O zi ca oricare alta din viata unui angajat la o mare companie perfecta. O zi in care visezi (cioranian) la sinucidere si o indeplinesti in cele mai sangeroase moduri posibile... in minte. Un tanar care seamana putin cu eroul din M-am hotarat sa devin prost, dar cu alt handicap: imaginatia.
Ca sa corespunda, la serviciu, tiparului de angajat ideal, are chiar si o familie "de inchiriat". Dar, orice ar face, lumea in care traieste pare a fi mereu intr-un stanjenitor contratimp cu el.
Intrebarea criticului: Cum trebuie inteleasa o zi perfecta intr-o lume perfect imperfecta?