Martisor cu Bucurie!

Buna sa va fie inima si minunata Privara!

Mie mi-a vestit Suzana, cu o felicitare superba, inceputul - plin de magie si la exterior, flori gingase si imaculate, dar si la interior, un unicorn, o inima cu snuruletul magic, o floare si un flutura si ganduri cu suflet pe care o mana draga le-a asternut pe hartie. Cuvintele sunt de prisos... si multumesc-ul meu, desi plin de entuziasm si caldura, mi se pare stingher si insuficient....

Poate o imbratisare? Lottie asa este de parere!

Va imbratisez cu drag pe toate .. toti si va doresc o Primavara minunata! Intre timp Lottie i-a aplicat pe mana martisorul bratara de anul trecut lui Buni si eu mi-am incurcat degetele printre taste si coduri html... am adus insa primavara pe blog, chiar daca este un layout deja reciclat la maxim.. rezista.

Martisorul de servici... Rux !

Miercurea fara cuvinte - Muntii vazuti din turnul de fildes.

Episodul 369 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

☔☔☔

Tema: Muntii cu zapada, din turnul de Fildes (24 noiembrie)

📷 1 poza zilei cu Lottie

📷 2-3 cum s-au vazut muntii pe 24.11.2024

☔☔☔☔☔☔

-📷 mai multe episoade 📷-   

Mica pauza.

 

Hei... cred ca imi voi lua o mica pauza. Ramane sa fac in continuare poza zilei (pentru ca am subiecte suficiente) si voi recupera articolele cand se va putea.

Vreau sa rezolv ce e de rezolvat foarte urgent in casa si sa reusesc sa fiu gata si cu premiile pana pe 11, cand voi afla unde merge si cel de la Copilarim (plus pe 6 cele de la PV). Asa ca.. asta e compromisul. Acestea fiind zise, nu stiu daca voi putea onora AEC anul acesta, dar sigur Calendarul Advent va fi, pentru  ca materiale craciunistice am adunate si din anii trecuti si nu am reusit sa vi le prezint. Clar, vom avea traditionalul calendar advent - stiti al catelea este anul acesta? Daca am inceput din 2010.. ho ho ho.

Imi cer scuze ca voi ajunge cu intarziere sa las ganduri pe la voi - dar de gandit chiar ma gandesc mereu :).

Imbratisari si... sa ne recitim cu bine, cat mai curand :D!!

PS: poza cu Risu si o parte din premiile deja gata (in spatele ei), facuta asta vara, pe cand inca eram .. „in grafic„ :D

Un Pitigoi calator (amigurumi).

La inceputul anului (daca nu chiar inca de la sfarsitul lui 2023) mi-am propus eu ceva: sa fac cate o ingerasa pentru fiecare dintre voi. Am reusit fix 2. Ca apoi, vara, s-a schimbat macazul si efectiv, oricat am incercat, nimic nu s-a mai legat. Nu-i nimic, ca nu ma las.. am schimbat tactica. Pana la urma, voi continua si seria ingeraselor, in anii ce vin...

Textul este scris in diferite etape (de exemplu acest paragraf este compus in decembrie) - la momentul in care articolul ar fi trebuit sa apara, Ralu deja se pregatea sa vina la noi pentru aproape 2 zile teoretic, dar fizic, prezenta s-a rezumat la cateva ore. Bune si acelea, cat sa ne vedem un pic.  Am aflat doar cu vreo 5 zile inainte. In alte conditii, probabil ca as fi rupt croseta :))) si pregatit tot ce aveam in plan, dar acum, cu chiu cu vai, abia am reusit sa fac un singur lucru, la limita cu timpul.

In plan aveam doua zanute pentru baieti, ca sa le puna in oraselul lor magic, de Craciun. Si ingerasa pentru Carmen - pentru ca aveam ocazia sa o strecor si pe ea in rucsacul lui Ralu. Practic... cu vreo 3 zile inainte sa vina, mi-a devenit din ce in ce mai clar ca nu va iesi figura si de-ar fi sa stau in cap :))). Asa ca m-am reorientat, cautand ceva ce ar putea fi, de exemplu, asezat si in pomul de Craciun, sau pe acolo.. :). Pentru ca, daca anul trecut am reusit sa fac si decoratiuni, anul acesta .. ma bucur ca sunt. Si atat.

Carticica aceasta cu mici pasari este o comoara (are si un mic liliac pe acolo). M-am bucurat ca am gasit culori care sa bifeze cromatica propusa de pitigoiul ales. Mi-a placut de el tare. Auriu (sau galbui, cum vreti) - mi-a amintit de buclele vesele ale lui Carmen. Si cu acel azuriu, al cerului... ca niste ferestre limpezi spre cer.. Jucaus, pus pe sotii si sursa de buna dispozitie. Ales a fost!

Lottie a fost ajutata de Raza de Soare sa adune toate materialele si ne-am si documentat putin. A fost o mica evadare din cotidian, binevenita.

In cele din urma am facut si o punguta origami - imi place modelul acesta .... desi cred ca va ajunge destul de sifonata, pentru ca uitasem sa iau in calcul ca va calatori in rucsac... :)).

Pe ultima suta de metri am colorat si o felicitare pe care o printasem mai demult. Ce bine - tocmai acum s-a gasit si printerul meu sa nu coopereze. Ba nu se vede prin wifi, ba nu mai are cerneala (desi abia am schimbat cartusul.. cam asa cu „usurarea„ vietii - era mai complicat cu acele cartuse pe stil vechi, fara serii si alte bazaconii. deh).

Intre timp (salutari iar din decembrie deja), Pitigoi Vioi a ajuns in Germania si a plecat mai departe catre destinatia finala :D. 

Si-asta a fost povestea.

22 de Dodo, amintiri si ... reflexii. (Reflexii in Oglinda 91)

Hei!

Azi se implinesc 22 de ani de cand a intrat Dodo in viata mea. Cam pe la ora asta ... ce  ciudat.. a venit pe la 7 seara si ceva, a plecat  pe la 7 seara si ceva. Multa vreme nu am realizat in ce zi de Mare Sarbatoarea a venit - dar toata viata am simtit cum m-a aparat si.. chiar si acum.

Poza cu el in prima zi am mai pus pe blog (la diverse aniversari). Nu am foarte multe din parioada lui de bebeluseala (adica de la 2 luni jumate cat avea cand a ajuns.. pana pe la 1 an), pentru ca primele 2 saptamani le-a bolit de la vaccin si deparazitare... si uite-asa ne-am trezit ca baiatul a crescut :)). 

De Revelion (2002-2003) am petrecut impreuna (eu si el) :D. Si atunci s-au facut cateva poze. Eu am avut inspiratia sa imi lipesc o steluta  pe fata (da, aia e o steluta albastra), pe care o pescuisem de pe ai mei - fusese ceva gen confetti). Bine, nu era lipita, doar asa, asezata.. ca sa fie festiv. Deci chestia aia de pe barbia mea e o steluta albastra :)))).

Zanul care asa ar fi trebuit sa creasca de mult, nu s-a lasat pana cand a devenit baiatul mare pe care il stiti probabil deja. Dar pe atunci era cred.. inca mai mic decat e Kouki. Cu taote ca snururile lui rebele il faceau sa para mai mare :)).

Ah.. si eu aveam snururi.. e perioada scurta in care am avut semi-permanentul acela simpatic, care, dupa fiecare spalat pe par, ma transforma intr-o adevarata rockerita :)))))))). Si daca tot am amintit de acest amanunt, odata (desi poate am mai povestit), pe cand incercam sa imi susuc snururile...m-am trezit blocata, cu nasul in covor... Ralu nu mai putea de ras - privind scena din pat, unde statea cocotata... nu imi era mie atat de faptul ca riscam sa raman fara cateva snururi... ci nu care cumva sa se inece copilul... din fericire, pentru el si pentru mine, trilurile Ralucai i-au atras atentia si - baiat destept - s-a napustit asupra puloverului alb ca neaua agatat de marginea scaunului, pulover mult iubit de Ralu.. moment in care rasul ei a inghetat si s-a transformat in altceva... acoperit de rasul meu hahaha.. dar stati pe pace, l-am luat pe micul bandit de pe puloverul alb, la timp).

Inapoi in zilele noastre, acum cateva zile, pe 16 noiembrie, a trimis mami pe whatsapp, in grupul nostru, o poza foooooarte faina, pe care scrie clar RIO (adica eu asa am vazut...). Asa ca am sutit-o incantata sa v-o prezint:

Si poza de ieri cu imagini cu zapada proaspat cazuta, surprinsa de pe geamul deja impodobit, este tot sutita, de data aceasta via Ralu. Si ma bucur daca v-a placut.

Sunt la zi... insa doar cu articolele... imi propusesem sa le fac ceva celor mici (mari) sa le trimit pentru sarbatori.. dar nu ma incadrez... si nici la alte planuri creative nu stau prea bine, din pacate. M-am horatat sa las planurile deoparte. Fie ce-o fi. (probabil ma va tine timp de cateva minute, dar e bine si atat... hahaha)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!  

 

Terapie cu aluat sau ce am mai inventat.

Intideauna am incercat sa gasesc o rezolvare... ceva,  o solutie acolo. Mie sa gatesc imi face bine de multe ori - mai ales cand e vorba de preparate pe baza de aluaturi :))). Pur si simplu imi place sa ma joc si din toata joaca aceasta sa iasa ceva bun.

De exemplu acum cuvintele vin greu si am senzatia ca nu reusesc sa spun exact ceea ce as vrea si oricat le-as aranja tot ar lasa loc de interpretari - probabil ca sunt minunatele efecte secundare ale tocarii respectului si incredererii de sine, plus nedreptatile de rigoare. Asa ca, tin sa fac precizarea din cap, ca s afie clar ca nici nu ma laud si nici nu ma vait. Ca sa fie clar.

Doar ma exprim cu ceva mai mult umor sec si autoironie. Acum aveti contextul, sau, cum sa zic, punctul de vedere (?!)... hmm nu, nu cred ca e potrivit, mai degraba ughiul din care sunt transmise gandurile. Cred ca e un unghi destul de inchis :)))).

Introducerea a fost oarecum facuta, apoi subiectul este prezentat in titlu.. si acum rezolvarea conflictului :)))). Adica la treaba.

Ce am folosit la aluat(si maia):

👀 1 sticluta de 400 ml de smantana pentru frisca (am vrut pentru ziua lui Buni, dar a ajuns tardiv si am zis sa o valorific totusi)

👀 2 oua

👀 jumatate de borcanas de iaurt de la Artesana (cred ca 300 si un pix are borcanasul intreg)

👀 1 drojdie proaspata (25g de la Pakmaya)

👀 faina intermediara de la Moara cu Pietre si alba, tot de la ei)

👀 6 polonice de lapte de la Artesana (cam 300ml)

Pentru umluturi:

👀 branza de capra (de la o doamna care are capre)

👀 branza de vaca (facuta de mine)

👀 jumatate de borcan de smantana de la Artesana

👀 2 oua

👀 masline 

👀 amestec pentru cozonac (nuca data pe razatoare, cacao si putin zahar brun de trestie
👀 gem de prune, para si mar facut de mine si mami 

Am facut maiaua din drojdie (pe carea am maruntit-o), 2 linguri de faina alba si jumatate din cantitatea de lapte, caldut.
In bolul de framantat am pus 12 linguri (cu vaaaaarf) de faina intermediara, smantana de frisca, iaurtul, cele doua oua, laptele si apoi am amestecat putin si adaugat si maiaua. Dupa care am completat cu faina alba, pana cand am reusit sa obtin un aluat elastic.

Am luat cam o treime din el si am intins o foaie in tava. Am pregatit umplutura pentru placinta. Am dat pe razatoare branza de capra (care este sarata, asa ca nu am mai adaugat deloc sare), apoi branza de vaca facuta de mine, apoi am adaugat ouale si mantana. Am amestecat bine pana cand s-a facut o crema. Am dat la cuptor 25-30 de minute la temperatura medie. A rezultat placinta din care se poate vedea o 1/4 mai sus.

Urmatoarea tura a fost un mic experiment. Imi doream de mult sa fac melcisori si sa folosesc masline. Habar nu am daca asa se face. Eu am impartit cantitatea ramasa in doua. Apoi am impartit iar in doua. Am intins o foaiepe din care am taiat 4 fasii. Am rulat fiecare fasie, apoi am taiat-o in jumatate. Am facut o gaura in mijloc si am pus  in ea o maslina la care am scos samburele. Cele verzi nu vor sub niciun chip sa se desprinda usor de sambure. Celelalte insa colaboreaza frumos.

A iesit ceva fantastic de aromat si, daca as fi folosit doar faina alba, ar fi semanat si mai bine cu foietajul. Oricum... mi-a placut mult rezultatul. Am facut si o mica impletita intre melcisori.

La ultima tura am mers pe dulce. Eu nu pun in aluaturi nici sare si nici zahar. Il pot folosi la ce vreau eu. :))). 

Am facut iar melcisori.. dar, de data asta, am incercat alta varianta. Dupa ce am taiat fasiile pe care urma sa le rulez, am pus pe fiecare cate un firicel de compozitie pentru cozonac (am avut 2 linguri de nuca data pe razatoare, am pus o lingura de cacao varfuita si una de zahar rasa..), apoi am rulat, apoi am taiat in jumatate obtinand doi melcisori. Pe partea dinspre mijloc, unde fusese taiat, am pus gemul de fructe. 

Apoi mi-am imaginat ca va iesi bine.. am bagat la cuptor.. si a iesit ce se poate vedea. Cumva... m-am simtit ca in vremurile bune, cand pregatea Buni masa de sarbatori... 

Motiv pentru care mi-am permis sa fac mai multe poze si impart si cu voi bucuria mea pe ziua de azi. M-am gandit la toti cei dragi, de aici... si numai. Si m-am bucurat sa le pot face .. o bucurie.

Recunosc ca mi-a fost cam pofta, mai ales de ultimele doua variante. Insa m-am rezumat la pizza mea cea de toate zilele, mai ales ca in ultima vreme dragutul meu corpusor s-a gandit sa imi faca tot felul de surprize :)))). Si na.. nu e cazul sa fac vitejisme cu masline (desi teoretic sunt bio) sau gemuri de furcte.. :))). 

Asta ca sa nu fiti prea tristi, ne bucuram impreuna de poze.... deocamdata.

De azi in 17 zile e Sfantul Nicolae (sper sa vina sa imi aduca macar o nuielusa.. doar sa vina). Si de pe 6 decembrie pana pe Craciun ... mai sunt 19 zile :)). Si azi suntem in 19 :)).

Pulover corai, de la Buni.

Buna!

Am revenit asa cum am promis, cu cel de-al doilea puloveras. De data aceasta povestea firului este o alta...  Cand au venit parintii de la Ralu (si aici am asa o neclaritate daca a fost candva prin 2019, sau prin 2021/2...  nu de alta dar au fost doua ocazii - intr-una am primit vreo doua sculuri xxl de fir corai si alta data unul visiniu) mi-au adus doua sculuri (parca doua erau😅) mari de tot. Nu mai stiu de unde exact gasisera - kik/lidl/kaufland ceva ... oricum, ideea e ca statea firul frumos .. in dulap, lol... si i-am zis lui Buni ca daca ii e usor sa lucreze cu el, atunci poate imi face si mie ceva. Mi-a facut puloverasul de mai jos - unde a lucrat marginile cu modele unicat. Si, cum spuneam ieri, mi-a facut si o caciulita. Care e in cutia pe roti, in camera mea, sub alte cutii :))). Daca ajung in iarna asta la ea, cu siguranta o sa v-o arat (poate gasesc poza pe care o am cu Buni intre timp, asa ca idee). 

Lui Lottie i-a placut si acest puloveras tare mult. Se tot uita la mine semnificativ - doar ca... na, va trebui sa mai astepte cel putin pana cand termin eu cu premiile, care au prioritate. 

Culoarea este undeva un corai (care aduce un pic a piersiciu). Poate in ultima poza sa se apropie ceva mai bine de realitate - dar asta e cu lumina din dotare....

Sper sa va placa si voua - mie imi place tare mult. Ar fi super sa il .. de fapt le si port anul acesta, de sarbatori. M-as bucura. Urmeaza o saptamana cu o agenda incarcata.. asa ca va rog sa imi tineti pumnii sa pot misca ce e de miscat rapid in casa, nu de alta dar, este musai ca pana sambata sa fac anumite ajustari.

In alta ordine de idei... am avut parte de o surpriza total neplacuta - pe tavan in sufragerie, pe peretele dinspre celaalalt bloc.. a aparut mucegai. Eu pe acel perete am izolatie facuta si tapet.. „Bucuria” a aparut pe tavan, unde este lavabila (cea mai mare porcarie care a putut fi inventata.. n-am avut mucegai pana la lavabila si conditiile erau mult mai vitrege). Chestia asta ma preseaza si mai tare sa rezolv cumva problema camerei mele.. si pune si mai multa presiune - ca parca nu erau suficiente de facut/reparat si asa mai departe. Nu e mult, dar e si ma enerveaza sa il vad acolo... Mda... 

Pe maine! :)

Bebelusele Ortensii (Bucuria de noiembrie - premiu PV)

Buna!

Cu chiu cu vai.. am reusit! Dupa o lunga (chiar lunga) perioada de timp, am revenit la cartea cu bebelusi flori - pentru penultimul proiect din acest an. Cel mai probabil.
Pentru noiembrie, am ales sa fac bebelus ortensie. Numele alocat acestuia de catre autor este Hugo. De ce? Nu stiu :))). Dar daca va pare cunoscut... ei bine, am adaptat acest model pentru proectul Albastrel. (amigurumi).

Lottie mi-a fost alaturi pe perioada lucrului, foarte incantata de noua ei misiune. Am realizat prototipul, ca deobicei si apoi ne-am ocupat si de premiul alocat acestei luni, la Provocari Verzi. Cu acesta am terminat practic tura dedicata Salvam Papusi si mai avem o singura bebelusa, pentru luna decembrie. Oare care sa fi ramas? :D

Dupa ce toate cele 26 de floricele au fost gata, a venit si cea mai grea (nu glumesc!) parte din toaaaata partea ce tine de asamblare: coasera lor de capison. :)))) Dar am reusit. Iata deci cele doua bebeluse ortensii: in stanga e dra premiu, in dreapta, la Lottie, surioara ei ce va ramane la noi.

Si ca nu carecumva sa ne incurcam (lol), am facut rapid si punguta origami, in care va calatori micuta. S-a strecurat inauntru - abia asteapta luna decembrie ca sa calatoreasca la noua ei casuta. Sincer.. si noi! 

Si-am incalecat pe-o sa.... Nu stiu daca va puteti imagina cat de mult ma bucur ca e gata. :). Acum mai am de pregatit premiul de la Copilarim si sa incep sa le grupez (in functie de premiantii deja anuntati)... incet, incet, incep sa se contureze lucurile. Si sper sa o faca in cel mai frumos mod posibil, in continuare. 

Plimbare de noiembrie. (Reflexii in Oglinda 90)

Astazi va invit la o plimbare de noirmbrie, calatorind in timp pana anul trecut, in 12, cand Tati mi-a trimis niste poze superbe, din Strand de la noi. Sper sa va placa si voua - la acel moment am ratat momentul sa vi le arat si astept de un an sa ne bucuram impreuna de ele :D.

Ultima poza i-a placut enorm lui Lottie (care oricum jubileaza - deja stiti ca e mare fana poza zilei cu poze pe fundal, v-am mai spus).. o cred, pentru ca arata tentant. Dar.. ia ziceti-mi, ati vazut muntii cu zapada ? :D (pe 12 anul acesta am vazut si eu primii fulgi de nea :D)

Pitestiul este un oras cu mare potential. Era de vis in copilarie, chiar asa in „constructie” cum se cam prezentau toate orasele prin anii 80. Dar daca atunci se plangeau oamenii ca se strica fata orasului, de fapt marea distrugere a venit abia dupa 90. Si s-a mutilat kitchios si prost. Si mult... Totusi... cand vad astfel de peisaje, cand ma uit pe geamul de la sufragerie si vad muntii... si cand deschid geamul si e usor ger si aer curat (asa o zi pe an, doua... poate o saptamana daca am noroc) ... oh, atunci e de vis. :)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

PS: am sarit chiar peste marti, 12 ... asa ca va las mai jos recuperarea. Si, imi cer scuze daca voi raspunde mai greu la comentarii si voi ajunge mai lent in vizita. Nu am intrat in hibernare, desi parca asa ma simt :))). 

🌂„Umbreluța cea bogată” (TC 42/44)