Ce Do(a)R(e)?

-Intensitatea...

-Tsunamiul nemaîntâlnit al confirmărilor(?)

...al speranţelor

...al vervei ponderate(??)

În sentiment...nimic nu poate fi calculat."Din iubire"

Sau... dacă poate fi,reciprocitatea îl poate ucide.Seca.

De..,sufletul îşi croieşte şi el reguli, vede şi el săracul.

Totul musteşte...

SentimentEle vin...se înmulţesc, iar îndrăgostiţii iau decizii.

De aceea slăbiciunile au străpuns.

                                                                                 ....

Le-am educat.

Am făcut sex cu ele.

Şi... mi-au luat iubirea.

Uneori doare al dracului de mult.

Prea neaşteptat de mult!

...la dracu, dar durerea înalţă!

Ea, ştie ea ce ştie.

....

Între dragostea condiţionată şi ne-condiţionată există o mare prăpastie.

Cei ce reuşesc în realitate s-o umple...se Iubesc.

Ceilalţi se mulţumesc cu statutul vremelnic cu parfum iluzoriu de iniţiaţi-conspiraţi.

Rămâne totuşi soluţia: _ututul.Rece.

Însă pe nimeni nu mulţumeşte.

Cu toate că...banii încălzesc toate organele genitale si dau forta, de multe ori creatoare.

                                                                              ....

Sufletul-pereche este sau nu este.

Nu există "ai fost","vei fi".

Singura lui necunoscută rămâne mitul "probei timpului", de altfel o ameninţare mai periculoasă decât pare la prima şi ultima vedere.

Concluzia?

Sensibilitatea...frumuseţea...inocenţa sunt un DAR, care scapă acestei realităţi

.....a tuturor

                                                                    .....

-"În fond, iubim ca să ne apărăm de vidul existenţei."

Emil Cioran
                                                    



                                                  Vidul însă ne este superior

Adevăruri pierduteludate. Au un impediment, sunt întortocheate.

Noi? Mult mai rău.

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi înconsideraţii, ci numai în mirări.

În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.

Am cel mai mare dispret pentru acei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare. Cand iubesti cu intreg continutul fiintei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decat prabusirea intregii tale fiinte. Marile pasiuni, cand nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decat marile deficiente.

Fericirea e să fii în afara celor patru pereţi, să umbli, să cunoşti, să te amesteci cu lucrurile. Dacă te opreşti, te copleşeşte tot ceea ce e mai rău în tine. Omul nu a fost creat pentu a fi ţintuit pe un scaun, dar poate nici nu merită ceva mai bun.

Înainte de a fi o eroare de fond, viaţa e o greşeală de gust, pe care nici moartea, şi nici chiar poezia nu ajung s-o îndrepte.

Nopţile în care dormim sunt ca şi cum n-ar fi. În memoria noastră nu rămân decât acelea în care n-am închis ochii. Noapte înseamnă noapte albă.

Emil Cioran
 *Carnea e incompatibilă cu iubirea.

Tot Emil Cioran ne luminează, în bezna noastră cea extatică:

*Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil

Se naşte întrebarea:

-Adevărurile sunt la cur, la burtă, în cap, în supărare, la şefi, în veritasul băuturii, în forţa de a-ţi se pune toate la NAS sau ele chiar sunt? Fără echivoc.

Noroc cu Ignoranţa. EA ştie că ulciorul nu mai este casant.

Fals!

Licoarea...cât te-oi uita la ea...consistent ea... se-duce:)

Noroc??

Cu dus, şi... întors.

Iar pentru circuitul ăsta trebuie să fii pregătit.

Iată, de ce iubesc(refuzat, jucat, exuberant).Şi de ce am ales!

Desigur, neştiinţa şi uşurelul vieţii ne învaţăă..."să aleagă Alţii".

Poftă bună!

Desigur iert(din pasiune) pe toate purtătoarele cunoscătoare ale ocolirii suferinţei.

Şi totuşi, mă întreb:Cum ar putea ocoli suferinţa? Mama natură...

...doar de 1000?

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas
Când te-am urât nu te-am putut uita...
Te-am blestemat, ca să te suport;
Te-am refuzat, ca să te schimbi
Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit,
am fost trist şi nu m-ai mângâiat.
Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile.
Deşert ai fost rugăminţilor mele.
Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale,
secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu.
Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul.
Recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată
Acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi.
Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare.
Jur pe tot ce poate fi mai sfânt:
pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

                                                                    ....

Dimensiunea erotică a fiinţei noastre este o plinătate dureroasă care umple golul din noi şi din afară de noi.  Emil Cioran

Diavolul este un fervent, nădăjduieşte: crede în toate gogoşile romantismului.Cioran
                                          ....
                                          ....

                                          ....

 Imi pare exuberant...înălţător, cand ştiu privind

OCHII Ei!!!!...mai mult decât ştie....sau poate...ea!!!

Banal,formal,trecător,plictisiroriu...la rând.Consumaţi vă rog!

 Poate de aceea se şi cântă,spune

I want to know...

Cândva...când încolţea dragostea...pentru frumos

Cred că băiatul ăsta mi-a predat dragostea! Pentru frumos.

Pentru puritate şi ceva ce aveam să înţeleg mai târziu

că nu este decât "un pod prea îndepărtat"!!??

.....

În fapt este o pledoarie pentru naturaleţea...pierdută.

A prins-o pe note...şi a împărtăşit-o. Celor mulţi.

Viitorilor...expuşi în faţa Iubirii.

I Don't Want To...

 I don't want to sing another love song

I don't want to love and I don't want to...

De cate ori..

..o voce cu "V", dar si un barbat Adevarat  

Ce femei vor bărbaţii...

Nu ştiu...deşi şi-O doresc!

 Dincolo de vina(băgată foaarte politic-os sub preş), bărbaţii-vor sau mai corect spus..ar vrea tot ce e mai-bun să găsească în partenera lor.

Sexi, inaccesibilă altora, înţelegătoare, ca o:mamă, prietenă, tovarăşă de/la... prostii, cazne şi fantasme.

Cum prototipul dorit/visat de milenii nu s-a născut(nu şi că cineva s-ar fi dus cu gândul atât de departe) , cel mai la modă este şi se accentuează: CERUTUL.

Practica e veche. Şi proastă(de fapt ea n-are vină, deloc)

Şi este inclusă în panoplia de onoare a carenţelor educaţionale acestui popor, privită ca pretenţie îndreptăţită. Asta şi datorită agăţatului în exces(de neseimţire) de dictonul nociv şi copiat prost:

Să nu judeci pe Celălalt.

Şi în orice caz: "Nu-i prost cine cere ci cel ce dă.."

În secolul 21 încă mi se pare fantastic cum FETELE/FEMEILE...nu pot mirosi că ORICE FĂCĂTOR ADEVĂRAT DE BANI PLĂTEŞTE UN PREŢ.

...

Aşa că somn uşor...vise posibile:)

...for everything

...
If I had just one more day
I would tell you how much that I've missed you
Since you've been away
Ooh, it's dangerous
It's so out of line
To try and turn back time...

Always...Titanic!

Viaţa?

Un Titanic.

Dacă nu e...apare un Ceauşesu, şi tot o prefigurează:)

Iniţial...născut:)

Apoi „face” şi „îngrijeşte”...

Aşa se ajunge la prozeliţi.

Din iubire.

Pasul până la „Titanic”e mic(vezi Casa Poporului).

Prima morală desprinsă:

Oricâtă bărcuţă liniştită şi bine construită pentru pescuit ai avea, tendinţa devine sau te duce....cel puţin dacă nu la un plan...cel puţin cu gândul spre...Titanic.

La urma urmei de ce să nu fi tu Titanicul? Şi nu vecinul.

Până însă la ... a aspira Iubirea pare a fi singurul remediu de a nu te Titaniza.

Te „urci” pe el..pentru speranţă. Nu te urci la propriu şi încerci să te trezeşti la figurat.

Doar credinţa şi iubirea din tine....te pot bucura de împlinire.

Povestea lui Jack şi a lui Rose este unică. Este Iubirea din contrast cu secolul 20 şi 21.

Pe mulţi ia enervat pentru că POVESTEA este „mură-n gură”, iar pe Ei...trebuie să-i laşi în ceaţa proprie, sunt făcuţi din ceaţă..şi URĂSC-limpedele, puritatea.... care sperie!

Povestea este un fel de Aristotel sau Platon al cinematografiei, scenariul respectă cu sfinţenie paşii psihologici ai...Iubirii, înfăptuirii ei.

Altfel spus filmul ne arată cum stăm cu regula, cu întâmplarea...cu viaţa

Iubirea din Titanicul nostru cel de toate zilele...

Odată şi odată... tot trebuie să pleci către alte zări!

Ajungi acolo...numai dacă eşti pregătit sută la sută.

Aici este întradevăr dureros.

Dar...iubesc...şi am nădejde.

FILMUL

Mama către Rose(împlinirea iubirii):

„Situaţia noastră este precară, ştii că numai avem bani. Tatăl ne-a lăsat o grămadă de datorii”

:))corect:)

„Ne va asigura supravieţuirea. Suntem femei, opţiunile noastre Nu sunt uşoare”

Jack:

„Te-au prins în capcană Rose”!!!

Faza no.1 a filmului o reprezintă ciocnirea în fapt, NEGLIJENŢA RESPONSABILILOR Lumii.

Care ce FAC??

-Ei Se Uită La Îndrăgostiţi. Ceea ce reprezintă REALITATE-A sută la sută...cu o marjă neimportantă de excepţii.

Planurile sunt superbe

1 După sex..vin nenorocirile

2 Întotdeauna iubirea primează, în ciuda altor 1000de priorităţi(pertinente)

3 Responsabilităţile niciodată nu sunt ceea ce par, lipsindu-le „stălpii”

Astfel că...Iubirea îşi continuă drumul...neschimbată în optica generală, a se citi „blestem”. Rămâne întâmplarea, ineditul...DUMNEZEIREA. CLIPA.

Nimeni nu le suportă. Toţi vor vrea să-ţi ia gâtul. „Toţi”aici având o reprezentare şi o personificare de zile mari în Billy Zane!

Iubirea rămâne ceea ce a fost...şi este! Dacă nu e baba rada, e rada baba

Aşadar, poate să rămână neclintită în bibilicile generale: idilică/chinuitoare/aspirantă/caz-nică şi cam atât.

Iată sărăcia în care trăim.

Orchestra de pe Titanic

„Băieţi, fără să creăm panică: Wedding Dance”

Vedeţi? Nimic nu e întâmplător :)))))

....

Titanicul rămâne capodopera iubirii, pentru că aici El (naturalul/simţirea/bărbatul)reuşeşte s-o fure pe Ea din mâinile INTERESULUI/TRADIŢIILOR/CONJUNCTURILOR OTRĂVITOARE, UNELTIRII INERŢIALE A ACESTUI UNIVERS.

Acestui întreg univers ne-simţit....grandios...spectacular.

Rose(Ea) a dat exemplu Lumii întregi că poate...”vedea”bărbatul, refuzând Iluzia, afundarea în mrejele ademenitoare ale compromisului, reuşind a spune „Nu”în faţa căpătuielii cu arome puternice compromiţătoare

O graţie a divinităţii...Celine

Om sau art-ist...

Sensibil sau sigur

Simplu sau compromitator

Mangaiere sau senzatie...

Doamnelor si domnilor o gratie a divinitatii...Celine