Buna!
Pe principiul unde dai si unde crapa (lol) s-a intamplat sa mai am un folder cu poze cu ursuleti pe care nu il pusesem in calcul luna trecuta. Si cum tot voiam sa scriu la un moment dat despre o piesa manifest de suflet, am zis ca poate asa nu ma mai acua de spam fb-ul :)) (nu ca mi-ar pasa, sincer - dar vorba aia nu imi place sa fiu „pusa la colt” cand chiar nu gresesc cu nimic.. vorba aia.
Asadar din 2023, 30 septembrie, iata o sesiune foto tare dragalasa, cu familia de ursice stau pe propriile picioare:
Mama Ursoaica - Amintiri din sertar
Tatal Urs - Amintiri din sertar
Miercurea fara cuvinte - - Amintiri din sertar - Ursii si Bucle Aurii.
Si acum, ceva mai serios. Saptamana trecuta am ascultat (fara sa vreau, lol) o piesa mai noua de la Phoenix. Ca sa intelegeti ce inseamna mai noua, e din 2000 ... hahahaha. Pentru mine e nou. Pe langa faptul ca este ea in sine frumoasa, rezonez foarte bine cu versurile. Evident, fiecare dintre noi are povestea lui (vorbesc la plural pentru ca presimt ca vor mai rezona si altii) - insa eu cel putin, cand am auzit prima data piesa, am picat din butoiasul meu de euforie cauzat de redescoperirea albumului Mugur de fluier intr-un fel de cuva centrifugala care a dat cu mine de toti peretii. Cam asta a fost efectul. Cantecul acesta punea in vorbe ceea ce simteam, doar ca suna mult mai frumos si bine decat penibilele mele tanguiri pe care le mai scapam din cand in cand, in momentele in care dadea prea mult pe dinafara ceea ce ma durea, ca sa zic asa.
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă
Căci n-am greşit cu nimic
Dar cât am pătimit!
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit!
Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul!
Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi
M-aţi judecat, condamnat,
Dar cine sunteţi voi?
Căci timpul vostru s-a scurs
În umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de dor şi nevoi ani de pribegie
Înc-o mie mult n-a mai rămas.
Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranţele?
N-a mai rămas nici una
Un gand subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat!
Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de dor şi nevoi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie, câţi au mai rămas?
Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Şi timpul vostru s-a scurs
În umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de dor şi nevoi ani de pribegie
Înc-o mie mult n-a mai rămas.
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”.
Pe curand!