As
vrea sa beau o vodka…cu Nichita…
50
de mililitri de placere,
Apoi, altii 50…
Pana
cand poftele incep sa spere
Ca
dincolo de noi…
Mai
sunt si alte sfere…
In
care… muze,
Acele
muze…
Din
sfera lumilor confuze,
Asemeni
stropilor de vodka pura,
Ce
se vor scurge usor pe buze,
Cu
gandul doar…
Sa
ne amuze.
As
vrea sa-nchin un strop nevinovat
De-alcool...curat,
Si
distilat…
Pentru
Nichita…
Da, Nichita…vesnicie
literara,
Strop
nesfarsit din calimara,
Pe
care eu si el o impartim,
Simbolul
unei cani de vin,
Cand
dupa un pahar,
Noi
iara…
Eterni
cuprinsi de mahmureala,
Vom
scrie perfectiuni ce vor dura,
Cat
nesfarsirea mea si a sa,
Probabil
si a altora…
Insa
Nichita doar spera
Paharul
plin, practic, sa fie…
Doar
un simbol…
Nepretuit…
Simbol de inspiratie vie…
Pe
care-ar intelege-o unul singur…
Dintr-o
mie….
Si-apoi
tacut ar fi,
Pentru vecie...
Cuprins
de-aceasta poezie…
Cu
titlul simbolic: Alcoolemie…
Iar cand finalul
pahar il voi bea,
Nichita, te rog
sa-mi pastrezi,
Si cu alcool
sa-mi decorezi…
Si versul trist
si rima grea…
Pastreaza-mi loc
la masa ta,
Caci vom avea ce
scrie…Si ce bea!
Versuri : Catana Cristian-Alexandru
Copyright: http://clipe-hoinare.blogspot.com/
