Secretarii de stat de la MAE - cin' sa fie? cin' sa fie? Cateva raspunsuri posibile

Numele facut public este cel al lui Bogdan Aurescu. Profesionalismul sau il recomanda si ma amuzam, discutand cu cunoscuti, ce soarta ar avea ministrul care l-ar schimba pe Aurescu. Si cu cine l-ai putea schimba?

O persoana foarte competenta din MAE, dar fara notorietatea lui Aurescu, este secretarul de stat Luminita Odobescu, cel de-al doilea secretar de stat. Asa cum o caracteriza ministrul Diaconescu, "se ocupa de 20 de ani de UE".  Cam greu sa gasesti inlocuitor si pentru ea, chiar daca oameni care se pricep la UE mai sunt. Sau se considera competenti multi, ca sa fim mai exacti.

Surse diplomatice convergente mi-au spus ca este foarte probabil ca si ea sa ramana in functie. "E nevoie de cineva care sa stie domeniul", mi s-a spus. O fi nevoie, dar imi amintesc de o perioada in care Aurescu acoperea tot - era prin octombrie 2009, cand am mers in Georgia si am participat, cu el, la o patrula a EUMM. Atunci se ocupa de tot: relatia nord-atalntica, UE. Si s-a mai intamplat anul acesta la inceput, inainte de a fi numita in functie Luminita Odobescu.

Cel de-al treilea e, cel mai probabil, numit de PNL. Sau pe postul alocat PNL. Adica Aurescu si Odobescu ar fi agreatii PSD, vor functiona pe posturile PSD. Pentru cel de-al treilea loc - pe postul eliberat de Anton Niculescu, diplomat, sustinut de UDMR - este foarte probabil sa fie pus analistul politic Dan Petre, fiul lui Zoe Petre. Am gasit aici un interviu cu si despre el.

UPDATE, 15 MAI 2012: Am avut dreptate. Iata stirea cu numirea, dupa ce numirea a aparut in Monitorul Oficial (vineri, 11 mai 2012, numarul 318).

Un an de la decizia Curtii de la Haga - Timosenko ii amageste cu minciuni pe ucraineni

3 februarie - se implineste astazi un an de la decizia Curtii Internationale de Justitie de la Haga in procesul impotriva Ucrainei. Un eveniment care va fi marcat printr-o intalnire cu presa a membrilor echipei, la libraria Carturesti.

Marti am vazut o stire despre Iulia Timosenko care spune - aflata in campanie electorala prezidentiala - ca promite ca va obtine revizuirea deciziei CIJ privind platoul continental al Marii Negre.

Este o stupizenie imensa si sunt absolut convinsa ca stie asta, insa mizeaza pe faptul ca publicul este mai putin informat. Iar intr-o campanie electorala, nu conteaza ca nu respecti adevarul, totul e ca promisiunile facute sa ii convinga pe electori sa te voteze. Si asta e valabil pentru Romania, Ucraina sau orice alta tara.

Iata ce spune stirea:
"Platoul continental din Marea Neagra inseamna independenta noastra economica si politica, este puterea si competitivitatea statului nostru. Astfel, ma voi ocupa de refacerea dreptatii (...) fata de Ucraina", a declarat Timosenko la Ternopol, in vestul Ucrainei. Potrivit lui Timosenko, valorificarea platoului continental al Marii Negre va permite Ucrainei sa se aprovizioneze cu petrol si gaze pentru sute de ani.

Daca ucrainenii se vor lasa pacaliti, e treaba lor. Aceasta tema a fost adesea folosita in retorica politica interna din Ucraina, atat de Viktor Iuscenko si iata acum si de aspirantii la functia de presedinte.

Anul trecut, agentul Ucrainei la Haga avea doua declaratii diferite, in rusa si in engleza, pentru publicul ucrainean si pentru publicul international. Colega mea de la Realitatea TV a inregistrat atunci atat declaratiile in rusa, cat si pe cele in engleza, apoi le-a comparat.

In rusa, el le spunea ucrainenilor ca este o mare victorie pentru Ucraina, pentru ca au pastrat insula serpilor - care nici macar nu era subiect al disputei. In engleza, spunea ca este o decizie echilibrata, o victorie a ambelor tari prin solutionarea acestui diferend vechi de zeci de ani.

Si in ceea ce spune Timosenko in campanie adevarul este altul: hotararea Curtii Internationale de Justitie este obligatorie, definitiva si executorie imediat ce este pronuntata. Mai simplu spus, ea trebuie pusa in practica imediat si nu poate fi contestata sau atacata cu apel sau recurs. Am scris aici pe larg despre forta juridica a deciziei Curtii.

Prin urmare, doamna Timosenko face promisiuni in van.

Altfel, ziua de astazi este un moment de sarbatoare - e aniversarea unui mare succes romanesc, al diplomatiei romanesti si a scolii de drept de la noi.

Oricine si-ar aroga meritele pentru aceasta victorie - si se va lauda si de-acum incolo cu "marirea teritoriului Romaniei" - adevarul e simplu: o echipa de diplomati-juristi, tineri, entuziasti si foarte bine pregatiti, au lucrat la un proiect pentru care s-a gandit in perspectiva si care s-a incheiat cu o victorie si un motiv de mandrie nationala.

Meritocratia in Romania. Baconschi, nu Aurescu

Sunt o idealista, eu inca mai cred in meritocratie. Marturisesc ca am ramas surprinsa si dezamagita sa aud despre propunerea lui Teodor Baconschi pentru portofoliul externelor, in conditiile in care numele lui Bogdan Aurescu a fost atat de mult vehiculat si eram convinsa ca merita acest post.

Nu am nimic impotriva ambasadorului roman la Paris, am facut un interviul cu domnia sa inainte de a prelua mandatul in Franta, dialogul a fost o incantare. Insa nu am uitat de un scandal in care era implicat un jacuzzi.

De partea cealalta, pe Bogdan Aurescu il stiu profesional mult mai bine din contextul procesului de la Haga. E tanar, dar cred ca are calificarea sa fie ministru. Nu este un tip controversat, nu are balaceli in jacuzzi, este in minister de 13 ani si a lucrat acolo zi de zi - un argument important, incat acum sunt convinsa ca la conducerea MAE trebuie sa fie un om din sistem, care sa cunoasca in amanunt acea intitutia.

Daca meritocratia ar fi fost un criteriu de evolutie profesionala in Romania, Aurescu era acum ministru. Numai ca nu este. Jocurile politice si interesele primeaza O sa si explic.

Aurescu este indubitabil un profesionist recunoscut. A castigat pentru Romania - impreuna cu echipa sa - procesul impotriva Ucrainei, a lucrat la acest proiect si a avut viziune si o gandire strategica pe termen lung. Probabila asta a fost cel mai coerent proiect de politica externa al Romaniei de dupa revolutie. Recunoasterea lui Aurescu este atat in randul profesiei, a intregii clase politice - audierea sa in Parlament si faptul ca a primit constient (nu dintr-o greseala, ca Blaga) avizul favorabil al comisiei parlamentare reprezinta o confirmare profesionala fara niciun echivoc, dar si la nivelul opiniei publice.

Ei bine, Aurescu a fost propus ministru in guvernul Croitorul, un guvern despre care se stia ca o sa fie sacrificat, care nu va trece. Si atunci a aparut intrebarea fireasca: de ce a acceptat? In mod cert isi cunostea sansele - ele erau minime, daca nu nule. Pentru ca el a considerat ca da un semnal puternic in institutie, in minister, ca le transmite oamenilor ca in ciuda haosului politic, lucrurile au si vor avea continuitate, ca situatia in MAE, in politica externa romaneasca e sub control. Sa recunoastem, ministerul asta e complicat si cu o gramada de bube, in ciuda faptului ca pare cel mai elitist.

Lui Basescu i-a servit sa fie nominalizat Aurescu pentru externe. Si in guvernul Croitoru, si in guvernul Negoita. L-a folosit, s-a folosit de imaginea buna pe care o are Aurescu. Cum? Declaratia lui Basescu spusa in campanie nu are nevoie de nicio explicatie:

Sunt mândru că România a câştigat cel mai mare proces al său de după cel de-al doilea război mondial. Ne-am câştigat 9.600 de kilometri pătraţi de platou continental în Marea Neagră în disputa de la Haga cu Ucraina. Iată că în timpul mandatului meu suprafaţa României a crescut nu numai cu ce aduce Dunărea, dar şi cu 9.600 kilometri pătraţi în Marea Neagră. (...) Am luat o Românie mai mică de la Ion Iliescu şi la sfârşitul primului mandat las tuturor românilor o Românie mai mare decât am primit-o şi asta în primul rând este că şi voi românii aţi vrut ca să se câştige acest proces extrem de important la Haga.

A zis-o la mitinguri, a zis-o la dezbaterile cu contracandidatii.

Cand s-a pus problema noului guvern Boc, evident ca numele lui Aurescu a aparut din nou. Probabil ca toti se gandeau: ok, in sfarsit, i-a venit momentul. Apoi a aparut, tot pe surse, si o a doua varianta: Sever Voinescu. O varianta care palea, in ochii opiniei publice si nu numai, in fara lui Aurescu, indubitabil.

Vineri, colegii de pe politic aflasera, pana pe la pranz, ca Aurescu va fi ministru, presa dadea ca sigura acesta varianta. Insa cei care faceau guvernul aveau alte planuri. Campania electorala trecuse. Asa ca sambata a aparut surpriza: Teodor Baconschi propus pentru portofoliul Externelor. Diplomatul a confirmat ca a fost intrebat si ca vine in tara pentru audieri.

Toata aceasta schimbare - in urma unor sfori trase si inca mai caut explicatia plauzibila pentru numirea lui Baconschi - imi arata ca, pana la urma, meritocratia nu conteaza in Romania. Doar jocurile si interesele politice. In acest moment MAE avea nevoie de un om ca Aurescu. Un om cu competentele lui.

Trecand peste statura intelectuala a lui Baconschi, performantele lui in MAE sunt caracterizate ca foarte modeste. Indepartarea lui din functia de secretar de stat (prin redeseanrea organigramei MAE si desfiintarea functiei) de catre Calin Popescu Tariceanu - interpretata la momentul respectiv ca un alt episod al conflictului Basescu-Tariceanu, in conditiile in care Baconschi era un apropiat al presedintelui, el fiind apoi adus consilier la Cotroceni, inainte de plecarea in Franta - ar fi avut cauze si niste evaluari ale performantei sale in aceasta functie. "E buna ca ambasador in Portugalia sau pe langa Sfantul Scaun,in functii reprezentative, dar palaria de ministru e prea mare pentru el. A fost si cea de secretar de stat", este un curent de opinie in MAE.

Meritocratia nu conteaza, Aurescu a fost bun in campanie. Asta e convingerea mea. Sunt absolut convinsa ca n-a refuzat el propunerea, ca apoi sa se gaseasca o alternativa. Pur si simplu cred ca nu i s-a mai propus oficial, chiar daca a fost varianta.

Pe de alta parte, probabil ca nu e inca momentul lui. Nu intr-un guvern despre care se spune ca va fi unul de sacrificiu. Asa ca nu e nicio pierdere, in mod sigur nu pentru el. E insa o pierdere pentru cei care inca mai cred, la fel ca si mine, ca totusi, in ciuda intereselor si jocurilor politice, meritocratia isi gaseste si ea locul pe undeva. E clar, insa, ca deocamdata nu e cazul.

Audierea lui Aurescu, dezbatere pe Tratatul Lisabona - o zi plina de chestii ce nu fac audienta

Astazi am avut o zi plina: de dimineata, am fost la o dezbatere pe tratatul e la Lisabona, organizata de Reprezentanta Comisiei la Bucuresti. Dupa-amiaza, am fost la Parlament, la audierea lui Bogdan Aurescu, propus pentru ministru de externe.

Ce cauta audienta in toata aceasta poveste? Pai va explic imediat. E simplu.

La dezbatere, Gabi Giurgiu de la TVR a reluat ideea lui obsesiva ca jurnalistii romani care scriu pe UE nu o fac bine, ca sunt comozi si nu se documenteaza si, in plus, iau totul mura-n gura, nu au spirit critic si analitic a ceea e se decide la Bruxelles si nici nu fac lucrurile interesante. Ca e vina lor ca oamenii nu sunt preocupati de UE, ca astfel de subiecte nu fac rating.

Ca in mult dati, nu sunt de acord cu Giurgiu, cu faptul ca generalizeaza - nu ma regasesc in descrierea lui referitoare la jurnalistii care scriu pe afaceri europene. Cat despre audiente, ma intreb de ce emisiunea lui este la o ora la care nu se uita nimeni, candva sambata la pranz? Cred ca mai e pe post, marturisesc ca e o ora la care nu ma uit la televizor, "preocupata" fie de un somn prelungit, fie de treburi administrative pentru casa, ca doar sambata am timp sa le fac. De ce nu a reusit, prin modalitatea pe care o recomanda de a trata subiectele europene, sa-si convinga in primul rand propriii sefi sa dea mai multa importanta emisiunii, sa o puna intr-un slot orar cu audienta? E totusi vorba despre o televiziune publica, finantata din banii nostri, caci despre cele private n-are sens sa vorbim.

Este foarte simplu: aceste teme chiar nu se bucura de o prea mare atentie, oricum le-ai scrie. Niciunde in Europa nu li se da atentie, sa fim sinceri. Recunosc asta, desi afacerile europene sunt domeniul meu, imi plac, mi se par interesante, tocmai de aceea m-am specializat in acest domeniu. Dar orice ar zice Gabi Giurgiu, oamenii sunt atrasi de alte subiecte. Cand postez articole pe HotNews.ro sau pe blog pe aceste teme, traficul nu este foarte intens. Cand am scris despre Madonna, Mihaela Radulescu, EBA sau Elena Udrea... ohooo, trafic si comentarii!

Si totusi, si pe blog, dar mai ales pe HotNews.ro m-am incapatanat sa scriu despre teme europene. Ii spuneam lui Cristi, redactorul sef de la HotNews.ro, acum cateva saptamani ca parca sunt catelul ala care latra la rotile masinilor: eu ii dau inainte cu tema comisarului european, pun stiri in sectiunea aceea pe care am lansat-o, cand nimenio nu e preocupat de subiect, nici macar decidentii care trebuie sa ii trimita propunerile lui Barroso. Insa am avut un feed back foarte bun de la colegi de presa, de la oameni de la Bruxelles. Sunt o mana de oameni, dar sunt cititori de calitate si interesati. Asta insa nu inseamna ca avem trafic pe sectiunea aia sa dam pe spate. Insa daca oamenii vor sa citeasca pe tema comisarului european, stiu ca acolo o pot face, sunt informatiile grupate si la indemana. Totusi, subiectele europene nu fac trafic sau audienta, pur si simplu. Lumea e scarbita de politica interna si e totusi fascinata de scandal, darmite de ceva asa indepartat cum e politica de la Bruxelles.

Aurescu a avut nevoie de cascheta si vesta antiglont pe granita dinter Georgia si Osetia de Sud, dar nu in Parlament, unde a primit aviz pozitiv de la comisiile care l-au audiat. Dar usor nu i-a fost...

La audierea lui Bogdan Aurescu, mi-am spus ca el si-a indeplinit scopul. Constatam impreuna, si intr-o conversatie avuta in Georgia, si acum cateva zile, ca pe nimeni nu pare sa intereseze politica externa. Iar el spunea ca audierea lui pentru postul de ministru va face sa existe, cel putin pentru o ora, o dezbatere pe probleme de politica externa.

Si a avut dreptate. Credeti ca el nu stie ca guvernul Croitoru n-are nicio sansa? El a exprimat-o elegant si diplomatic, dar e constient de asta. Insa pentru o ora si jumatate, parlamentarii din trei comisii - de externe ale Camerei si Senatului si cea de afaceri europene - au pus niste intrebari pe teme de politica interna. Multi s-au abtinut, fireste, si au preferat sa ii spuna ca e un ministru de sacrificiu, ca l-ar vota in mod normal, dar nu o fac ca sa nu se preteze jocului murdar facut de Basescu, sa il intrebe cine exact i-a propus sa fie ministru. Aici este discursul lui si o parte dintre opiniile parlamentarilor.

Si Aurescu a avut acum oportunitatea sa le spuna parlamentarilor si despre situatia bugetara proasta a MAE.

• MAE nu are bani pentru plata cotizatiilor Romaniei in organizatiile internationale din care face parte. Este vorba despre o suma de 1,2 milioane de euro.
• Bugetul MAE a fost in 2009 de 153 de milioane de euro, din care au fost reduse succesiv 16 si a ramas cu un deficit de 13.
• MAE are nevoie de un sediu nou: cel din Aleea Modrogan nu ar rezista unui cutremur si este si neincapator. "Daca - Doamne fereste - are loc in timpul zilei un cutremur in Bucuresti, atunci vom avea o problema de securitate nationala, fiindca nu va mai exista diplomatie in Centrala MAE", a spus Aurescu.

In conditiile in care toata nebunia interna se deruleaza sub ochii nostri si media o relateaza cu voluptate, cui ii mai pasa de evenimentele externe? Nici macar parlamentarilor, desi sunt ipocriti. Apropo de ei, intr-un studiu al Comisiei Europene prezentat azi de comisarul Leonard Orban, arata ca Parlamentul Romaniei nu a transmis Comisiei niciun aviz motivat pentru propunerile legislative ale Comisiei.

In 2006, Barroso a avut ideea de a trimite direct aprlamentelor nationale actele legislative ale Comisiei pentru consultare si pentru a avea opinia acestora. In acesti ani au fost trimise peste 550 de avize motivate pentru numeroase propuneri, insa Parlamentul Romaniei n-a transmis niciunul.

Orban crede ca exista o lipsa de expertiza pe afaceri europene a parlamentarilor, dar a atras atentia ca, fara implicarea parlamentului in procesul de luare a deciziilor europene - consultarea lui devine mai pregnanta odata cu adoptarea tratatului de la Lisabona, are rol consultativ pe legislatie inainte de adoptarea ei, adica isi poate exprima opinii pe propunerile Comisiei - Romaniei ii va fi greu sa aiba o voce in plan european.

Ei bine, acesti parlamentari indiferenti au vorbit astazi despre politica externa, ca l-au avut la audieri pe Aurescu. Televiziunile au fost acolo, agentiile au scris despre audiere, probabil o vor face si ziarele. Dezbaterea vruta de Aurescu, intr-un moment "de turbulenta interna".

De maine insa, se revine la subiectele de audienta, nu la "neimportantele" afaceri europene si politica externa.

Culisele procesului de la Haga - Aurescu deapana povestea procesului

Am citit cartea lui Bogdan Aurescu. Am trait o parte din cele povestite de el acolo, le-am trait impreuna, cu el , cu colegii mei jurnalisti care am fost acolo si despre care el povesteste. E o carte care se gaseste prin librarii, sau asa ar trebui (pentru cei interesati - Carturesti) si care va fi lansata marti, la MAE. Am vazut ca poate fi comandata pe net, aici.

Cartea imbina informatiile despre caz, pledoarii, chestiuni tehnice, dar prezentate intr-o forma foarte accesibila, care in mod sigur servesc studentilor in drept international, dar si celor care au devenit pasionati de subiect anul trecut, sau erau dinainte. Pe de alta parte, cartea este interesanta si prin descrierea trairilor echipei, in negocieri, in timpul pregatirii procesului, in timpul pledoariilor. Credeti-ma, este o carte foarte interesanta, este adevarata poveste din spatele intregului caz, de la faza negocierilor pana la pronuntarea hotararii CIJ.

Cum am spus, pentru mine acea carte are si ceva personal. Bogdan vorbeste si despre jurnalisti, despre Maria Coman (Antena 1), despre Ovidiu Oanta (ProTV), despre Adriana Matei (Realitatea TV) sau Claudia Marcu (RRA), despre cum a trait el zilele acelea la Haga si cum ne-a vazut pe noi. Ii multumesc ca si-a amintit ca am lipsit - tinuta prizoniera pe aeroportul Gatwick din Londra de 10 cm de zapada care blocasera sudul Angliei - de la cel mai important moment, pronuntarea sentintei si ca a inteles cat de important era pentru mine ca jurnalist sa fiu acolo.

Si stiti ce mi-a ramas puternic in minte? Dezamagirea lui - si a echipei, eu am vorbit cu ei din Anglia in zilele acelea - ca toata aceasta victorie a Romaniei a fost imediat umbrita de scandalul Sterling. Nu putem sa ne bucuram nici macar o zi plina, ca mocirla in care ne zbatem in general intern ne sufoca si anihileaza orice.

Aceeasi mocirla astazi pune in umbra politica externa din nou, evenimentele importante din aceste zile, o reiuniune a ONG-urilor din tarile de la Marea Neagra - punerea in practica a sinergiei Marii Negre - tema Romaniei, de altfel, sau Consiliul European de joi si vineri, extrem de important.

Maine la ora 17.00 Bogdan Aurescu va fi audit in comisiile de politica externa din Parlament. Voi fi acolo, iar pe langa stirile de pe HotNews.ro, va voi spune aici si impresiile mele despre audiere. Probabil ca va incerca sa atraga atentia, in discursul sau, asupra politicii externe. Credeti ca asta va conta? Cred ca ceea ce va prevala va fi atitudinea parlamentarilor, rezultatul audierilor, frecusurile sau lipsa acestora in timpul audierilor. Ceea ce va trebui sa prevaleze este politica externa si care este directia pe care trebuie sa o urmeze.

Televiziunile de stiri scarbesc tot mai multi oameni

Ultimul episod, moartea handbalistului Marian Cozma. Va recomand sa cititi comentariul colegului meu Vlad Epurescu, de pe Hotnews.ro, dar si comentariile postate de cititori.

Mi se confirma tot mai des ca opinia pe care o am despre televiziunile de stiri, avide dupa rating si dupa senzational implicit, o au tot mai multi: lehamite, greata, dezaprobare, protest prin refuzul de a te mai uita la televizor.

In timpul anuntarii deciziei de la Haga in procesul impotriva Ucrainei spuneam ca sunt uimita cum nicio televiziune nu considera ca un astfel de eveniment, care se petrece probabil o data la o generatie, nu merita sa fie transmis live. Si am avut un schimb de opinii in contradictoriu cu Maria Coman de la Antena, care imi explica ratiunile unei televiziuni de stiri si ma facea frustrata ca, din cauza unei zapezi in Anglia, n-am mai putut ajunge eu insami la Haga, asa cum era programat. Am inteles ratiunile omului de televiziune, care imi spunea ca nu poate transmite doua ore de discurs tehnic, pentru ca ar fi plictisitor. Dar, pe de alta parte, vazand marele interes al oamenilor pentru subiect, in mod sigur sedinta ar fi fost urmarita de multa lume, nu numai de mine, care sunt jurnalist.

Opinie confirmata de cele 60 de intrebari adresate marti pe chat lui Bogdan Aurescu, care a dialogat cu cititorii din redactia HotNews.ro.

Mi-am mai exprimat revolta la adresa televiziunilor de stiri si a comentatorilor invitati de elein perioada crizei gazului rusesc, intr-un comentariu, cand tonul panicard si alarmist - in ciuda incercarilor unor explicatii rationale din partea unor specialisti intervievati la aceste posturi - m-a exasperat.

Comentariile cititorilor au fost numeroase, iar parerea mea am vazut ca este impartasita de foarte multa lume. Eu am ajuns ca acasa sa nu ma mai uit la televiziunile noastre de stiri, chiar daca sunt jurnalist. Se gaseste intotdeauna un coleg sau un prieten sa imi telefoneze daca e ceva cu adevarat important sau socant. In schimb ma uit la CNN si la Animal Planet. Sau vad filme pe DVD sau la HBO. E modalitatea mea de a protesta.

Mai nou vad ca televiziunile au transformat moartea unui om in cancan si au intervievat fara compasiune parintii. Nu sunt in tara sa fi vazut, dar ii cred pe cititorii care au comentat articolul colegului meu. Si vad, din nou, ca tot mai multa lume este scarbita de aceste televiziuni de stiri.

Pe de alta parte, sunt jurnalist si ma gandesc ca este nedreapta aceasta atitudine si opinie pe care o am fata de niste colegi de-ai mei care muncesc de le sar capacele. Am lucrat in trustul Realitatea, la agentia de presa NewsIn, pana acum un an. Am impartit aceeasi hala cu cei de la Realitatea TV si am fost pe teren, la conferinte de presa sau alte evenimente, alaturi de reporteri de-ai lor care chiar muncesc foarte mult. I-am condamnat in gandul meu pe unii pentru neprofesionalism, atunci cand m-au intrebat despre subiect, dovedind ca erau complet nepregatiti. Dar mi-am spus ca este de inteles, cand sunt luati de masina de serviciu dintr-o parte si trimisi in alta, sa faca transmita live de la un eveniment despre care nu stiu mare lucru pentru ca nu e pe domeniul lor.

Cunosc insa oameni - de la externe de la Realitatea - foarte buni si competenti, care stiu despre ce vorbesc. Si atunci cand critic aceste televiziuni de stiri imi spun ca sunt nedreapta cu acesti oameni pe care ii stiu si despre care stiu ca sunt si muncitori si buni in meseria pe care o fac.

Exista un om in Realitatea de la care, dupa 7 ani de presa pe care ii aveam in spate inainte de a o intalni, inca am mai avut de invatat jurnalism, jurnalism de agentie. Este unul dintre cei mai echilibrati si mai bine informati, documentati oameni care apar pe sticla, dupa parerea mea, si care refuza - din cate se vede in emisiuni - sa accepte abordarea colegilor sai mai inflacarati, dar fara substanta care modereaza emisiunile.

Fata de acesti oameni sunt nedreapta si de aceea va si vorbesc despre ei. Fac o munca pe care o apreciez si le-o recunosc.

Si totusi, nu ma mai pot uita la aceste televiziuni. Daca nu as lucra in presa, chiar nu as face-o deloc. Dar asa cum citesc toate ziarele romanesti si straine, cred ca este o obligatie de serviciu si sa ma uit la aceste televiziuni de stiri. Sau sa le ascult, mai degraba, la munca.

Ma intreb daca celor care iau deciziile editoriale le pasa ca exista o mare categorie de oameni, as spune inteligenti si cu spirit critic, care nu se mai uita la ei de ani de zile sau care ii dezaproba total pentru modul in care relateaza informatia. Cred ca nu, atata vreme cat exista rating. Ei sunt preocupati sa nu aiba concurenta ceva ce ei nu au. Iar oamenii de pe teren sunt atat de stresati incat cameramanii de la Antena 3 si de la Realitatea se aseaza umar la umar la evenimente, sa aiba cadre aproape identice, iar reporterii merg in tandem la declaratii.

I-am intrebat adesea pe cei de la Realitatea daca mai raman la un eveniment la care era evident ca partea importanta trecuse, ca lucrurile lancezeau, iar raspunsul a fost: "Da, stiu ca e o porcarie, dar atata vreme cat Antena ramane, raman si eu".

Firesc, nu? Cand lucram la agentia de stiri am fost si eu in situatia respectiva, pentru ca unul dintre colegii mei de la celelalte agentii nu vroia sa inteleaga ca nu de la o conferinta banala ii iese exclusivitatea. Uneori, cei mai slabi in meserie dau tonul, pentru ca nu se stie ce fel de sefi au cei mai buni.

UPDATE: Bogdan Aurescu a fost numit secretar de stat in MAE

Bogdan Aurescu a fost numit secretar de stat in MAE, informeaza un comunicat al Guvernului, la propunerea inaintata premierului de catre ministrul Cristian Diaconescu ieri, 3 februarie.

Se stia de ceva vreme ca agentul Romaniei in procesul de la Haga este propus pentru acesta functie, sau ca va fi propus, si constat ca ministrul de externe a trimis ieri aceasta propunere premierului.

De ce ieri, dupa pronuntarea decizie CIJ? Pentru dramatism? Pentru a arata ca o recompensa imediata sau a astepta sa vada care e verdictul Curtii?

Potrivit ziarului Gandul, Boc ar fi tergiversat lucrurile. Adrian nastase l-ar fi acuzat pe premier ca a intarzie de doua saptamani sa se pronunte asupra acestei propuneri venite din partea social-democratilor, iar oficiali din MAE au declarat pentru Gandul ca Boc nu daduse niciun semn pana ieri - ziua pronuntarii hotararii CIJ - daca il accepta sau nu pe Aurescu.

UPDATE: Am o admiratie sincera fata Bogdan Aurescu, izvorata din din faptul ca am colaborat extrem de bine de fiecare data cand am scris despre procesul de la Haga. Cand m-am intors in septembrie de la Haga le-am povestit prietenilor despre echipa care a pledat si, la un moment dat, vazandu-le privirile oarecum uimite de entuziasmul meu, m-am gandit ca ma-m apropiat prea mult de acesti oameni si risc sa nu mai sunt obiectiva in ceea ce-i priveste.

Dar mi-a fost imposibil sa nu ii admir cand i-am vazut cum muncesc. Bogdan Aurescu mi-a permis in septembrie sa stau intr-o seara alaturi de ei sa ii vad cum se pregatesc pentru pledoariile de a doua zi, in ciuda faptului ca restul echipei nu se prea simtea in largul ei. De aceea nici nu am prelungit momentul, dar mi-a iesit un reportaj pentru care multi oameni, colegi de presa si cititori si cunoscuti, au avut doar aprecieri pozitive, tocmai pentru ca i-am ajutat sa vada lucruri pe care altfel nu le-ar fi vazut.

Eu cred ca Aurescu este unul dintre cei mai buni diplomati romani, un super-profesionist si un super-om, de o modestie sincera. L-am provocat in repetate randuri sa-mi spuna cum se simte in ipostaza de sef al echipei romanesti, dar niciodata nu a vorbit la singular. A spus mereu: e o munca de echipa. Mi-a aratat clar ca Bogdan nu exista fara echipa, ca nu paote vorbi despre el fara sa vorbeasca despre echipa.

De fiecare data cand a aparut public, dar si in discutiile particulare, a fost extrem de bine informat, concis, a vorbit la obiect si cu diplomatie. Nici macar off the record nu mi-a zis ce pronostic asteapta cu o zi inainte de decizia CIJ. A refuzat sa faca orice anticipare, exact cum trebuie sa fie un profesionist care stie ca si-a facut datoria cat de bine a putut, ca nu a lasat nimic la voia intamplarii, ca a acoperit toate argumentele ce se putea acoperi si ca mai mult decat a facut nu se putea face. Iar decizia CIJ a demonstrat-o.

Ei bine, nu mi-e tema ca mi-am pierdut obiectivitatea avand aceasta parere despre Bogdan. Dar tocmai am citit editorialul lui CTP din Gandul. Si are aceleasi cuvinte bune la adresa lui Aurescu, el, tipul mereu vigilent si sceptic. Si m-am linistit. :)