Victor Ponta, editorialist in The Times - articol integral

Our people have an improving economy at home. They don't need to come to Britain

The very day after Queen Elizabeth's Diamond Jubilee celebrations, Prince Charles slipped away to Romania for a bit of peace and quiet and for a traditional organic meal in a secluded village where he owns a house. Romania can't be that bad, can it?

I was fortunate enough to hear his view on our country, his admiration and his belief in our future development. And this is one of the reasons why, I must confess, I was rather perplexed by the recent uproar in the British media regarding the imminent Romanian "invasion" of the UK. Because there will be no such thing - and because Romania really is not something to fear.

After our 2007 EU accession, about three million Romanians gradually left the country to work abroad. This wave has already ended. In spite of the impact of the economic crisis, the number of people looking for work abroad has steadily decreased. Countries that, like Romania, speak a Latin-origin language were by far the most inspiring destination - consequently, the most thriving Romanian immigrant communities are found in Spain, in Italy and even in France. If the immigration process continues, which is highly unlikely, it will definitely not focus on the UK.

As Prime Minister, one of my greatest ambitions is for Romania to cease to be an emigration country. I have already set in motion a series of policies aimed at stimulating growth and strengthening the economy. While Romania has been severely affected by the economic crisis, the last year has started to show the first signs of improvement.

Unemployment is currently below the EU average and public sector wages have risen, returning to their 2010 pre-austerity level. Romania has proved to be "the European champion" of fiscal adjustment: in almost nine months the public deficit has decreased from 5.5 per cent of GDP to 2.8 per cent.

Social measures are being put in place - and will be supplemented in the near future - to build stronger support systems for the most vulnerable members of our society. Care for the weak, impetus for the economy, attracting investors, exploiting our best opportunities - this is my plan. And a huge part of it is stopping people leaving Romania and seeking work in other countries.

We are planning essential infrastructure projects, both transport (highways and roads) and environmental (municipal water systems, waste management), which will boost Romania's living standards in the short and medium term, putting EU funds to work. We are looking at rapidly boosting certain fields, playing to our strengths: organic agriculture, where we plan to become a major EU player; energy, where we will push for the development of renewables to an even higher degree than now; waste management and recycling, where we are turning a huge shortcoming into an advantage by creating jobs in an expanding sector; research, where we are building the strongest laser in the world - the ELI. Romania has huge resources for success: some of them come from our current weaknesses.

Our people are, by far, our most valuable, cherished and significant resource. And we will do our utmost to keep them in the country. For all the work that is to be done in this country we need every brain and every pair of hands available. This is why Britain can rest assured: Romania needs its workers. They will not rush to Britain, come January 1, 2014. They will be busy developing their own country.

Meanwhile, we would be very happy to welcome British people here, be it for a holiday in the sleepy villages that Prince Charles loves so much, for a strong pint in the Old Town in Bucharest, for a tour of our atmospheric towns such as Sibiu, Sighisoara or Brasov, for a trip to the Danube delta or for a seaside adventure.

Veste proasta pentru mame si la nivelul UE: statele membre vor respinge varianta PE privind concediu de maternitate - 20 de saptamani platite integral

Am tot auzit invocata fals in ultimele zile, cand s-a discutat concediul parental, ideea ca Parlamentul European a votat rezolutia privind prelungirea concediului de maternitate la 20 de saptamani, platite integral.

In primul rand, e vorba despre concediul de maternitate, nu de concediul paternal - adica de crestere a copilului, deci nu am inteles de ce se aduce in discutie acest context. Iata ce vroia PE:

• extinderea concediului de maternitate de la 14 la 20 de saptamani (propunerea Comisiei Europene este de 18 saptamani, la fel ca si cea a EMPL)

• concediul de maternitate platit integral, indemnizatia fiind de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar (Comisia Europeana a introdus in propunerea sa principiul platii integrale a salariului, dar nu l-a facut obligatoriu, specificand insa ca nivelul indemnizatiei nu poate fi mai mic decat cel al concediului medical)

• taticii vor avea drept la un concediu de paternitate de cel putin doua saptamani, chiar daca mama este in concediul de maternitate - grupurile politice din PE nu sunt de acord cu aceasta prevedere, in special o parte a grupului liberalilor, asa ca ea ramane sa mai fie negociata; oricum Comisia se ocupa de o directiva privind concediul parental

• femeile insarcinate nu pot fi concediate in timpul sarcinii si 12 luni dupa terminarea concediului de maternitate

• femeile insarcinate nu pot fi obligate sa munceasca peste program in perioada de 3 luni inainte de nastere si 12 luni dupa nastere

• prevederile concediului de maternitate se aplica tuturor categoriilor de angajati, inclusiv persoanelor fizice autorizate

• luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie

• angajatorii trebuie sa ia in considerare cererile lucratorilor in ceea ce priveste transferul de la munca "full time" la "part time" in primele 12 luni de dupa nastere

• legislatia se aplica si in cazul parintilor care adopta un copil mai mic de 12 luni

In final, in urma dezbaterilor parlamentare, s-au obtinut urmatoarele:

• concediu de 20 de saptamani platite integral
  
• femeiele insarcinate nu pot fi concediate de la inceputul sarcinii si pana la 6 luni (nu 12 cum s-a vrut initial) de la terminarea concediului de maternitate
• mamele trebuie sa aiba dreptul de a se intoarce la pozitia lor, sau la un "post echivalent" - o pozitie cu aceeași remuneratie, aceeasi categorie profesionala si aceeasi fisa a postului ca acelea avute inaintea inceperii concediului de maternitate
• prevederile concediului de maternitate se aplica tuturor categoriilor de angajati, inclusiv persoanelor fizice autorizate
• luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie
• femeiele gravide sau mai apoi mamele nu pot fi obligate sa desfasoare munca de noapte si ore suplimentare in decursul celor 10 saptamani premergatoare datei la care urmeaza sa nasca pe durata restului perioadei de sarcina, in cazul în care acest lucru este necesar pentru sanatatea mamei sau a fatului si in timpul intregii perioade de alaptare
  
• in cazul nasterii premature a unui copil, a unui copil spitalizat la nastere, a unui copil cu dizabilitati sau a unei nasteri multiple, statele membre trebuie sa garanteze un concediu suplimentar, platit integral
• in cazul nasterilor multiple, perioada concediului de maternitate va creste cu 1 luna pentru fiecare copil
• perioada concediului de maternitate poate fi extinsa cu cel putin opt saptamâni în cazul nasterii unui copil cu dizabilitati. Concediul maternal aditional trebuie sa fie asigurat inclusiv mamelor cu dizabilitati.

Ei bine, asa cum era de asteptat, Consiliul - statele membre - nu aveau cum sa accepte aceasta varianta si batalia se anunta incinsa inca de la inceput. De ce? Este vorba despre lobby-ul facut de mediul de business, in primul rand. Am mai scris aici despre asta. Va recomand sa citit articolele din presa straina la care am pus linkuri.

Astazi am vazut in revista The Parliament ca deja statele membre au spus ca vor respinge propunerea PE referitoare la aceasta forma a concediului de maternitate, au dat deja semnalele in presa internationala.

Saptamana viitoare, luni, ministrii muncii din statele membre vor trebui sa voteaze aceasta propunere si iata ca se pare ca o vor respinge.

Asadar, gandirea tuturor statelor membre pare convergenta in aceasta privinta. Sa vedem cum va fi. Sunt curioasa si voi urmari evenimentul. Numai ca iata ca unul dintre argumentele - chiar daca fals - dezbaterii din ultimele zile din Romania sta sa cada.

Lumea RTV - transformarea din prostituata in Alba ca Zapada

Am citit cu interes strategia editoriala a Realitatii si colegul meu a facut un rezumat foarte bun al acesteia aici. Citesc si ma amuz. In alt context, toate dezideratele din strategia Realitatii ar fi nobile. Realitatea vrea sa creeze Lumea RTV. Ce este ea si cum va fi creata?

• Lumea Realitatea TV este o lume a informatiilor valorice din cele mai diverse domenii, o enciclopedie (...) de fapte, personaje si performante.
• Lumea RTV este de asemenea o lume a informatiilor despre oameni obisnuiti si experientele lor neobisnuite (...) este Romania moderna, guvernata nu de clasa politica, ci de respectul pentru valorile culturii si civilizatiei nationale si universale al celor care participa la constructia ei (...).
• "Lumea RTV este o lume a mesajelor pozitive, lumea schimbului de informatii si a cunoasterii".
• Politica editoriala a statiei inseamna o viziune echilibrata, argumentata si coerenta asupra realitatii romanesti, al carei produs este o Romanie contemporana (...)
• Rezultatul imediat al transpunerii "lumii RTV" in matricea ei de continut si in formate fac din Realitatea TV un PRODUS SOCIAL, nu doar un canal de stiri si talk show. Pentru atingerea acestui obiectiv, principala afacere pentru Realitatea TV vor fi cultura si civilizatia.

Cum vor arata stirile RTV?

Identitatea Realitatea TV va fi data tot de stiri (....). Transformarea conceptului de stiri, prin:

1. transformarea stirilor dintr-o sursa de informatie, intr-una de cunoastere;
2. schimbarea ponderii domeniilor din care imi aleg stirile, de la "life" catre "lifestyle", adica mai putina politica, dar mai relevanta si mai mult people story despre stiinta, mediu, sanatate, travel si media/entertainment;
3. personalizarea informatiei;
   
4. transmiterea de mesaje pozitive, adica stirea de la Realitatea TV este singura care te face sa fii optimist, chiar daca iti arata cat de greu/dificil "este";
5. la Realitatea TV stirile nu se termina niciodata, pentru ca orice sfarsit inseamna un nou inceput (...)"

In timp ce citeam, mi-au aparut cateva intrebari in minte:

• Ce vor face toti moderatorii care au adoptat tonul insteric, acuzator la adresa invitatilor?
• Unde vor lucra din ianuarie 2011 Andreea Cretulescu, Oana Stancu, Cosmin Prelipceanu? Sau se vor transforma ei subit in niste moderatori decenti, care sa modereze, nu sa exprime propriile opinii sau politica postului si sa se alieze cu o parte dintre invitati in a-i ataca pe ceilalti? Andrei Plesu a avut recent un comentariu despre moderatori.
• Sa inteleg ca Realitatea nu-i va mai promova pe "formatorii" manjiti moral gen Chirieac? Sau "lideri de opinie" care vorbesc despre moralitate in conditiile in care si-au plagiat colegi de breasla?
  
• Sa inteleg ca nu o voi mai vedea la televizor pe Monica Tatoiu, care vorbeste in ultima vreme de la tratamentul pentru cancer la protestele sindicale, economie, politica si orice alt subiect?
• Viziune echilibrata si argumentata asupra realitatii romanesti? Deci nu vor mai exista isterii si tonuri apocaliptice cum am avut zilele astea referitor la ziua de miercuri, cand va fi "marele" miting si votarea motiunii? Nu vor mai propaga tonuri panicarde si imagini ale unei Romanii apocaliptice?
• Cum se vor mai lupta in audienta cu Antena 3 in conditiile in care vor renunta la politica si vor prezenta o Romanie "moderna, guvernata nu de clasa politica, ci de respectul pentru valorile culturii si civilizatiei nationale si universale al celor care participa la constructia ei"?
• Cum nu se va mai axa realitatea pe politica, in conditiile in care noul investitor a spus, intr-un interviu pentru Reporter Virtual, ca "Realitatea va critica Puterea. Oricare e această Putere: PDL, PSD sau PNL. Acest lucru aduce rating. Vom informa corect publicul asupra lucrurilor bune făcute de Putere. Nu vom lăuda niciodată pe nimeni. Laudele nu fac rating". Nu vom lauda niciodata pe nimeni? Deci acele povesti despre oameni cu performante unde se vor inscrie? Nu vor exista, nu? Din moment ce Sebastian Ghita spune ca laudele nu fac rating, iar ratingul inseamna bani.
• Oamenii aceia decenti care nu sunt atat de prezenti pe sticla acum vor fi adusi in fata? Oare subiecte serioase de politica externa isi vor gasi loc in jurnale?
  

Cum va fi posibil ca dintr-o prostituata jegoasa sa se transforme in imaculata Alba ca Zapada?

In plus, cum vor reusi sa faca profitul cerut de noul investitor doar cu o orientare demna de un post de televiziune cu o misiune, dar care - cel putin acum, in Romania - nu aduce profit. Ei zic ca publicul interesat de politica e de 3%, restul e publicul vanat prin noua strategie. Cine se va reintoarce la Realitatea, cine poate fi pacalit cu niste deziderate de acest gen?

Sau va fi oare curiozitatea de a vedea niste moderatori isterici vor schimba placa si vor canta dupa cerintele noii strategii care ii va impinge pe cei care au renuntat la acest post sa se uite din nou? Vor privi totul din punct de vedere stiintific, sa vada daca reuseste experimentul?

Multe, foarte multe intrebari referitoare la o strategie care arata atat de bine, dar care e atat de neconvingatoare. Ar trebui sa plece toti cei care sunt acum in fata, pentru ca realitatea sa castige din nou credibilitate, sa renasca prin oameni noi.

Domnu' Voicu, James Cameron nu e premierul britanic

Ce va povestesc e via un prieten care a semnalat pe Facebook. Link la articolul acesta din RL.

Ce zice liberalul Mihai Voicu pe blogul sau? Ca Boc are mentalitate de vechil fata de TVR, pe care a demonstrat-o in interviul de aseara.

Credeți că James Cameron i-ar putea spune unui reporter de la BBC : ”Dezinformezi lumea de parcă ai fi de la Sky News?”

Aaaa, domnu' Voicu, care Cameron? Ca ala de il evocati dumneavoastra e regizor. Al Titanicului, film celebru. Ala de conduce guvernul de la Londra e David. David Cameron.

Si stiti care e faza tare? NewsIn a preluat postarea de pe blog, ii face backgound, dar nu sesizeaza greseala. RL preia Newsin, la fel, fara sa sesizeze ca James e invocat in locul lui David.

Acum ma astept sa vina domnu' Voicu si sa spuna ca el chair se referea la regizor. :))))))

Moartea mamei presedintelui - un test pentru presa

Eram foarte curioasa cum vor trata televiziunile moartea mamei presedintelui. Ma intrebam ce vor face reporterii noaptea la Otopeni, cand presedintele urma sa vina in tara. Se vor arunca pe el cu intrebari, vor pastra distanta din decenta?

Televiziunile, ambele au facut ieri un show gretos din acest nefericit eveniment.

La serviciu vedeam Realitatea, iar la un moment dat, rasete au izbucnit in redactie cand Cosmin Prelipceanu ruga un invitat sa comenteze moartea presedintelui Basescu. S-a corectat repede, dar noi ne-am spus ironic: Wishful thinking? Altfel, opinii ale vecinilor despre doamna Basescu, din toate reiesind ca era o batranica normala, simpatica, la locul ei, asa cum sunt de obicei oamenii la varsta pe care o avea. Doar nu era sa-si piarda capul la 70 si ceva de ani ca i-a devenit fiul presedinte. Din moment ce a preferat sa ramana in apartamentul familiei, intr-un cartier "normal" din Constanta, era evident ca femeia era ea insasi un om normal. Nu prea intelegeam ce vroiau sa afle reporterii. Vorba uneia dintre prietenele de pe Facebook, mai aveam sa aflam ca isi platea intretinerea la timp.

Apoi am vazut Antena 3 si mi s-au parut si mai gretosi. Mergeau pe aceeasi linie, cu vox-uri de la curiosii adunati in fata blocului, de la vecini, cu Alessandra Stoicescu in studio, care il bagase in direct de la radio pe Mircea Badea sa il intrebe daca vorbeste despre nefericitul eveniment. Nu, a fost raspunsul lui Badea, nu e potrivit pentru un radio precum Radio ZU. O alta invitata vorbea despre testul pe care il avea de dat presa in relatarea despre acest eveniment, dar ea insasi contribuia la toata nebunia care se crease. Primarul Oprescu a spus, cu vocea gatuita de lacrimi, ca probabil si pe el il asteapta acelasi nefericit eveniment in ceea ce-l priveste pe tatal sau, aflat in spital in Germania. Mai mult, l-au bagat si pe primarul Mazare sa il intrebe daca s-au solicitat masuri speciale in Constanta cu aceasta ocazie. A fost de-a dreptul gretoasa in emisiunea ei. (Eram in asteptare la medic si pe holul clinicii era o plasma pe care rula Antena 3, caci altfel nu as fi urmarit emisiunea respectiva. Incercarea de a despica subiectul in o mie de fire, dar vorbind, in acelasi timp, de un test al presei pe care ea insasi il cadea in acel moment.)

Sa recunoastem, televiziunile s-au hranit ieri cu subiectul intr-un mod indecent. Astazi insa, am remarcat ca Realitatea, cel putin din ce-am vazut eu pana acum, si e ora 11.25, a dat despre mitingul celor din educatie, despre proteste, nimic despre moartea mamei presedintelui. Sincer, consider ca au un comportament decent.

Antena 3 a continuat sa se hraneasca din moartea mamei presedintelui si-a deschis jurnalul de ora 10.00 cu acest subiect, l-au aratat cand a venit aseara de la Bruxelles - iar unul dintre reporteri nu s-a abtinut si a intrebat, e adevarat, timid, daca merge direct spre Constanta -, imagini cu membrii familiei ajungand la apartamentul doamnei Basescu, faptul ca sotia presedintelui si cumnata acesteia au adus prajituri reporterilor care stateau in fata blocului.

Sincer, sper ca aici se va opri totul. Daca atacurile politice s-au oprit acum, in semn de respect pentru presedinte, cred ca si presa poate sa ia o pauza. Pana acum, in ciuda intensei mediatizari de luni, cu succesiunile de imagini cu doamna Basescu si muzica de-aia obsesiva, totusi se putea si mai rau. E, poate cinic ce zic, dar ma asteptam sa fie si mai rau.

Sincer, Realitatea mi se pare ca a adoptat, pana in acest moment, cea mai buna si decenta decizie.

E un test pentru presa, asa cum au spus multi. E, poate, un moment in care presa sa arate ca nu e chiar asa nenorocita cum a ajuns lumea sa o considere. Si eu cred ca, intr-adevar, mai exista decenta si bun simt. Mult.

Huliganismul fanilor lui Napoli - o poveste putin mediatizata

Citesc pe blogul lui Tolo despre comportamentul total necivilizat al fanilor lui Napoli, la plecarea de pe aeroportul Otopeni.

Joi noaptea, fanii lui Napoli s-au retras din România, după meciul cu Steaua, otrăvind sticlele de Martini şi pîrjolind toaletele. “Ne-au luat prins surprindere şi au afişat o furie necontrolată”, povesteau angajaţii. Ultraşii italieni au fost violenţi şi s-au îmbrîncit cu personalul de pe “Henri Coandă”.

Si, spune Tolo, e o poveste care nu va fi preluata pe agentiile de stiri internationale, care va ramane aici, intre noi, si are dreptate. Si remarca ceva: Dacă suporterii Stelei ar fi produs evenimente asemănătoare pe orice aeroport din Peninsulă, informaţia s-ar fi prelins, groasă şi stereotipă, în valul de confirmări al faptului că românii fac numai porcării.

Foarte adevarat. Tocmai de aceea, am vrut sa scriu despre ea si eu, aici, sa o preiau, sa se mai adauge cativa oameni la cei un milion estimati de Tolo ca vor afla stirea.

Cum vede Ghise profesia de jurnalist? Examene psihologice anuale, atestare o data la 3 ani si activitatea desfasurata in cabinete jurnalistice

Rumoare si amuzament in redactie la citirea unei stiri aparute pe Mediafax.

PNL-istul Ioan Ghise propune o noua modalitate de exercitare a profesiei de jurnalist si sanctiuni aferente.

Iata ce zice Ghise despre delictul de presa:

• prin delict de presă se înţelege delictul civil săvârşit prin inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi a cauzat o daună materială sau morală unei persoane
• răspunderea pentru producerea delictului de presă revine reprezentanţilor autorităţilor publice, prin transmiterea de informaţii eronate, proprietarului de multiplicarea de publicaţii, proprietarului postului de radio sau televiziune, editorului şi autorului care nu are calitatea atestată de jurnalist
• delict= orice fapt voluntar (ilicit) şi dăunător al persoanei, îndeplinit prin acţiune sau omisiune, săvârşit cu intenţia de a păgubi altă persoană
• cvasi-delict = tot un fapt ilicit şi dăunător, însă comis fără intenţie răutăcioasă
• poate fi tras la răspundere din cauza unui delict de presă cel ale cărui fapte îndeplinesc simultam condiţiile: constituie o culpă sau greşeală prin omisiune sau acţiune, constituie cauza prejudiciului a cărui reparare se cere, au cauzat o daună morală sau materială, sunt ilicite, pot fi imputate autorului.

Cine verifica si pedepseste pentru delicte si care ar fi pedepsele:

• Ghişe propune înfiinţarea unui organism, denumit Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă

• Ombusman-ul ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării.

• Ombusman-ul monitorizează sesizările privind săvârşirea delictelor de presă şi le evaluează în grile care să pună în corelare valoarea despăgubirilor solicitate cu veniturile realizate de producătorul delictului de presă şi cu valoarea pagubei suferite.

• Ombusman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.

Cel putin interesante sunt conditiile in care sa se desfasoare profesia de jurnalist:

• profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist"
• produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.
• pentru a putea fi jurnalist ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani.
• Nu pot fi jurnalişti cei care au fost condamnaţi definitiv pentru furt, viol, tâlhărie, crimă, escrocare, trădare de ţară "şi alte fapte incompatibile cu morala socială
• profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.
• impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16%, cu posibilitatea unei reduceri a impozitului pe venit, în condiţiile angajării a cel puţin cinci absolvenţi de învăţământ superior.
• jurnaliştii pot fi sancţionaţi disciplinar, în raport cu gravitatea faptelor, de la mustrare, avertisment, amendă de la două la zece salarii medii pe economie, interdicţia de a exercita profesia de la o lună la un an până la excluderea din profesie.

Sanctiuni pentru editori si patroni:

• introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară
• Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.
• Fapta autorului de a publica materiale care sunt de natură să aducă atingere unui drept legitim al unei persoane se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii, iar fapta reprezentantului autorităţii publice care pune la dispoziţia jurnaliştilor date eronate se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii pe economie

Mai e nevoie de comentarii? E nevoie de o astfel de lege?

Lecturi de inceput de saptamana

Unele sunt articole mai vechi, dar dupa 3 zile departe de laptop si de internet, le-am parcurs astazi:

Tom Gallagher despre afacerea Vantu

Plesu despre moderatorii si invitatii din talk show-uri

Despre decorarea cu Legiunea de Onoare a ministrului Baconschi (era un subiect despre care vroiam sa comentez, dar n-o mai fac si va recomand articolul)

Si, potrivit vorbei, save the best for last, articolul colegului meu Vlad Mixich despre Institutul Cantacuzino.

Reuters publica 3,5 milioane de stiri pe an. Cate vor conta in 10 sau 100 de ani?

E o intrebare pe care si-o pune Kirk Citron (un tip care a lucrat in publicitate si acum e consultant media) in speech-ul sau de 15 minute. Suntem invadati zilnic de tot felul de stiri, iar cele mai multe nu trec proba timpului de la o zi la alta, de la o saptamana la alta.

In conditiile in care numai Reuters publica 3,5 milioane de stiri pe an (!!!), cate vor conta peste 50 de ani?



Am stat si m-am gandit ce stire ar putea conta peste 50 de ani, pentru ca stirile de azi sunt old news maine, asta e cert. Oricum, sunt interesant si funny de vazut argumentele din scurta prelegere a lui Citron.

Si totusi, exemplul dat de el, cu gasirea apei pe luna, mi se pare o stire care ar putea conta ceva ani. Un alt exemplu? Habar n-am... poate aveti voi.

Daca stiam ca sunt asa ieftine... Newsweek si Washington Post vandute pe 1 dolar

Wall-Street semnaleaza astazi vanzarea Washington Times pentru UN DOLAR, amintind ca la inceputul lui august si Newsweek a avut aceeasi soarta.

Am mers la sursa citat de portalul romanesc si am vazut mai pe larg stirea. Aici, despre Newsweek, si aici, despre Washington Times.

Uof... daca stiam... Newsweek e una dintre revistele pe care le citesc saptamanal. Mai bine o cumparam, dau vreo 4 dolari pe ea pe saptamana, nu unul... for good. :D

Cum ii ajuta ziaristii pe Boc si Vladescu sa iasa bine in scandalul contributiilor

de Diana Zaharia

Ce ar putea intelege cineva care nu are nicio legatura cu DDA, PFA si alte initiale din asa zisele dezbateri de la TV ? Ca ziaristii fac ca toti dracii pentru ca sunt pusi la plata, ca au evazionat statul pana acum cu nerusinare, ca Boc si Vladescu au curajul sa-si asume isteria presei facand un lucru principial corect...Sau asa si-ar dori domnii de la guvern sa inteleaga cei care privesc siderati harmalaia televizata, cozile, tipetele .. Si din pacate ziaristii insisi ii ajuta cu varf si indesat pe Boc& co sa transmita acest mesaj fals. De ce? Sa o luam pe rand:

1. Ordonanta 58 si normele ei sunt o varza. Daca cineva ar avea rabdarea sau interesul sa le citeasca ar ramane perplex. Fiind pentru neavizati - persoane fizice, oameni care nu au dorit si nici nu doresc sa intre cu de-a sila in tainele contabilitatii -, trebuia sa fie clara, concisa. Numai ca are grave probleme atat de fond, cat si de forma. Nici macar contabilii nu o pot descalci. E atat de absurda si de ilogica incat e imposibil de pus in practica constiincios si serios. Fiecare a facut cum a crezut. Vom vedea consecintele. Din start, orice tentativa de lamurire din partea ziaristilor, s-a lovit de reactia autoritatilor, care se poate rezuma asa: sunteti prosti, n-ati inteles nimic. Nu e asa! Dar cum? Altfel!

2. Aproape toti au scris si au vorbit in presa de DDA. Au intrebat actori, scriitori, pictori si toate breslele artistice. A reiesit ca cei loviti de legislatia asta sunt numai cei platiti pe DDA. Si chiar mai rau..ca din cauza ziaristilor (care au facut evaziune) acum sufera si artistii, ajunsi victime colaterale. Fals, ziaristii sunt vreo 15.000 in Romania (daca or mai fi atatia dupa criza). OUG si normele ii vizeaza pe toti cei care au venituri din activitati independente, adica alte 550.000 de persoane, cam asa arata statisticile ANAF.

3. De cate ori au dat nas in nas cu Boc&co, ziaristii au intrebat exclusiv: cum rezolvati problema DDA? Evident, la intrebarea asta servita pe tava, raspunsurile au fost lovituri consecutive sub centura. Mai intai, Vladescu a amenintat-o fatis pe o ziarista ca "trebuie vazut" daca nu e evazionista. Apoi Boc si Seitan care se faceau ca nu vad cozile de la ghisee (asta e alta nebunie jurnalistica, de parca numai cozile conteaza nu si de ce stai pe acolo). Ba chiar au spus stupefiant ca nu exista, ca le-au inventat ziaristii. Iar acestia ce au facut?? Au dat intr-una imagini, pana la exasperarea publicului, cu minunatele cozi si insistau ca acolo sunt oameni care platesc pentru DDA. Mirific!

Cu toate astea, ziaristii au insistat si l-au intrebat iar si iar pe Boc de DDA (dandu-i apa la moara si ignorand restul de jumatate de milion de oameni loviti de aberatia legislativa). Si atunci, le-a zis-o direct: ca pentru ei a dat legea asta, ca evazionau, ca luau salariul minim pe cartea de munca si nu plateau nimic pe DDA...Culmea!! Nu s-a gasit nimeni printre ziaristii de acolo sa-i zica: Domnule Boc, am platit si pana acum pe DDA impozit de 16% si contributie de sanatate de 5,5%. A ramas cum a zis Boc: nimic. Cine nu cunoaste, l-a crezut din moment ce n-a fost contrazis.

Apoi care evaziune?! Toti cei cu DDA au fost platiti conform Codului Fiscal in vigoare. Veniturile au fost declarate. Evaziunea inseamna ascunderea veniturilor, or ele erau declarate. Intr-adevar nu se plateau contributia de pensie si cea de somaj, dar tocmai pentru ca nu se pot calcula stagiile de cotizare, vechimea in munca si celelalte, ca in cazul unui venit constant si fix (iar in OUG de acum despre plata indemnizatiei de somaj nu se pomeneste nimic..cica va fi modificata legea peste 3 luni, pe scurt platesc la somaj fara sa aiba vreun beneficiu).

Au fost soferi platiti pe DDA, arunca Boc anatema. Cu alte cuvinte au fost niste abuzuri. De ce nu i-a identificat Fiscul pe aceia ca sa-i pedepeseasca? De ce nu au facut legislatia foarte clara astfel incat abuzurile sa fie cat mai putine? In plus, orice lege e incalcata in Romania, mai ales cea fiscala. Adica astia sunt cam toti evazionistii gasiti de Boc&co? Niste soferi platiti cu DDA? In rest, se intelege ca toata legislatia fiscala era fara fisura. Aici era una si acum, slava Cerului, a fost acoperita.

Concluzie: Boc&co au clocit urmatorul scenariu: zicem doar de DDA pentru ca asta ii doare, ducem toata discutia in directia asta si ne pica la fix (ailalti 500 de mii n-au unde sa se planga, asa ca vor indura si se vor supune la toate aberatiile pe care le nascocim). Surpriza foarte placuta pentru Boc&co a fost ca ziaristii i-au ajutat cat au putut ca sa dea mesajul care le convine.

Calitatea unor reporteri...

Nu o sa ma impac niciodata cu ideea ca de profesia asta de jurnalist multi isi bat joc sau o fac doar asa, sa ia un salariu - daca insa ma gandesc, la unii, din anumite trusturi, nici macar nu si-l iau, din pacate - sau au aterizat din intamplare aici si o fac "in doru' lelii", pana prin job-ul visat.

Eu mi-am dorit sa ma fac jurnalist de la 13 ani si de-atunci nu mi-am schimbat optiunea. Imi place sa fiu jurnalist, incerc sa imi fac treaba bine, incerc sa ma documentez, sa imi pregatesc foarte bine interviurile, sa documentez temeinic subiectele pe care sunt invitata sa le comentez in emisiuni tv. Sunt ca un elev constiincios. Ok, tocilar, daca vreti, dar o fac din pasiune.

Si ma deranjeaza "formatorii" care apar la televizor si isi dau cu parerea despre evenimente la care nu au participat, vorbesc pe domenii pe care nu le cunosc - dar ei sunt marii lideri de opinie ai natiunii si au dreptul sa isi dea cu parerea de la sport si economie, la politica externa si tehnica -, oameni vanduti care vorbesc asa cum le cere un patron sau un protector, ma rog, unul care le umple conturile.

Astazi insa m-a deranjat superficialitatea reporterilor. Sau a purtatorilor de microfon, cum sunt multi dintre ei. Nu e prima data. Am tot primit argumente in favoarea lor: un reporter de televiziunie primeste un telefon si e trimis de la o actiune la alta pe teren. Dar, ca jurnalisti, ei nu citesc presa? Nu urmaresc macar subiectele in actualitate?

Eu fac revista presei zilnic, a celei romanesti si straine, si nu citesc doar afaceri europene si politica externa, ci si economie, politica interna, articole de social. Asta inseamna sa fii jurnalist, sa fii informat cu toate temele, macar superficial, sa te informezi, chiar daca nu aprofundezi subiectul respectiv.

Dar oamenii astia par sa nu gandeasca singuri - o parte dintre ei, pentru ca eu cunosc si reporteri foarte buni, deci nu generalizez -, sunt trimisi cu intrebari din redactie, iar cand trebuie sa gandeasca cu creierul lor se blocheaza sau pun intrebari extrem de stupide.

Astazi, conferinta de presa la Ministerul Muncii, unde secretarul de stat care se ocupa acum de dialogul cu Franta pe repatrierea romilor vorbea despre rezultatele vizitei la Paris. Unele intrebari m-au oripilat, pentru ca ele presupun cunostinte minime si bun simt si o predocumentare minimala. Adica ce poate face un jurnalist, care citeste presa, si articole care nu sunt pe domeniul lui, dar care se vrea un profesionist. Ceea ce nu a fost cazul, fireste.

Secretarul de stat spune ca au fost absorbite prin POS DRU, programul operational de resurse umane, 85 de milioane de euro pentru proiecte destinate romilor.
Intrebare: Si pentru ce fel de proiecte, constructie de locuinte sociale, educatie, pe ce domenii?
Secretarul de stat are o privire stupefiata in primul moment, apoi spune: pe resurse umane, am spus, prin POS DRU.
Pai daca reporterul stia ca programul operational de resurse umane finanteaza, cum ii e si numele, proiecte privind resursele umane, atunci nu mai punea intrebarea stupida, nu?

Alta intrebare: Si prin ce programe se mai pot finanta proiecte pentru romi?
Asta trebuia sa stie reporterul respectiv, ca s-a scris cel putin in ultimele zile si s-a zis pe la televiziuni ca prin aproape toate programele operationale, din moment ce e din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul European pentru Dezvoltare Rurala.
Adica daca se documenta putin, nu mai punea aceasta intrebare al carei raspuns il poate gasi peste tot.

Cea mai tare intrebare a fost alta: De ce Romania nu se gandeste ea la un program prin care sa le dea bani sa se intoarca acasa?
What would be the point? Sa mituiesti niste cetateni romani sa se intoarca in tara?

Am scris postare asta din revolta. M-a revoltat ca jurnalist ma numesc si eu, si alti colegi foarte buni de presa, dar si oamenii astia care nu au o minima informare pe subiectul care le este repartizat sa il acopere.

Am observat adesea, cand am mers la conferinte de presa la care nu sunt jurnalistii care se ocupa de politica externa, ca multi dintre ceilalti, de pe alte domenii, sunt habarnisti. Am vazut asta in Parlament, la audierile ambasadorilor sau la audieri in comisiile de politica externa ale ministrului de externe sau pe teme de politica externa.

Intotdeauna cand pot, sa merg eu acolo, la astfel de evenimente. Cred ca e de datoria mea sa urmaresc eu subiectele acelea, nu colega mea de pe politica interna, acreditata la Parlament.

Dar nu peste tot se intampla asta, iar atunci intrebarile pe care le pun reporterii care nu sunt pe domeniu sunt de-a dreptul habarniste. Ceea ce nu inteleg este de ce nu cer in redactie sa li se faca un rezumat, un backgound al situatiei si, eventual, sa li se dea niste intrebari de la editorii specializati. Macar asa nu ar mai consuma timpul alocat intebarilor pe stupizenii.

Ceea ce condamn eu aici sunt cateva lucruri care tin de bun simt jurnalistic:

• nu stii subiectul, ceri informatii din redactie, ceri explicatii, un backgound, punctele de controversa, la ce trebuie sa fii atent, te pregatesti minimal pentru conferinta de presa sau declaratii
• te informezi, orice jurnalist trebuie sa faca revista presei romanesti si internationale, macar titlurile importante

Apropo de citirea presei internationale. Am participat la selactia unor jurnalisti din presa regionala pentru bursa oferita de Freedom House la Bruxelles, un stagiu la una din institutiile de presa de-acolo. La prima faza a acestei selectii, interviurile.

Si prima mea intebare era ce presa internationala sau cu tematica afaceri europene citesc. Au fost peste 20 de jurnalisti si doar 2 sau 3 citeau presa internationala. Am fost uimita si indignata. Si ii spunea asta unei colege. "De ce te miri", mi-a raspuns ea. "Nici jurnalistii din presa centrala nu citesc presa internationala". Simteam ca sunt din alta lume. Cum poti sa fii jurnalist si sa nu citesti macar marile titluri? Sau, revenind, macar presa nationala.

Sincer, gasesc asta inadmisibil, cu gasesc inadmisibil sa mergi pe teren nedocumentat. si sa fii neinformat.

Am obosit...

Am obosit sa tot aud despre haosul si nebunia privind depunerea declaratiilor conform Ordonantei 58/2010, adica despre noua impozitare a drepturilor de autor (DDA) si PFA-urilor.

Mi-am spus ca vorbesc atat de multi despre asta, ca nu are sens sa mai scriu si eu. Si probabil ar fi trebuit sa ramana asa. :D

Sunt din categoria celor care au trebuit sa se confrunte cu aceasta birocratie, dar am rezolvat-o simplu: am trimis prin posta cele doua declaratii, dupa ce le-am completat. Asa am facut mereu si in fiecare an, in luna mai, cu declaratia de venit. Si a fost ok.

Am citit niste texte foarte bune pe tema asta si vile recomand cu caldura: aici, aici si aici. Ele exprima ceea ce am gandit si eu despre ineficienta statului, despre haosul creat si nesimtirea ministrilor care neaga evidentele - cozi de sute de persoane. Am semnat si o petitie si va indemn, daca va intereseaza sau va pasa, sa o faceti si voi, aici. Vineri, in fata Ministerului Finantelor, intre 11.00 si 11.10 va fi un flashmob.

Ma irita insa ca au fost mult prea putine initiative si putina actiune inainte de toata aceasta nebunie. Am cunostinte care sunt total in ceata asupra modului in care sa completeze formularele, pentru ca sunt in ceata cu contractele pe care le au. Pentru ca cei de la contabilitate si juristii firmei nu au consultat inainte de data limita autoritatile sa afle ce indicatii sa le dea oamenilor.

Ceea ce nu s-a intamplat la HotNews.ro. M-am intors din concediu, am completat formularele - imposibile, marturisesc, si total idioate - cu ajutorul colegilor de la financiar si totul a devenit simplu. Le-am pus in plic si plicul la posta, cu confirmare de primire. Cei care au mers sa le depuna personal, dintre colegii mei, n-au avut probleme, in sensul ca n-ar fi fost bine completate.

Dar cei de la mine de la serviciu au avut raspuns la intrebarile mele, pentru ca s-au informat. Asta insa nu s-a intamplat in multe firme, iar cei care sunt pe cont propriu cred ca si-au stors creierii sa completeze absurditatile alea de declaratii. Auzi, de ce e nevoie sa stiu eu venitul mediu brut pe economie, ca sa-l trec acolo? Ce relevanta are? Ma rog...

Am obosit insa sa tot aud despre asta. Sa vad cozile filmate obsesiv. De ce oamenii nu pun declaratiile prin posta? Am inteles de la colega mea care a facut reportaje la somaj si pensii ca intr-unul dintre locuri s-a anuntat verbal si in altul era un afis ca pot fi depuse si prin posta. Astazi, pe site-ul Casei de pensii ti se dau si adresa si conturile.

Vorbim prea mult. Mai bine sa actionam. Greva fiscala este o forma de actiune. Si hai sa trecem mai departe. Daca dam doar din gura si nu rezolvam nimic, atunci nu am facut decat zgomot. Am vazut ca, in general, cei de la guvernare sunt surzi la vorbe, dar reactioneaza la fapte. Asa ca... la greva fiscala si haideti sa ne vedem de ale noastre!

O palma de la Basescu echivaleaza cu 9 zile de spitalizare de la Sarkozy?

Ieri a fost prima mea zi de munca dupa un concediu de 2 saptamani, in care m-am detasat total de ceea ce s-a intamplat in tara si in actualitate. Mai putin de tragedia de la Giulesti, despre care mi-a relatat mama, impresionata fiind de ceea ce s-a intamplat acolo.

Luni insa, televiziunile de stiri au avut "carne", adica un subiect foarte ofertant: Basescu a palmuit un tip. Inteleg ca el a facut turul televiziunilor, eu l-am vazut un pic pe Realitatea, in emisiunea lui Ursu, dar recunosc ca n-am rezistat mai mult de... 3 minute, probabil.

Vorbind insa cu o prietena, jurnalist francez, am ajuns si la sila de ceea ce se intampla in presa, situatia presei de la ei si de la noi. Si am mentionat in treacat povestea cu presedintele bataus, asa cum ni-l prezinta televiziunile. Dupa pumnul dat copilului in campania din 2004, o palma data altui barbat in acest week end la mare.

Sincer, mi-e sila de un asfel de subiect, pentru ca nu mi se pare credibil. Adica dupa toata povestea cu lovirea copilului, Basescu e atat de idiot sa repete greseala? La putina vreme dupa povestea cu specialistul care a analizat filmuletul si care a spus ca CD-ul ar putea fi de nefolosit, pentru ca seful lui a scris pe el cu markerul. Poveste de dinainte de concediul meu, deci inca proaspata in minte telespectatorilor. Si Basescu isi iese din nou din pepeni si loveste? Nu stiu, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Vreau doar sa va arat cum a fost tratata o intamplare similara in Franta.

Prietena mea mi-a reamintit de acest caz asemanator care s-a petrecut pe la inceputul verii in Franta, cu presedintele Sarkozy. Am sapat si, cu ajutorul ei, am gasit articolul in Le Monde.

Iata povestea: Presedintele Sarkozy se afla intr-o vizita intr-unul din cartierele rau famate ale Parisului, Seine-Saint-Denis, insotit de ministrul de interne si de sefi ai politiei locale. La un moment dat, un tanar i-a strigat presedintelui: "Va te faire enculer connard, ici t'es chez moi" (potrivit versiunii politiei) si "suce-moi" (potrivit versiunii unui cameraman de la France 3).

Sunt niste insulte extrem de grosolane, cei care stiu franceza le inteleg. Pentru cei care nu stiu franceza, imaginati-va cel mai vulgar limbaj, pe care il auzim si noi adesea, de ai impresia ca a devenit normalitate.

Urmarea? Tanarul de 21 de ani a fost imobilizat de politie - sau oamenii de paza ai presedintelui (au aparut ambele variante) - si a fost batut. Examenul medical a recomandat 9 zile de repaos la pat sau incapacitatea de a munci, dar nu a avut fracturi, ci doar vanatai.

Altfel, a primit 35 de ore de munca in folosul comunitatii si a fost pasibil pentru gestul lui de 6 luni de inchisoare si o amenda de 7500 de euro.

Avocata lui a spus in aparare ca tanarul si-a exprimat opinia asupra activitatii poloitice a presedintelui Sarkozy. Deci a invocat, la fel ca si avocatul lovit - potrivit declaratiei sale - de Basescu, libertatea de exprimare. Pe care a platit-o nu cu primirea unei palme, nici doar cu inconjurarea de catre SPP-isti, ci cu "fata desfigurata, un edem la nivelul fetei, nasul spart si vanatai".

Stiti pe ce s-a concentrat presa franceza? Pe faptul ca un operator al France 3, aflat in zona pentru o alta poveste, a mers sa filmeze si a fost agresat de politie sau serviciul de paza al presedintelui. Pe ideea ca accesul presei la informatie a fost blocat. In asta a constat dezbaterea si acoperirea - sumara, potrivit spuselor prietenei mele - a unui astfel de eveniment. Altfel, faptul ca presedintele a fost insultat, iar cel care a facut-o a platit nu a suscitat nicio indignare publicului francez.

Scopul invocarii acestui caz: pentru a avea o intamplare similara termen de comparatie. Ramane sa judece fiecare genul de abordare normal si corect.

Unde sunt intelectualii romani? Unde sunt comentatorii romani vesnici prezenti pe televiziuni cand e nevoie de ei?

Am comentat intr-o emisiune la TVR campania inceputa saptamana trecuta de cateva ziare occidentale impotriva Romaniei, privind introducerea moldovenilor pe usa din spate a UE, introducerea de mana ieftina de lucru, bagararea in UE a celui de-al 28 -lea stat de catre presedintele Basescu. N-am mai avut timp sa o fac si pe blog si nici nu voiam sa fiu redundanta.

M-am intrebat care e motivul campaniei. Inca nu stiu exact. Pot spune doar ca evenimentul major care ne asteapta este aderarea la spatiul Schengen in luna martie 2011, o decizie politica - asa cum spunea si fostul comisar Leonard Orban, chair daca e bazata pe evaluari tehnice - si care ar putea fi tinta. Sa fie asta? Inca mai caut un raspuns. Imi aimintesc insa bine campania tabloidelor britanice din vara anului 2006 inainte de aderarea noastra la UE. veti zice: ei, tabloide. Si acolo, ca si la noi, ele sunt citite de majoritatea oamenilor si asa se creeaza idei in opinia publica.

Discutam cu prietenul meu si a remarcat un lucru: daca tot se spune ca e o campanie falsa, ca temerile lor sunt nejustificate, de ce nu luam atitudine? de ce nu iau intelectualii natiei asteia si marii comentatori atitudine? El mi-a atras atentia asupra unei chestiuni: in publicatiile internationale pe care le citim cu regularitate, cand apar niste articole de acest gen, profesori din tara respectiva, intelectuali de marca, lideri de opinie si chiar oficiali trimit o scrisoare argumentata in care sa arate ca nu e chiar asa, in care sa prezinte un punct de vedere din tara lor.

Aici e un exemplu din The Economist.

Avem, printre comentatorii care apar zilnic aproape la televizor, unii fluenti in germana, care au trait acolo. De ce nu au luat pozitie in Der Spiegel? Sau poate au facut-o, dar publicatia germana inca nu a publicat replica? Au trait in Germania inainte de unificare si stiu bine ca RFG a bagat in UE, tot pe usa din spate (ca doar RDG nu a fost supusa evaluarii conform criteriilor de la Copenhaga), peste 16 milioane de germani. A fost tot o "datorie de sange", cum este si pentru Romania Republica Moldova, nu? Ar putea fi unul dintre argumente. Si nemtii, nu?, ar putea sa o inteleaga, din moment ce au trecut prin ea. :D

N-am vazut niciun intelectual care sa trimita o replica publicatiilor britanice sau celei italiene care au scris pe aceeasi tema saptamana aceasta.

Este foarte simplu sa apari la televiziunile de stiri, sa "latri" fie contra si pro guvern sau Basescu, sa iti dai cu parerea despre orice si, eventual sa scrii un editorial in ziarul la care lucrezi sau pentru care esti colaborator sau invitat din cand in cand.

Dar pozitiile se iau si altfel, cum ne arata intelectualii si liderii de opinie din alte tari. E o placere sa citesti in FT sau in The Economist, Newsweek, Time sau Business Week - cam pe astea le citim saptamanal cu regularitate - pozitii bine argumentate care contrazic un articol. Este o alta opinie, de cealalta parte a baricadei.

Pentru intelectualii romani, pentru liderii de opinie de la noi e mult mai simplu sa fie absenti sau sa urmeze cai batatorite - si ca subiect, si ca discurs, si ca modalitate. Un subiect ca asta nu-i prea preocupa, nu-i asa? Iar in editorialele pe care le-am citit, sunt argumente de genul ca reporterul care scrie articolul nu are facultate. Hm, nu e cel mai bun argument. E insa de apreciat faptul ca este o pozitie, macar in presa de la noi.

Numai ca degeaba "macanim" noi aici, daca nu trimitem o replica acolo. De ce nu o fac eu? Ar putea aparea intrebarea. Pai eu nu sunt printre "formatorii" recunoscuti din tara asta. (Da, am aflat ca exista categoria jurnalisti si formatori - adica aia care sunt toata ziua pe televiziuni, care scriu editoriale si isi dau cu parerea despre orice, fie ca e vorba despre chestiuni de politica interna sau externa, economie, justitie sau chiar fotbal, ei au competente pe toate domeniile).

N-am o frustrare in acest sens, nu ma intelegeti gresit. La cum sunt astazi acei formatori, nici nu vreau sa fiu ca ei. Eu n-am interese, nu sunt pe statul de plata al niciunui mogul si nici nu am veniturile lor. Eu refuz sa vorbesc - cand sunt solicitata - pe alte teme decat politica externa sau afaceri europene, pentru ca urasc importura si imi recunosc limitele si incompetenta. Si asta e dovada ca nu sunt formator. :))

Ii spuneam prietenului meu ca intelectualii lui Basescu nu mai exista, cine sa ia pozitie in presa straina. I-a dezamagit si l-au parasit. Dar, pana la urma, nu inseamna a-i lua apararea lui Basescu, ci a arata ca premisele articolelor sunt false, ingrijorarile inutile si sa aduci argumente cifre si fapte. Mult mai detaliat decat am facut eu, superficial, in limita timpului disponibil, in emisunea de la TVR. Si cu greutatea numelui lor, a experientei lor si a recunoasterii de care se bucura public in tara si in strainatate.

De aceia este nevoie sa contracareze o campanie pornita de la premise false. Si sa o faca la sursa din care a plecat, publicatiile germane, britanice si italiene.

Lecturi de sfarsit de saptamana

M-am delectat de la inceputul zilei cu niste articole. Vi le recomand:

Arab Autocracy - The Economist
The Saudi succession - The Economist
Gestapo si KGB in Aleea Alexandru 23 - Jurnalul National

Si din seria se poarta si la casele mari, un articol despre salariile oficialilor europeni. Si aici despre serviciul diplomatic european and top officials.

Si despre cainii vagabonzi ai altora.

UPDATE: Impostura in presa - o noua dovada, data de Agerpres

Stirea la fel de hot precum cele despre moartea Madalinei Manole este aceea legata de faptul ca ultimul ei interviu este, de fapt, unul INVENTAT. A scris despre asta Petrisor Obae.

Pentru cei care nu stiu inca, asa-zisul ultim interviu a fost de fapt o compilatie de declaratii facute mai demult pentru AGERPRES si marturii postate pe blogul ei.

Este surprinzator? Ei bine, nu. Este condamnabil? Eu zic un DA categoric. Pentru ca astfel de scribi sunt considerati jurnalisti si este o noua ocazie de a arunca vina pe intreaga presa. Nu ca nu are hibele ei, dar se generalizeaza si aici, ca peste tot: toti sunteti la fel!

Nu e adevarat, sunt multi care tin la etica si deontologia profesionala. Eu cred ca un jurnalist nu are altceva mai pretios decat credibilitatea, construita cu onestitate, fara sa se vanda nimanui si incercand sa fie cat mai echilibrat cu putinta in ceea ce scrie.

Intrebarea e cine e vinovat: reporterul sau editorul, pardon redactorul sef al departamentului lui, care a venit cu ideea, atunci cand n-au prins-o la telefon, sa compileze informatii si sa le vanda ca interviu? AMBII si chiar si sefii lor. Daca editorul a venit cu ideea respectiva, de ce a acceptat reporterul sa isi puna semnatura pe un fals? Si ce editor e ala care prefera un interviu inventat si nu e onest indeajuns sa faca o biografie, asa cum era de fapt textul?

Este halucinant ce zice oficialul AGERPRES citat de Obae: “Este o greşeală, o scăpare, că nu am publicat că acele citate sunt de pe blogul ei“, a spus un oficial Agerpres. “Trebuia să spunem ce citate au fost luate de pe blog şi ce declaraţii au fost date pentru Agerpres“, a continuat el.

O greseala, o scapare? Nu vi se pare ca ia lucrurile mult prea usor? Probabil ca nu, din moment ce a inventa interviuri e o practica in agentia de presa de stat.

Dar nu numai acolo: am auzit de interviuri inventate cu boss-ul de la Parmalat sau de la OMV, oameni ale caror echipe de comunicare s-au sesizat la un moment dat ca in presa din Romania - publicatie respectabila - au aparut interviuri cu ei in conditiile in care nu au avut nicio intalnire cu vreun jurnalist roman.

Am auzit de oameni dati afara de la ziare pentru ca au inventat declaratii si, din nou, cei care se presupune ca le-ar fi facut s-au sesizat ca le-au fost atribuite lucruri pe care nu le-au spus. Sau am auzit de citate din comunicate de presa puse in gura purtatorului de cuvant al respectivei institutii publice, fara ca jurnalistul sa fi vorbit cu persoana respectiva.

Noi, jurnalistii, ii stim pe cei care au facut asta. In presa vorbele circula cu repeziciune. Dar oamenii aia continua sa isi gaseasca locuri de munca in alte publicatii, sa scrie in continuare. Asta mi se pare revoltator.

Din punctul meu de vedere insa, acesti scriitori de articole nu-si merita apelativul de jurnalisti. Si au tot dispretul meu, nu ca le-ar pasa. Insa astfel de actiuni trebuie taxate, penalizate dur. Sunt curioasa daca AGERPRES isi va cere public scuze pentru aceasta inselaciune si ii va da afara pe cei doi, cel putin. Ei intineaza o prefesie cu si asa destule derapaje.

UPDATE: Mda, aici puteti citi comunicatul AGERPRES.

Asa incepea textul initial al Agerpres inainte de a fi modificat (preluat tot de la Obae de pe blog):

Bucureşti, 14 iulie /Agerpres/ – În ultimul său interviu acordat AGERPRES, cu doar o zi înaintea morţii sale, cântăreaţa Mădălina Manole mărturisea că este este o persoană fericită. Câteva ore mai târziu avea să apară însă informaţii privind dispariţia sa, cel mai probabil în urma unei sinucideri.

Iar asta zice comunicatul Agerpres:

Cu toate acestea, ştirea transmisă pe fluxul AGERPRES nu a conţinut vreo menţiune potrivit căreia ar fi fost vorba de un interviu acordat, în ziua respectivă sau acum câteva zile, de Mădălina Manole. Din contră, ştirea nu conţine nicio indicaţie temporală care să plaseze în timp declaraţiile redate. Singura precizare era aceea că Mădălina Manole urma să împlinească, miercuri 14 iulie, vârsta de 43 de ani.

(...) Ne cerem scuze pentru omisiunea care a determinat, în unele situaţii, diverse interpretări.

Iar in final:

Dorim să vă asigurăm că acest incident este unul singular, iar ştirile AGERPRES, aşa cum s-a dovedit şi până acum, sunt credibile, adevărate şi provin din surse reale".

Yeah, right! Dar nu toate.

Despre usturoiul chinezesc si de ce a fost nedrept sa fie ironizat Vladescu

Imi amintesc cate rasete, comentarii ironice la talk show-uri si in editoriale a suscitat ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, atunci cand a vorbit despre contrabanda cu usturoi chinezesc ca o problema de evaziune fiscala.

Ei na, acum usturoiul chinezesc e de vina, spuneau multi.

Marturisesc ca nu am fost amuzata, pentru ca citisem comunicate de presa ale institutiilor europene referitoare la descurajarea contrabandei cu usturoi chinezesc, insa din comoditate n-am sapat dupa ele.

Ei bine, acum mi-a venit un astfel de comunicat mura-n gura, asa ca va voi spune despre ce e vorba. Contrabanda cu usturoi chinezesc e o problema chiar si la nivel european si nu e motiv de gluma. Iata comunicatul OLAF, Oficiului European de Lupta Antifrauda, care anunta faptul ca o retea de contrabandisti cu usturoi chinezesc a fost capturata.

• 28 de tone de usturoi chinezesc a fost interceptat in Suedia
• din 2009, aproximativ 1200 de tone de usturoi provenind din China a fost introdus fraudulos pe piata europeana, la o valoare estimata a taxelor vamale de 1,5 milioane de euro
• importul de usturoi chinezesc in UE este supus unei taxe de 9,6% din valoare, adica 1200 de euro/tona
• aceasta suma insa nu se aplica pentru cota anuala de 58.870 de tone din intreaga lume si 33.700 de tone din China, ci doar la ce depaseste aceasta cota
  

E adevarat, Vladescu vorbesc despre ladite aduse din Moldova, dar ladita cu ladita se paote aduna o cantitate semnificativa, chiar daca nu comparabila cu cele 28 de tone aduse cu vaporul din China in Norvegia.

Si totusi, in locul documentarii, in presa de la noi s-a preferat mistoul.

Un nou portofoliu in Comisia Europeana: COMISARULUI EUROPEAN PENTRU DEZASTRE

Zarescu, reporterul frenetic, prezent mereu la locul unor calamitati anunta in stilu-i caracteristic ca maine, adica vineri, vine in Romania "comisarul european pentru dezastre".

Zarescu, dezastru esti tu. Kristalina Georgieva este comisar european pentru COOPERARE INTERNATIONALA, AJUTOR UMANITAR si RASPUNS LA SITUATII DE CRIZA.

E mai lung, dar nu e extrem de solicitant pentru creier si memorie sa tii minte macar o titulatura. Nu stiu, putea fi comsiar european pentru ajutor umanitar, sau pentru raspuns la situatii de criza.

Poate ar trebui sa le sugerezi alora de la Bruxelles sa infiinteze postul asta: comisar pentru dezastre. Iti dau contactul lui Barroso daca vrei.

Oricum, multumim pentru momentul de buna dispozitie de dimineata pe care ni l-ai creat!

PS. Recunosc, asta e usurica pe langa stirea bomba din Haiti: ca Realitatea TV te-a trimis la cutremur si ca ai ajuns cu greu la....aaaa.... Port... cum? Port-au-Prince. Pana la urma ti-a iesit pronuntia? :)))

Minunat articol: McChrystal in Rolling Stone, interviul pentru care a demisionat

Desi un subiect relativ ignorat de presa noastra, demisia comandatului trupelor americane si NATO in Afghanistan, Stanley McChrystal, a fost top story in media internationala.

Am cautat si am gasit articolul din Rolling Stone pentru care a trebuit sa isi dea demisia. Stiti, din cauza unor afirmatii destul de neconventionale facute, care demonstreaza, oare pentru a cata oara, ca puterea militara si cea politica din Washington nu sunt cele mai bune prietene si nu au cea mai buna parere una despre cealalta.

Articolul este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit de multa vreme. Merita sa il lecturati.

Iata linkul.