Noi? Mult mai rău.
Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi înconsideraţii, ci numai în mirări.
În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.
Am cel mai mare dispret pentru acei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare. Cand iubesti cu intreg continutul fiintei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decat prabusirea intregii tale fiinte. Marile pasiuni, cand nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decat marile deficiente.
Fericirea e să fii în afara celor patru pereţi, să umbli, să cunoşti, să te amesteci cu lucrurile. Dacă te opreşti, te copleşeşte tot ceea ce e mai rău în tine. Omul nu a fost creat pentu a fi ţintuit pe un scaun, dar poate nici nu merită ceva mai bun.
Înainte de a fi o eroare de fond, viaţa e o greşeală de gust, pe care nici moartea, şi nici chiar poezia nu ajung s-o îndrepte.
Nopţile în care dormim sunt ca şi cum n-ar fi. În memoria noastră nu rămân decât acelea în care n-am închis ochii. Noapte înseamnă noapte albă.
*Carnea e incompatibilă cu iubirea.
Tot Emil Cioran ne luminează, în bezna noastră cea extatică:
*Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil
Se naşte întrebarea:
-Adevărurile sunt la cur, la burtă, în cap, în supărare, la şefi, în veritasul băuturii, în forţa de a-ţi se pune toate la NAS sau ele chiar sunt? Fără echivoc.
Noroc cu Ignoranţa. EA ştie că ulciorul nu mai este casant.
Fals!
Licoarea...cât te-oi uita la ea...consistent ea... se-duce:)
Noroc??
Cu dus, şi... întors.
Iar pentru circuitul ăsta trebuie să fii pregătit.
Iată, de ce iubesc(refuzat, jucat, exuberant).Şi de ce am ales!
Desigur, neştiinţa şi uşurelul vieţii ne învaţăă..."să aleagă Alţii".
Poftă bună!
Desigur iert(din pasiune) pe toate purtătoarele cunoscătoare ale ocolirii suferinţei.
Şi totuşi, mă întreb:Cum ar putea ocoli suferinţa? Mama natură...
