o draga revedere...

via GIPHY

Animals with the Tollkeeper

Cand filmele/ cartile te gasesc ele pe tine... 
ai parte de... habar n-am... necuvinte?!

azi

azi

nu mai avem cuvinte-

nu ne-au mai ramas decat tacerile arborilor

cu brate de om cuprinzandu-ne

pana dincolo de marginile pamantului.

cu ochii zeilor

scrutand adancul cel necunoscut

pana unde pulsul stelelor cuvantatoarelor

clipesc catre constelatia care nu are nume.

cand inima ii va fi cuprinzand intregul

cand glasul Pescarusului

va domoli patima naravasului nepatruns

atunci Cineva ii va boteza Fiinta

cu un nume ce nu are nume

cu un nume al Omului

Numinosului-

Fratelui soare

Oftatului pamant.

forever human

"My house was burning and people just stood watching. And no one would even move to try to stop the fire. For them it was just a spectacle. And only she did not stand aloof. She tried to save my house, but the people didn't see her. If they could see her, they might have tried to do something. Only she was trying to save my house. The fire was devouring everything. It was raging with such a malice as if it was taking revenge on me. It raged with an increasing vigor, not suspecting that it is not everlasting, either. It burned as long as there was something to burn. And when it went out, only black coals and ashes remained from its recent power. Yes, the power and greatness of fire was illusory. And only she, the child of heaven, is not illusory. Only she doesn't change, forever beautiful, forever sublime, and forever human."

cu tremur

A.

am privit mastile din teatrul lumii

si m-a cuprins paranoia-

inspaimantatoarele chipuri mascate

atata au ranjit catre mine

pana cand m-a cuprins fierbinteala-

caldura.

cam repede si-au dat seama ca le privesc altfel-

fix atunci mi-a venit si mie cheful de joaca

pai daca-i joaca, joaca sa fie!

si-am inceput sa fac si eu pe mascariciul:

teatru-n teatru devine brusc, in ochii mastilor-

nebunie curata.

ai rasturnat totul!- plangeau ele.

ai rasturnat totul! - se vaietau ele

care mai de care mai victima decat alta.

nu s-au gandit ca m-am facut si eu oglinda

sa se poata reflecta 

si ele.

apoi, dintr-o data, s-a trezit in mine rasul-

un ras din vremea copilariei.

dupa nopti planse pe malul marii

am inteles, intr-o mutenie clara

ca mereu avem langa noi

o veghere de inger.

mereu fi-vor aproape

cu intentiile lor inCURAJatoare

oricat de la buza scenei ne-am duce.

a fost, cred, noaptea-n care am pierdut ceva din mine

dar, dintre toate-

cea mai inrouata.

m-am regasit apoi intr-o alta lumina-

eram deodata spectator, in sala
scaldat intr-o verde lumina.

nu, nu i-am vazut niciodata 

pe ingeri!

insa am intalnit oameni care mi-au facut bine

atunci cand o meritam cel mai putin.

oameni care m-au calauzit catre mine

cand ma indreptam spre al sirenelor clar suspin.

cam in aceeasi perioada, altii-mi intorceau indiferenti spatele

simtindu-se amenintati de-al sarpelui venin:

nosce te ipsum, omule!

caci cunoasterea de sine

devine brusc o amenintare-pedeapsa.

nu-ti mai cauta scuze, prietene, frate.

shaman e cel care s-a vindecat de-a putregaiului napasta-

daca te crezi vindecat

Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume!

du-te, cauta sa te vindeci intai

si viseaza de-abia apoi 

catre pasarea cea maiastra.

stiu, stiu-

am stat fata in fata cu propria-mi tiranie

cu dorul, cu razboaiele, cu nebuniile

dar am vazut si libertatea cu care ne alegem singuri

visele-

mastile-

chipurile.

am vazut si oglinzile care au inceput dintr-o data-

sa se sfarame-

sa se vaiete-
sa fuga care pe unde-

sa se tulbure.

acum sunt absorbite de propria boala

se simt tradate, sabotate, simt ca jertfa lor nu e primita, 

le pot auzi soaptele-

traiesc cu spaima ca mi-am propus sa le-mblanzesc

si asta numai pentru ca ma confunda pe mine, licuriciul-

cu o Lumina de care n-au invatat
sa se bucure.

pana una alta, a venit toamna-

razele aurii inca lumineaza cotloane

dupa care stau bine pitite cumplitele lighione.

veni-va o alta noapte 

cand lumina stelelor le va chema sa paseasca pe a lunii carare-

insa deocamdata, in aceasta culoare de toamna 

vad in jur doar chipuri impovarate

de-a razelor insemnatate.

am tras cortina!

frunzele aurii mi-au furat ochii 

acolo unde nu mai pot vedea

desertaciunea-

inima imi bate in piept

ca o toaca gata sa-mi aminteasca

ca cineva, undeva, prin crapaturi de pamant

se roaga si pentru a (ba)laurului soarta. 

traiesc-

cant
si ma bucur.

deasupra-

un acoperamant sfant-

dedesupt-

un foc ascuns in adanc.

iar noi?

visul visului, 

lut, tarana, mormant.

ce-ai sa-mi soptesti, inima

cand fi-voi pamant?!

fie sa nu uiti niciodata

ca in valtoarea acestui iluzioriu teatru ti-a fost daruit

sa vezi
sa imbratisezi

sa iubesti

o fiinta vie-

adevarata.

gratia

Quod fuit est sicut quod erit
Et quod erit est sicut quod fuit
Quod fuit ad perpetranda
Miracula aeternitatis

"Tu cautai gratia
pandind crapaturile din ordinea lucrurilor
nestiind ca moartea
va intinde mana printr-una din aceste crapaturi
si te va trage delicat
in partea cealalta."

fly the bird path... fly...

Ever since my house burnt down

I see the moon more clearly.

I gazed upon all the Edens that have fallen in me.

I saw Edens that I had held in my hands,

but let go.

I saw promises I did not keep,

Pains I did not sooth,

Wounds I did not heal,

Tears I did not shed,

I saw deaths I did not mourn,

Prayers I did not answer,

Doors I did not open,

Doors I did not close,

Lovers I left behind,

And dreams I did not live.

I saw all that was offered to me,

that I could not accept.

I saw the letters I wished for,

but never received.

I saw all that could have been,

but never will be.

These images are a letter to my dreams.

 

These letters are my letters to you.  

I want to join the dance that has no steps,

I want to become the dance.

Feather to fire

fire to blood

blood to bone

bone to marrow

marrow to ashes

ashes to snow.

The whales do not sing

because they have an answer.

They sing because they have a song.

What matters, is not what is written on the page,

what matters, is what is written in the heart.

 

So burn the letters

And lay their ashes on the snow,

At the river's edge.

When spring comes and the snow melts

And the river rises,

Return to the banks of the river

And reread my letters with your eyes closed.

 

Let the words and the images

wash over your body like waves.

Reread the letters,

with your hand cupped over your ear.

 

Listen to the songs of Eden

Page, after page, after page.

Fly the bird path

Fly... 

  
Ashes & Snow by Gregory Colbert 

doar un dor al rusiei de ieri

Viata (mi) s-a transformat 
intr-o minunata poveste 
cand am inceput sa ma bucur... 

De elfii care nu existau dar eu stiam ca exista, 
de prietenii pe care nu i-am intalnit dar stiam ca-i voi intalni, 
de singuratea care pe altii ii ingrozeste cand pe mine cel mai ades' ma incanta, 
de lucrurile care par ca stau in loc 
doar pentru ca oamenii
nu mai sunt vii. 

Am inceput sa invat sa ma bucur 
si parca toate s-au asezat, in cele din urma, 
intr-o desavarsita ordine divina. 

Tarziu de tot am invatat sa multumesc: 
si pentru tradari, si pentru fericiri 
si pentru aplauze si pentru neimpliniri 
si pentru primavara si pentru iarna 
si pentru golul din suflet 
si pentru nesfarsita toamna. 

Caci in toate acestea- 
ca le dorim, ca nu le dorim-
se ascunde o taina. 

Nu le iubesc pe toate, 
nu am ajuns la aceasta masura 
dar am invatat sa nu mai opun rezistenta
cand viata ma surprinde 
in FEL si CHIP

Asadar, 
eu in seara asta ma bucur.

M-am bucurat 
si atunci cand am iesit pe strada cu flori in brate
era o bucurie nascuta dintr-o rana adanca
si n-as fi iesit daca as fi simtit (macar o secunda) 
ca sufletul meu a murit.
Unii spun ca nu murise inca.

Altii au inceput sa creada 
ca ma pasioneaza magia neagra. 
(n-am sa-mi pierd timpul cu astfel de nezorii). 

Altii au fost de parere 
ca sunt doar curioasa 
si ma preocupa mai ales sa inteleg 
cum functioneza universul, ceasul, timpul, compasul
Sau ca n-as spune nu!
daca m-ar invita la balul sau 
necuratul.

Eu pur si simplu ma numar 
printre nebunii care stiu cat de multe au de invatat 
de la copii. Da, in continuare printul Miskin 
e una dintre marile mele iubiri!
(strofa asta nu am scris-o eu-
e fiinta aia care nu se lasa prea usor convinsa
de cei ce se trezesc in gandurile ei cand ea, natanga, 
crede ca vegheaza) 

Asadar, fiecare e liber 
si-n acelasi timp determinat de propria-i limita
sa inteleaga atat cat poate
din tot ce i se-ntampla.

Dar daca pe Dumnezeu 
nu-L regasesti pretutindeni
nu-L mai poti nicaieri regasi...

in toata aceasta poveste, 
e important sa nu uiti, omule, ca atunci cand te uiti la mine, 
chipul meu se transforma intr-un fel de oglinda.
Si tot pe tine si tot propria-ti limita 
ai sa o vezi.

Tot o iluzie-
ar rosti fiinta aia ce crede despre sine 
ca-si poate stapani gandurile
Si care de fiecare data e surpinsa de tot ce i se-ntampla 
in vis in somn sau in viata.

Tot o iluzie-
Si timpul si tic-tacul si dorul si victoriile.
Si rolurile si gandurile si uitarile 
si iubirile

afara de una...

Numai bucuria, 
ooo, daaaaaaaaaaa
bucuria copilariei ar putea fi o harta
si cu cheia credintei am putea regasi
a minunilor poarta 

Atunci
in acel moment totul-
dar absolut totul ar avea un sens
si pe Dumnezeu l-ai gasi pretutindeni 
insa cei ce reusesc
cei ce reusesc sa faca asta macar o data in viata
sunt acuzati in acesta lume
ca ar practica un fel de magie neagra.

numai ignoranta 
pare ca scapa de fiecare data basma curata-
asta numai pana cand pe lume sunt trimisi anchetatorii lui Dumnezeu-
stii, asa i-a numit un sfant
care l-ar fi inteles pe iubitul meu

Mihail Afanasievici Bulgakov

tu ce mai scrii
cand mai scrii?!
ce mai speri
cand mai speri?!

visele
le mai lasi sa paseasca-n secunda?

(Acesta nu-i un poem
nici o ciudata manifestare a schizofreniei
e un fel de exercitiu numit dicteu menit a o-ntelege pe doamna 
care insista sa se trezeasca in mine- 
sau poate-i doar un dor
al rusiei de ieri

habar n-am... 
cine stie?!)

cu dor de "Castelul umblator al lui Howl"

... caci atunci cand, dincolo de penele cele negre poate zari chipul adevarat al celor dragi, pe buna dreptate numele ei e Sofi. Si se pare ca numele acesta poate imblanzi focul numai daca chipul sau e si el ascuns, deghizat. Asta e regula. Dar de ce deghizat tocmai intr-un chip zbarcit si ridat?! De ce e musai sa nu i se vada tineretea, intelepciunea, frumusetea?! Pentru ca: frumos si intelept asa! Si mai frumos e ca fata asta nu se sperie si nu se supara atunci cand e intrebata: esti sigura ca nu esti vrajitoare?! Sofi ia frumos matura si se apuca linistita, chiar vesela de curatenie: sunt vrajitoarea curateniei- rade ea. Frumos si intelept asa... Frumoasa si inteleapta poveste. Desi am vazut-o in urma cu cativa ani, imi dau seama tot mai clar ca atunci cand sufletul te trage de maneca si te indeamna sa re-vezi ceva, e bine sa-l asculti de fiecare data, chiar daca poate parea insistent si uneori te poate usor enerva.  Insa s-ar putea, la final, sa-ti dai seama ca ai vazut o cu totul alta poveste fata de cea pe care o stiai deja. Frumos si intelept cand se intampla asta... Si nici macar nu e intelepciunea mea... e a celui din ascuns care ma tot indeamna sa-l ascult. Mai ales asta sa nu uit. De ce?! Pentru ca: frumos si intelept asa...

Multe de invatat dintr-o poveste ca asta. Daca m-ar intreba cineva acum: ce-ai vrea sa te faci tu cand o sa fii mare? As raspunde: Sofi! Asadar... la somn, cu dor de Sofi.
Noapte buna, copii! :)

"Castelul umblator al lui Howl" poate fi vizionat online AICI.

numai amintirea ochilor si a privirilor cu care ne-am revelat dragostea

"Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?... Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume."

"Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale."

"Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată."

"În prezent, eu nu mai visez - iar aşa ceva nu este deloc bine!..."

"Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni... Însă cine nu se luptă în contra Răului, s-a şi predat deja inamicului."

"Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului."

"Eu nu doresc să reprezint în sculpturile mele făpturi terestre - hamali grei - ci fiinţe înaripate şi eliberatoare - şi, pentru aceas­ta, nu ar trebui să glorificăm nicidecum munca în sine sau dificultatea efortului. Acestea rămân cele mai nenorocite dintre lucruri şi nu sunt, în definitiv, decât un mijloc, însă până şi Creatorul le-a împrumutat, în drumul său."

"În timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri..."

" Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa."

"Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important."

"Eu nu creez Păsări - ci zboruri."

" În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă."

"Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor."

"Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul."

"Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor."

" Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului - cu elanul vizionarului, îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine... Sculptorul trebuie să îşi pună spiritul în armonie cu spiritul materialului."

"Ceea ce legi tu aici pe pământ - se leagă şi în ceruri."

"Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală."

"Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale."

"Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi."

"Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă."

" Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări."

"Arta nu este o întâmplare."

" Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată - poate în singura realitate valabilă."

" Pentru a ajunge la esenţă, trebuie să te detaşezi de tine însuţi, proiectându-te în acele obiecte, care, astfel, vor putea vorbi în locul tău."

"Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe."

"Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toata fiinţa."

"Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii."

" A vedea în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva."

"Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă."

"Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului."

"Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greşeli – acestea sunt trei precepte, zale şi scut, pentru orice Spirit. Purtând această armură, eşti puternic în contra răului - devii invulnerabil."

"Suferinţele îl întăresc pe om, şi sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter."

"Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi."

" Lectura viciu şi conversaţia-sporovăială ne împiedică şi meditaţia, şi visarea. Lectura-viciu, fără de studiu, nu ar trebui să rămână nepedepsită."

"Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii."

"Îmi este cu mult mai uşor să prind rădăcini şi să fac să crească în mine forme noi - decât să le cioplesc în marmură."

"Eu vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa ei proprie; iar nu despre una care ar avea vreo formă asemă­nătoare vieţii. De altfel, întotdeauna: teoriile simple şi pure sunt eşantioane fără de valoare; numai acţiunea contează."

"Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face."

"Să fii isteţ este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala."

"Lumea poate fi mântuită prin artă."

"Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi."

" Du-te! îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o - şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului."

" Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbele, în datinile şi în doctrina străbunilor - ca şi în filosofia naturalităţii."

shamanul Constantin Brancusi :)

Asculta Radio Vocea Sufletului

 

"The Lake House" sau "Casa de langa lac"

Filmul asta nu exista... mai mult ca sigur!
O sa ma trezesc dimineata si o sa-mi dau seama ca am visat!
E imposibil ca filmul asta sa existe din 2006 si eu sa aflu de el FIX acum...
Ori viata asta e o minunata sincronicitate... ori e doar un vis, dar un vis care, dupa lupte seculare, se transforma in cel mai frumos vis din lume!

Pfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff!!!!
Sunt foarte curioasa ce-o sa visez la noapte! :)

Filmul poate fi vizionat online fix AICI.

Cum era visul ala al meu?! "Daca asa arata viitorul, atunci eu vreau inapoi! (inapoi in viitor, da?) :P - pfffffffffffffffffffffffffffffffffff -Jung, prietene... ar trebui sa stam de vorba! Pe cuvant! 

Asculta Radio Vocea Sufletului

acolo, inauntru...

"Am vazut cum dragul nostru picioare pare se intoarce spre noi si ne zambeste ca un pitic vesel si zglobiu, si ne zambeste cu toata iubirea care a fost vreodata prin lume, ne zambeste in toate culorile care au stralucit candva prin ceata, un zambet alb, nemiscator si vesnic (...) si atunci, mai ales in mine, o tulburare ciudata mi-a involburat albastrul si am inceput sa plang, iar din ochii mei a tasnit o apa tulbure si vascoasa, o apa tulbure si vascoasa care a curs fara intrerupere in valuri sarate si adanci, iar ochii mei au devenit un suvoi din care o culoare tulbure a iesit la lumina si s-a ascuns, iar atunci, pesemne ca s-a facut seara, iar seara s-a preschimbat in noapte, insa eu n-am stiut si n-am simtit nimic, iar noaptea probabil ca sigur s-a tulburat de la lacrimile mele si s-a lasat muscata de lumina, razele soarelui au coborat din inaltul cerului si s-a facut dimineata, buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata, god morgen, iar razele au inceput sa treaca prin lucruri ca printr-o apa stravezie si albastra, si au trecut prin mine si mi-au luminat ceata, iar ceata mea s-a umplut de o lumina limpede si desigura, atat de limpede si de sigura, incat, pentru prima oara am zarit totul, si roua, si aburii, si firele de nisip si razele de soare, si toate erau in mine si straluceau albastre, atat de albastre incat in mine a rabufnit cea mai violeta culoare cu putinta, iar eu am orbit de frumusetea ei neasemuita si clocotitoare, am orbit si m-am afundat cu totul in adancurile acelea, m-am rasucit o data si inca o data iar bezna s-a topit intr-o clipa, iar albastru a redevenit albastru, iar acolo, inauntru, i-am revazut pe Usi si pe Altfred, pe toti piticii si pe toti spiridusii, i-am vazut pe picioare pare fericiti, si alb si pur si nemiscat si vesnic s-a facut totul, si, credeti-ma, asta era sigur, era cel mai sigur nesigur lucru din lume, iar numele meu a frematat preaplin, am simtit ca ma ridic si ca zbor, ca razele soarelui trec prin mine ca printr-o apa stravezie si, desigur, pesemne ca eram toti si toate laolalta si vai, ce bine era, si atunci, abia atunci cand o lumina mare si alba s-a coborat peste noi si ne-a invaluit cu totul, am simtit in mine, cu mine, langa mine o ceata violeta si tamaduitoare, am priceput ca cineva ma imbratiseaza, ma saruta si-mi sopteste cu multa, sfasietoare, nesfarsita dragoste: "Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.
Priviti-ma. Vorbesc. Numele meu e Si Hams Si Regretel."

Matei Florian, "Si Hams Si Regretel"

Asculta Radio Vocea Sufletului

...

"Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?"

Nini cel Stanesc "Somnul si Trezia"

... in loc de MULTUMESC :)

recomandare

"Festivalul de Film Astra de la Sibiu şi-a desemnat sâmbătă seara câştigatorii celei de-a 12 a ediţii. Membrii juriului au avut o misiune mai grea decât în alţi ani, datorită nivelului ridicat al documentarelor participante. Cele şapte filme premiate la Sibiu vor fi difuzate în perioada următoare de Televiziunea Română, care a fost coproducator al festivalului."

"ROȘIA MONTANĂ, UN LOC LA MARGINEA PRĂPASTIEI" - PREMIUL SPECIAL ACORDAT DOCUMENTARULUI ROMÂNESC (oferit de Revista Formula AS)

preluat de pe TVR info. ro



Un alt film premiat, pe care vi-l recomand "GONE WILD", un film deosebit despre calutii salbatici din Letea.

duminica sufletului meu

Astazi, toata ziua a fost si inca este  duminica! Si maine va fi duminica! Si toata saptamana va fi duminica!!!!!!! Si cata vreme voi pastra aceasta bucurie si aceasta iubire in inima, va fi duminica!

Asadar, sa fie duminica!!!!!!! 
Duminica sufletului meu.

CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! :)





"Omul care si-a pierdut credinta in minuni se simte respins de ordinea divina, care se petrece undeva, in afara lui."

Nu credeti in minuni, bazati-va pe ele!... a zis odata un Invatat. :)

Karamazovii mei iubiti

Ei mi-au intrat in suflet... atat de adanc, incat as face un drum pana in Polonia sa-i mai vad inca o data... Dupa 2 ore 40, cand spectacolul s-a terminat, desi citisem romanul, am fost convinsa ca e pauza si ca a trecut doar o ora... :)

Fragmente despre presimtiri ale nemuririi din amintiri din prima copilarie

Am vazut astazi un spectacol minunat!!! Mi-am amintit care este rolul teatrului in lume. Sau cel putin care cred eu ca este rolul teatrului in lume. Sau care ar trebui sa fie rolul teatrului in lume... Si DA, muzica este live si actorii sunt cei care canta!



"Poland's Teatr ZAR uses song, chanting, and movement in this ritualistic work of theater and music that examines birth, death, pleasure, and pain. Inspired by ancient sacred music from the Caucasus and based on texts from the little-known apocryphal gospels and a poem by Polish Romantic poet Juliusz Slowacki, Poland's Teatr ZAR uses song, chanting, and movement in this ritualistic work of theater and music..."

 "Nu m-am nascut inca. O, asculta-ma.

Nu lasa hiena ori sobolanul insetat de sange sa se apropie de mine.

Nu m-am nascut inca, consoleaza-ma.

Ma tem ca oamenii ma vor inchide intre ziduri inalte,

ma vor indopa cu otravuri,

ma vor ademeni cu minciuni,

ma vor trage pe roata,

ma vor inmuia in bai de sange.

(...)

Nu m-am nascut inca. O, asculta-ma,

Fie ca omul care este fiara ori omul care

crede ca e Dumnezeu sa nu se apropie de mine.

Nu m-am nascut inca. O, umple-ma

De putere impotriva celor care vor sa impietreasca in mine

tot ce este omenesc, care vor sa ma transforme intr-un obiect,

intr-un lucru si impotriva tuturor celor

care pe mine, intregul, vor sa ma farame,

sa ma risipeasca in vazduh ca pe o papadie,

sa ma verse ca pe apa din causul palmei.

Nu lasa sa me preschimbe in piatra si nici sa fiu varsat.

Si daca nu, omoara-ma."

(fragmente din Rugaciune inaintea nasterii de Luis McNeice)

"Iata, inimile noastre au ostenit mai mult decat trupurile noastre.

Iata clopotele batand in urma profetului mort!

Iata vine Ingerul Domnului pentru cei care nu pot vedea soarele.

Si iata! Ei se ridica din morti... Si iata au inviat, insa nu pot rostogoli piatra...

Fie ca cei care au suflet sa invie! Fie ca ei sa traiasca!

Pentru ca aceasta este vremea vietii pentru cei puternici." 

pretul su(b)ccesului

TRy or TRust?

Astazi a fost Ziua Mondiala a Teatrului, drept urmare, am sa impartasesc cu voi unul dintre cele mai dragi vise pe care le-am avut in anul 1.

L-am visat pe Malkovich, eram intr-o sala de balet cu toata clasa si eu am fost singura din anul de actorie care l-a recunoscut. Mi-a tras cu ochiul, discret si complice si am inteles ca trebuie sa pastrez secretul ca el e acolo, printre noi. In pauza, am mers la el si normal, am profitat de ocazie sa-l intreb una alta. Probabil ca am vorbit mult, eu insa mi-am amintit din vis foarte putin. Cu siguranta restul e acolo, inauntrul meu si va iesi la momentul potrivit.

Va dati seama cam cat se poate stradui un student la actorie in anul 1 si cat de mult conteaza sa-i convinga pe ceilalti ca e capabil a evolua, in primul rand...
Deci, vorbeam cu Malko in engleza, bineinteles si el mi-a spus asa: esti talentata, dar vezi ca faci o greseala gramaticala care e foarte importanta... A luat o foaie de hartie si a scris pe ea:

TRY

Apoi mi-a spus: "you see, Laura, you have to keep this root TR- it is a good root for you to keep, but you have to give up this Y. And after you give up this Y, you have to add -UST.

Si a incercuit TR, a taiat Y, a desenat o sageata si apoi a scris TR din nou si a adaugat -UST.

TRUST

Astazi visul acesta e sfasietor si am trait revelatia importantei lui fix in timp ce scriam despre el aici, pe blog. Poate acesta e cadoul meu de ziua teatrului, aceasta intelegere a visului din anul 1. Astazi chiar asta am simtit... ca daca mi-e dor de singura parte de care ar putea sa-mi fie dor din fiinta mea, trebuie doar sa las acest y sa plece, caci imi ocupa fiinta... si de indata ce-mi eliberez fiinta simt atat de intens prezenta acelei jumatati din mine care e aici, e pur si simplu aici si nu a plecat si nu pleaca si nu va pleca nicaieri. Numai ca uneori nu il simt din cauza acestui y care imi tulbura fiinta... :)

Malko, prietene, multumesc!!!

„Sunt onorat de invitaţia Institutului Internaţional de Teatru al UNESCO de a saluta aniversarea a 50 de ani de la prima Zi Mondială a Teatrului. Voi adresa câteva gânduri succinte tuturor colegilor şi prietenilor mei din teatre.

Vă doresc ca munca voastră să fie convingătoare şi originală. Vă doresc ca ea să fie profundă, să emoţioneze, să îndemne la reflecţie, să fie unică. Fie ca ea să ne ajute să medităm la ce înseamnă să fii om şi ca această meditaţie să fie binecuvântată cu suflet, sinceritate, inocenţă şi graţie. Vă doresc să învingeţi adversităţile, cenzura, sărăcia şi nihilismul, ceea ce mulţi dintre voi cu siguranţă vor fi obligaţi să facă. Vă doresc să fiţi binecuvântaţi cu talentul şi rigoarea necesare pentru a ne învăţa bătaia inimii umane în toată complexitatea ei, precum şi cu modestia şi curiozitatea necesare pentru a face din aceasta, munca voastră de o viaţă. Fie ca cei mai buni dintre voi – căci doar aceia, numai rareori şi pentru scurt timp vor reuşi – să fie în stare să ilustreze elementara întrebare: «Cum este viaţa?». Succes!” yorick.ro

Asculta Radio Vocea Sufletului.

Persepolis

Tocmai l-am vazut pe TVR Cultural. Atat de mult mi-a placut ca sunt hotarata sa-l revad maine noapte in reluare. Incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca pana si acest film este un semn pentru mine ca trebuie sa plec din acest loc in care ma aflu. Si mi-e dor de Prislop... de izvorul pe care l-a sfintit Parintele, de copaceii de acolo si de linistea cu care ma incarca locul acela. Nu mai vreau, pur si simplu nu mai vreau sa stau in teatrul asta si nu mai vreau nici macar sa vorbesc despre asta...
Dar vreau sa le multumesc tuturor acestor oameni frumosi, acestor creatori care s-au simtit, la randul lor, atat de neintegrati in lumea asta si pana la urma au razbit la lumina, au gasit iesirea...

" Premii, nominalizări, selecţii:

Cannes (2007) - Marele Premiu al Juriului: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi
Academia Europeană de Film (2007) - Cel mai bun film, nominalizat: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi
Cannes (2007) - Palmierul de Aur, nominalizat: Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud
Golden Globe (2008) - Cel mai bun film străin, nominalizat
Oscar (2008) - Cel mai bun film de animaţie, nominalizat: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi
Premiul BAFTA (2009) - Cel mai bun film străin, nominalizat: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi, Marc-Antoine Robert, Xavier Rigault
Premiul BAFTA (2009) - Cel mai bun film de animaţie, nominalizat: Marjane Satrapi, Vincent Paronnaud
Premiul Special al Juriului - Festivalul Internaţional de Film Cinemanila, 2008
Marele Premiu - Festivalul de Film de la Londra, 2008
Cel mai bun film într-o limbă străină - Festivalul Internaţional de Film de la Sao Paulo, 2008
Cel mai popular film internaţional - Festivalul Internaţional de Film de la Vancouver, 2008

Teheran 1978: Marjane, opt ani, se gândeşte la viitor şi se visează un profet care salvează lumea. Răsfăţată de nişte părinţi moderni şi cultivaţi, foarte legată de bunica sa, ea urmăreşte cu bucurie evenimentele ce duc la izbucnirea revoluţiei care va duce la căderea Şahului şi a regimului său. O dată cu instaurarea Republicii Islamice, vine timpul "comisarilor revoluţiei" care dictează oamenilor până şi cum să se îmbrace şi le impun reguli stricte de comportament. Marjane, care e obligată să poarte voalul islamic, se visează o adevărată revoluţionară. Curând războiul împotriva Irakului aduce bombardamente, lipsuri şi dispariţia celor apropiaţi. În interiorul ţării, represiunea devine tot mai severă. În acest context din ce în ce mai dificil, limba ei ascuţită şi atitudinea sa rebelă devin suspecte. Ca s-o protejeze, părinţii ei iau hotarârea s-o trimită în Austria. La Viena, Marjane trăieşte, la paisprezece ani, a doua revoluţie din viaţa sa : adolescenţa, libertatea, emoţiile iubirii, dar şi exilul, singurătatea şi sentimentul de a fi altfel decât ceilalţi." PORT.ro- Persepolis

A, se pare ca filmul poate fi vizionat online AICI.