Iată-ne
la peste 2000 m altitudine acolo unde ianuarie este cum trebuie să fie:
alb, geros şi chiar înţepător de geros. Aici vântul şuieră necontenit
izbind în crestele ninse şi purtând albul în troiene care rând pe rând
par dune albe, dune de zăpadă. Platoul Bucegilor ni se înfăţişează ca un
întins deşert de gheţuri uitat parcă în furia vântului rece de
ianuarie. Şi când iarna se mânie pe călători mai aduce şi ceaţa
lăptoasă, înconjurându-ne într-un alb infinit.Însă noi, nu ne lăsăm împresionaţi şi echipaţi cum cele necesare aveam să începem aventura noastră pornind de la Cabana Babele spre Complexul Piatra Arsă, apoi spre Cabana Mioriţa şi Cota 2000, urmând într-un final să spunem “adio” Bucegilor şi să coborâm spre Cota 1400, respectiv, staţiunea Sinaia.
Caracteristici: Recomandat turiştilor cu experienţă şi cu o condiţie fizică bună. Probleme de orientare pe vreme nefavorabilă !
Traseul descris :
- Cabana Babele ( 2200 m) –Complexul Piatra Arsă – Cota 2000 ( Cabana Mioriţa) – Marcaj: Dungă Galbenă
- Cota 2000 ( Cabana Mioriţa) - Cota 1400 – Sinaia ( Marcaj: Dungă Roşie)
Timp total: 6 – 7 h
Aşadar, ianuarie, Bucegii, albul nesfârşit, ceaţa, vântul şi noi, hoinarii…Speranţele noastre într-un cer senin de ianuarie aveau să se năruiască de cum făceam primii paşi în jurul Cabanei Babele (2200m). Crestele Caraimanului care abia, abia se iveau printre nori îşi găseau sfârşitul, îngheţate de un alb aspru şi dens. Aceeaşi soartă au avut-o şi versanţii ce-şi coborau destinul de stâncă spre Rezervaţiile Peştera şi Cocora. Perspectiva spre jnepenişul Pietrei Arse îşi îmbrăcase şi ea alba-i rochie.
Pas cu pas, clipă după clipă, Bucegii erau înghiţiţi într-un veşnic alb ce-ar fi dat fiori oricărui suflet hoinar…Uşor demoralizaţi aveam să ne croim calea prin zăpada încă moale, urmând stâlpii de marcaj – dungă galbenă . Vântul tăios din unele clipe ne dovedea asprimea iernii din această lume alpină. Priveam înainte, ne continuam cărarea îngheţată, spunându-ne în gând că muntele este frumos oricum şi dacă avem grijă, această albă aventură se va transforma într-o poveste de iarnă de neuitat, o nouă filă din povestea Munţilor Bucegi. Ceaiul cald din termos avea să ne mai aline gerul clipelor, motivându-ne să continuăm.
Cărarea noastră printre nămeţi devenise aproape orizontală, detaliu destul de important în economia întregii noastre drumeţii. Timpul estimat de la Cabana Babele până la Complexul Piatra Arsă era de 1h – 1h şi 30 minute.
După circa 45 de minute de hoinărit prin alb, aveam să ajungem la primele pâlcuri de jnepeni, undeva în apropierea vârfului Ciocârlia.
Aici, jnepenii erau doar siluete de cristal, peste care iarna şi-a
suflat şoaptele-i de gheaţă. Este un peisaj unic, un peisaj hibernal,
acolo unde labirintul cărărilor printre jnepeni avea să-şi mai arate
meandrele abia spre sfârşitul primăverii.Din când în când vântul mai gonea norii şi mici ferestre celeste aveau să ne indice repere importante, zările uneori deschizându-se prietenoase. Însă era o prietenie efemeră…înghiţită de geruri. În dreapta noastră aveam să zărim Complexul şi Cabana Piatra Arsă semn că am parcurs cu bine prima parte a traseului nostru.
Este
timpul unui popas pentru hidratare şi pentru a verifica timpul şi
reperele continuării drumeţiei noastre prin Bucegi. Trebuia să ne
pregătim, mai ales că de la Piatra Arsă până la Cabana Mioriţa traseul
urcă accentuat pe ultima porţiune. Aşadar, va fi mult mai istovitor
decât în prima parte, mai ales că nu vom găsi urme pe zăpadă, practic,
urmând să facem noi cărarea printre troienele lui ianuarie…Vântul sufla din ce în ce mai tare, vizibilitatea devenind şi ea mult mai redusă. Iarna îşi arată iarăşi aspectele înfiorătoare de gheaţă, aspecte pe care aveam să le descoperim şi mai ales să le resimţim în continuarea drumeţiei noastre mult sub 0 grade Celsius…
Sfârşitul primei părţi
Text şi fotografii : Cristian-Alexandru CATANǍ
Articol publicat pe site-ul: www.vacantelatara.ro
si in paginile Revistei Vacante la tara, Nr. Ianuarie 2013
