Sfioasă fată-ascunde-ţi paşii,
Printre cărări şi printre stânci,
E timpul când se culcă cerbii,
În somnul zorilor adânci,
Şi când în jur ne spune vântul,
Povestea crestelor ce pier,
Prin efemerul zbor de gânduri,
A celor doi vulturi pe-un cer.
Sfioasă fată cântă-mi cântul,
Prin freamătul pădurii verzi,
E vremea când se-ascund secunde,
În lumea orelor...Le vezi?
Cum trec în zbor de rândunele,
Secunde-n şir , secunde…ele,
Care au fost mereu cu noi,
Când înşiram secunde-n munţi,
Din doi în doi, în doi... in doi…
Sfioasă fată adu-mi dulceaţa,
Prin buzele-ţi roşii şi moi,
E ora când s-au copt toţi fragii,
E timpul să-i gustăm doar noi ;
Iar buzele-nroşite de păcate,
Ce roşu indecent , ce interzis...
Mă face să m-opresc din scris...
Chiar dacă roşul asta-i un abis,
Eu te sărut...că-mi place roşul,
Şi roşu tot ştiu c-am învins !
versuri & imagini : Catana Cristian-Alexandru
