Viaţă....Iubire...Ură...Indiferenţă...Ilogic...Poezie...

”Iubirea de sine este singurul loc din sufletul nostru din care poate pleca iubirea sinceră pentru alții; dacă pleacă din oricare altă parte, acea dragoste se numește “am nevoie de tine ca să mă faci să mă simt iubită”

 Asta am găsit-o la Sara pe un blog deosebit.http://codependenta.wordpress.com/

Consecinţă, speculaţie sau neputinţă? Iată ce spune Cioran:

"În viaţa de toate zilele, oamenii acţionează, cum se ştie, cu chibzuinţă;puşi însă în faţa unor opţiuni decisive, cel mai adesea acţionează după cum îi taie capul, şi nu înţelegi nimic din dramele individuale sau colective dacă pierzi din vedere acest comportament neaşteptat, această uitare a instinctului de conservare, atât de frecventă în clipele decisive ale unui destin.Nimeni n-ar trebui să încerce să descifreze sensul Istoriei dacă nu percepe această fatalitate ce-l împinge pe om să acţioneze împotriva intereselor sale.Totul se petrece ca şi cum instinctul de conservare n-ar funcţiona decât în faţa primejdiei unei morţi imediate şi ar înceta în faţa unui mare dezastru".

The greatest...

Omul plin.

Poate singurul OM/FIINŢĂ plin, întreg al Terrei!!? După milioane de ani de evoluţie, stagnare sau autodistrugere.                                                                                                                      Doamnelor şi Domnilor Omul etern: Emil Cioran  acum şi întotdeauna

"Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a şi îndestula nevoia de oboseală vastă."

Frica/eludarea/ipocrizia/tendinţa bolnăvicioasă pentru nesimţire, caracteristici esenţiale RomânEşti l-au îndepărtat pe Cioran de propriul popor.

La 100 de ani de la naşterea lui, omagierea şi recunoştinţa au venit cum era de altfel de aşteptat, mai mult din partea celorlalţi:a germanilor sau a francezilor de exemplu.  La noi, recepţia sau receptivitatea rămân încă tribu-tare. La mai multe nivele, dacă nu la toate!!!

"O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, şi nu oamenilor. Natura însăşi îţi dă un certificat de deces când te povesteşti muritorilor."

"Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi!"

"Orgasmul este un paroxism; disperarea la fel. Unul durează o clipă; celălalt, o viaţă."

"Omul e un animal care se vede trăind."

"Aş putea, eventual, să am raporturi adevărate cu Fiinţa; cu fiinţele însă, niciodată."