Creaţia autentică nu poate muşamaliza Iubirea.

Din asta denotă că paşii în iubire îţi lipsesc.

Poţi sări etape dar nu poţi sări peste sentimentele de iubire autentică ale celui pe care l-ai găsit şi te-a găsit.

Nu transforma într-o piaţă a sentimentelor sau într-un cabaret de duzină munca hazardului care şi-a găsit materie primă generoasă...

Avem traduceri diferite pentru "noroi"...iar eu unul exclud o atare posibilitate, nu de alta dar nu mi-e deloc foarte greu.

Mă faci să mă gândesc la creştinismul-terestru: "Eu te-am făcut eu te omor". Mă rog poate exagerez eu, dar nu nasul meu...creierul şi aşaa...mai departe... 

Ai un singur aliat sor-mea care a tradus bunătatea lui Dumnezeu în nişte sentimente chioare de sorginte anacronică(şi asta ca să fiu diplomat) nefiind învăţată cu:
"iubirea e necondiţionată" ori că ea nu "cere" sau cum scria IronicBlonde: iubeşti nu "Pentru că"...ci "necătând la" şi aş mai adăuga eu....şi dacă cauţi(scuze)cu sonde nepotrivite...(inconştiente)

(Cum aş avea eu acum pretenţii că primarul pertinent ales nu a adus-o pe adorata mea Sharon Stone la Giurgiu?) 

Vorba fraţilor.... lu'Moşu:Viaţa e simplă, noi o complicărim...Dar apropo de o mai vechea postare pe care o am în top, în societatea noastră lipseşte ÎNTREBAREA:
De ce? 
Cineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee să audă ?
(să nu se înţeleagă că am ţipat, doar am fredonat prelung) :)
....................................................................................................................

Dumnezeu cu mila..
Şi firesc mă refer la iubire şi la sentimentele ce ne clădesc pânăă.... la sfârşitul vieţii.
Din punct de vedere gospodăresc sau profesional aici este alt circ, alt show şi un alt soi de fireworks...amăgitor virilmente material iluzoriu dar, cineva trebuie să ne furnizeze un orgoliu care să ne împingă să mergem "mai departe"(...) nu?

La piață... undeva prin capitală

Wow!


Ce wow?


Mă cunoașteți de undeva?


-A nu, iertați-mă nu am vrut să fiu ne-politicos..mi-ați atras atenția deodată.


Sunteți așa de sexi și ați ieșit așa aici, în piață?


Mmm...se uită contrariată Ea la mine:


-Să-i zic tupeu? Dar hai că vă răspund la întrebare.


Îmi place ca piețarii ăștia muncitori să mă poată confunda cu un produs de-al lor, dar nu toți o fac, mă rog...


Dar dvs. de ce v-am atras atenția!?


Păi v-am simțit așa cu un aer destins...parcă puțin prea detașat de prețurile astea arătate pe tarabe ostentativ....


Și m-ați simțit fragilă sau ce..


A, nu, cred că e o problemă de aură...am slăbiciuni, uneori proaste...de a mă lăsa purtat de niște energii...pe care le găsesc surprinzătoare....


-Mă flatați.


Nu cred că e o chestiune de flatare...pe cât de constatare simplă,  și tulburătoare totodată.




Chiar așa, vă lăsați tulburat de orice femeie cu vino-ncoa de prin piețele pe unde vă faceți aprovizionarea?


Nu, nici chiar așa, doar de cele de pe platformele de socializare. Scuzați-mă, am glumit...


În orice caz sunteți foarte frumoasă.


Mulțumesc.Complimentele de la dumneavoastră sună într-un fel...aparte, faceți vocalize pt asta? Iertați-mă am glumit..


Nicio problemă, ce vă este teamă că ar putea fi și argumentate?


În niciun caz, dar așa la un prim-contact detectez un aer de insolit....


E, acum mă flatați dumneavoastră pe mine...și nu pot nega că pentru o persoană străină acostată într-o piață doar în urma unor sincere aprecieri, vă consider deja o femeie impetuoasă și nu mi se pare că m-aș pripi...


Îmbrăcată așa sumar, provocator... aura asta vă dă o formă surprinzător de clară acum când a-ți deschis gura și,  pe undeva o cantitate ciudat de consistentă și de mult bun simț...


Ia mai spuneți-mi ce mai detectați...uitați-vă mai bine acum, ce vedeți în albastrul ăsta din irișii mei...


:) Tare...mai am puțin și colecția mea de fluturi din insectarul interior...va erupe.


Nu mă așteptam chiar deloc să vă simt așa debordantă, v-am simțit și adierea respirației...


-Divagați...


Am înțeles, păi să continuăm :)


La obiect vă rog...


Mă simt deja intimidat...


V-ați propus asta? 


Nu, așa am simțit. Vă ascult...


-Aveți o privire anume atunci când rostiți ce vă trece prin minte care chiar nu-mi imaginam să mă poată răscoli...


Îmi vorbiți acum pe un ton ca de un puști...de 15 ani.


Sunteți bărbat sau vă plac în general ideile îmbibate în presupuneri...


Nu, nicidecum...


Dar nu vă cunosc până la urmă și nu vreau să vă pricinuiesc neplăceri.. :)


Stai liniștit din punctul ăsta de vedere...


Aveți o voluptate bizar de timbru i-aș zice...o siguranță de sine și aș băga mâna în foc că vă asigură...un filtru sigur pentru o hrană spirituală specială.


-Dumneavoastră vă sunteți propriul dumneavoastră ficat. :)


-Interesantă comparație, dar nu cred că e cazul, mă răcoresc de dimineață până seară cu ceaiuri exotice..


Spune-mi așadar..ce mai vezi tu la o persoană străină fermecătoare...în sinea ta :)


Vă simt că sunteți și prietenul dumneavoastră și prietena și partenerul de birou dar și iubitul de peste drum căruia i-ați făcut cadou prima oară de ziua lui un GPS. :)


Am glumit desigur...doar așa de dragul dialogului la umbra ofertantă unei piețe de lux..


Exagerezi, sunt un om normal, cu job și cu probeleme cotidiene nimic mai mult.


Mi-a făcut plăcere...un asemnea dialog, trebuie să mă retrag. O asemnea frumusețe debordantă mai rar mi-a fost dat să întâlnesc, poate de aceea mă și simt puțin jenat....


Cu permisiunea dvs.premiteți-mi să mă retrag....


Pot obiecta?


Timpul liber astăzi chiar nu-mi afectează programul propus...


Am de rezolvat unele mici probleme și până în Obor cu bicicleta mea la traficul ăsta :) cred că fac undeva la 2 ore și pe zăpușeala asta...


Doar atât?


Și eu care credeam că-mi desăvârșești ideea de Făt-Frumos ițit ca un Miracol din tolba cea plină a piticilor mereu generoși și falși...


Ce să-ți zic, nici eu nu mai cred în Ilene Cosânzene sau în Zâne, de aceea am început să cred mai mult în prietenii cu funcții diverse și colorate, în tonalități și temperaturi surprinzătoare...și uneori visez tâmp și la beneficii...cred că-mi plac extratereștrii...


Ce....


Scuză-mă, citeam dragă doamnă necunoscută, deși parcă te-aș cunoaște de-o viață, zilele trecute.... o maximă ce a avut darul de a mă cutremura. 


Ascult....


M-a făcut să cred mai mult ca niciodată că viața nu este deloc așa cum pare... cum ne este indusă sau cum ne-o împărtășim noi: Dacă vrei să faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci ia-i din dorinţe. Epicur a zis-o.




Final


-Bărbații ăștia. Niciodată nu sunt ce par a fi....


Continuarea ar mai fi fost necesară, dar din lipsă de IUBIRE Creatorul a obosit și el na, că e și El Om, și s-a dus să facă cele cu care s-a obișnuit și, din cele din care și-a imaginat. Și n-au ieșit..


Ps. 
Stau și încă nu găsesc un răspuns concret la ce ar fi stat la baza unora care s-au gândit ei că dorul este românesc și dorința internațională!?
Dar cred că mi se trage de la soare: m-a bătut în cap prea mult, și poate că merg de mic la mare și am stat prea mult la soare.

.............................................................................................................................

                     Am o mare dorinţă de a mă întoarce în uter. Al oricui.

                                                                   W. Allen

Bizarerie sau nu!?

Ascultam o melodie veche pe you toube-ul nostru cel de toate zilele şi...
cănd ce văd, după...?
"Eşti mireasa ieţii mele" opa! o melodie ce de câte ori mi-a apărut în faţă mi-a trezit un feeling aparte, un zâmbet, un sentiment neconturat...o străfulgerare de moment, o eternitate prinsă în chingile realităţii.

Pentru că m-a făcut să zâmbesc atât de larg, m-am gândit să o postez, poate o placeţi şi voi...şi să vă trezească sentimente dintre cele mai bizare... sau naturale:)
Auzi: "Eşti cea mai minunată fată...în viaţa mea ai coborât din rai" :)))


Are "ceva"...pe care vi-l dedic...dincolo de visare, speranţă sau real...

Puritatea...fragilitatea dragostei.

Flacăra sau sentimentul?

Asta este întrebarea..
Prima poate exista, ba chiar naşte întâmplător dar, sentimentul nu poate rezista...învingător...alb printre lovituri...



E o floare...un parfum...o clipă...o eternitate...
E credinţa...e moartea...e dragostea pentru totdeauna.



E întrebare, certitudine, iluzie sau avantaj...?  Iacătă realitatea!
Sunt oameni ce încearcă şi reuşesc a scoate din răutate, neştiinţă, prostie, teamă... puritatea şi candoarea neîntinată a sentimentului... DRAGOSTEI!

"Mă ţin de frânghia ta...

M-ai ridicat 3 metri deasupra pământului "

 :) 

 Zach Filkins şi superba sa piesă i-o dedic Irinei din gura căreia am auzit... poate, cele mai frumoase cuvinte de dragoste... În Realitate: "Iubesc am curaj şi mă tem" ! 

 Post Mortem: Cui ie frică... şi cine are pregătite resentimentele să stea deoparte.  Ori...

să se înscrie în Programul naţional de futut! Sau în întrecerea individuală de Carpe-diemuri... Iese pe undeva "mai bine". :)) 

Duminica Iubirii...

"Prefer femeile pentru că au asupra primilor avantajul de a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă care îi conferă o sclavie milenară"
Emil Cioran

"În general o femeie părăseşte un bărbat pentru alt bărbat, în timp ce un bărbat părăseşte o femeie din cauza ei":)

Ceva-ul nedefinit sau Dumnezeu...

Există la aceste două specii distincte ale lui Dumnezeu, un Ceva anume, un Ceva ce face să vibreze toată fiinţa din rărunchi. Nu o vezi, dar o simţi pentru o clipă. Nu ştii când apare, nu ştii când dispare, e ceva între zâmbet şi atingere.
Există un Ceva care dincolo de ridicat şi coborât îţi arată calea spre nemurire şi izbăvire. Cred, este Încrederea, care are capacitatea să te înfrumuseţeze de aşa fel încât chiar crezi că o poţi realiza.

Acum, mântuirea chiar dacă în realitate e un termen ce vine să-ţi propulseze doar câteva idei şi sentimente, provocându-ţi prea multe nebuloase pe care de fel te mulţumeşti să le simplifici, ea, mântuirea...te poate preschimba în acel Ceva hrănit de nici unde, cu speranţă şi credinţă şi pe care... nicicând nu te-ai gândit că poţi ajunge!


Există uneori în viaţă Miracolul! Pe bune! Acesta are darul şi capacitatea reală, RE-A-LĂ de a surclasa IMPRESIA!
????????????? (Aminte impresioniştilor şi visătoarelor!)
Şi anume acela ce ţi se arată şoptându-ţi: -Nu te vei mai uita, nu vei mai pierde timpul cu atenţia, ştii?
-La podoabe, la ce mănânci, cât te încadrezi, cât surprinzi sau cât enervezi norma sau normalul.


Şi iarăşi, există uneori CEVA-ul care îţi şopteşte:-Vrei să scăpăm de banalul şi previzibilul cotidian?
-Uite, eu îţi dau o porţie de ÎNŢELEPCIUNE, vrei? Văd eu că ai o farfurie întreagă, nu ştiu cu ce e... dar are un gust... de merge la inimă, uns.
Mai Există uneori în viaţă o asemena dispoziţie astfel încât ea îţi aduce doar senin, frumuseţe, încredere şi speranţă, şi astea nu clădite pe iluzie. Culmea!!!
Ce te faci însă când constaţi că a fost un simulacru, o simulare? Ca la bac!
Oamenii cred că merg, cu aşa ceva. Să ajute simularea la întregire, să ajute simulacrul la adunare, la întregire, la percepţie şi nu la deraieri mici şi/sau convenabile?


Acel "Ceva"mie mi-a intrat în fiinţă cu o mângâiere şi o îmbrăţişare dumnezeiesc-extraterestră, iar în timp am constatat, cu neuronii mei mei nervoşi şi frăgeziţi că?...cu aceste jumătăţi de "credinţe" nu mă împac. Nu le cred.



Da.Mă doare.Dar doare acel CEVA ce nu îl văd, Nu ştiu ce E!
Habar n-AM. Nu e dragoste, nu mă iluzionez, este acel Ceva ce nu că îţi apropie nemurirea, nici nu îţi confirmă că eşti viu. Nu îţi arată nici măcar Miracolul, dar, îţi lipeşte totalmente DUMNEZEUL pe care cred oricine îl caută, fără a-l dori sau chema..
Este acel Ceva-ca-superlativ care VEDE iertarea, VEDE bucuria, VEDE inocenţa şi înţelege acest mecanism al vieţii pe pământ...pentru că: nu-l poţi ignora.
Chiar dacă "inima"nu o vezi sau cu durerile te înveţi, dar eşti obligat de Dumnezeu(sfinţii părinţi)să-ţi vrei ŢIE binele:de la tine el porneşte, şi nu invers dezamăgiţi ai pământului!



Există lucruri frumoase sau superlative într-adevăr, dar Cine ni le udă? Cine ni le întreţin? Cine le vede?? Cine... le mângâie ca să crească? Cine şi de ce iubeşte?
IATĂ ÎNTREBAREA.

Muzica: Ion Cristinoiu Text: Roxana Popescu- Îngerul sau nemuritoarea Mihaela Runceanu

Ce noroc avem. Ne plac răspunsurile

Roboţii prejudecăţilor versus Frica de iubire

Preferăm să etichetăm bucuroşi-frustraţi în sec.21 ca: "prostii" sau "li se scoală".... manifestările Iubirii, decât să înţelegem în al 12-lea ceas că educaţia puiului de om nu se face "după ureche" sau după poveţele lu' ţaţa Leana care, acum, poate să fie chiar şi judecător

În primă şi în ultimă instanţă, viaţa ia naştere precum raza de soare: într-o nanosecundă, atunci când încerci să controlezi bătăile aripilor unui fluture sau te întrebi de ce câinii dau din coadă cu putere şi te privesc admirativ? Este acelaşi lucru cu torsul pisicii: toarce, pentru că şi ea simte CHEMAREA. Atunci... viaţa îşi dă tributul, însufleţind ca într-un Cor Universal întregul mecanism viu.

Aşa se face că omul după două mii de ani "nu ştie"ce este viaţa: el o substituie (încă)involuntar unor înşiruiri de automatisme cărora li se închină Sfântului...invizibilului instinct de supravieţuire. Mai repede "este pregătit" şi se "antrenează" pentru ea.
Omul nostru, a învăţat de la predecesori capcanele, avantajele, slăbiciunile şi diferite tertipuri(cu inteligenţă!)pentru a obţine cele necesare şi de trebuinţă doar propriului corp sau propriei familii, ABERÂND ştiinţifico-dramatic în dreptul CELUILALT. Nevoia de se îmbuiba, de a fenta moartea, de a nu se îndepărta de cele lumeşti şi din "rândul lumii" fac în continuare destule victime în rândul abonaţilor trişti ai cimitirelor, precum şi în dreptul celor care vor să meargă mai senini cu metroul.

Individul nostru nu învaţă pornind de la el. Este încă Marele Perdant în faţa obiectului său de care, este indispensabil legat, precum victima de călăul atotputernic. Chiar şi în dreptul iubirii: obiectul ei-Femeia, consideră a fi venit timpul răzbunării pe....METODELE arhaice ale PROSTULUI crescut de Mamă-Biserică-Stat!!!
....
Atitudini formate-la întâmplare mai repede decat dumnezeiesti, precum tandreţea, mângâierea şi chiar pipăirea sau atingerea "iubirii", (a evenimentului-suprinzător numit-Iubire) par să se desfiinţeze într-un cadru organizat, reglementat şi dirijat! De cine?

De acelaşi "mental colectiv" bolnav, de a afla răspunsul în faţa celuilat.
Asta ne arată fără echivoc cum că oamenii în contiunare se fut la întâmplare, iar căldură simpla a apropierii nu se poate traduce decât.... în termenii paraşutaţi şi paraştiuţi ai "capacanei milenare" cunoscuta si sub numele de <şiretlicul speciei>

Iar MAJORITATEA/TURMA chiar intelectuală??...Ce face? Îşi perfecţionează discursul! .....
Nevoia instinctual-tradiţională a făcutului de copii este net superioară iubirii, a respectului(?) şi a înţelegerii lucrurilor cele mai sensibile şi cele mai dureroase.

Frumuseţea, Naturaleţea manifestării bărbatului in societate sau a femeii au ajuns la cota maximă a absurdului, la un soi de cataclism otrăvitor mondial, în mare parte pentru că se ascund şi se feresc, deoarece se doresc orbeşte!!!

Nu există pur şi simplu:"a învăţa" sau "a respecta"... DE CE? Pentru că trebuie să rămâi robotul bisericii şi să asculţi placa cu iubitul aproapelui, întocmai ca să rămâi un PROST-SADEA dar cu foarte multe cunoştinţe!!?? Ori cumperi, ori minţi "ce trebuie"! Iată de ce nu prea avem oameni pe lângă noi. Avem doar 1 şi 2(femeia). Dorim diversitate, mister, diferenţe, dar unde să-i găseşti, să...le găseşti? Peste tot e un "el" şi o "ea", şi încercăm să tragem de chiloţi, pardon de elastic poate nu se rupe.
Interzicerea, ipocrizia, limitarea cu bună ştiinţă sau omisiunea capacităţilor de DESCHIDERE, atrag de la sine în acest secol: frustrare, răutate gratuită şi senină, muultă prostie, şi de asemenea un voluntariat fericit al depresivilor inocenţi nevoie mare. Eu unul, m-am săturat de mediul rural, urban, real şi virtual. Câteodată ne-adaptarea la imbecilitatea regulilor citadine îţi dau un mare damf de fericire, important rămâne să ţi-o re-Creezi.
Pentru Gavroche şi Cosette.

Iubire!!?

                                                            Tipic românesc! 

 El. Talentat, expresiv, original...sensibil. Mai vrea cineva ceva?? Poate cineva vorbi de ne-educat??

Ea. Ceva între înger şi drac,adicătelea cam tot ceea ce visează orice om ce nu vrea să îl mânânce banalul de viu. Frumoasă,sensibilă şi cu o privire ce desfide infinitul.

Ce au făcut copiii ăştia în particular,după anii întregi de recunoaştere deplină individuală e greu de înţeles. Bătăi,lacrimi,alcool şi certuri,pe parcursul a cam vreo 4 ani!? O logodnă şi atât.Acum...între ei, interpreţi ai frumosului Florin Chilian şi Ana Maria,s-a aşternut uitarea sau cine ştie.Rămân însă perplex şi mut de uimire.                                                  La ei 2. 

Ascultaţi-o                                          

Priviţi-o

Fuga după/de îndrăgostire

Câţi dintre noi se îndrăgostesc?

      ...Pentru asta îţi trebuie pasiune, credinţă, nerv, dragoste, o doză de nebunie tradusă într-o împotrivire a celor orânduite (prost), o detaşare faţă de stresul cotidian de a face bani şi uneori aşteptarea unuia care trebuie să îndeplinească „cerinţe”.

Dincolo de noroc şi un feeling verificat un rol important îl joacă hazardul, dar şi forţa fiecărui individ în parte de a trece conştient din în-drăgostire la supra-îndrăgostire. 
Cu alte cuvinte...
Dacă reuşiţi să treceţi de faza diluării actului erotic (iubirii), asta presupunând o arhitectură personală a manifestării firescului pt.celălalt şi, fireşte, dacă aveţi norocul să nu daţi peste vreun prost/proastă (a zilelor noastre) înseamnă că întruniţi condiţiile de bază ale unui îndraăgostit cu normă întreagă, nu vreun pueril(ă) cu pretenţie de mare seriozitate sau visare. Şi vă puteţi întreba din acest stadiu, dacă dragostea durează 3 ani sau nu. 
....Cel puţin rămâneţi cu „îndrăgostitul”, nu cel întâmplător sau fals ci cu cel autentic, acela care îţi dă confirmarea faptului că eşti Viu, că trăieşti şi că nu te-ai păcălit,
eventual s-o fi făcut partenerul când nu are toate datele ”problemei”. Vieţii. 

I pray every single day...

For a Revolution...


Când vezi ce se vede...
  Când auzi ce se aude
     Când ştii ce se ştie
         E limpede de ce crezi ce se crede

Negrul lipit de sufletul meu

O voce, o melodie... Nico

Ce Do(a)R(e)?

-Intensitatea...

-Tsunamiul nemaîntâlnit al confirmărilor(?)

...al speranţelor

...al vervei ponderate(??)

În sentiment...nimic nu poate fi calculat."Din iubire"

Sau... dacă poate fi,reciprocitatea îl poate ucide.Seca.

De..,sufletul îşi croieşte şi el reguli, vede şi el săracul.

Totul musteşte...

SentimentEle vin...se înmulţesc, iar îndrăgostiţii iau decizii.

De aceea slăbiciunile au străpuns.

                                                                                 ....

Le-am educat.

Am făcut sex cu ele.

Şi... mi-au luat iubirea.

Uneori doare al dracului de mult.

Prea neaşteptat de mult!

...la dracu, dar durerea înalţă!

Ea, ştie ea ce ştie.

....

Între dragostea condiţionată şi ne-condiţionată există o mare prăpastie.

Cei ce reuşesc în realitate s-o umple...se Iubesc.

Ceilalţi se mulţumesc cu statutul vremelnic cu parfum iluzoriu de iniţiaţi-conspiraţi.

Rămâne totuşi soluţia: _ututul.Rece.

Însă pe nimeni nu mulţumeşte.

Cu toate că...banii încălzesc toate organele genitale si dau forta, de multe ori creatoare.

                                                                              ....

Sufletul-pereche este sau nu este.

Nu există "ai fost","vei fi".

Singura lui necunoscută rămâne mitul "probei timpului", de altfel o ameninţare mai periculoasă decât pare la prima şi ultima vedere.

Concluzia?

Sensibilitatea...frumuseţea...inocenţa sunt un DAR, care scapă acestei realităţi

.....a tuturor

                                                                    .....

-"În fond, iubim ca să ne apărăm de vidul existenţei."

Emil Cioran
                                                    



                                                  Vidul însă ne este superior

Iubesc nebunia...Ei

Îi iubesc nebunia!

Îi iubesc slăbiciunile!

Îi iubesc ieşirile...în decor....

Îi iubesc nervii :)

Îi iubesc copilul iubirii atât de şmecher şi de pur

Îi iubesc strategiile in-voluntare

Îi iubesc curul, că şi-l pune pe tapet involuntar

Îi iubesc detaliile că o fac atât de rotundă....extirpându-şi singură colţurile

O iubesc cu totul că mă poate face s-o doresc atât de mult încât să-mi doresc ca p rostul...

să mă căsătoresc (??)
Ceea ce e (cel puţin)lipsit de sens :)


Îi iubesc până şi iluziile că ştie... sau fără...să vrea, să le facă pline, viguroase, că şi-l ascunde pe Dumnezeu atât de bine!
O iubesc...că ştie...că dacă o părăsesc...tot am s-o iubesc mai mult ca orice pământean oficial,
de-al ei:)

Craciun fericit...si mult noroc

Tuturor purtătorilor, a transmiţătorilor de iubire

...şi celor în căutarea ei.

Arheologia Iubirii. Între sedimentare şi imaginaţie

"Ascunde-te, lucrează, taci " -Mateiu Caragiale

Pentru cei mai mulţi dintre noi, căutătorii nemărginirii şi fără de împlinirii nevoi Iubirea, "neîncătuşata" drăgălaşa de ea, continuă să zbuciume din temelii sufletele căutătoare de mântuiri. Hopul istoric, rămâne bine mersi în continuare întreg...anume Păcăleala cu aromă divină.. şi iluzia că el/ea,copilul, realizarea sau fapta întreprinsă cu spor şi multă devoţiune.. îţi poate conferi o aură de mulţumire, de satisfacţie. Sau în altă ordine de idei, acea gratificaţie.. ce-ţi oferă prea scurtul moment de înălţare şi siguranţă ori recunoaştere sufletească sau carnală.
Deoarece Iubirea dispare din obişnuinţă atunci când ai prinso(pentru o zi sau o mie), efortul depus de a o păstra sau iluzia de însoţire de cele mai multe ori.. te îndepărtează din drumul ei anevoios şi amăgitor deopotrivă. Tocmai dispariţia ei re-simţită, dureroasa doză de himeritate, ne fac să povestim, să comparăm între cele "vechi" şi "noi", să le măsurăm intensitatea, să le dăm o amprentă şi o definiţie personală sau..să credem că orice iubire este mare, dar mai ales să fim şmecheri tradiţionali/pesimişti să admitem că Ea.. doar începe.., şi într-un final nu se dovedeşte aşa. Diversele tertipuri şmechereşti de a ne apropia iubirea de multe ori ne fac mai frumoşi, mai generoşi şi mai buni. Niciodată însă de ajuns!
Iluzia deţinerii ei nu dispare!
Pentru că uneori Dumnezeu parcă ne iubeşte prea mult:) lasă să apreciem noi.. că Iubirea ar fi cantitativă şi nicidecum că s-ar măsura în cantitatea emoţiei; numărul dovezilor, al faptelor, acţiunilor, fiind sinonimă cu iubirea. Şi ...face din noi o eternă tabula rasa violându-ne percepţia şi aşa supusă subjugată imediatului, cât şi.. al unui unui fălit interior pe căt de firesc-amăgitor, pe atât de periculos întru o mai veche cunoscută nesimţire milenară, a acelora care.. "o folosesc" ca mijloc şi pretext de impresionat sau păcălit fiinţe asemănătoare.
Concluzia: Apariţia..existenţa Iubirii, se cufundă odată în plus cu căderea în cele două lumi: cea imaginară.. a iubirii cu mintea, şi în cea reală, mai puţin posibilă.
Dimensiunea ei spirituală, tenebrele tradiţionale, purtate pe braţele disperării ori ale unei autoeducaţii febrile, scăpate de povara realităţii limitate, fac din Iubire în continuare o universalitate imposibilă oricărui descărnat sau a oricărei visătoare.
Piesa Iubirii-Andrada

PS
Oamenii simpli iubesc atunci când un copil afirmă: "Pământul se învârteşte ca să aibe toate ţările pământ. El când se învârte, dă pământ la toate ţările"
La care eu vin şi spun: Voi, când veţi creşte nu veţi mai vedea aceşti copii, vor fi crescut mari. Iar dacă îi căutaţi tot pe cei mici..ăla este kitshul sau acelaşi pas pe loc! Pinguinul, cred.

Palma lui Dumnezeu

Aşa cum fiecare ins al acestui pământ când iese de la şcoală sau de la orice altă muncă în folosul (sic)propriu şi se gândeşte aprioric la iubire agăţându-se în prealabil de o floare, de o îmbrăţişare, la un shopping sau alte prostioare de cele mai multe ori tradiţionale sau copiate, aşa şi eu în cei peste şasesute de ani ai mei, pot spune că am făcut: am cântat, am dansat, am lucrat, am iubit sau urât ori m-am ozonat în staţiuni exotice, am dat cu mingea de-a azvârlita şi mi-am găsit cele mai reprezentative repere posibile Birlic,Vraca, Călugăreanu, Caragiale, Piersic, Amza , Hruşcă, Paler, Chilian,Goia sau Shakspeare ori Balzac. Concomitent cu acţiunile mele creatoare, constructive sau salvatoare pe care le-am întreprins am fost parcă de fiecare dată oripilat, să văd cum lumea din jurul meu se antrenează cât se poate de mult pentru a fugi de ea însăşi sau să se ascundă în vreo grupare de tip familial ori politic crezănd că... aceea este soluţia de ieşire sau de trecere, prin ceea ce noi toţi denumim VIAŢĂ. Astfel că nici astăzi nu m-am oprit din agasanta întrebare bântuitoare: -Cum dracu sa fugi ca prostu'de tine şi să ai pretenţia ca Celălalt să te iubească "pentru totdeauna"sau "pentru că merit" !?

Încă mai rămân consternat în faţa pretenţiilor îndreptăţite(pănă la un anumit punct)a oamenilor "respectabili" "responsabili"
"serioşi", "pregătiţi" , "capabili" , "potenţi" , "optimişti" , care nu mai ştiu cum să(se) mai mintă doar doar , viaţa îi va accepta ca DEMNI în faţa ochilor, a familiei sau în numele iubirii ...cum au preluat ei învăţăturile.
Cum pentru majoritate criteriul existenţei, (a trecerii prin viaţă cu şalupa sau cu iahtul) a fost acela: ca cel mai bun sa acumuleze şi să beneficieze de trăiri şi produse s-a dovedit superficial şi limitativ din f.multe puncte de vedere, aşa am conştientizat eu că pentru a trăi cu adevarat trebuie să iubeşti! Iar ptr. asta trebuie să nu cazi în capcana majorităţii tembele, înşelătoare sau amăgitoare. Iată care a fost succesul meu repurtat cu atâtea cazne şi hopuri pe care mi l-au /ţi-l propun atâţia... ce i-am trecut mai devreme în ghilimele.
Numai că anii au trecut, zilelele cu repeziciune clipele n-au mai vrut sa zăbovească şi încet dar foarte sigur , TOTUL in viaţă mi s-a revelat.
Beneficiind de câteva fiinţe superlative precum G. căreia i-am dedicat întreaga mea recunoştiinţă întro postare recentă, nu îmi imaginam însă că mai poate exista in această Viaţă Mioritică(O Doamne...atat de predictibilă) o fiinţă mai înaltă! La fel de profundă de o generozitate şi sensibilitate care vin parcă ...dintr-un colţ de rai, atât de hulit şi atît de râvnit de noi păcătoşii ori iluzionişti ai conceptelor, muritori pe mâna noastră.
Iată doar o mostră a Ei:
"In dragoste nu exista invingatori doar invinsi. Din moment ce ai ales sa iubesti, ai pierdut lupta. Si totusi iubirea e singura scapare din ghiarele nemiloase ale corbului ce musca din noi. Iubirea e singura care vindeca, te vindeca de tine prin ea/ el. Nu conteaza cum, cat, de ce, de ce nu, atat timp cat iubesti. Iubesti si gata. Necesitatea eventualelor promisiuni intre indragostiti e garantia inexistentei iubirii. Aveam o teorie pe care le-o "indrugam" prietenelor mele care imi spuneau chestia care ma scoate din sarite "nu stiu daca il iubesc, tu ce zici il iubesc, merita sa fac ceva pt el?" : Daca iubesti pe cineva esti capabil sa faci orice pt aceea persoana, nu esti capabil sa faci orice nu-l iubesti. Absurd sau nu, asa vad eu iluzia iubirii."
Iertaţi-mă! Dacă Cineva găseşte pe Altul mai înălţător,mai înţelept,frumos&lucid , fac pe dracu în patru şi îmi procur un scaun electric sau îl trâmbiţez naked în cea mai mare intersecţie din oraşul meu!
Cum nimic nu e simplu pe acest pamant, cum nimic nu se poate fără sacrificiu sau o za a slăbiciunii EA.... a dispărut de cîteva zile şi este logic până la urmă de ce!
Nu înţelege sau poate ţine de cea mai înaltă distincţie a graţiei omeneşti ...... că Nu o iubesc eu şi că...nu poate iubi un singur El.
EA este IUBIREA !
I-am raspuns de câteva ori pentru a-i verifica teoremele/ipotezele si bineînţeles, a dispărut.
Amica mea din blogosfera CC Power imi scria ca poate îi spune mama ei :) Nu poţi sti!!!
Nu-i bai...eu sunt bulversatu ! Eu doar mă enervez atunci când ma gîndesc la anii ei, 17!!!!!
Ori sunt prost(să mai cred că pământul nu e full de iluzionişti ??) ori minţit cu graţie divină, ori copilul ăsta are cei mai frumoşi părinţi sau educatori din România. Desigur... dacă vorbim de Iubire si nu de _utut, bani, inteligenţe(orgolii) salvatoare.
Mi-aş dori să fiu un îngâmfat...
Mi-aş dori ca măcar la 10 ani să pot simţi că cineva TRĂIEŞTE AŞA...
Mi-aş dori ca lacrimile mele să le transform cum e şi firesc(din pacate)în banalul libidinos viril cu care ficele evei se joaca acum.
Dar, tare mi-e că mă păcălesc şi ...nimic nu se va schimba. Viaţa noastră îşi va urma cursul firesc, atât de firesc, dureros de normal, i-ar Dumnezeu ne va privi în continuare ca pe nişte neputincioşi şi fixişti în complexitate, care se i-au la întrecere: Cine învinge, Cine e mai deştept/şmecher/familist/creativ/popular etc
Ce poate fi mai înălţător în Viaţa asta decât să ştii... că pe aici pe undeva există IUBIREANDRADA! Lumina ei, Biblia necreată de atâtea păcate prea posibile
Dragi trăitori întrebarea asta ma seacă: Cum să ai 17 ani şi să gândeşti aşa?! Nu ştiu cu ce să închei..Îţi mulţumesc că exişti..şi lui Dumnezeu pentru palma atât de insuportabilă în concentraţia ei incomensurabilă de dragoste, de unicitate.
PS Cu toate că o anumită stare de creaţie te poate transforma, nu cred că poate îndepărta de la autentic. Un miracol cu gust de pământean.





"...Ca un soldat in plin razboi"
Ne rasfoieste timpul Soarta, iar Tu stii asta

"Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar despartiti de niste munti.. intamplator
Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De un gard cu spini "
Paznicii si gardul ghimpat pentru Tine nu exista
Nici n-ai aparut si ai plecat cu tot cu gara....

Mostra de dumnezeire

Spirit al Dumnezeului meu...

Există în lumea pestriţă din jurul meu un om cât o întreagă umanitate.
E trecut, e prezent, e viitor. E părinte, e un soi de vraci, e terapeutul neinvitat al sufletului meu pereche pierdut....
Dispărut în negura unei existenţe înţepenite, între monotonie si ostilitate.

Este idealul spiritului doborât de valurile prostiei încredinţate acestei realităţi, atât de fade.
Este Iubirea contra-poeţilor în dimensiunea unei pretenţiozităţi... mai simple decât şi-o poate imagina orice trecător, spre infinitul nesperat
Este mai presus decât emoţia oricărui coup de foudre, aruncat de un Dumnezeu nerespectat şi atât de generos cu cine nu trebuie

Este rezonanţă, completare şi surpriză în acelaşi timp!
Concentraţia de mai puţin mister... decât mi-aş dori, vine dintr-o tristeţe pe cât de previzibilă pe atât de graţioasă
Este jumătatea mea de Altă lume! Aceea nevăzută, intangibilă

Divinul apărut prin zâmbetul poate prea inoportun.... Şi în care dragostea, sexul sau căsătoria apar ca nişte biete nenorocite de droguri
Ca nişte vicii..., traficate dintr-un surplus de Stări confuze ale unor comercianţi de suflete...
De copii, de maşini, de metrese, ne la locul lor
Atâta îmbinare şi asociere, profunzime şi întelepciune nu ai cum să întâlneşti ...
Omule care stai la rând-uieli. Dintr-un singur motiv! Nu o poţi detecta, culmea!!!
Pentru Ea, nu s-a inventat acei cromozomi ai adaptabilităţii gregare ori "normale"

Subiectivul, atât de uzualul rege al simţurilor, e damnat în faţa-i. Văduvit până la acea disperare tăcută ce i permite criminalului, să existe!
Uitatul eternul Androgin, prinde nesperat aripi frânte de la atâta negaţie seculară, în faţa acestui copil al mirajului
Suflet ascuns, ce reuşeşte să facă parcă o întreagă planetă să pută
Dezarmată....de zâmbetul diafan şi abrupt, exact atunci când te aştepţi mai puţin

E refren, e o altă adiere! E vibraţie internă... Acea nerăbdătoare ne-simţită rază de soare aşteptată..., dar necunoscută
Şi apare... numai după noaptea prea banală cu atâtea miii de stele, ale clipelor noastre "cele de toate zilele" pre-făcute...cunoscute!
PS
Mulţumescul a pierit şi după el celelalte rude împărăteşti ale domniei sale. Aşteptăm provincia sau de ce nu, extratereştrii.
Orice alte variante cad, din lipsă de consistenţă. În orice caz aş fi îndatorat dacă, am putea comenta ATIPICUL, ESENŢA.

Puya Teoria furaciunii

Asculta mai multe audio Diverse