Timpul liber: între cocalarism, dicstracție...și alte idealuri

Cel mai atractiv domeniu de pe Terra a fost și-mi pare că va continua să fie TIMPUL LIBER.  

Adică ce mai rămâne din toată lista personală cu doleanțe după efortul  de-pus.

Specializați fiecare în bun-simț practic, gospodăresc sau administrativ oamenii(civilizați de profi feat părinți)
s-au îndreptat naturelle care încotro:  într-o profesie dată sau sugerată de părinți, urâtă sau îmbrățișată întâmplător... ori cu ambiț. Dincolo, însă, de căutarea febrilă a banilor în rol de maxim asigurant și rezolvator de orice gen, de ipostaze, comprimăm lista: Demo-craticul s-a trezit...și pt a câta oară?...că se plictisește îngrozitor de diversitatea multitudinilor de opțiuni avute. Așa...s-a pomenit izmene pe călător...de pe drum culegând floricica-păpădie se cheamă, și care ne este cunoscută tuturor sub forma Imaginii.

Boon, și așa ca să se absolve el de chinul gândirii opțiunilor acceptate! și a lepădării de alte griji venite adiacent a luat democratu ăsta hotărârea săă-și tuneze organele. În subsidiar, să se erijeze în OBIECT DORIT.
Cum pe bărbați nu-i punem deloc la socoteală...nu că n-ar conta în ecuația asta, ne vom opri la PRODUSUL acestei Lumi. Ceea ce femeile, bărbații, părinții și.... insituțiile care le slujesc își doresc, ați ghicit, să cultive: Femeia frumoasă.
Această înlocuitoare perfectă de orice. Sau singura promisiune de mântuire, corectă, socialmente vorbind.

Trebuie să recunoaștem că atunci când vine vorba de Femeie Universul se înmoaie instant, de respect(nu contează că doar de suprafață). Așa se face că, observăm cu toții cu ochiul LIBER care mai chiorâș care mai evident, că ocțidentul ți lumea țivilizată(cu ghili evident), mustesc mai generos ca oricând oferind frumuseți de consum utilitar pentru fauna muncitoare, iimplicit :) pentru iubiții nemiloasei soarte pe care-i știm sub titulatura de,de: "puțin, mai frumoși, ca dracu".

Spectacolul este total...
Dincolo de orice gen de frustrări ce pălesc în fața acestui uni-vers libidonos și totodată
virilizant-vidant-vidanjor având în rol principal miturile cunoscute(vezi Moulin Rouge filmul).

Am cules pentru voi 3 tipologii de FRUMOASE-DEZIRABILE din 4 pentru a arăta cu câtă generozitate iși poate revărsa cel de Sus și fiul Său adulația față de făcut-născutul său risipitor, truditorul-Bărbat.


Foto1
Nu râdeți ea chiar există. E Valeria din Ukraina
Foto2
Dorita firească a cotidianului muncitor și respectuos(sic!)
Foto3
Adorata, poza-i gata, cea... pentru care vom lua(și)noi liftul. Feisbuckista.
(pff...chiar nu vă zic ce-mi place mie de acolo:))
A 4-a nu mai are rost sărim la a 5-a să concluzionăm doar... de amuzamentul timpurilor prezente...

La final am găsit această foto pentru a întări toate cele spuse mai sus.

Credem, ne încredem și ne închinăm. Dar la ce.... și cum?

Hai că am glumit. Doar așa de dragul mângâierii evidenței. 

.....

De ce am scris în titlu "alte idealuri"?
Pentru că orice excursie: fie la catedrale, piramide sau de turism sexual, ele nu au niciun fel de amplitudine ca și efect decisiv asupra individului, au doar darul de ai mângâia personalitatea într-un fel sau altul plus că te poți molipsi de noi obsesii... pur externe.

Fraților, să nu credeți că am scăpat, ÎNTREBAREA rămâne:
-Ce facem după ce se termină orele de muncă...?
Pe cei "șmecheri" care se afundă în Ea(sic!) îi lăsăm să plătească la timpul lor...de asemenea și pe alți coerenți de dragul Ei, la fel.

Cine a luat hotărârea că Iluzia se poate îngrășa la nesfârșit.... a luat o decizie greșită.

Și o melodie...mai mult decât o simplă mângâiere...Minunea botezată Anda.
O voce fantastică, de unde se înțelege că fata asta IUBEA! Și nu cred că în biserică ci în alcov. Culmea!
Iubea invers față de noi.Să fie excitația inversului chiar inversul iubirii Iubirea?
:)Noroc că putem să facem ce ne taie capul:alfa și omega, diavolul și propriul dumnezeu.:)

Fuga de sentiment sau Fuga senti-mentală?

Mic îndreptar pt urechi ce nu mai pot să audă.

 Asta pt că dracii interiori s-au frăgezit dumnezeieşte.

Răspuns prietenilor mei.

-Ce ne facem însă cu fugarii,destabilizatorii si simpli carpediemiştii?
-Îi lasam în băltoaca concupiscenţei ori a contrapertinenţei pseudoresponsabilizării.


Hei! Sentimentul nu este "dependent" de nevoie! 
Poate indirect este. Însă mai repede este de un celălalt. Întreg!
Astfel vom deduce că "jumătatea" va.. atrage "jumătăţi", sau "sferturi" ofticată ulterior de întreguri. 
De unde şi expresia resentimentară că "te trage dupa el". 


Ce trebuie reţinut şi nu ciufulit printre "democraţi" e că sentimentul apare şi funcţionează ca un izvor ce trebuie să adape, ca să-şi ia PH-ul şi nu chestiuni de suprafaţă întotdeauna neverificabile.:)


Dar, înainte de a verifica valabilitatea, şi pertinenţa lui, a sentimentului prin celălalt trebuie să-l re-cunoaştem în noi. Dispariția(senzatia ca ar fi efemer)sau diluarea Lui nu ţine şi nu trebuie văzută prin "domesticire" sau strict prin transformarea sa, ea ţine mai repede de nivelul matematic al raţionalului. Acolo unde raţionalul nu este calcul(prost)în defavoarea celuilalt, iar "matematica"este o alchimie dată de naturaleţea educaţiei, acolo unde...Dumnezeu n-are semnificaţie socială, ci intimă şi de o anume candoare.


Hranirea egoului condiţionat de vreo nevoie socială: aşa că am vazut la mama la tata ori la şefu sau la decoltata aia la care mai mi se ridică şi mie, nu este 
relevantă pentru menţinerea, modelarea sau transformarea sentimentului, El o va face desigur, dar cum...? 
Sentimentul nu poate fi supus vreunui şablon, El are culoarea şi dimensiunea unei păsări phoenix interioare, imună la majoritari, formatori şi Lucii-cruduţe.


El are un "trebuie" dumnezeit.


Sentimentul, nucleul Lui de fapt, se naşte şi se construieşte din DRAG-o-stea părintească, dintr-o identificare a frumoasului ivit.(Sic!)
Frumosul nu poate apare pe bandă rulantă, sau că-l face Cosmeticescu, el se iţeste  numai dacă găseşte corespondentul interior.Fantasmele şi ideile de tot felul:intelectuale,sociale,culturale-sexuale:)parţiale, nu-L ucid/elimină îl întăresc, şi îl va face pe individ să înfrunte slăbiciunea... Iar dacă carnea cu creier cu tot e moale.., cedează.


Sentimentul se poate dilua dar nu sinucide.


Raţiunea poate să-i închidă robinetul de "caldura". De fapt "raţionalul" este de cele mai multe ori un smecher căpiat care cedeaza la "temperaturi înalte" sau la orgoliul prostesc a lui Amor. Zeu capricios şi de fel tăntălău în mărinimia lui. Aşa că, dragilor, sentimentul nu "plezneşte" decât dacă-i dai palme din oficiu. El se transforma, dar nu moare. Se diluează datorită că.
Un simplu criteriu e de ajuns ... şi pe care inima sa nu-l poate administra în faţa puzderiei sociale de impedimente, prejudecăţi si influenţe tradiţionaliste.Jignirea este un motiv, la fel respectul, dar asta nu înseamna că de azi înainte eu voi fi cu sentimentul în "dezagregare". Deci "marioneta" bun de luat exemplu de altii!!!??? 
...pe motivaţia generalist-consumeristă că...ăsta e un conducator slab. 
Poate de asta iubirile(mari/mici/închipuite) se transformă in ură. Că avem nişte ingineri-şcoliţi foarte proşti interior, care n-au nicio treabă cu termostatul "inimii" şi al sentimentului,da al sentimentului, ci cu instinctul şmecher, cuceritor, care de fapt tinde cu motoarele la maxim spre elementul principal al Demo-Cratiţei Regele-gol!
Cum nimic nu e întâmplător, NI-MIC iată-l pe Tudor Chirilă cântând din tot sufletul laitmotivul realităţii...dezirabilităţii: regina sau regele? În fapt "piesele" încercate de a fi copiate, nu oricum, ci cu nota zece.
Încântă Tudor: Copilul care alearga către mare....
Există un timp anume, de acolo numai simţi nimic, esti doar racul.
QED

Sentimentul-Irelevant, aL timpurilor noastre!

În fond ai dreptate, ai fost foarte rabdator...

Cum să vrei să faci dragoste când toată lumea se goleşte de spasme? ... Nu ştiu.

Din totdeauna  pare-se că bărbatului i-a fost dat sexul iar femeii dragostea!
Bărbatul trebuie să se "dovedească", iar femeia să... se "ofere", astfel se poate construi o societate.
Bărbatul implică Femeia şi nu invers. Asta este contra-pedagogia la care suntem supuşi cu toţii.
Şi poate tocmai de aceea bărbaţii nu ştiu să facă DragostEa. Pentru că niciodată n-au avut în-drumători, mame sau însoţitori care să-i pregătească în sensul ăsta. De aici şi pretenţia nefirească a tuturor femeilor care cer bărbaţilor lor dragostea, iar iei neputând da... decât atât cât le permit femeile, şi cât îi educă femeile din imediata lor apropiere de-a lungul vieţii.


Cunosc un caz în care cei doi şi-au dorit să facă dragoste dar au eşuat lamentabil. Pentru că au dat curs imaginaţiei şi prostituţiei sentimentelor în acest sens. Încă o dată s-a dovedit că femeia este cea care ordonă cursul firesc al evoluţiei sentimentelor într-o societate, bărbatului revenindu-i doar rolul binecunoscut de a o lua cu fulgi cu tot şi a uzita tot armamentul/mijloacele din dotare:dacă o place sau nu o place.  
Aici este skepsisul, orice bărbat este la îndemâna femeii. ...Şi pentru că niciunul dintre ei nu poate stabili continuu momentul de dragoste optim necesar, se creează acel Hiatus generalizat, la nivel comunitar sau familial dacă vreţi, unde dragostea/naturaleţea intră în proces de diluare şi, foarte rar mai poate fi resuscitat: sentimentul prins, agăţat.. 
Iacătă aşadar cum se instalează monotonia sau rutina.
De aici, femeile pot flirta, iar bărbaţii putând a-şi declanşa vânătoarea, nu contează ce iese important este să-i pândeşti celuilalt greşeala: lipsa dragostei autentice sau diluarea ei la cote ne-suportabile este anticipată foarte bine. 
Aşa ne explicăm f. bine cum SENTIMENTUL AZI NU ARE RELEVANŢĂ ÎN VIZIUNEA CELOR DOUĂ SEXE, deşi unii cer iar alţii dau curs.

Întotdeauna cineva iese în pierdere... Eu? Nu vreau...
Cu precădere cei cu necesarul de dragoste aproape de zero sau golit, în speţă aceia care au fost acceptaţi pentru că sunt valoroşi pe piaţa muncii, ori s-au chinuit să copieze sau să mimeze fluidizarea afectivă lângă un corp străin.

Astfel asistăm cu toţii la un joc pervers de scoatere a celuilalt pe bază de involuntariat din circuitul dumnezeirii, alîmplinirii şi respectului, în general... pe considerentul că celălalt trebuie să acţioneze. Să mai arunc anatema asupra Evei, nu mai are rost mă mulţumesc să o blamez că este mult mai aproape de stat, de pui, de biserică nu şi de dragoste sau de bărbat.
În fond, pe bărbat îl face Statul sau prietenii ori colegii de serviciu. Nu mama, nevasta sau amanta(sic!) Cele trei muşchi- ietare sunt sprijinite pentru A Fi; la urma urmei şi el poate Fi, dar, nu sprijinit ci doar îndrumat, învăţat sau strict instituţionalizat.
Sunt cazuri în care ea este o finuţă şi o iubitoare, dar de cele mai multe ori el nu se poate ridica la vibraţia iei pentru că a fost ÎNVĂŢAT aşa cum am văzut mai sus sau cum ştim.
Alergatul după bani are contraindicaţii dar care foarte rar pot fi anihilate,conştientizate.


A, şi era să uit, există o categorie de oameni care reuşesc să nu se plictisească şi să alunge monotonia din cuplu mimând perfect creşterea şi descreşterea fiorului/emoţiei dragostei, resuscitând sentimentul valorizării lor: Bravo lor! Femeile aici sunt cele mai viclene, ajutându-se de poziţia lor, de inteligenţă şi de
regulile societăţii (pe care le urăsc toţi) dar care le sunt favorabile.
Sic!
Bărbaţii în schimb, nu sunt la fel de credibili. Iei nu se pot ajuta decât singuri şi iar o luăm de la capăt: rămân nişte căpiaţi între sentiment şi sex îmbrăţişând sintagma: "Drumul spre Iad e pavat cu cele mai bune intenţii". Capitol de altfel  care nu interesează pe nimeni.
De aceea poate trăim foamea de sentimente, iluzii şi visări generalizate: inconştienţa materială perverteşte dorinţa şi realizarea ei, în fond proliferează fantasmele sexuale ca un substitut al împlinirii sau plăcerii incipiente.

Cum bine spunea deunăzi Vargas Llosa
"caracterul frivol a ajuns la extreme alarmante. Intelectualul a dispărut din dezbaterile publice cel puţin (din dezbaterile) care contează, conştient că gândirea a pierdut teren în "civilizaţia spectacolului" şi că în prezent primează imaginile asupra ideilor. Intelectualul interesează doar în măsura în care face jocul la modă şi se transformă în bufon ".
 Iacătă de ce sentimentele au ajuns în această stare de dezagregare.. consumabilă.
Un Om sfidează timpul şi timpurile, el este George Nicolescu, să-l ascultăm...cu multă dragoste şi înţelepciune

Curva..

O cauză generalistă, generoasă...pierdută 

            Greu poți să întâlnești în această viață un subiect mai generos, mai atrăgător și mai controversat ca cel al Curvei: masculine ori feminine deopotrivă. Între cele două nu sunt deloc mari diferențieri, poate doar de organe. Sau mă trog, ar fi o diferenţă, aceea că târfele folosesc ce nu"are" inamicu', sexul diferit iar masculu' uzitează ce nu poate să atingă banalu'de bun simţ, recte "influenţa". Ambi au numitorul comun ne-simţirea după care clădesc personal.

       Subiectul în sine, m-a determinat spre disecare după ce am savurat încă o postare a unei blogerițe care, a făcut din curvăsărie un mod de viață, o paradigmă. Nu știu dacă e demnă de milă sau nu, dar un lucru e cert: datorită inteligenței târfa și-a luat licența într-un domeniu de altfel previzibil și pe care îl denumim astăzi cu toții: Democrație! Loc în care sentimentul înnoată într-un vertij dezonorant și haotic și unde suportul principal, resortul  este sexul.

Sexul este arma care face azi dintr-un trup atrăgător o bombă atomică banală și batjocoritoare la adresa sufletului. Suflet care la rândul lui reprezintă miza pentru care fiecare individ în parte încearcă să se salveze, să se identifice: să-și construiască propriul Soclu în fața potențialilor inamici.

Tocmai de aceea, o târfă împrăștie în jurul ei o adrenalină bogată, demnă de a fi culeasă de dezmoșteniții soartei, de noii extirpați ai sentimentului. Incestuoși, curvari, violatori sau Don Juani previzibili-toți aceștia joacă Hora corectă a curvelor, dans deloc străin de mama lor.

Târfa inteligentă este Biblia zilelor noastre, este frumusețea ce subjugă (in)direct relaționarea cuplului tradițional și pe așa-zisul Alfa în principal care, este de fapt, și modelul special de urmat, pentru orice copil care ajunge adult!

D-zeu este însă crud și își violează propria fiică naturală, așa cum se întâmplă și în cazul nostru http://sufletdetarfa.blogspot.com/  care își duce o viață tihnită-perfect democratică la adăpostul oferirii sexului acolo unde consideră ea de cuviință.

Trădată de iubit, violată de tată, târfa este re-încarnarea divei porno Emanuelle înșirând în realitate domnișoare apetisante deopotrivă masculi atrăgători.

Sufletul ei este grandios dar găunos, disprețuiește bărbații și...îi este milă de frumusețea micuțelor Eve care-i cad în mână suferind efectiv din cauza rolului în care intră fără voia ei spune tot ea de "refugiu carnal" sau... "sentimental".

Visul Curvei s-a împlinit, în sfarșit: Poate fi Bărbat! Fără angajament însă!

      Curva vrea să fie Bărbat!
http://sufletdetarfa.blogspot.com/2012/03/orgasmul-prieteniei.html
....însă cu puțin tată și cu mai puțină... mamă, un fel de macho pe dos. 
Vrea să facă din menirea ei plăcere pură: a exploatării.
Și bărbatul o face, dar el e bolnav de tradiții, de împământeniri, de proaste scuturi de apărare chiar în fața ei. El este ascultătorul tuturor, un prost din start: din cel furat!

-Dacă bărbatul este un produs al acțiunii, femeia asta e un genom al reacțiunii...

Bărbatul este un pasionat de maneaua trupului femeii, iar ea o pasionată de mintea pe care a creat-o ea bărbatului: de la naştere, prin educaţie!

Iată blestemul!

      Noroc cu prostia....

             EA salvează de la moarte, și mai rău, creează Sens!

Adio Tentaţie 90'. Pârtiee... Libidinoşeniei erotizate!

                     Ăsta e destinul tău...

Una din etapele cele mai îmbâcsite ale acestui pământ, ale istoriei noastre sociale s-a consumat în momentul dislocării a diluării de pe bătrânul continent a Comunismului. 
Paradoxal mai mult sau mai puţin,  Comunismul a eşuat sau s-a "terminat" din perspectiva promăvării lui, odată cu apariţia unui hit controversat(la acea oră)...prin conţinutul său explicit SEXUAL recte "Lambada" în 1990. 
Astfel Tentaţia, în sfârşit avea să se comercializeze urmând să spună mai apoi, prin Femeie Bărbatului: "trebuie" muritorule să ataci!  Odată cu Lambada ritmurile Blocului comunist se preschimbau rând pe rând în nuanţe şi trimeteri clare către SENTIMENT. Comerţul, era "pe la spate"  mai cu seamă că nu avea deloc câştigul scontat.

Pic cu pic...orice destin implacabil avea să configureze încet dar sigur Noul prototip de individ de secol 21, configurat abia acum...

Libidinosul feat Facebookista

Îmbarcă începând de astăzi (sorry) forma şi mesajul lui Ai Se Eu Tu Pego a lui Michel Telo:
-Versul contemporan
-Simţirea cotidiană
-Afectul subţiat
-Privirea previzibilă şi îmbâcsită
-Transparenţa scopului...ba chiar un impuls de"pinguinizare" în mişările sale

Toate recomandă în expresia tânărului de azi, a adolescentului Crizei SEXUL BRUT. M-ai pe înţelesul larg: Ne simţim foarte bine, ne ascundem ca să... ne arătăm şi mai bine cum suntem.

Gang Bang Sexi vidaţi manipulaţi şi visători

Chit că e greu de a rumega(a compara) noile transformări la nivel individual, adevărul este mult mai nuanţat sau cel puţin sofisticat, ca odinioară. 

Înainte ne plăcea construcţia chiar şi cu forţa, azi ne place produsul.

 Şi, vorba lui andreiraduM care a simţit redundanţa din noua esenţă: trebuie să ne placă! Altfel, zic, sucombăm. 


Orgasmul ştie!


:)

Banal,formal,trecător,plictisiroriu...la rând.Consumaţi vă rog!

 Poate de aceea se şi cântă,spune