Se afișează postările cu eticheta music. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta music. Afișați toate postările

duminică, 15 decembrie 2024

Nemuritorul - Actul I. Primul Sbor. Phoenix.

Buna!

Mi-e destul de greu sa scriu acest articol, nu doar pentru ca ma concentrez foarte greu, ci pentru ca nu am vrut sa fie nevoie sa o fac. Am tot incercat sa ... gasesc o cale, o solutie, dar se pare ca totul este cumva ... e ca si cand as merge contra curentului si, sincera sa fiu,am obosit. 

Am reusit cu chiu cu vai sa scriu despre Bucurie de la Carmen si Leo 💗.. In sensul ca pana am facut articolul am stricat o buna parte din altul :)) (cel cu luna noiembrie la care inca mai am de adaugat inca vreo 4 - parca- titlulri de care nu am reusit sa ma ocup). Nu ma pot concentra deloc... si e deja deprimant.

Si cum mie imi place sa cred ca acest proiect este creat pentru a fi pura terapie si sursa de bucurie, cred ca e cazul, pentru binele tuturor sa fac o pauza. Nu de tot - adica voi incerca macar poza zilei sa o fac, ca sa am o idee ce si cum sa recuperez, cand va fi cazul. (cam asa cum am facut vara aceasta - a functionat, desi nu mi-a convenit si a trebuit sa stau deoparte).

Mai e ceva -unul dintre notivele principale care a dus la acest lucru este si faptul ca, din motive ce nu depind de mine, nu voi putea (imi este mai mult decat clar), sa omorez promisiunea facuta si sa trimit premiile (si cadoul pentru cei mici, dupa cum arata acum lucrurile) anul acesta si va trebui sa aman pana la anul. Nu mai e mult pana in ianuarie, dar mie sincer, asta mi-a pus capac. Cel mai sigur, daca as fi putut folosi cardul meu si nu as mai fi depins chiar intr-atat de altii, ar fi stat altfel situatia, dar asa... Nu vreau sa intru in si mai multe amanunte, pentru ca...... si asa ma simt oribil.

Nu voi putea sa onorez nici Calendarul Advent la timp - voi recupera insa cand va fi posibil si voi avea grija atunci sa ma bucur din plin de ceea ce a pregatit Mihaela (MNiko) - sper sa nu va suparati pe mine si... sa ma intelegeti, pentru ca e fix ceea ce nu mi-as fi dorit sa se intample la sfarsit de an, motiv pentru care chiar m-am zbatut la propriu in ultimele luni ca sa fie totul pregatit si sa mearga .. ca uns. Se pare ca directia se doreste a fi alta si ... probabil ca nu are rost sa ma mai impotrivesc. 

Totusi.. iata ca Cineva acolo Sus ma iubeste. Asa ca am ceva special de impartit cu voi. pana ne voi revedea, intr-o forma mai buna si eficienta (eu cel putin, hehe). Chiar azi s-a lansat Actul I, numit Primul Sbor, din Opera Nemuritorul. Si pentru 6 minute si un pic, sper sa va faca si pe voi, sa „sburati” un pic :).


Sunt si versuri - in clip (Diana sper sa il poti vedea si tu - e pe youtube, eventual poate intri direct de acolo, daca iti este mai usor). Cred ca cel mai fain este sa il ascultati de mai multe ori... dar parerea mea este ca e.. clar, Phoenix, adica ceea ce ar fi trebuit sa fie. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

Va doresc sarbatori fericite, cu sanatate, liniste in suflet, pace si bucurii alaturi de cei dragi voua!! Va imbratisez cu tot dragul si imi doresc sa ne revedem cu bine, cat mai repede :).


ps: daca este ceva, va rog sa imi scrieti pe mail  (ma voi ocupa si de restantele la concursuri de indata ce voi putea - nu se anuleaza nimic si ma voi gandi la cum voi putea sa ma revansez pentru tot!! 🙏🏻 - va multumesc )

vineri, 8 noiembrie 2024

Mad World.


Azi mi-am reamintit de piesa de mai jos. Descrie tare bine starea de .. spirit si de ce mai vreti voi. Am sa las ambele versiuni... si versurile.

Lottie a fost dezamagita ca nu am reusit sa facem mai nimic - Veve incearca sa il pacaleasca pe Kouki sa se bage la o joaca. El insa zburda prin lumea viselor, unde e frumos si bine :D.


Si versiunea originala, din 1982, cantata de Tears for Fears. E aceeasi piesa, acelasi mesaj... alta interpretare. 


Si versurile (credit)

All around me are familiar faces
Worn out places, worn out faces
Bright and early for their daily races
Going nowhere, going nowhere

Their tears are filling up their glasses
No expression, no expression
Hide my head, I wanna drown my sorrow
No tomorrow, no tomorrow

And I find it kinda funny
I find it kinda sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very, very mad world, mad world

Children waiting for the day they feel good
Happy Birthday, Happy Birthday
And I feel the way that every child should
Sit and listen, sit and listen

Went to school and I was very nervous
No one knew me, no one knew me
Hello teacher tell me what's my lesson
Look right through me, look right through me

And I find it kinda funny
I find it kinda sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very, very mad world, mad world

Enlarging your world
Mad world


📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”

Pe curand !

sâmbătă, 26 octombrie 2024

Ghici cine a aterizat?


Stiti voi ghicitoarea aceea cocostarc intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?  Si raspunsul era ciuperca? Fix asa si eu cu titlul si subiectul acestui articol.

Dar... mai intai de toate, ajung sa finalizez si public acest articol cu intarziere (sambata-duminica-luni a fost un fel de nici nu stiu cum sa numesc, in care, culmea, am reusit sa recuperez cateva articole din urma si sa fac alte trei restante, in schimb... ce amuzant, haha). Totusi asta nu ma impiedica sa va povestesc cum s-a ajuns la aterizarea in cauza.  Iar la final, va las o piesa superba :).


Am mai amintit eu in cateva randuri ca.. mi-ar placea sa am albumele vechi sub forma de vinil (ok, nu stramb din nas nici la caseta sau cd .. haha). Si ca mi-as fi dorit ca, pe langa caseta aceea din 97, cu nr 71 pe carcasa (inregistrata dupa alta caseta la mana cine stie cat), sa am totusi ceva .. original. Si... la un moment dat, am stat si m-am gandit si eu.. mai, cei de la Jurnalul au tot scos muzica de colectie, totusi... ar fi trebuit sa fie ceva. Si a fost ceva - o piesa Visina, aparuta pe piese cenzurate (trag nadejde sa gasesc in colectia lasata de Bunica mea Ligia si acest cd). Dar si un cd - cel din imagini, Volumul 68 din muzica de colectie. 
Deobicei, bunica mea Ligia, imi mai trimitea diverse cd-uri din colectiile Jurnalul (cel mai probabil dubluri)... dar nici urma de .. pasare. Asa ca, nu stiu ce imi vine si il intreb pe Tati (cred ca joi)... dar nu ai vazut vreun album - pare-se ca ar fi unul la Jurnalul, aparut prin 2008 (culmea e ca e facut si cu Roton-ul, unde am lucrat si eu prin 2005). Vineri... primesc poza (era si el pus langa un Mondial si nu mai stiu ce). Iar sambata.. iata-ma si eu in randul lumii :)))).


Lasand gluma, chiar ma bucur. Nu va zic ce interesant se aude la casetofonul din dotare (uneori aud pe canale ca sa zic asa, se aude basul puternic si restul incet, sau ... aud vocile ce ar trebui sa fie pe planul doi in fata si cea principala incet.. foarte simpatic, ce pot sa zic - are ceva probleme pe la panoul de comanda, pesemne). Cand nu face figuri aparatul, bine... cand face figuri trebuie sa verific daca e chiar cd-ul, sau caseta :)))). Haha - adica e defazat.
Playlistul acum... poate imi gaseste si plicul in care a fost (daca a avut), pentru ca cd-ul era pus intr-un suport, cu mai multe - culmea e ca, daca mi se permite inca o paranteza, imi amintesc cand a cumparat Tati acel suport pentru cd-uri, hahaha. Revenind insa la lista cu piese, trebuie sa recunosc ca alegerile sunt interesante, iar ... ordinea chiar m-a suprins. In ce masura, timpul va spune, abia am reusit sa ascult albumul de vreo 2 ori. Voi nota piesele, ca nota informativa (si ca sa le gasesc si eu mai usor, hahahaha - plus cateva observatii):
Din prima perioada:
01. Vremuri (cunoscut si drept Hei Tramvai)
02. Nebunul cu ochii inchisi
03. Floarea stancilor
Din a doua perioada, de pe Mugur de Fluier:
05  Mugur de Fluier (varianta de pe primul LP)
06. Strunga (idem 05)
07. Fata Verde, cu parul padure (nu varianta Ochi negri, ochi de tigan, initiala, ci una ulterioara, probabil Symphoenix sau/si Aniversar 35 1992/1997)
08. Mica Tiganiada (as zice ca e tot varianta de pe primul LP)
Din anii 80:
09. Tamara (varianta aparuta in Romania, deci probabil Sympheonix/Timisoara sau/si Aniversar 35)
Din anii 92/97 si dupa 2000 - de pe albumele In umbra marelui URSS (2000/2003) si Baba Novak (2006)
10. Orujo (albumul Baba Novak)
11. To my Brothers (albumul Baba Novak)
12. Haituit (de pe albumul Baba Novak, piesa fiind varianta in limba romana, a unei piese mai vechi, aparute in anii 80, in Germania sub numele Bounty Man)
13. Fluier in cer (albumul Baba Novak)
14. Pasarea de foc (albumul Baba Novak)
15. In umbra marelui URSS ( albumul omonim, aparut in 2000 si reeditat cu titlul corect adica URSS nu Urs, in 2003)
16. Baba Novak (albumul omonim, varianta in limba romana a piesei compuse in anii 80 The Tale of Baba Novak)
17. Apocalipsa (albumul Baba Novak)
18. Ciocarlia (de pe Sympheonix/Timisoara sau/si Aniversar 35)


Si gata. Asta e tot. E interesanta selectia. Tot vreau discuri de vinyl. E altceva. Plus ca as asculta pe boxele mari.. hahaha. 😁
Pana atunci insa, va las, asa cum am promis, cu o poesa foarte frumoasa si sensibila. Sunt mai multe variante, dar eu am ales-o pe cea din 81, pentru ca imi place tare mult orchestratia.


Varianta aceasta a aparut pe albumul din Germania (i-am tot batut lui Ralu apropo-uri, dar am ramas cu batutul :)))) ca momentan nimic, zero si fac pariu ca daca o intreb din nou a si uitat... 🙄). Vioara aceea la refren transmite atat de bine starea sufleteasca... 
Pe cd-ul din dotare este cealalta varianta, si o voi adauga la final si pe aceea, poate sunteti curiosi care este interpretarea in formula consacrata.

Iata si versurile (credit):

Deep in a country with tall mountains,
She's all alone.
Waiting for him who's always haunted,
Will he come home?
The knock on the door and every phone call
Will it be him?
A lonely woman is Tamara
Now that he's gone.

A. ah, she just waits in vain,
A. ah, I wish she could hear me.
A. ah, do you know the pain?
Oh. I wish she could be near me!.

Do you remember him, Tamara,
Is he still one,
Deep in your memory, Tamara
And all he's done?
The smile on your face is it misleading,
A small white lie.
Is it still there when no one's watching,
Or does it die?.

A. ah, she just waits in vain,
A. ah, I wish she could hear me.
A. ah, do you know the pain?
Oh. I wish she could be near me!.


Si cam asta a fost sambata, notabil. Ca s-a lasat cu restante trei zile, e cu totul alta poveste si chiar nu are legatura cu albumul :))))). As fi vrut eu, dar nu. Asa ca sa ramanem la partea faina.

Pe curand!

ps: sa imi spuneti, de curiozitate, voua crae varianta va place mai mult :). Si.. stiati piesa? Sau povestea ei? :)

vineri, 25 octombrie 2024

Jethro Tull - Wond'ring Aloud

Dintr-una in alta, am fost curioasa si eu cum suna Jethro Tull. Cumva m-am orientat la albumele din jurul anilor 70 si in afara de vreo alte 3 piese (care nu fac parte din cel de fata), m-am lipit de albumul Aqualung, din 1971. Pe care (culmea, sau nu) l-am gasit pe Emag la un pret bun si mi l-am luat (pe de alta parte, Phoenix NU exista... eu gluma mai proasta nu am auzit.. ba da, de fapt, dar ma abtin).

M-am gandit sa impart cu voi un cantec care e foarte scurt, dar care imi place. De fapt tot albumul este interesant. 


Versuri:

Wond'ring aloud -
how we feel today.
Last night sipped the sunset -
my hand in her hair.
We are our own saviours
as we start both our hearts beating life
into each other.

Wond'ring aloud -
will the years treat us well.
As she floats in the kitchen,
I'm tasting the smell
of toast as the butter runs.
Then she comes, spilling crumbs on the bed
and I shake my head.
And it's only the giving
that makes you what you are.

Cred insa ca m-am oprit la el pentru ca am simtit ca are un mesaj frumos. Si cand m-am uitat la versuri... se pare ca am intuit bine :).


📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”

Pe curand !

sâmbătă, 12 octombrie 2024

Cand ma chinuie talentul 😅 (partea aIIIa).


Buna!

Cum alte planuri nu vor sa se concretizeze, am zis sa inchei astazi seria celor cinci desene din octombrie, cu cel din 28. Episodul trei a fost oarecum ceva mai documentat (nu de la inceput, asa ca nu va oripilez cu ovalul, si alte forme geometrice :)) ). Dar, cel putin, aici am mai multe faze captate. 

Cand am pus creionul pe hartie, am plecat iar cu gandul la piesa pe care o voi lasa la final, Nesfarsita lupta, pe care, ori de cate ori o ascult, o vad cumva sub forma de clip :)))). De unde si calul acela inaripat (nu, nu e balaur 😂😅).

Habar nu am cum s-a conturat personajul... insa a fost interesant parcursul - pe care si acum il privesc cu surprindere. Eu deobicei am cate un model - o poza, o imagine care sa ma ghideze si o idee  destul de bine conturata. Aici puteti vedea si voi cum a evoluat si prin ce transformari a trecut (nu sunt toate, evident, pentru ca lucram ascultand muzica si nu mi-era gandul la poze. Cred ca totusi ma intrerupea Buni din cand in cand (sau era nevoie sa ma ocup de Kouki) si atunci mai faceam cate o poza :)))).






Cred ca pe la maini m-am trezit intr-un mic impas si la un moment dat ma uitam la bratele mele rasucindu-le in fel si chip :)))))).


In cele din urma a mai aparut niste stuf (probabil ca spre final, dupa ce am facut pasarea si notele... cand probabil ca venise Mami - stiu ca parca atunci am ascultat Mila 2 de langa 3 ... care e cu stuf.. hahahahahha si cum era camgolasa plansa in jos, mi-am zis, in fond, de ce nu? 😂).


Nu stiu cat de bine a reusit aparatul sa surprinda desenul. Probabil cel mai bien ar fi sa le scanez, dar ultima data cand am scanat un desen nu mi-au iesit toate detaliile, ci doar ce era mai ingrosat...).




Si mai jos este piesa despre care aminteam. Se numeste Nesfarsita Lupta / Neverending Fight- cica ar fi aparut candva prin anii 90 pe Antena (🙄 - am cautat si eu de curiozitate clipul... se gaseste pe netul asta orice bazaconie de pe Antene... dar clipul asta ioc). Asa ca, am gasit totusi piesa individuala (eu am ascultat-o de pe album, de aici) sub acest format:

Versuri:

Cine va stinge focul din inima ta?
Zagazui-va raul ce-n maluri musca?
Cine-ti rosti-va numele-n raceala noptii?
Cine va duce steagul.. nuarand in soapta mortii?

Nascut ai fost acela ce-n lupta ne-ai trimis
Sa ne-mplinim menirea asa cum a fost scris
Luna se-arata printre nori argintindu-ti drumul
Fug caii-naripati destramand in goana fumul

Sus cerul instelat 
Jos sangele varsat
Vin in galop turbati
Zbor caii-naripati
Mandrii cei
Pui de zmei
In blani de miei
Dumnezei
Le vom urma oricand

Timpul-si opreste goana, zorii-ncremenesc.
Sangele umple rana, racnete razbesc.
Unde-i viteazul asteptet sa potoleasca focul?
Nu-i pace pe pamant... inca n-a venit sorocul.

Sus cerul instelat 
Jos sangele varsat
Vin in galop turbati
Zbor caii-naripati
Mandrii cei
Pui de zmei
In blani de miei
Dumnezei
Le vom urma oricand
Le vom urma oricand
Le vom urma oricand

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”

Pe curand !

luni, 7 octombrie 2024

Cand ma chinuie talentul (partea a IIa)


Buna!

Azi iar nu s-a legat nimic din ce imi propusesem sa fac. NIMIC. Dar... pe de alta parte, am facut o mica (uriasa pentru mine) descoperire interesanta, care a facut cumva sa echilibreze lucrurile. Si atunci... despre ce sa va povestesc? Oh.. dar sunt atatea foldere pline cu poze ce asteapta sa isi spuna povestea....

Intamplarea face insa, sa am la indemana caietul in care tin desenele, asa ca, micuta Lottie s-a decis sa ma ajute sa va prezint si ultimul din seria aceea de patru desene, realizate spre finalul lui septembrie, despre care am povestit deja ( Cand ma chinuie talentul (partea I).  si despre pasari  aici si aici).

De data aceasta am avut o oarescare inspiratie (tarzie ce e drept) de a surprinde un pic din etapele pe care le-a cunoscut desenul:




Dar macar asa, un pic, puteti sa va dati seama cum se desfasura procesul. Ideea e ca pe atunci nu prea ma gandeam la poze.. pur si simplu dadeam si eu din creion. Si din guma .. si iar din creion :)))).


De data aceasta stiu sigur ca era ceva cu mugur de fluier (albumul) pe fundal. Nu de alta dar.... am avut inspiratia sa plasez o mica indicatie (poate pentru ca a fost si ultimul realizat).

Mai jos cateva poze facute in ziua urmatoare finalizarii desenului, dintre care una luata dintr-un „unghi” ... ciudatel - cumva de sus. Pozele le cm fac pe fuga in ultima vreme - cu un ochi la ce am de pozat, cu alul la Kouki sau Buni...




Poza zilei nu am mai editat-o inca o data - cred ca se vede din imaginea de sus destul de bine, in ultima vreme am procedat asa, mai ales din lipsa de timp si nu numai. Mai jos am sa impart cu voi  o descoperire placuta - albumul Mugur de Fluier integral, de pe vinil. Se aude si paraitul lui pe alocuri. Eu cred ca, daca ai si ceva boxe faine, sunetul de vinil este incomparabil. Abia astept sa facem ordine si sa pot pune in functiune pick-up-ul. Am unul mare, romanesc, care se leaga prin statie de doua boxe care imi sunt super dragi. Si mai am unul micut, rosu, cumparat de la Covasna, cand eram si noi mai maricele un pic, pe care mi l-au lasat ai mei mie. E dragut, dureaza ceva pana se calibreaza cand ii dai drumul.. hahahaha, dar merge. Eu nu am discuri cu Phoenix, am ceva discuri faine, e drept.. dar mi-ar placea sa pot asculta candva la pick-ul meu mare un vinil original :). Pana atunci:


Imi place ca la varianta de sus se vede si cum merge acul. Mai este una, pe care o mai ascultam eu, dar aceea are o imagine statica. O voi adauga, just in case:


Din categoria cu „talentul” - si sper ca s-a inteles gluma mea  - mai am un desen facut separat de aceastea 4. Nu stiu cand va veni si randul lui - dar sper totusi sa reusesc sa imi fac si temele... adica proiectele. 

Va doresc o saptamana superba!!! :)


vineri, 4 octombrie 2024

Cand ma chinuie talentul (partea I).


Ma gandisem pentru astazi sa imi fac tema cu ciuperci - doar ca ieri nu a vrut sa se lege absolut NIMIC si nu am vrut nici eu sa fortez. Nu de alta dar... toamna, energetic vorbind, mai ales in conditiile date, e nevoie sa iti dozezi inteligent energia. 

Cu teoria stau bine, cu practica, imi vine sa ma sui pe pereti. Asa ca incerc sa compensez excesul de zel (ca vorba aia trebuie sa falfai din maini la orice ma entuziasmeaza, hahaha) pe cat posibil. Nu-i nimic, profit sa va arat ce am desenat in 26 septembrie (deja pasarile le-ati vazut aici si aici). Tot atunci s-au mai intamplat doua desene. Premiere as putea spune. 

Lamurire: eu nu desenez personaje din imaginatie. Ok, uneori o fac dar nu vreti sa vedeti ce iese :)). Deobicei am o imagine care sa ma ghideze pentru a putea avea o idee despre proportii, pozitie si tot tacamul. Un ... model. Si cand incerc sa fac lucrul asta fara asa ceva.. dupa cum ziceam, ies „chestii”. De data asta a iesit insa altceva. Ceva ce m-a surprins si pe mine. Daca mi-ar iesi asa toate schitele .... ohooooooo. Ce bine ar fi.

Nu mai stiu exact ce ascultam, dar cel mai probabil a fost o combinatie. As fi vrut sa ilustrez cu o melodie de pe care sa fi inceput compozitia, macar. Faza e ca nu mai stiu efectiv daca eram la Cantafabule, la Cei ce ne-au dat nume... sau In Umbra Marelui Urss (cred ca la celalalat desen ajunsesem la Mugur de fluier, pentru ca acolo am avut la final inspiratia sa fac un.. fluier cu mugur.. hahahaha).

Stau inca si ma gandesc ce piesa sa pun.  Clar ascultam Phoenix si gandul meu, atunci cand am inceput sa desenez - cu pasarile - era la o anumita piesa pe care, de cand am descoperit-o, o tot vad ilustrata grafic - ca si clip. De aceea zic ca nu mai stiu daca mai eram inca la Cantafabule (clar pe acolo eram cu pasarile), sau trecusem la altceva.

In cele din urma, chestia de mai jos s-a concretizat de-a lungul mai multor piese. A inceput dintr-o sfera, ce statea pe un paralelipiped ce se sprijinea pe un dreptunghi. Pe cuvant- oarecum se mai vad pe alocuri urme. Si apoi s-a tot preschimbat, tot transformandu-se, in:


Ma uitam la desen.. si nu imi venea sa cred. Acum doua zile am luat creionul in mana si am reusit o pagina de „chestii” (as vrea sa zic doodle dar e prea pompos... haha) mazgalite de, daca le pun una langa alta zici ca nu sunt facute de aceeasi persoana. 

A doua zi, am mai facut o serie de poze si am profitat sa fac si un close-up (stati... un detaliu, asa) cu ocazia asta am vazut si eu ce am trasat pe acolo. Va povesteam ca in ultima perioada, de la lumina proasta, stat in casa, oboseala s-a acumulat si unoeri focalizez greu (sau nu o fac.. parca vad prin lucruri, haha). Asa ca nu am vazut in detaliu ce trasam pe acolo :




Mai am un desen (ca dimensiune sunt pe coala normala A4, cu un creion cu mina de 0,7) facut tot in ziua respectiva. Ahhh si mai am unul facut pe 28. Ce ciudat de asta, solitar,  uitasem - culmea, tocmai de cel care este legat, pana la urma de piesa despre care amintisem la inceput (cea cu „clipul grafic din mintea mea”). 

Ideea chitarei inaripate mi-a placut mult, asa ca am preluat-o si in celalalt desen (din 26) doar ca acolo am senzatia ca nu am facut o aripa... :))). 

Si acum ce piesa sa pun oare? Hmmmmmm .... ei acum, e acum. Am scris textul noaptea.. dar voi reveni pe zi cu piesa si poza zilei - nu de alta dar... bateria.

Ah.. gata m-am hotarat - voi pune chiar piesa cu Pasarea Phoenix de pe Cantafabule - ultima de pe disc. :) Mai ramane sa adaug poza zilei si gata!


Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.

Iată, vine din nou cel hrănit cu numai rouă
de la Livan, într-acest an, al nouălea.
Preajma blând înmiresmând,
rugu-i fumegând.

Născutul din ou şi hrănit cu numai rouă,
în roşu nimb, într-acest timp, al nouălea.
Rodnic foc şi nou izvod,
arderea-i de tot.

Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaşte, curăţit prin jar,
din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
astăzi ca şi mâine, pururi şi acum.

Versuri credit

Adaugire: Curios fapt, in piesa luata ca atare (cea de mai sus, de pe canalul Electrecord) gasim varianta fara ultima strofa (care apare insa in invocatie, la final.. DAR! Am gasit albumul (de fapt e dublu disc) descarcat direct de pe vinil si acolo, la ultima piesa, surpriza..... apare si refrenul. :O Culmea e ca ascult albumul acela de ceva timp si abia aseara am sesizat acest lucru, dupa ce mi s-a inchis laptopul (bateria) si am zis sa pun un fond sonor sa pot adormi (stiti voi, sa nu se mai auda „clubul”). Nu stiu cum de mi-a scapat amanuntul - ma gandesc ca, poate, fiind ultima piesa si obisnuita fiind cu versiunea ciuntita... sau poate ca adormeam de fiecare data inainte de final :))). Ei aseara mi-a zburat ”fal fal” somnul vreo 5 minute, timp in care am tot fatait ultima piesa ca sa ma conving ca nu am halucinatii :)))))). Glumesc. La partea cu halucinatiile doar.

Lasand asta deoparte.. ce mi-ar placea sa am vinilurile originale (alea de la inceput). Va las si voua albumul in caz ca vreti sa il ascultati (daca intrati de pe youtube, in descrierea albumului, gasiti pe sectiuni fiecare piesa - adica timpul delimitat - Pasarea Phoenix este ultima..).

Ps: intre noi fie vorba, titlul albumului este gresit tiparit pe aceste prime discuri - au scris Cantofabule, in loc de Cantafabule. Asta asa ca idee (din ce am mai citit). In plus ar fi trebuit sa se numeasca Zoomahia. (penultima piesa de pe album poarta acest nume)

Adaugare: am deslusit misterul ultimei parti din piesa. Eu ascultasem intr-adevar albumul cap coada, tot de pe disc, dar la varianta aceea lipsea finalul, ca si la clipul de mai sus de la electrecord. Spre deosebire de clipul pe care l-am inserat cu albumul integral, in articol (cel de mai sus). Nu stiu exact care e explicatia.... dar interesant. Nu observasem strofa pentru ca ea nu exista in varianta pe care o ascultam eu =))). Bun asa... chiar ma miram, cum de ...

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”

Pe curand !


miercuri, 2 octombrie 2024

Miercurea fara cuvinte - Pasarea si Balada.









Episodul 361 de la Miercurea fara cuvinte care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

🌰🌰🌰

Tema: Pasarea Phoenix si Balada lui C. Porumbescu in interpretarea Phoenix-ului.
📷 1 poza zilei alaturi de Lottie 
📷 2- 6 desenul meu cu Pasarea din 26 septembrie


🌰🌰🌰🌰🌰🌰


-📷 mai multe episoade 📷-   

vineri, 27 septembrie 2024

Pasarea Calandrinon

Si fac cum fac si mai acumulez mici restante. Adevarul este ca, desi aveam poza zilei si materialul la indemana, am facut o pauza de nevoie - asa ca textul il voi scrie 2 zile mai tarziu.

Dar sa revin... pe cand am descoperit eu Cantafabule si ascultam piesele mi s-a facut dor sa desenez. Asa ca... am mazgalit o pasare - de la Pasarea Calandrinon (cea care putea scoate boala din om si sail repuna pe picioare, asta daca il vedea).



Nu am notat atunci data (asa ca habar nu mai am cand exact a fost, probabil pe la inceputul lunii, in primele doua saptamani. Am recuperat desenul si i-am facut o poza lui Risu:

Ieri insa, in timp ce stateam cu Buni si Kouki si ascultam muzica, am luat iar un snop de foi, un creion, o guma si aveam eu o idee despre ce as fi vrut s afac - doar ca nu desenez suficient de rapid pentru a pune in practica ce voiam, asa ca m-am multumit sa las mana sa ... traseze ce vrea ea. Si primul desen a fost.... tot o pasare Calandrinon. Cred ca imi place mult pasarea asta....




Acum sincer... ori se sperie de desenele mele, ori poate isi face timp, trece, se uita ea c ochiul ei drept si ma face ca noua... 🤞. Fara gluma si fara suparare... Ar fi binevenit. Dar... pana una alta, asta am desenat:

Si daca tot v-am aratat ce am desenat, sa las sa ascultati si voi piesa. Mie mi se pare superba. Si versurile sub ea:


Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.

Vine fără s-o chemi, i-auzi bate-n geam.
Intră fără să-i ceri, mândră şi de neam.
Vede prin carnea ta ca printr-un geam.
Albă Calandrinon, cu ochi de mărgean.

Sveltă fără cuvânt, la biet patul tău,
În ochi privindu-te cu drept ochiul său
Astfel fiind mântuit de ăl ceasul rău.
Fiară cu dinţi de fier, zimţi de fierăstrău.

Pleacă şi-n urma ei, foi de trandafiri.
Doctor făr' de arginţi, straniu musafir.
Albă Calandrinon, cu ochi de safir.
Albă Calandrinon, cu ochi de safir.

Soră, pasăre-n alb, psihi-mu,
harnic, darnic duh,
patemi, boală şi chin, ia-le tu:
Du-le în văzduh!

credit versuri.


📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”

Pe curand !


joi, 26 septembrie 2024

Reflexii gustoase si reflectii cu natura umana. (Reflexii in Oglinda 83)


Buna!

Azi am desenat - poate va arat zilele acestea ce anume. Nu mai desenasem de foarte mult (am avut o tentativa acum ceva timp - chiar, poate gasesc si „mazgaleala” respectiva). Aveam eu niste idei in minte - o probvocare, evident. Doar ca.. am sfarsit prin a desena cu totul altceva. Si daca primele doua desene au avut o tema clara, celelalte doua, au fost cu adevarat ceva interesant. Pentru ca efectiv s-au creat singure in timp ce ascultam muzica, fara a avea referinte clare, fara niucun model (si eu rar desenez, spre niciodata persoanej din mintea mea - pentru ca din experienta fac niste chestii destul de dubioase - in sensul de nivel gradi..😅😂). Da a fost ceva... foarte interesant si ... intens. Si de aceea m-am gandit sa va las azi doua filmuete vazute recent (cred ca acum 2 zile), pur si simplu intamplator, care mi-au confirmat mie niste ipoteze si, cumva mi-au adus alinare. Pentru ca intuisem eu bine ca nu la mine era problema.... 


Primul se refera la natura umana. Ca rezumat - societatea vrea sa ne faca sa credem ca natura umana inseamna in principiu competitie, egoism, lupta pentru succes, lipsa empatiei. O a doua idee inoculata este ca cei mici nu au niciun fel de natura umana, fiind ca o carte alba ce urmeaza a fi modelata (dupa placul si dorinta societatii, as adauga eu.. haha). Si o a treia idee este ca exista niste legaturi intre noi oamenii. Legaturi ce implica afectivitate, empatie, iubire, creativitate, cooperare etc. Acum cand ceva intervine in aceste legaturi, atunci apar problemele si de aici toate problemele oamenilor.
Deasemenea este mentionat si un fapt foarte important - materialismul contrazice adevarata natura umana (multi oameni incearca sa compenseze faptul ca sunt „modelati” cumparand diverse produse: Va suna cunoscut? Haisa ne gandim numai la o reclama ipocrita care imi tot bruiaza mie vizionarile pe youtube in ultima vreme: reclama la lenorul lui peste (care garanteaza ca dupa 10 zile vei avea prospetime in pat si alte aberatii de gen). De ce am avea noi nevoie de asa ceva? Pentru ca vanzatorii de vise ne ametesc cu nu stiu ce „vedeta” ca asta ar fi o imbunatatire a vietii noastre ideale. Desigur daca vrem sa ne imbogatim cu probleme. Si sa mai si platim pe deasupra.. 
Am sa va las insa  sa urmariti voi filmul si mai mentionez doar faptul ca ideea este sa ne (re)descoperindu-ne adevarata natura umana, empatica, creativa. Si atunci ne vom reduce si substantial cheltuielile...mai ales pe chestii care chiar nu ne trebuie si care sunt si daunatoare. Ceea ce ar fi ideal.



Cel de-al doilea este ... cum sa zic. Un fel de ridicare a unei mari poveri de pe umeri. Multa lume chiar nu poate intelege acest fenomen. Daca MCS-ul este o chestie care se intampla (adica nu alege dupa anumite criterii), ei bine... cu hipersensibilitate te cam nasti. Si eu mereu am simtit absolut totul la alt nivel. E un dar, atunci cand ai mediu bun, esti iubit si intees.. Dar! Nu vreti sa stiti cum e cand nu e asa. Nu as putea sa exprim mai clar si concis the story of my life.. Ei .. ma descurcam cu hipersensibilitatea, cu stresul, cu traume.. etc. Dar chestia asta cu MCS e cireasa de pe tort (unde tortul si cireasa nu sunt chiar ceea ce par sau ar trebui sa fie)/

Nu regret absolut deloc ca sunt hipersensibila. E un dar. Si il pretuiesc. Pot simti muzica in asa masura incat pot simti emotia si intentia autorului. Si e chiar fantastic. Si maipot vedea dincolo de aparente. Cel mai mult imi place cand vad omul adevarat (ma rog, nu intotdeauna... ca nah... uneori unii oameni sub masca nu se prezinta prea bine.. te linguesc si fac pe dragutii dar de fapt.....oho - de cate ori nu m-am simtit eu prost ca stiu, pentru ca situatia era in fapt penibila..). Dar cand vezi oamenii cu adevarat e ceva fantastic. 

Cred insa ca acest clip ar trebui urmarit si inteles, poate chiar prezentat ca material didactic - nu este vorba despre o slabiciune. Ci despre o putere, un dar. Ceava de care ne putem bucura toti. Pentru ca.. cei hipersensibili, sunt prin natura lor, generosi si emapatici. Si entuziaamati. i isi doresc sa faca bine. Si sa aduca bucurie... :). Si o fac fara a urmari ceva. Pur si simplu.

Cat despre reflexii... am prins una draguta la laptele de azi. :) Pe cand ma pregateam sa fac pizza de seara. Si in poza zilei, ceva mai jos am pus-o mai mare.. sa vedem daca observati ceva minunat strecurat.. :))).



Mi-am pus niste muzica (pentru a acoperi zgomotul de la petrecaretii de la mezanin). Ei ii dau cu dududu.. eu ascult albumul Baba Novak.
Va las si voua o bucatica live, absolut fantastica. Din toate punctele de vedere - compozitie, interpretare... tot! poftiti in vagoanele Orient Expresu-ului Phonexian:


Si fiind live, are si reflexii. Hahahaha !!! (ps daca veti asculta varianta pe album, sunt niste efecte fantastice care sugereaza sirena trenului, ca sa nu mai zic ca, daca inchizi ochii, parca vezi cum se succed peisajele).

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!