„Melodrama romantica - cu care Emily Bronte era, neindoielnic, familiarizata - isi datora imensul succes efectelor create de ambiguitate si de vagul trairilor eroilor. [...] In La rascruce de vanturi, lucrurile se petrec exact in sens invers: cu toate ca intamplarile relatate pot sa socheze, sa para uneori incredibile, sunt prezentate, in majoritatea cazurilor, cu o mare claritate si precizie. [...]
