"Inimă cu ochi de stele eu ţi-am dat visele mele Tu le-ai ars ca pe surcele într-o zi....
Inimă nu fi de piatră.... Pentru că-n a vieţii roată... O să-ţi umble dorul o dată ca nauc...
Inimă de piatră seacă,poate dă Domnul să-mi treacă Şi te las inimă acră şi mă duc..."
Dragoste,Inspiraţie,Dor,Durere,Creaţie..Iubire la superlativ- Corina Chiriac
..
"Doar de dragul tău,răul mi-e mai rău Râsul mi-e mai rar,amarul mai amar Şi tot suspinând ca omul O sa mă usuc ca pomul Ce-şi dă frunzele pe doua lacrime..."
-Inimă cu ochi ca mura şi ca trandafirul gura Nu-mi da dragostea de-a dura că-i pacat..
De ce ai refuzat să mai lupţi, să mai iubeşti.... De ce ne-ai părăsit aşa de îndurerat, mâhnit, îndurerându-ne înzecit, dragul nostru Emil Hossu.
Îţi mulţumim pentru generozitatea ta, pentru rolurile în care ai trăit pentru spectatorii tăi. Durerea prietenilor e sfâşietoare ştii, dragul nostru Emil..
Mulţumim pentru rolurile minunate din "Secretul lui Bachus" , "Sosesc păsările călătoare", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor" şi câte altele, pentru personajele care le-ai interpretat pe scenă şi la microfonul radioului, roluri care ne-au înfrumuseţat viaţa.
De aici de jos, pentru viaţa ta veşnică, la stele...ne plecăm în faţa ta, Pasăre călătoare spre infinit...
Ion Dichiseanu spunea astăzi: "A fost prea nedrept Dumnezeu cu el"...şi cu noi, a omis să spună!
Doar zâmbet!? Doar uimire!? Doar bucurie!? Doar...mirare!? Doar întrebari? Da..! Şi atât! Restul: ...doar muzică!
Era un soi de pionierat... După mai multe încercări neregulate şi total surprinzatoare ale inimii: în caruselul ei, mereu previzibil. ... dar neştiut de fiecare epocă.
Curând se va împlini un an de când singurul om care a iubit Planeta a trecut în împărăţia îngerilor. Singura fiinţă a modernităţii care a întrupat Iubirea prin dans, muzică şi cele mai curate sentimente posibile, ne mângâie cu eternitatea sufletele. Mulţi dintre noi, la un an de la dispariţa sa reuşim mai departe să găsim puterea de a zâmbi printre lacrimi cuprinşi de o tristeţe răvăşitoare.
Michael rămâne cu noi.. veghindu-ne însă din înălţimile cereşti sfiindu-se cu graţia-i inconfundabilă să ne întrebe
"În ceasul cel mai întunecat, îţi va păsa?
în disperarea mea cea mai adâncă, Vei fi acolo?
în încercările mele durereroase, şi în suferinţe
trecând prin îndoielile noastre şi prin frustrări..
În violenţa, în turbulenţa mea, îndurând frica
în durere trecând prin bucuria şi supărarea mea îţi va păsa?"
"Văd copii în stradă fără suficientă mâncare ...
Cine sunt eu, să fiu orb
să mă prefac că nu le văd nevoile
nepăsarea şi sufletului unui om
ştii..că se lasă reciproc duşi de vânt
Încep cu omul din oglindă...."
Şi am învăţat că dragostea nu aşteaptă.
Blestemata indecizie şi afurisita de mândrie.
Ea a ieşit din viaţa mea"
Doamnelor şi domnilor IUBIREA în carne şi oase..
Michael Jackson
La ce folos cu ele..
Lacrimile mele, lacrimile noastre urcă în ceruri cu ajutorul singurului liftier dezinteresat. Oceanul nostru de iubire se contopeşte cu dragostea nesfârşită, eternă a celui ce ne-a părăsit mult prea repede. Apocalipsele ce vor urma puteau să fie micşorate, minimalizate de mângăierea sa. Ca în piesa lui Tudor exact aşa s-a întâmplat...Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea..şi i-a furato!
Mult succes in Univers, Michael!
Nimic nu va mai fi la fel...
I will always love you!!
