La 7 ani...frumos e muntele,Cu paduri , case si fanete,
Dambovicioara curge udand “multele”,
“Multele” din jur ce vor sa ma invete.
La 8 ani...intreb ce e marcajul,
De ce-i vopseaua rosie-n dunga,
De ce sa nu arunc pe jos ambalajul?
De ce sa port pe cap eu gluga?
La 9 ani... de ce sa tin rucsac in spate?
De ce urca ciobanii-n Grind, la stana?
De ce imi spui ca-i frig la noapte?
De ce sa port puloverul de lana?
La 10 ani...incep sa citesc poezii,
Sa scriu mai frumos, decat mai sus, la 7,
Incep sa am din ce in ce mai multe fantezii,
Si inteleg de ce sa port puloverul la noapte...
La 11 ani, deja incep sa scriu frumos,
Sa caut rime mai...pretentioase,
Incep sa merg prin Chei, pe jos.
Sa ma atraga traseele periculoase.
La 12 ani...deja sunt flacau mare,
Nu il mai tin pe tata de mana mereu,
Ajung pe Valea Seaca-n Crai si e racoare,
Nu mai sunt cel mic. Ma simt un altul, Eu!
La 13 ani...incep sa ma atraga aspectele,
Imi vine sa mai las de-o parte creasta,
Parca e mai frumos sa ies cu fetele,
Si din atatea mi-am ales si eu nevasta.
La 14 ani...i-am spus lu' tata c-o iubesc,
Ca vreau s-o duc si eu la o cofetarie,
Tata a ras.Era acel ras parintesc,
“Chiar sunt un neinteles ? Ce mare porcarie!”
La 15 ani...mi-a dat papucii.Asa mi-a spus,
M-am enervat si l-am chemat pe tata,
Hai tata. Sunt gata...sa mergem cat mai sus,
Si-n doi ani sa ajungem chiar si-n Tatra!
La 16 ani...aveam par lung, balai,
De mana tot cu tata, dar era normal,
Ma ajuta...urcam spre Ascutit in Crai,
Nimic din jur nu imi era banal.
La 17 ani...eu si 3 amici,
Ne luaseram ghete de munte,
Si am pornit pe Jepii Mici,
Plini de ambitii...multe,multe...
18 ani. Doar Eu si-o Ea si acel An,
Cand doi juni frumosi, cu par balai,
Isi promiteau langa Cabana Caraiman,
Iubirea ce-si purtau pe 7 Mai.
19 ani.Capatam experienta mult visata,
Plecam de acasa si spuneam : "Pa Tata",
Ne adunam in fata...pe peronul garii,
Si ne visam peste 3 ore-n largul zarii...
Devenea o obisnuinta ce-mi placea,
Sa mergem toti cu Personalul,
Sa radem ca ne depasea Marfarul,
Sa ne-adunam pe 4 banchete,
Baieti cu baieti, fete cu fete,
Pe-o parte noi cu chitarile,
Pe cealalta ele cu cantarile...
Ne-au intrerupt cativa ardeleni,
"Bai Ametitilor...Aici, Busteni!"
20 ani.Restante pe la facultate,
Chinuri sa-nveti totu-ntr-o noapte,
Dar ce conta...aveam de toate...
Si viata-mi mergea mai departe!
La 21 ani iar m-au luat fetele...
De ce nu vii cu noi pe la terase?
Hai ca iesim prin Mall la ora sase,
Apoi, apar si unii tipi..."Hai mai Frate",
Hai ca e “rupere” la noapte,
Ne “dam” prin centru cu masinile,
Sa vina la noi fetele - cum vin la flori, albinele...
Si am zis Stop! Mi-ajunge anturajul,
In graba eu imi fac bagajul ;
Ma duc prin munti, pe undeva...
Ma duc...ce pana mea!!!
La 22 ani mi-am luat si primul piolet,
Alegandu-mi calea mea de alpinist,
La inceput, voi da cu Valea Alba piept,
E-un vis pe care eu mi l-am promis.
La 23 de primaveri traite,
Si pasi-mi multe cai au strabatut,
Iar ochi-mi din atatea zari privite,
Spuneau sufletului ca isi doresc mai mult.
La 24 de ani distinsi,
In minte cu ganduri si iluzii noi,
Visez linistea Apusenilor cei ninsi,
Sa ii savurez alaturi de voi...
La 25 de ani prima data am urcat
In locul unde gandul mi-a ramas,
E vorba de minunea Retezat…
In care-a ajuns si al meu pas…
Acum am 26 de ani , e aprile si va scriu,
Ca viata-mi este-un munte luminat de soare,
Ne revedem la 27, in mai, deci mai tarziu...
Asa de dragul meu si-al clipelor hoinare !
versuri : Catana Cristian-Alexandru
