Unul dintre cele mai delicate şi eludate subiecte.. grosolan aş putea spune.. vânturate prin târgul ăsta de vechituri românesc, este acela al sinunciderilor..Dincolo de sărăcia multora, motivul cel mai des întâlnit de lepădare a vieţii.., sinuciderea "din dragoste"
Sinuciderea din dragoste este şi va fi mult timp de acum încolo un obstacol imens în defavoarea ei..a împlinirii actului "de dragoste"şi al Iubirii îndeobşte. Iar chestiunea nu e deloc una nouă..cu toate elementele ei surpinzătoare apărute.. pentru noi toţi. Supărător este tratarea cu o superficialitate dezarmantă a actorilor implicaţi:părinţi, profesori, oficialităţi sau cadre cu pregătire superioară în acest sens. Fenomenul este foarte asemănător cu cel al consumării drogurilor, unde.. la fel..se discută...şi se creditează în mod oficial cu un limbaj găunos, tipic societăţii în care trăim.. înfierbântaţi şi cu accente de agitaţie..la modul imperativ! În cele două cazuri..sau fenomene grave mai repede, lipseşte cu desăvârşire punerea reală în discuţie a cauzelor..şi a eliminării consecinţelor..iminente şi dureroase...a factorilor care converg către alegerea ...şi punerea lor în aplicare a celor două. Totul e de mântuială..în sensul că "trebuie făcut".
În atari condiţii..oricine poate percepe bine mersi şi DUPĂ BUNUL PLAC: Iubirea, Viaţa, Moartea..sau alte puncte de referinţă existenţiale. Aşa se face că sinuciderea din dragoste..poate fi văzută ca şi purificare înaintea morţii...şi tot în această ordine ca "act de curaj suprem"
în virtutea purtării crucii în spate. O asemenea viziune este prezentată de ANDRADA pe blogul ei, unde.. dezvoltă cu lux de amănunte sacrificiul şi ofranda adusă Iubirii..prin Actul Sinuciderii.
Motivaţia celui ce alege să-şi curme viaţa "din dragoste"are la talentata jună un aer mai mult spiritual decât unul banal..al oricărui muritor ..de rând..rupt în gură de foame, taxe sau responsabilităţi... Constrângerea..de a pune capăt zilelor capătă brusc proporţii incomensurabile, sub imperiul sfâşietor al durerii..unde cerul...se deschide pentru a salva ceea ce viaţa.. în complot cu realitatea, nu au putut aduna sau împlini. Andrada invocă prea-plinul şi lipsa de reacţie a zeilor...trecând prea uşor de dansul mortual al simţurilor, al slăbiciunii.. ca păcat primordial, inevitabil în ecuaţia Iubirii. De asemenea în jertfa adusă, Andrada elimină orice urmă de motivaţii şi raţiuni inconştiente, atribuind actului "luării propriei vieţi" motivul purificării, al poverii ducerii propriei cruci. Altfel spus ..sare în ajutorul celor ce neagă raţiunea, înţelegerea sau sacrificiul, pentru a lua apărarea pe considerentul bine întemeiat de a nu fi învăţaţi, îndrumaţi ori conştientizaţi de cineva anume. Actul sinuciderii..e întemeiat! Este concluzia dureroasă la care ajunge ea, încercând să spulbere...ţelul suprem al oricărui credincios...mântuirea. Statutul de martir..îl înlocuieşte iar preţul..merită: durerea..tortura divină, înălţarea!
Zice ea"Dragostea absolută este o punte acceptată spre moarte"..şi nu ia în seamă, timpul, istoria, răbdarea..! Destinul îl vede ca implacabil..iar de raţiunile sinucigaşului ..nici nu poate fi vorba... ce "l-au împins la actul necugetat". Clarificările vin însă la final, argumentul principal işi i-a porţia triumfătoare..iar subiectul...este lăsat baltă...în plenitudinea lui, în complexitatea-i necunoscută, de către muritorii ne-învăţaţi. Andrada foloseşte chintesenţa...şi miezul otrăvitor al oricărei despărţiri ..."eroticul". Asociind pertinent subiectului sinuciderii, cu un citat marca Emil Cioran, mai mult decât relevant. Şi mai departe.. legătura intrinsecă a Iubirii... cu Infinitul erotic. Astfel, ni se relevă tipul viziunii asupra necugetatului gest al sinuciderii din dragoste. Paradoxal...finalul devine relevant şi ne edifică..cutremurător, înţelegând parcă mai bine de ce uriaşul scriitor a trebuit să fie alungat din ţara lui.
Iată adevărul concentrat, atât de bine şi de clar..în forma lui culturală:
"A rămîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic – iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sînt probe ale laşităţii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii"
În mod normal dacă încerci să înţelegi ce a vrut să spună genialul luminator aici..mai bine ori te căsătoreşti ori te iei şi tu după alţii pentru că..nu-i aşa.. multora "le merge" Şi îi înţeleg!
Aşa că dragilor, cine se încumetă a pricepe că Iubirea e buba! Dar nici să-ţi urmezi propriul instinct nu merge dacă nu ai cuvintele să-ţi coloreze fiinţa. Nici să cumperi pe cineva..nu ţine...şi nici să dăruieşti cât ar trebui nu!...Pentru că atunci ajungi de fazan..la proţap.
Cum o ei , cum o dai nu e bine, a conchis parcă pitpalacul istoric românesc.. cel mai bine.
Aici, spune Mihai Eminescu "Iubirea se foloseşte ca monedă". Simularea iubirii ca "Celălalt" să prindă vraja...şi tot el să o întreţină. Dacă nu...să cumpere butelii, super butelii..buteliile vieţii pentru "focul ei".
Fără a deţine o statistică în acest sens..înclin totuşi să cred că sunt în scădere sinuciderile din dragoste. Cel puţin în jurul meu...în zona mea de acţiune...motivaţia..pare a lipsi cu desăvârşire...şi asta ca o dovadă de prea multă raţiune, că de luciditate nici nu încape vorbă.. Parcă totuşi.. aş face-o eu. La mişto...sau mai bine.. mă gândesc..la to the end of love .....
Voi v-aţi sinucide din dragoste pentru gagici, pentru shopping, pentru un pret la carne mai ieftin sau pentru preschimbarea blănii politicienilor? Aştept variante...
