Atunci când spui că ai o copilărie fericită...
Şi când ai oamenii minunaţi lângă tine care continuă să îţi slujească inima....
Şi tu măria ta, de dragul vremurilor adaptate politizându-ţi-o!!! crezi că eşti pe drumul Iubirii. Este ca şi cum aş spune despre mine că sunt dependent de viol dar îl fac cu dragoste pentru că am plăcerea de a merge la Biserică să mă-nchin şi spovedesc şi să mi se ierte păcatele.
Cum să te judec sau să te condamn? :)
N-aş putea face asta.
Te atenţionez însă, că joaca frumoasă a cuvintelor, ieşite jumate din minte jumate din inimă este boicotată şi la tine!!! de ieşiri necontrolate ale gusturilor tale (verificate) pentru bărbaţi.
N-ai fi singura care te păcăleşti cu acordul Tău.
PS: Iubirea lui Dumnezeu asupra ta...generoasă de altfel, nu ţi poate da rapid sau expres gânduri sau sentimente mahalagistico-îndoielnice.
Asta arată că poţi da dovadă singurică-şi neforţată că eşti PROASTĂ.
Desigur "prost" înseamnă: să nu ştii şi să nu vrei să ştii, să argumentezi şi să vezi în doi.
Morala: O situaţia amplă poate fi defalcată oricum, numai ca subiectivitatea prostiei să se retragă într-un colţ.
Iată confuzia preferată a Vorbitorilor De Iubiri.
Cretini de fapt, sunt la tot pasul! Noroc că nu au pretenţia la iubire, ci doar la mâncare şi dreptate, iată entropia. De fapt,Dumnezeul pro-stiei care desigur nu este de condamnat, ci de apostrofat: -Bă te-ai născut obosit şi ai vrea ca la televizor să-ţi vezi personajele preferate Harapul Alb şi Cosânzeana fericiţi la Roşia Montana în USL!? :)
Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)
Se afișează postările cu eticheta Artă...a gustului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Artă...a gustului. Afișați toate postările
13.07.2013
Iubesc
Un ţigan
Cât aş vrea să-mi reprim ciudăţenia asta interioară nu o pot face la infinit...
Desigur, iubesc ţiganul ăsta dpdv spiritual, asta pentru că l am auzit vorbind-vibrând-disimulând la scenă şi în culise.
Ştefan Relu Mihalache este ceea ce se cheamă un ARTIST, dacă vreţi o îmbinare perfectă între un lăutar, un manelist şi un interpret de muzică uşoară. Nu ştiu dacă " uşoară " este termenul cel mai potrivit într-o lume de grei-obezo-sensibili şi puritano-conservatoro-grosieri dar, Mihalache este un mic geniu răsărit de aiurea într-o Românie căpiată de simulări şi medio-a-crităţi în căutare de orice numai bani să iasă.
Connect-R este de departe deasupra multor compozitori şi cantautori ai României neo-moderne, şi asta datorită pasiunii sale, a unei simţiri la superlativ(FEELING ) şi dedicării totale pentru muzică.
Trecând peste faptul că este artistul care după revoluţie a născut cea mai Iubită melodie a românilor "Vara nu dorm" cu zeci de mii de vizualizări triplate de ascultări, cel mai mult m-a enervat da! că în momentul auzirii "Mai dă-te-n dragostea mea", mi s-a părut (şi mult timp de la apariţie) o băşină răsuflată, şi o contra-reclamă dragostei şi chiar liniei melodice!!?
Acum însă consider o încercare reuşită a ţiganului de a răspunde controversei inimii,Dragostei: a "ţigăniei" sentimentului uman, prin interpretarea şi zgubilitismul versurilor. În fond nişte Elfi ai inimii înşurubaţi surprinzător..
Vi-l las să-l descoperiţi...atunci când inima vă va spune.
Deşi... pentru cei mai mulţi mângâierea(sau trezirea) ei este egală cu umilirea, confuzia sau inferioritatea.
Plus de asta i-o dedic persoanei de care mi-e Dor şi ea ştie asta...
Cu toate că, fiind femeie e o mare varză în capul şi-n inima ei. Tocmai de aceea o Iubesc, că e varză!
Ăsta este chiar MESAJUL: Dă-te-n Dragostea Mea. :)
(Şi să vrei nu poţi, şi asta pentru că eşti,dusă. Deci, n-ai cum ignora. Insesizabilul este chiar Iubirea. Beţia de care te prevalezi. Adică acea frică a sensibilităţii Lumii. Un soi de clit voit depărtat de tine şi viaţă)
Sper să fiţi şi voi, la fel de norocoşi. Adică să nu daţi de inteligenţă şi siguranţă, ci de varză cu multe, foarte multe.... foi.
Cred că ăsta e idealul, să dai de foi: la propriu şi la figurat erotice, spirituale, educaţionale.
Cine poate mai mult?
Noroc cu Răspunzătorul: Who care s?
16.02.2013
De ce zâmbetul?
Capcană sau salvare?
El este INDICELE împlinirii. Fără el nu ai copii, nu ai prieteni, nu ai soție, nu ai amici, nu ai liniște și nu ai familie. Aparent. Căci de avut poți avea multe:Lamborghini, amante, angajați, prieteni sau sclavi o mie.
De ce zâmbetul?
El este CĂUTĂTORUL fericirii, fermentul armoniei. Nu poți fi tu fără tine. Și atunci vrei să impresionezi, să cumperi ba chiar să cucerești. Dar fără zâmbetul-confirmării nu exiști. Și asta afli curând.
De ce zâmbetul?
Pentru că el este ESENȚA prin care tu te definești. El este combustibilul care te aruncă în fața celuilalt SEX.. Iar dacă nu ai această permanență a sufletului de zi cu zi vei fi ostracizat de propria-ți ființă.
De ce zâmbetul?
Deoarece el îți arată CE AI UITAT să faci. Pentru tine.Reușești astfel să te boicotezi fără a realiza că tu sau ceva din familia ta, din educația ta s-a dus pe apa Sâmbetei. Ești despuiat și despielițat în fața propriei mântuiri.
De ce zâmbetul?
El este cel care îți DĂ sensul. Afli astfel că nimic din tot ceea ce caută alții în exterior și în imagine nu ți-e străin. El îți dă spre surprinderea ta (precară sau rară) busola propriei perspective.
De ce zâmbetul?
Fiindcă nu mai astfel poți CONSTATA intrigat că ceea ce ceilalți din jurul tău caută disperat să-și vândă sau să-și cumpere, nu este viabil sau pertinent:organele sexuale, dreptatea sau orgoliul..
De ce zâmbetul?
Numai el RECUNOAȘTE calea de întors după ce a(i) batjocorit un suflet, un lucru, o clipă.
Zâmbetul este cecul în alb dar neclar dat morții și acel osciloscop care întotdeauna îți va spune dacă ai vrea sau nu să-ți pui silicon, la inimă. Dacă da atunci te va amenda, dacă nu ești amendat mai de mult. sorry.
*****
Și să răspund întrebării din subtitlu:
Natural, auto-educat, mimat sau exagerat, zâmbetul de secol 21 îl paște o singură primejdie aceea:
de a TE LĂSA DESCOPERIT.
Excesul în fața camerei sau doar în fața propriului tău copil anunță iminenta diluare sau o subiectivitate cu tentă bolnăvicioasă. N-o simți, dar ea e după colț.
Anda Calugareanu - Minune
El este INDICELE împlinirii. Fără el nu ai copii, nu ai prieteni, nu ai soție, nu ai amici, nu ai liniște și nu ai familie. Aparent. Căci de avut poți avea multe:Lamborghini, amante, angajați, prieteni sau sclavi o mie.
De ce zâmbetul?
El este CĂUTĂTORUL fericirii, fermentul armoniei. Nu poți fi tu fără tine. Și atunci vrei să impresionezi, să cumperi ba chiar să cucerești. Dar fără zâmbetul-confirmării nu exiști. Și asta afli curând.
De ce zâmbetul?
Pentru că el este ESENȚA prin care tu te definești. El este combustibilul care te aruncă în fața celuilalt SEX.. Iar dacă nu ai această permanență a sufletului de zi cu zi vei fi ostracizat de propria-ți ființă.
De ce zâmbetul?
Deoarece el îți arată CE AI UITAT să faci. Pentru tine.Reușești astfel să te boicotezi fără a realiza că tu sau ceva din familia ta, din educația ta s-a dus pe apa Sâmbetei. Ești despuiat și despielițat în fața propriei mântuiri.
De ce zâmbetul?
El este cel care îți DĂ sensul. Afli astfel că nimic din tot ceea ce caută alții în exterior și în imagine nu ți-e străin. El îți dă spre surprinderea ta (precară sau rară) busola propriei perspective.
De ce zâmbetul?
Fiindcă nu mai astfel poți CONSTATA intrigat că ceea ce ceilalți din jurul tău caută disperat să-și vândă sau să-și cumpere, nu este viabil sau pertinent:organele sexuale, dreptatea sau orgoliul..
De ce zâmbetul?
Numai el RECUNOAȘTE calea de întors după ce a(i) batjocorit un suflet, un lucru, o clipă.
Zâmbetul este cecul în alb dar neclar dat morții și acel osciloscop care întotdeauna îți va spune dacă ai vrea sau nu să-ți pui silicon, la inimă. Dacă da atunci te va amenda, dacă nu ești amendat mai de mult. sorry.
*****
Și să răspund întrebării din subtitlu:
Natural, auto-educat, mimat sau exagerat, zâmbetul de secol 21 îl paște o singură primejdie aceea:
de a TE LĂSA DESCOPERIT.
Excesul în fața camerei sau doar în fața propriului tău copil anunță iminenta diluare sau o subiectivitate cu tentă bolnăvicioasă. N-o simți, dar ea e după colț.
Anda Calugareanu - Minune
07.02.2013
MUZICA
Este când pe rând tot ce a făcut omul cu mâna lui se dovedeşte neputincios..necredibil pentru sufletul său.
Atunci când muzele în carne şi oase se arată finite, permutabile, subiective.
Se înfiripă şi trăieşte atunci când dracii cad la pace punând de-un compromis..
Sau atunci când divinitatea este încătușată; exact în momentele când își ostoiește forțele...pentru a reîmprospăta infinitul sau finitul ignoranților:acei nesimțiți și nesimțite delicios de mici prin dimensiunea caldă a așteptării.
18.09.2012
Muzica pentru...
Muzica este pentru inimă ceea ce e parfumul pentru simţuri.Doar prima îţi transmite viteza şi intensitatea şi frâna.
A doua este ca taxiul: îşi caută scurtătura, destinaţiei, şi după gust şi noroc destinul.
Esenţă, puritate, duioşie, frumuseţe, dragoste, infinit...mesaj. Mulţumim Cornel Fugaru, nu te vom uita...
......... ducând cu tine nemplinirea de o clipă pentru ce şi de ce.......
..........nu te-ai gândit ce laşi în urma ta...ce loc pustiu, ce amintiri nepieritoare vei avea.....
...
05.09.2012
Voila! RĂSPUNSUL....
Cronica.... unui film
.
Ce super tare(autentic)este să simţi!
Să găseşti într-o persoană de sex opus(cât mai repede cu putinţă recomandat) atât de multe lucruri în comun şi să ţii la ea. Să o îndrăgeşti: să-ţi fie drag de ea, de ce-i iese "din ochi şi gură".
Să te fascineze calmul, mişcările, privirea asupra lucrurilor, stăpânirea de sine în faţa normelor...şi să te trezeşti că poţi să faci un copil cu ea şi nu oricum, ci să-ţi păstrezi valorile proprii(în urma concluziilor pertinente luate împreună) ca de exemplu romantismul...ori să extragi să îmbrăţişezi atitudinea sexy acolo unde o întâlneşti. (sic!)
Setul de valori personale pe care le au amândoi se îmbină, sunt diferite şi pornesc din start cu conştiinţa împăcată în sarcina-naturală de a creşte copilul, că nu se iubesc, ci doar ţin&moore unul la altul...
Ei fiind de altfel ultimii în grupul lor de prieteni ce "trebuiau" să-şi exercite acest drept natural.Totdată se simt împinşi de la spate de valorile frumoase împărtăşite de ani de zile..
Să mai spunem că cei DOI au privilegiul de a face parte dintr-un grup de prieteni frumoşi, educaţi, deschişi, conştienţi... în faţa pericolelor ce apar DUPĂ ivirea unui copil, din dragoste desigur. :)
Aşa că revenim la "experimentul" protagoniştilor peliculei lui Jennifer Westffeldt, regizate chiar de Ea!!
Cum este să-ţi ceri scuze că-ţi săruţi partenerul?:)) Sau..
Cum este să pui la cale alegerea mişcărilor în pat ca să-ţi iasă copilul?:)))
Şi uite aşa copilul se NAŞTE...iar ei îl cresc găsind persoanele atrăgătoare, dezirabile în exterior.... după specificul lor! :)
Ea în aşteptarea furnizorilor de romantism (a nu se citi prost asta, ca de obicei), iar El... tocmai ce a dat de una din eşantion: "cu sâni mari şi atitudine", sexy. :))) (Megan Fox)
Aşa că, întâlnirile săptămânale ale perechilor noastre se succed după aceleaşi ritualuri şi după apariţia copiilor... în toate cele trei cupluri. Încet încet apar şi scurtcircuitele, fireşti. Astfel că în cele două Cupluri Clasice răţoielile prind contur, la fel şi frustrările, iar la protagonişti apare în sfârşit şi cealaltă pereche ce lipsea "mai mult-decât-experimentului":
BĂRBATUL(bun, educat, cultivat).
Aşa că, avem un El îndrăgostit şi o Ea care şi-a găsit Nevoile Fireşti(sociale preponderent)în afara regulilor conoscute...dar acceptate de cele două cupluri.
Dincolo însă de conturarea planului special al celor DOI, Ea devine conştientă pe Cine şi De ce Iubeşte.(Sic!)
Normal, zic: PROFUNZIMILE ATINSE...ÎNCEP ŞI DERANJURILE MAJORE.
Subiecţii noştrii principali rămân cel puţin tot atât de liberi, ca dinaintea conceperii copilului
(...), iar întrebările încep să încolţească în mintea căsătoriţilor clasic, deranjaţi de tipologia de viaţă-altfel propusă de ciudaţii-educaţi-nesperiaţi.
Firesc :) doar unul la băutură:))))
Fiind toţi opt la masă Ăsta întreabă:
-Atunci când va fi mare ce-o să zică copilul că voi doi nu v-aţi iubit?
Memorabilă sau istorică mi se pare replica soţiei acestuia, după câteva secunde:
-Adevărul este că nu voia să ajungă ca noi!:))))))))))
Aşa că oamenilor voalaa de servim/viţi!
Adevărul! Problema:....consistenta fără, de, scăpare:) Şi încornoraţii de serviciu....
Una(din milioanele) este "soru-mea"ca reprezentantă de bază a drumului pietrificat şi de neocolit! :) Ce ne spune că în realitate:trebuie să aştepţi, să acţionezi, săţi calculezi paşii şi să uzitezi mijloacele aflate în dotarea COLECTVULUI. (!?)
Mă rog, m-am grăbit cu concluziile(de amoru'certitudinilor) ce este drept şi filmul reliefează perfect Voinţa Vieţii, a Realizării şi a Iubirii: a drumului ei ce e drept şi hulit pe deasupra!
Ce ne propune finalul filmului?
Ea îndurerată că nu-l poate iubi pe "bărbatul Adevărat"
El stingherit de sentimentele profunde ale ei.
Astfel are să se încheie POVESTEA noastră:prin conştientizare! (poate la meduze).Nu prin uciderea romantismului, altfel spus prin valorizare excedentară a lucrurilor secundare.
Desigur vorbim de ne-buni, nu de nebuni oricând gata să fugă după SACRIFICII ŞI RESPONSABILITĂŢI cu ochii închişi, conştienţi prost de trăitul Clipei, Co-mune.
The end
Filmul?E poveste?
Povestea?
Ascunde realitatea?
Care?
Aia care ne scapă?
Ce ne scapă?
Prostia, rigiditatea, fixarea!
Care fixare?
Aceea în "esenţial"?
Care (dracu)esenţial?
Iluzia!
Despre ce Iluzie vorbim?
Aceea de a merge mai departe!
Ce să meargă?
Speranţa!
Care NAIBA Speranţă!
Curva Aia!?
Voila teatrul!
Sfatul meu cu aromă de ghilimea?
Jucaţi!!
Dacă aveţi cu cine!
Nicidecum teatrul, ci rolul vieţii. Pe scenă!
Ce conţine ăsta?
Uite că chiar nu vreau să mi răcesc gura. din nou.
Nu vreau să fiu linşat.:)))
Mă rezum să-l iubesc pe Bodo. El o vrea?
:))))
................................
Morala?
Poţi să mergi pe acelaşi drum, chiar dacă eşti specialist în gropi.... şi mai ai o relaţie specială şi cu Ministrul transporturilor, dar, începi cu dreptul.Tău nu al altora...
Ho ho! Iată impo sibilul:)
01.08.2012
Vorbe...sentimente...maculatură...neant!
Mă văd nevoit să reiterez aici o mai veche constatare personală aceea că: ne place "rău" să aprofundăm, și să înaintăm vânjos în a ne lua SIMȚIREA proprie la braț cu Speranța, Credința și Minunea...
Iar despre astea am reușit să strângem o brumă de informații cu care să ne putem identifica și aproxima(ca ființă) în relație cu un Celălalt, asta în condițiile în care rămânem influențabili unii de ceilalți. Așa că, îmi revine sarcina de a mă exprima foaarte simplu și concis: CANCI originalitate, construcție...ba chiar și înțelegere la modul complex și general, ingrediente cu care Iubirea își poate face "baza" de care are nevoie. Asta a fost explicația pentru titlul de azi...în virtutea faptului că manelele sufletești/explicitările mi-au obturat anumite căi interne de fel intangibile.
Unora nu le rămâne decât DORINȚA...
Altora le e ca-n sânul lui Avram cu VÂNĂTOAREA...
Privilegiaților cu jemanfișismul democratic de rigoare...al așteptărilor,
Doar lui, bărbatului-Altfel Iubirea e ne-cuprinsă și blamată...
Acum, nu neg că dorința îi conduce pe cei mulți.A se vedea gloanțele trecute prin cap, chiorilor grăbiți desigur,neperseverenți și clipologi de con-formație.
Dar în spatele ei, a DORINȚEI se croșetează cele mai bune scenarii iluzorii ori lipsite de consistență...în cele din urmă. Strategii de asemenea, texte pline de metafore, speranțe deșarte, visări nefondate.
De ce?
Vina este aparent insesizabilă(Vivat!) ceea ce conferă o siguranță personală perpetuată de cele mai multe ori.Confuziile însă își găsesc AICI locul:
a vânătorii cu vânatul, a respectului pentru SIMȚIRE, a nenumăratelor criterii geo-cultural-politice, a orgoliului cu libertatea.
M-ai toate încornoratele (îmi)spun și vor relații economic-contabile cuantificate în modul bărbaților de simțire(???)pe care și-l aleg ele și de care se leagă ca de un copil mic ce trece prin școală, facultate, serviciu și efort, precum orice falus în vaginul sufletului de curvă(blogspot).Sic! andreiradumm..
Ăștia suntem!
Alegem ca să hulim. Hulim ca să "iubim".
Și!? Cerem Celuilalt ceea ce noi n-am învățat în Viața asta: cum funcționăm ca să nu ne amăgim, pentru ca apoi să nu ne dezamăgim.
Nu dezvolt astăzi spun doar așa:
-Tuturor NE-recunoscătorilor, vă iubesc(mulțumesc inventatorilor literelor de tipar), dar nu vreau să vă mai văd!
În rest, cu Femeile aproximatoare în special...nu pot avea orbul găinilor să nu constat că nu-i învață pe Bărbați nimic și se mulțumesc să-i îndrume mămăistic, bătrânește sau șmecherește și în orice alt caz stereotipal. M-aș mulțumi s-o facă măcar cu fii celor din preajmă:rude,prieteni buni.
De unde însă atâta pedagogie și frumusețe interioară?Cu o spoială doar se învață toată lumea nu? Mama Natură știe.
în loc de soluție doar o concluzie.pertinentă, scuzați..
Offf fraților și surori! Ca să scăpăm(scăpați)nu ne revin, decât blasfemiatoarelor alea de domenii:Nouă munca(care,câte,cum) și vouă concentrarea pe gospodărie. Con-Centric. Tot voi greșiți, Evele. Ați ridicat ochii mai mult decât puteți duce,pițipoanecele doar mimează că le-ar fi bine...parol, să mor.:)Chit că, orice orgasm te poate duce puțin dincolo...
Frivol ori miez de adevărar...printre cuvinte nu deslușești...nici măcar după o viață întreagă...
25.02.2011
Formă,fond,culoare,gust...
Deşi sunt cu duiumul ce-i ce blamează cultura americană, o bună parte...sunt şi îndreptăţiţi. Nicidecum însă atunci când vine vorba de muzică şi dans.
Mi se pare firesc ori să arunc televizorul pe geam, ori să emigrez, ori să-l scot din uzul personal, că la atâta mediocritate pe bune...e greu de rezistat.
Încă... nu-mi pot răspunde de unde atâta pasiune şi dăruire la negri ăştia. Sincer, la mijloc simt foarte multă iubire. Da...lângă bani, lângă industria de gen. Nu poţi face aşa ceva pentru bani! O faci că eşti înzestrat, că te-ai născut...cu aşa ceva. Aparte.
Nu înveţi ca...boul pe păşune, că "ai nevoie"sau că "trebuie". Poftiţi şi savuraţi bijuteria asta:
Aici americanii nu au rival. Cel puţin în ceea ce priveşte entertainmentul de bun-simţ&feeling, zic.
Pasiune, dragoste, plăcere, respect total şi o seriozitate care se îmbină dubios de adevărat cu extaticul.
Hedonismul contemporan este alimentat cu multă vitamină din zona asta. La ei.
La români muzica şi dansul au ajuns... de tot rahatul!Uitaţi-vă la emisiunile de gen: "Dansează pentru mine"
Mi se pare firesc ori să arunc televizorul pe geam, ori să emigrez, ori să-l scot din uzul personal, că la atâta mediocritate pe bune...e greu de rezistat.
Încă... nu-mi pot răspunde de unde atâta pasiune şi dăruire la negri ăştia. Sincer, la mijloc simt foarte multă iubire. Da...lângă bani, lângă industria de gen. Nu poţi face aşa ceva pentru bani! O faci că eşti înzestrat, că te-ai născut...cu aşa ceva. Aparte.
Nu înveţi ca...boul pe păşune, că "ai nevoie"sau că "trebuie". Poftiţi şi savuraţi bijuteria asta:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)