).

Articole:


Articolul va fi actualizat periodic, urmand sa adaug fotografiile si link-urile catre noile file scrise. 

duminică, 17 martie 2024

#09 Minicolectia din jurnal.(Jurnal de colectionar)


Buna!
Am inceput sa scriu in jurnal in 1994... toamna :))). In primul volum am lipit cateva mici comori (pe atunci) din colectia mea si... cautand nu mai stiu ce, am zis ca nu ar fi rau sa fac cateva poze sa va arat si voua. O altfel de colectie...

Risu a scos dintr-un mic buzinaras si un martisor cu PIF, prins pe un rest de lant (semn ca a voastra Rux nu are de acum aceasta indeletnicire de a salva diverse).  Am folosit pentru poza zilei un fel de punte intre volumul 1 si volumul 38 : 


Si acum sa rasfoim prin amintiri si sa incepem cu ceva dulce :))). De pe lista a fost bun si as mai incerca - sau as vrea sa fac si varainta homemade: Milky Way sandwich. Il stiti?


Si asa arata coperta primului caiet in care am scris. Initial aveam o coperta albastra in care imbracam caietel si lacatel - dar am renuntat dupa ce am vazut ca e inutil... oricum se citea ce am scris (de unde si foarte multe lucruri le-am scris doar asa... nu e ca si cum daca cineva ar citi jurnalele mele m-ar si cunoaste. Dar mi-am facut un obicei din a scrie cate ceva in fiecare zi.

Iata-l pe PIF. Nu mai stiu cum de am ajuns sa il am - dar stiu ca a ocupat si inca ocupa un loc special intre paginile caietului. Probabil cand voi reusi sa adun tooooooate martisoarele intr-un loc va migra si el alaturi de ele, dar pana atunci....


Ah.. mi-am amintit. Cautam genul de desene de mai jos. Sunt decupate dintr-un caiet de-al meu de desen si lipite prin caiet. Nu mai stiu ce voiam eu exact sa fac cu ele  - cred ca felicitari de martisor... Parca. Oricum, de la ele au pornit scotocirile mele prin amintiri:





Mi-au placut tare mmult acele desene - nu mai stiu ce anume m-a inspirat cand le-am facut, au trecut ceva ani de atunci (si le aveam de ceva vreme cand am inceput sa scriu. Dar sunt asa dragalase! Voua va sunt cunoscute?

Am gasit si colectia mea de ambalaje de la gume parca erau? Dar unele foarte aplatizate, daca nu ma inseala memoria (cam cat pachetul de mari si de un gust indoielnic - clar nu pentru guma in sine am luat produsul respectiv... haha). Ideea e ca ii aveau pe protonistii desenelor pe ambalaj si noua ne placeau tare mult - ne jucam de-a testoasele ninja dupa scoala, asta cand locuiam la Buni si aveam unde ne juca. Dupa ce m-am mutat unde stau si acum la revedere iesit. In colivie :)))). Iata-i pe testosi:

Donatelo

Michelangelo

Rafael 😍

Leonardo

Adevarul e ca erau si foarte dragute desenele. Ceel recente mi se par atat de incruntate si ... asa... violente. Hm. Pe atunci pana si personajele rele aveau ceva simpatic. In ambalaje erau si surprize - niste cartonase cu personaje. Tot pe acelasi principiu erau parca si cu Beverly Hills. Mai jos sunt cateva dubluri din colectia mea lipite (aveam mai multe intr-un portofelas maro deschis - vai ce de surprize Turbo aveam, v-am mai spus ca mi-au placut masinutele de cand ma stiu, sper doar sa mai fie portofelul si sa nu il fi aranjat careva):





Am avut la un moment dat o colectie frumoasa de cutii de chibrituri.  De acolo am aceast desen decupat. Majoritatea cutiilor erau cu fluturi (de fapt am avut prin clasele mici fluturi la propriu.. ce prostie :(. Acum nu as mai putea face asa ceva. Daca e sa gasesc vreunul cazut la datorie. Daca nu... asta e. (De fapt, dupa ce am vazut care e treaba cu disectia - varul meu era mai mare si ne tot invata in avans una alta, am facut in asa fel incat la scoala am lipsit de fiecare data cand a fost vorba de asa ceva ... hahahahah).


Apropo de scoala (si talent la desen) - acesta este un desen primit in dar de la un coleg drag din clasele mici (inainte sa ma mut). Deci este facut undeva pana in clasa a 5-a. Ca idee. Si e suuuuperb. Asa rau mi-a parut ca a intinat cand l-am lipit. Insa chiar si asa... superb, nu?


O comoara recuperata prin bunavointa surioarei mele - o fotografie de pe unul din ambalajele de la papusa ei Barbie: 


Nu-mi mai amintesc foarte bine la ce veneau surprizele de mai jos. Erau stickere, in orice caz. Hmm sa fi fost ceva gen finetti? Ma intreb. Habar nu am.. Oricum, ideea e ca mi-au placut enorm stickerele (si acestea erau tot dubluri):







Voua va sunt cunoscute? Va amintesc de ceva anume? 

In cele din urma, am pastrat pentru final ceva deosebit. Cred ca acest cartonas il am in urma unui schimb - pe cand varul meu mai mare facuse bancnote perosnalizate si ne jucam de-a comertul :)))))). Era tare simpatica perioada aia. Si ce mi-ar fi placut sa mai am niste bancnote - tea fain ii iesisera. Sunt mai mult decat sigura ca asa am ajuns sa o am pe Alice si .. daca ma uit ca scrie in greaca pe ea, totul capata sens:


In vremurile acelea, anii 90 (la inceput) un astfel de cartonas era ceva de vis... stiu ca acum pare cumva caraghios. Dar pe atunci... :)

Si va multumesc ca m-ati insotit in aceasta calatorie. Sper sa va fi placut, poate ca v-a trezit si voua amintiri - m-as bucura sa aflu ca ati zarit ceva familiar.

Pana data viitoare va salutam - cred ca vom reveni cu un mic unboxing, dar daca aveti sugestii despre ce v-ar placea sa mai poevstesc la jurnalul de colectionar, m-as bucura sa aflu.  Voi scrieti... ca s-ar putea sa am despre ce povesti (sau daca nu.. imi dati voi de lucru... hahaha).

Pe curand !