La inceputul anului (daca nu chiar inca de la sfarsitul lui 2023) mi-am propus eu ceva: sa fac cate o ingerasa pentru fiecare dintre voi. Am reusit fix 2. Ca apoi, vara, s-a schimbat macazul si efectiv, oricat am incercat, nimic nu s-a mai legat. Nu-i nimic, ca nu ma las.. am schimbat tactica. Pana la urma, voi continua si seria ingeraselor, in anii ce vin...
Textul este scris in diferite etape (de exemplu acest paragraf este compus in decembrie) - la momentul in care articolul ar fi trebuit sa apara, Ralu deja se pregatea sa vina la noi pentru aproape 2 zile teoretic, dar fizic, prezenta s-a rezumat la cateva ore. Bune si acelea, cat sa ne vedem un pic. Am aflat doar cu vreo 5 zile inainte. In alte conditii, probabil ca as fi rupt croseta :))) si pregatit tot ce aveam in plan, dar acum, cu chiu cu vai, abia am reusit sa fac un singur lucru, la limita cu timpul.
In plan aveam doua zanute pentru baieti, ca sa le puna in oraselul lor magic, de Craciun. Si ingerasa pentru Carmen - pentru ca aveam ocazia sa o strecor si pe ea in rucsacul lui Ralu. Practic... cu vreo 3 zile inainte sa vina, mi-a devenit din ce in ce mai clar ca nu va iesi figura si de-ar fi sa stau in cap :))). Asa ca m-am reorientat, cautand ceva ce ar putea fi, de exemplu, asezat si in pomul de Craciun, sau pe acolo.. :). Pentru ca, daca anul trecut am reusit sa fac si decoratiuni, anul acesta .. ma bucur ca sunt. Si atat.
Carticica aceasta cu mici pasari este o comoara (are si un mic liliac pe acolo). M-am bucurat ca am gasit culori care sa bifeze cromatica propusa de pitigoiul ales. Mi-a placut de el tare. Auriu (sau galbui, cum vreti) - mi-a amintit de buclele vesele ale lui Carmen. Si cu acel azuriu, al cerului... ca niste ferestre limpezi spre cer.. Jucaus, pus pe sotii si sursa de buna dispozitie. Ales a fost!
Lottie a fost ajutata de Raza de Soare sa adune toate materialele si ne-am si documentat putin. A fost o mica evadare din cotidian, binevenita.
In cele din urma am facut si o punguta origami - imi place modelul acesta .... desi cred ca va ajunge destul de sifonata, pentru ca uitasem sa iau in calcul ca va calatori in rucsac... :)).
Pe ultima suta de metri am colorat si o felicitare pe care o printasem mai demult. Ce bine - tocmai acum s-a gasit si printerul meu sa nu coopereze. Ba nu se vede prin wifi, ba nu mai are cerneala (desi abia am schimbat cartusul.. cam asa cu „usurarea„ vietii - era mai complicat cu acele cartuse pe stil vechi, fara serii si alte bazaconii. deh).
Intre timp (salutari iar din decembrie deja), Pitigoi Vioi a ajuns in Germania si a plecat mai departe catre destinatia finala :D.
Si-asta a fost povestea.
