Ananas ( Ana n-as ...)

,Ascultati un frumos cantec de munte, in interpretarea Emiliei Bota, pe propriile-mi versuri si imagini .




Ana n-ascultă cum cântul,
Ne adoarme-n asfinţit,
Iar chitara rece-ngână,
Trei acorduri şi-un şoptit,
Spun pe rând trista poveste,
Unei fete ce-a voit
Să atingă un colţ de stâncă,
Înroşit de asfinţit.

Ana n-ascultă nici vântul,
Rece … parcă e răcit,
Şi cum şuieră pe piscuri,
Glasu-i pare răguşit…
Însă , Ana e departe,
Şi prin gânduri, şi prin fapte,
Iară vântul răguşit,
A mai chemat-o o dată,
Şi atât… şi a murit .

Ana n-ascultă de şoimii,
Care-o strigă dinspre creste,
Croncăne plini de speranţe,
Însă, nu le dă de veste…
Şi îşi continuă plimbarea,
Printre ferigi, printre fragi,
Ana păşeşte cu grijă,
Printre umbrele apuse,
Asfinţind triste şi vagi…

Ana n-ascultă de nimeni,
Aşa-i ea, o solitară,
Insensibilă şi rece,
Sau aşa vrea ea să-mi pară…
Duce un rucsac în spate,
Urcând către nicăieri,
Vrea să fugă ori de mine,
Ori de ziua ei de ieri…
Şi-am lăsat-o să se ducă,
Către munţii ei din nori,
Eu rămân... să îi culeg flori…

Ana n-as…
Nu-i mai scriu, de fapt, nimic,
Fiindcă-i scriu… dar n-am noroc,
Şi de-i cânt… Ana n-aude,
Ana n-ascultă deloc .

Versuri & Video : Catana Cristian Alexandru