FOTO Hillary Clinton a primit cadouri la intoarcerea la munca

Hillary Clinton s-a intors la munca dupa ce a fost spitalizata mai bine de o saptamana. A avut un cheag de sange la cap. Colegii au asteptat-o cu niste surprize.

sursa: Departamentul de Stat

Intr-o cutie, a primit cadou mai multe lucruri. Victoria Nuland, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat, a explicat jurnalistilor, la briefingul zilnic, semnificatia lor.

sursa: Departamentul de Stat

O casca de fotbal american, pentru ca "Washingtonul este un sport de contact". Un tricou de fotbal american cu numarul 112. Adica numarul tarilor vizitate de Clinton in calitate de secretar de stat.

sursa: Departamentul de Stat

Si apoi toata echipa s-a pus pe treaba.

sursa: Departamentul de Stat

Impresii de la audierea lui Andrei Marga - razboi cu Mussolini, admiratie pentru Putin si Rusia, ignorarea SUA, schimbari la MAE si acuzatii de provincialism

Audierea in comisiile de specialitate din Parlament a lui Andrei Marga a fost, de departe, cea mai lunga - peste doua ore - si cea mai interesanta de cand asist la astfel de evenimente si "am audiat" cativa ministri de cand sunt jurnalist acreditat pe politica externa.

In sala, putini parlamentari PDL, unii au mai venit pe parcurs si altii au plecat, multi de la PSD si PNL, Crin Antonescu a stat pe tot parcursul audierii, chiar daca n-a fost mereu 100% atent, avand discutii cu Calin Popescu-Tariceanu sau cu Puiu Hasotti langa care statea. 

Discursul sau introductiv, pe alocuri foarte general, fara sa insiste pe teme importante - ca parteneriatul cu SUA, de exemplu, un subiect realmente vitregit - a tinut o ora si probabil mai dura ceva daca nu i se atragea atentia ca domnii deputati si senatori vor sa puna intrebari.

Andrei Marga si-a inceput discursul vizibil emotionat si a recunoscut ca se simte ca la un examen, cu emotiile de rigoare, aratandu-se onorat ca a fost propus pentru a conduce MAE, o functie "coplesitoare", chiar daca o preiei prima sau a mai multa oara.

Emotia insa nu l-a impiedicat sa aiba niste opinii extrem de clare si belicoase pe alocuri, la adresa personalului din MAE, la adresa presedintelui Basescu, omul cu care trebuie sa isi imparta prerogativele de politica externa.

Voi comenta cateva aspecte, care mi s-au parut cele mai importate:

Rolul MAE, relatia cu presedintele, separarea atributiilor de politica externa, activitatea diplomatica anteriora

• Didactic, ca si cum ar fi citit un referat la un examen (asa cum bine zicea) a facut apel la actele normative care reglementeaza activitatea MAE si conventiile internationale care reglementeaza activitatea diplomatilor. A invocat faptul ca in Centrala MAE lucreaza 742 de persoane, ca in strainatate sunt detasate 1340 de persoane si ca MAE functioneaza cu un buget anual, cel putin pentru 2012, de 150 de milioane de euro.

Si n-a facut toata aceasta prezentare fara un scop precis. Marga a subliniat rolul ministerului de  institutie care are functii "de elaborare de strategii, de reglementare, de autoritate de stat, de reprezentare", transmitand semnalul clar ca politica externa se va face in laboratoarele MAE, nu la Cotroceni.

Inca dinainte de a ajunge la minister, Marga a reusit sa isi antagonizeze subalterii, din Centrala si de la misiunile din strainatate, prin catalogarea ministerului drept unul "prafuit". Nu numai ca oamenii din sistem il considera nepotrivit pentru pozitia pe care o ocupa, dar a mai venit si cu aceasta catalogare deloc flatanta pentru o institutie care, in anii care au trecut, s-a modernizat, un sistem in care au patruns, prin concurs si oameni tineri, competenti si care a fost curatat, in foarte mare masura, de relicvele comunisto-securiste. Si acest lucru a inceput de pe vremea ministrului Ungureanu, care a cerut CNSAS sa verifice diplomatii. Iar verificarile s-au soldat cu iesirea multora dintre colaboratorii Securitatii din sistem.

Mai apoi, Andrei Marga a inceput sa critice politica externa si de reprezentare facuta in trecutul apropiat. In cuvinte extrem de dure si atacuri la adresa atat a premierului, cat si a "actorilor din administratie".

• Nu cumva prea putini lideri si reprezentanti ai tarilor vin la Bucuresti? Nu cumva liderii nostri sunt prea putin prezenti in afara? (Un titlu de mandrie si un exemlu al influentei sale este vizita la Cluj a Angelei Merkel, cu care are o relatie buna, cancelarului german acordandu-i titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Cluj).
  
• Prim ministrul unei tari nu merge la Natiunile Unite, sta pe coridor si intalneste din intamplare un reprezentant al unui teritoriu, cu care discuta repede si face apoi un raport ca a avut o intalnire la Natiunile Unite.
• Un prim ministru nu viziteaza China doar ca sa mearga la o sala de sport. La o reuniune sportiva, chiar daca sportul este admirabil si personal am jucat si fotbal, nu recent, fireste.
• Reprezentanti inalti ai unei supraputeri totusi vin la Bucuresti, sunt primiti de secretari de stat care nu-si iau cravata la primire, ba sunt si transpirati, pentru ca mergeau repede de la o alta sedinta si in prezenta unei doamne totusi nu mergi cu mana in buzunar. Mergi intr-o tinuta protocolara.

Ca toti ministrii dinaintea sa, Marga a criticat diplomatia economica ce nu se soldeaza cu finalizari ale contactelor stabilite. A cui e vina? "Ambasadele au fost amputate, duc lipsa de personal si mai ales de acest personal care tine de diplomatia economica", a spus ministrul. Si a repetat aceasta idee, completand-o cu aceea ca personalul este numit si nu intra in diplomatie prin concurs. 

Un fapt nu tocmai adevarat, intrucat parte a celor din MAE au intrat acolo prin concurs. Mai apoi, ei ajung in misiuni, e adevarat. Sever Voinscu i-a atras atentia ca in MAE se intra prin concurs. "Sa stiti ca toate posturile se ocupa prin concurs in MAE si acum. Ca in invatamantul superior exista grade, dar toate se ocupa prin concursuri. Sa nu spuneti ca dvs. ati reintrodus concursul, pentru ca nu e asa", a spus Voinescu.

• Aici se vede bine, s-a abuzat copios in ultimii ani de numiri, incat in ambasade au ajuns oameni de care nu mai era nevoie in alta parte.
•  E clar ca in ambasade au fost trimisi oameni care trebuiau rezolvati din alte considerente. Trebuie sa privim angajatii dupa criterii profesionale si trebuie sa ne gandim sa venim cu personalul cel mai calificat pentru acest domeniu. Nu se pune problema unei epurari sau politizari.

Si totusi, el vrea sa urmeze linia anuntata de premierul Ponta, de innoire" a secretarilor de stat si consilierilor din ministere.  Numai ca la Externe nu vorbim despre secretari de stat pusi pe criterii politice, chiar daca unii pot fi agreati de partide. Bogdan Aurescu, Luminita Odobescu si Andrei Niculescu sunt oameni din sistem, care gestioneaza de ani de zile dosarele de politica externa. 

Cristian Diaconescu a avertizat ca schimbarea acestor oameni de pe pozitiile pe care se afla ar putea duce la ratarea obiectivului Schengen. Si apropo de asta: exista o mare nemultumire in randul diplomatilor care lucreaza pentru o aderare completa la spatiul Schengen pana la finalul acestui an. 

Iar noul ministru vine cu o alta pozitie: aderarea in etape, pe ideea compromisului propus de Polonia. Numai ca de atunci se considera ca, gratie eforturilor diplomatice, lucrurile au mai avansat. Cum sa perceapa olandezii mesajul nostru contradictoriu? Nici nu a preluat ministerul si ministrul pare sa se abata de la linia pe care s-au concentrat toate eforturile. Da, aderare in etape, dar finalizata pana la sfarsitul acestui an.

Revin la secretarii de stat, ei trebuie sa fie numiti dupa algoritmul 2 de la PSD si unul de la PNL+PC. Actualii secretari de stat vor fi evaluati si ei pot fi sprijiniti de partide. Par rizibile explicatiile lui Andrei Marga pe aceasta tema. Nu vrem sa ii schimbam, dar ii evaluam si totusi trebuie sa coincida algoritmului amintit. 

Il vrea totusi, in continuare, pe Bogdan Aurescu in MAE. Ar fi si greu sa renunte la un specialist ca el. Cine ar avea curajul sa il demita din aceasta functie, dupa ce a obtinut victoria de la Haga si este un profesionist desavarsit. Dar cine il va sustine? PNL+PC sau PSD? Mi se pare realmente comic. Apar altii care vor sa se foloseasca de imaginea lui Aurescu.

Pozitia lui Marga a fost sustinuta si salutata de Adrian Nastase: Sunt absolut de acord cu modul in care cititi Constitutia. Guvernul a abdicat in ultima vreme de la politica externa (...) In ultimii ani foarte putini ministri, premieri si membri ai unor organizatii ne-au vizitat. Exista riscul sa ramanem intr-o forma de izolare, sub aparenta apartenentei noastre la UE. (...) 

Iar fostul ministru de externe si premier l-a avertizat asupra functionarii ministerului: Va trebui sa observati ca minsterul functioneaza pe structura unor atomi, sunt oameni care nu mai ajung niciodata in minister si se plimba din capitala in capitala si de cate ori cand e nevoie de o analiza profunda se recurge la analiza din strainatate si nu la departamentele de analiza din minister.

Poate cel mai puternic mesaj a fost cel transmis presedintelui, pe care in trecutul nu tocmai indepartat l-a comparat cu Hitler si Mussolini, pe care l-a acuzat ca si-a trimis fiica analfabeta la Bruxelles. Iar Marga a recurs la Constitutie si la ce zice ea referitor la cei ce exercita politica externa. I-a aratat foarte clar lui Basescu faptul ca rolul presedintelui e de REPREZENTARE si SEMNARE A TRATATELOR SI ACORDURILOR INTERNATIONALE in numele Romaniei.

• Din nefericire, in ultimii ani, s-au adunat niste neclaritati. Parerea mea este sa revenim totusi la prevederile Constitutiei.  Presedintele reprezinta statul roman.  Este clar. Dar tot Constitutia spune ca guvernul,  prin programul de guvernare acceptat de Parlament la votul de investitura, asigura realizarea politicii interne si externe si exercita conducerea generala a administratiei publice. E evident ca sunt mai multi actori prevazuti de Constitutie pentru politica externa a Romaniei: presedintele reprezinta, guvernul elaboreaza propuneri si cere acordul parlamentului, care o aproba sau nu. Oricum, controleaza aceasta politica. Cele trei institutii trebuie sa conlucreze. 
• As spune foarte raspicat ca trebuie sa iesim din politica uninominala si sa trecem la cea bazata pe consens public si parlamentar.

Va fi foarte interesant de urmarit, in acest context, cum se va desfasura participarea la anumite evenimente internationale. La Consilii Europene, la summit-ul NATO. Am inteles ca pentru Summit-ul NATO de la Chicago, presedintele se gandea sa nu-l includa pe Andrei Marga in delegatie, ci sa il ia pe Bogdan Aurescu, secretarul de stat care se ocupa de tema si care o cunoaste cel mai bine, omul care a negociat acordul cu americanii privind amplasarea elementelor scutului antiracheta. Daca lucrurile ar sta asa, ar fi primul conflict intre cei doi poli de politica externa - ministrul de externe si presedinte.

Va fi interesant si in ce masura va vrea premierul Ponta sa participe la Consiliile Europene. In timpul guvernarii Tariceanu, pentru Romania a fost nevoie de adaugarea unui al doilea scaun la masa discutiilor, pentru ca participau si presedintele si premierul. Situatia s-a remediat in sensul in care Basescu a preluat participarea, Emil Boc nefiind niciodata la un Consiliu. e o dezbatere intreaga daca premierul sau presedintele trebuie sa participe, cunoscut fiind ca in multe tari europene (Germania, Ungaria, monarhiile constitutionale, Italia) participa premierii - reprezentanti ai executivului. Acolo unde presedinele are prerogative reduse, in mod evident.

Relatia cu SUA a fost secundara in discursul unui ministru de externe, pentru prima data de foarte multi ani. Si coordonatele pe care se desfasora parteneriatul strategic a fost dur criticat:

• Insuficienta fructificare a parteneriatului cu SUA si a apartenentei la UE. S-a ajuns sa facem o diplomatie in sine. Semnam acorduri, participam la actiuni  protocolare, facem intalniri, dar punem prea putin intrebarea ce rezulta dupa ele pentru Romania.
• Relatia cu SUA este una de prim-plan pentru politica romanesca. Dar trebuie din capul locului sa ne intrebam: dincolo de colaborarea excelenta politico-militara, noi realizam o cooperare semnificativa pe plan economic? Pe plan stiintific cu aceasta supraputere dominanta a lumii?

In schimb, un rol primordial l-a ocupat relatia cu Rusia. Am remarcat absenta totala a acestei teme in audierea ministrului Diaconescu, in iarna, dar iata ca este primul ministru de externe care nu vorbeste doar despre o relatie pragmatica cu Rusia. Vorbeste cu o mare admiratie pentru liderul Putin si despre prietenii cu apropiati ai acestuia.Prietenii evocate - asa cum bine spunea Sever Voinescu - pentru a da impresia posibilitatii deschiderii mai usoare a unor usi.

• Prin urmare, ministrul propus a remarcat "stagnarea relatiilor cu China, Rusia si cu alte tari. Nu folosim disponibiltiatile pe care le manifesta aceste tari.
• Tcomai inainte de reuniune ii reaminteam si presedintelui Antonescu faptul ca am fost primii vizitatori la Putin ca prim-ministru al Rusiei. Noi doi acompaniindu-l pe primul ministru de atunci al Romaniei, Radu Vasile. Nu e bine ca se folosesc termeni foarte duri care trimit la tarism in abordarea lui Putin. Putin este un om foarte competent, trebuie spus, ar fi bine ca liderii din Europa si de la noi sa fie toti atat de competenti. Dar nu vreau sa dau lectii.
• Cu Rusia trebuie sa asiguram o relansare a relatiilor. Romania pierde enorm nefolosind piata rusa. Sunt multe acorduri cu Rusia, dar sa reunoastem ca ele stau in rafturi.
• Trebuie sa facem ca si populatia din Rusia sa stie ce e Romania actuala si invers.

 Diplomatia economica a avut un rol central si ea in discursul si obiectivele noului ministru, confuz insa referitor la cine o exercita. A vorbit despre rolul MAE de a atrage investitii straine si i s-a reprosat ca atasatii economici sunt, de fapt, subordonati Ministerului Economiei, nicidecum MAE. Asa ca solutia propusa de Marga a fost simpla: o dubla subordonare.

 Singurul care l-a bagat in corzi pe viitorul ministru a fost Sever Voinescu. El l-a purtat prin marile teme si chestiuni de politica externa, a remarcat admiratia pentru Rusia si liderul ei si mica atentie acordata parteneriatului strategic cu SUA. 

Si l-a acuzat de provincialism, pornind de la o remarca a lui Marga. In momentul in care isi prezenta activitati interntionale care sa justifice ocuparea acestui post, ministrul a spus: Cei care venim din provincie nici nu ne ocupam prea mult sa se vada CV-ul nostru pe siteuri sau prin alte locuri. Nu e o miza.

Voinescu a taxat invocarea de catre Marga a unei prietenii cu un apropiat al lui Putin, din dorinta de a arata, asa cum spunea parlamentarul PDL, ca are posibilitatea deschiderii unor usi. Ë mai degraba provincialism decat altceva", a conchis Voinescu.

Viza pentru SUA - Ne-ar trebui vreo 10 ani de campanie de informare

(foto: MAE)
2009, rata de respingere a fost 26,3%

2010, rata de respingere a fost 24,8%

2011, rata de respingere a fost de 22,4%

Rata necesara de respingere pentru ca o tara sa intre in programul Visa Waiver, adica cetatenii ei sa calatoreasca fara vize in SUA: 3%.

Scaderea medie, cam 2 puncte procentuale pe an.

Zilele trecute am primit un comunicat de la Ministerul de Externe in care se arata ca s-a incheiat o a doua etapa a unei campanii, realizata in cooperare cu Ambasada SUA la Bucuresti, menite sa reduca aceasta rata de respingere. Campania a avut doua faze, aprilie-mai 2010 si noiembrie-decembrie 2011.

Se urmarea, de fapt, informarea cetatenilor care aplica asupra procedurilor, a conditiilor care trebuie indeplinite, mai ales la capitorul dovedirii legaturilor puernice cu tara, pentru a arata ca nu sunt potentiali imigranti. In plus, ideea era ca aplicatii sa reuseasca sa se autoevalueze mai bine, pentru a reduce riscul de a fi respinsi.

Se stie ca rata mare de respingere este cauzata in principal de faptul ca acelasi cetatean aplica de mai multe ori, adica in mod repetat, fara sa se fi schimbat nimic in situatia si conditia lui. Autoritatile romane discutasera cu reprezentantii SUA despre posibilitatea contorizarii numarului de aplicanti, nu a aplicatiilor, dar asta nu a fost acceptat.

Citind comunicatul MAE, m-am gandit ca ne trebuie vreo 10 ani de campanie sa ajungem la 3%, in conditiile scaderii de 2 puncte procentuale pe an, iar diferenta intre rata actuala de respingere si cea necesara este de 19 puncte procentuale.

Asa ca sansa este schimbarea criteriilor. Partenerii nostri americani ne tot strecoara pastile, dar asta cred ca e ultima lor preocupare acum.

Romania, vazuta de fondatorul "CIA din umbra"

Cand am aflat ca George Friedman ajunge, in calatoria sa, si prin Romania, am vrut neaparat sa fac un interviu cu el. Citesc si prezint atat aici, cat si pe HotNews.ro analizele Stratfor, cu rezerva necesara unei atitudini critice.

Am publicat interviul cu Friedman aici, pe HotNews.ro, si trebuie sa recunosc ca a emis niste teorii foarte itneresante. L-am provocat, fireste, sa vorbeasca despre Romania. Multe dintre ideile sale despre Rusia le stiam din ultima sa carte, The Next 100 Years, abordarea lui mi-era cunscuta, recursul la istorie si ideea ca istoria se repeta, cel putin pe continentul european.

Va recomand perspectiva sa asupra Romaniei. Cu unele idei sunt de acord, la altele sunt sceptica. Fara a va dezvalui prea multe din interviu (ca las sa il cititi pe HN, e cam lung, recunosc, insa mi s-a parut interesant tot ce a avut de zis), iata cateva idei de luat in seama:

• Dupa sfarsitul razboilului rece, Romania a vrut, mai mult decat orice, sa devina o tara normala. Iar definitia a ceea ce inseamna normal a fost pentru ea sa devina membru al NATO si al UE si apoi a crezut ca va fi ca toti ceilalti. Si in aceasta modalitate de a se adapta nu si-a definit identitatea.
  
• Eu nu cred ca UE are grija de voi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca v-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traiti intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa va dezvoltati institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. In aceasta faza se afla Romania.
• Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le inteleaga romanii este ca ideea lor despre UE ar putea sa nu mai coincida cu a germanilor, britanicii se indeparteaza de Europa si nu stiu ce pun francezii la cale.
• Este foarte interesant ca interventia germana a venit pe o chestiune unde stiau perfect ca rusii nu vor ceda (n.r., retragerea trupelor ruse din Transnistria). Nu au adus in discutie chestiuni mult mai interesante, privind Moldova - garantii ca rusii nu vor interveni in alegeri, garantii ca rusii nu vor mai desfasura forte acolo.
  
• Problema este ca Romania nu si-a creat o politica externa pe cont propriu, ci incearca sa isi creeze una in contextul UE, care nu exista, ci sunt mai multe politici ale mai multor tari, ale caror interese nu coincid cu interesele voastre.​
• Moldova este o regiune romaneasca, a cazut in mainile rusilor din cauza pactului dintre Hitler si Stalin, nu poate fi revendicata fara riscuri, nu poate fi revendicata fara eforturi si din acest punct de vedere mi-e greu sa imi dau seama cum e Romania, ca sa ne intoarcem al inceputul discutiei.
• Nu mi-e clar ca inteleg care sunt interesele nationale fundamentale ale Romaniei si ce riscuri este pregatita sa isi asume. Cred ca e in pozitia in care nu vrea sa isi asume niciun risc, ceea ce e perfect rezonabil, insa traiti intr-un colt de lume in care nu prea exista optiuni.
  
• Cel mai important lucru este ca starea psihologica de securitate si realitatea obiectiva a pozitiei Romaniei sunt diferite. Ideea ca in aceste doua institutii multilaterale ati gasit securitatea trebuie examinata cu multa grija, pentru ca nu e tocmai securitatea pe care o credeti.
• Romania trebuie sa ia decizii care au sens geografic si economic. (...) Ca sa-si pastreze pozitia, Romania trebuie sa aiba ceva care sa ingrijoreze rusii, sau germanii sau chiar americanii. Romania nu poate fi luata ca atare.
• Romania trebuie sa aiba este o armata. Nu esti ascultat cu atentie in lumea asta daca nu ai o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune sa va uitati la secolul trecut: 5% din PIB ar fi o suma colosala, dar ce ati fi platit sa evitati rusii si germanii. Daca voi credeti ca nu mai exista amenintari si nu vor mai exista, atunci sunteti intr-o pozitie foarte rationala. Pe de alta parte, trebuie sa va ganditi ca in aceasta parte de lume nu a fost un secol fara vreo tragedie. Si in aceste conditii 5% nu inseamna atat de mult.
• E interesanta nostalgia pe care am gasit-o in Romania. Si nu e o nostalgie pentru comunism, ci pentru perioada 1991-2008. Este nostalgia pentru perioada post-razboi rece. Cand totul era simplu, era clar, stiati ce aveti de facut: daca intram in UE si in NATO, totul va fi bine.
  
• Cred ca exista 90% dorinta de a continua sa credeti ca nimic nu s-a schimbat si 10% suspiciunea ca s-a schimbat. Si prima impresie e ca romanii, la suprafata neaga ca s-a intamplat ceva, insa in profunzime se lupta sa inteleaga si sa accepte asta.
• Romanii vor sa creada ca sunt slabi, pentru ca, daca sunt foarte slabi, nu trebuie sa actioneze, iar ei vor sa evite actiunea. Este ca si cum uneori isi spun ca, daca se conving ca sunt neajutorati, istoria isi va urma cursul si ei nu pot impiedica asta. Insa eu am sentimentul ca sunt consienti de asta, insa nu vor face nimic in aceasta privinta. (...) Exista un fel de pace in neajutorare. Cand esti neajutorat, nu poti face nimic.
• Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.

Pe site-ul Stratfor si-a spus parerea dupa ce a vizitat Romania. Aici.

Cine vrea sa ne sperie cu Rusia? Si de ce?

Am auzit, in ultima vreme, comentarii referitor la faptul ca suntem o tinta pentru Rusia, care incearca sa ne destabilizeze sau forte interne pro-ruse - de business, media si politice - “canta” aceeasi placa pe care o “canta” si presa rusa fidela Kremlinului.

Nu sunt de acord cu ele, este iarasi o idee ca ne simtim mult mai importanti decat suntem cu adevarat, un rezultat al provicialismului in care ne zbatem si o incercare de manipulare si inducere a fricii. Nu sta UE cu ochii pe noi, nu sta Rusia in permanenta cu ochii pe noi, chiar daca interpretam toate informatiile din media rusa ca atare.

Iar aceasta convingere mi-a fost intarita de discutii si corespondenta cu specialisti din think tank-uri internationale pe care am desfasurat-o in ultimele doua saptamani. Mai mult, am incercat sa vad in ce masura Rusia “lucreaza” Romania la Bruxelles si, din discutiile avute, mi s-a dat de inteles acelasi lucru: va credeti mult prea importanti. Totul e legat de alegerile din R. Moldova, iar logica romanesca de a gandi Rusia, mereu confruntational, trebuie modificata, mai ales ca la nivel european se gandeste o noua relatie cu Rusia, o relatie de securitate, mi s-a spus.

In discutiile off si on the record mi s-a dat mereu exemplu Polonia, care ea insasi - dupa tragedia de la Smolensk si alegeri - si-a schimbat politica fata de Rusia. Asta a creat şi premisele ca Germania sa aiba initiativa unui dialog. Nu se stie ce poate oferi Europa Rusiei, deocamdata sunt si vor fi discutii exploratorii, insa logica in care elitele si media din Romania gandesc relatia cu Rusia pare o capcana a trecutului pentru cei cu care am vorbit. E adevarat, sunt opinii exclusiv straine, germane si britanice.

Insa le prefer unor opinii romanesti (politice) patimase si subiective mai degraba, pe care le pot suspecta de dorinta de manipulare.

Nu trebuie sa uitam ca suntem tara membra a UE si NATO, iar influenta Rusiei aici nu se mai discuta ca in anii anteriori acestei duble apartenente, sau ca in anii comunismului. Insa sunt multi captivi acestei logici total gresite, spun eu. Nu sunt adepta teoriilor conspiratiei si, prin urmare, nu ma tem ca ar putea veni ordinele de undeva, de la rusi.

Numai ca sperietoarea cu rusii poate tine si servi unor interese interne - intotdeauna tabara care este suspectata de legaturi cu Rusia, de vizite secrete, de legaturi de afaceri si medieri va aduna tot dispretul public si, la un moment dat, va fi sanctionata. S-a vazut asta si anul trecut, in campania, pre-campania electorala si in alegeri.

Exista acest discurs pentru ca el vine pe un fond de ostilitate a romanilor fata de Rusia sau mai degraba de teama cu reminiscente in trecut. Un recent studiu arata ca romanii au o opinie nefavorabila fata de Federatia Rusa si peste jumate - 58% - dintre repondenti se gandesc la o influenta ruseasca in Romania si sunt ingrijorati de cresterea influentei Rusiei, mai ales dupa scandalul de spionaj din august. Exista un gand, un sentiment care poate fi zgandarit la o adica.

Eu cred insa ca, atata vreme cat suntem membri ai UE si NATO, aliati strategici ai americanilor, o astfel de ingrijorare nu trebuie sa devina disproportionata. Dar ea este alimentata in diverse scopuri interne. Percepute de analistii straini pe care i-am consultat, insa considerata nociva si care impiedica la o relatie normala cu Rusia, o relatie care sa mearga pe logica de resetare, asa cum au facut americanii, cum vor sa faca europenii. Doar Romania nu poate ramane captiva in trecut si n-o va face, sunt convinsa, cand vor exista presiuni occidentale asupra ei in acest sens.

Voi explica, in continuare, cateva idei pe care le enunt aici succint:

* Interesul Rusiei in privinta Romaniei e legat de Republica Moldova. Cred ca argumentatia cu bazele militare ruse sau cu amplasarea scutului antiracheta trebuie regandita dupa resetarea relatiilor dintre Rusia si America si noua abordare europeana care se profileaza.
* Faptul ca Rusia vrea sa arate ca Romania e in pragul colapsului este, de fapt, pentru urechile moldovenilor rusofoni/pro-rusi si nu numai. Oricum, sunt pentru a fi “consumate” de publicul moldovean.
* Autoritatile romane au dat o cheie a interpretarii relatiei cu Rusia, atat ministrul de externe, cat si presedintele Basescu. Ce trebuie sa intelegem din ele?
* Analize ale Stratfor avanseaza o ipoteza sau alta pe aceasta tema nu trebuie luate ca adevar absolut. A spus Stratfor asta, asta trebuie sa fie. Am aratat Stratfor este captiva unei logici de razboi rece, ca analizele sale trebuie luate cu rezerva si opinii gasite despre aceasta companie de analiza ma fac sa fiu si mai rezervata.
* Europa cauta o resetare a relatiilor cu Rusia, mai ales in contextul in care SUA sunt din ce in ce mai putin interesate de Europa si problemele de securitate ale continentului trebuie abordate intre Europa si Rusia
* Asa cum bine spunea si Vladimir Socor, diplomatia nu se face pe vorbe, iar Romania nu trebuie sa cada in capcana Rusiei, pentru ca ea “intotdeauna profita de pe urma impresiei ca relatiile sale cu o tara sau alta sunt tensionate”.


1. Ce spun autoritatile romane, presedintele si ministrul de externe despre relatia cu Rusia - miza este Republica Moldova

La sfarsitul lunii august, intr-un interviu acordat TVR, seful diplomatiei romane, Teodor Baconschi, a vorbit despre relatia cu Rusia, in contextul in care a fost intrebat despre urmarile scandalului de spionaj - un diplomat roman a fost expulzat din Rusia, in urma unor activitati de spionaj care implicau adunarea de informatii despre ... Transnistria.

Baconchi a facut atunci legatura intre scandalul de spionaj si sprijinul pe care Romania il da fortelor politice democratice de la Chisinau. Ministrul de extern a spus ca Moscova este “e preocupata de orientarea proeuropeana si, implicit, proromaneasca a Aliantei pentru Integrarea Europeana care guverneaza la Chisinau. (...) e preocupata de orientarea proeuropeana si, implicit, proromaneasca a Aliantei pentru Integrarea Europeana care guverneaza la Chisinau”.

Presedintele Traian Basescu a spus la randul sau diplomatilor romani prezenti in tara cu ocazia reuniunii diplomatiei, la inceputul lunii septembrie, ca avem uneori interese divergente cu Rusia, exemplificand cu proiectele energetice, dar pentru asta “nu trebuie sa ne suparam unii pe altii”.

“Ne ramine un singur lucru de facut: sa insistam in constructia unei relatii pragmatice. Intre Moscova si Bucuresti exista un portofoliu important de neincredere provenita din istorie. (...) Nu exclud posibilitatea ca tensiunea din ultima vreme sa provina din pozitia noastra fata de Republica Moldova. Dar nu e nimic subversiv in pozitia noastra transparenta si legitima”, a spus seful statului.

Ambii inalti oficiali romani arata clar ca problemele aparute in ultima vreme, atitudinea vocala a Moscovei impotriva Romaniei are de-a face cu sprijinul acordat moldovenilor si cu atitudinea activa a Romaniei in ceea ce priveste parcursul de apropiere de Occident al Chisinaului.

2. Semnalele din Rusia - scandalul spionilor, articolele din presa rusa, declaratiile lui Putin

SCANDALUL SPIONILOR: In august am avut scandalul spionilor, un diplomat roman fiind expulzat din Rusia pe motive de spionaj. Romania a replicat printr-un gest reciproc. Anul trecut, un cetatean bulgar si un ofiter roman au fost arestati sub suspiciunea ca spionau pentru serviciile ruse.

Da, serviciile lucreaza, dar nu numai in Romania, ci si in alte tari. Iar presa relateaza din plin despre ele. In iulie, 11 presupusi spioni rusi au fost arestati in SUA, expertii vorbind despre cea mai mare retea de spionaj descoperita vreaodata de FBI. Dupa cateva zile de interogatorii in SUA, ei au fost schimbati cu patru spioni rusi care au lucrat pentru Occident.

In Cehia, tot in aceasta vara, trei generali din armata au demisionat, iar suspiciunile sunt ca in spatele acestor demisii se afla un spion rus, care era infiltrat la directia penitenciarelor din Cehia.

Anna Chapman este deja celebra - ea faca parte din reteaua arestata in SUA - si este considerata noua Mata Hari. Autoritatile britanice i-au retras cetatenia britanica. Potrivit unei stiri recente, aflata in Rusia, Chapman a devenit consilierul presedintelui unei banci din Moscova.

Toate aceste scandaluri au tinut primele pagini ale presei, nu e nimic ciudat in modul vocal in care presa rusa a tratat subiectul Grecu - diplomatul roman declarat persona non grata - iar celor care considera ca exista un razboi diplomatic fara manusi intre Bucuresti si Moscova din acest motiv, le recomand sa se uite peste toate scandalurile de spionaj din ultimele luni in care e implicata si Rusia.

Vladimir Socor spunea, intr-un interviu acordat HotNews.ro in contextul cu scandalul spionilor, ca “relatiile cu Rusia sunt tensionate daca Rusia doreste le defineasca in acest sens. Faptul ca Rusia face o declaratie beligeranta nu inseamna ca relatiile sunt proaste; inseamna, cel mult, ca Rusia doreste sa creeze o astfel de impresie. Rusia intotdeauna profita de pe urma impresiei ca relatiile ei cu o tara sau alta sunt tensionate”.

ROMANIA IN PRAGUL HAOSULUI: Un articol care le-a ridicat multora semne de intrebare privind o teorie a conspiratiei care are ca protagonisti forte ruse si romanesti pro-ruse a aparut in 29 septembrie si a fost preluat si de Hotnews.ro.

RBK Daily, o publicatie care apartine unui apropiat al Kremlinului, scria: Romania se afunda tot mai mult in haos, actiuni de protest au impanzit tara. Dupa ce guvernul roman a decis, in lupta impotriva crizei, sa taie salariile si ajutoarele financiare, mii de bugetari au iesit in strada. Puterea de la Bucuresti nu mai controleaza situatia din tara. Cu fiecare zi, demonstratiile pasnice pot degenera in confruntari armate, daca autoritatile vor recurge la ajutorul armatei.

O imagine apocaliptica a Romaniei. De ce o creeaza, insa, ne explica imediat randurile urmatoare: "In aceast caz, multi dintre oligarhii romani si alti oameni influenti ar putea alege Moldova in calitate de refugiu provizoriu, ceea ce nu promite nimic bun moldovenilor". RBK reia teza favorita a Kremlinului, aceea ca liderii Aliantei pentru Integrare Europeana urmaresc unirea cu Romania, si citeaza experti care spun ca liderii moldoveni pro-europeni "au dat dovada de o absoluta incompetenta in gestionarea economiei, nu au reusit sa protejeze cetatenii de furia naturii, au pierdut un referendum ilegal, pe care ei l-au vrut".

DECLARATIILE LUI PUTIN: O saptamana mai tarziu, premierul rus Vladimir Putin le vorbea sindicalistilor rusi din Sankt Petersburg si evoca situatia deplorabila din Romania, pentru a le arata ca in Rusia lucrurile nu stau chiar atat de prost. El le spunea liderilor sindicali ca salariile bugetarilor din Romania au fost taiate cu 25%.

3. Ce a spus Stratfor de-a lungul ultimului an

Stratfor, compania de analiza americana, supranumita de unii CIA din umbra, are o gandire in paradigma razboiului rece. Am scris-o adesea si am exemplificat prin analizele pe care le-am rezumat fie aici pe blog, fie pe HotNews.ro. Cand vorbeste despre acest spatiu, totul devine o confruntare intre Occident si Rusia.

Este adevarat, in privinta R. Moldova, asta e miza. Iar actiunile ruse inspre Romania trebuie privinte prin prisma bataliei pentru influenta in R. Moldova, fost spatiu sovietic, nu ca un interes pentru Romania per se.

Aprilie 2009, in contextul discursului presedintelui Basescu dupa evenimentele de la Chisinau: Romania are sansa sa devina o putere regionala sau terenul unei noi confruntari Rusia-Occident.

"Pe de o parte, Rusia ar putea vedea Romania ca pe un jucator regional in ascensiune, care incearca sa isi impuna propriile interese si ar putea cauta sa negocieze cu Bucurestiul. Insa Moscova poate considera amestecul Romaniei in Moldova ca pe deschiderea unui nou front al confruntarilor dintre Occident si Rusia, cu Bucurestiul drept cel mai apropiat reprezentant al Occidentului. In acest caz, Rusia ar putea fi mult mai putin sensibila la interesele Romaniei, ceea ce ar putea duce la o confruntare cu focuri de artificii", sustine Stratfor.

Aprilie 2009: Moldova este statul in care puterile occidentale isi pot folosi influenta pentru a limita puterea Rusiei. Implicandu-se in ceea ce se intampla in Moldova, SUA poate arata Kremlinului ca are multe parghii pentru a arunca Rusia de pe orbita.

"Scoaterea Ucrainei de sub influenta Kremlinului s-a demonstrat un demers dificil, fiindca Ucraina este prea mare, complexa si descentralizata. In schimb, Moldova si Belarus au avantajul unei pozitii geografice atractive, o marime digerabila si o cultura compatibila pentru a fi considerate candidate la intrarea in lumea occidentala. Apropierea culturala si geografica a Moldovei de Romania (combinata cu suprafata si populatie de dimensiuni reduse) o fac perfecta pentru incorporarea in sfera vestica, la fel cum apropierea culturala si geografica a Germaniei de Est de Germania de Vest a facut-o prima tinta a indepartarii comunismului din Europa".

Octombrie 2010: Odata cu apropierea alegerilor parlamentare in noiembrie, R. Moldova a devenit campul de batalie principal intre elementele pro-ruse si cele pro-occidentale si intre cei care le sustin. Rusia este in avantaj, intarindu-si aliatii si divizand blocul pro-european, sustine Stratfor, insa marea miza este influenta asupra tinerei generatii, care nu se identifica cu Moscova la fel ca vechiile generatii.

Rolul Romaniei - potrivit Stratfor?

* In aceasta batalie intre Rusia si puterile sud-est europene, Romania reprezinta, prin extensie, Uniunea Europeana. Romania are adanci legaturi culturale si traditionale cu Moldova si si-a intarit relatia politica si de securitate cu ea, in timp ce Rusia are trupe stationate in Transnistria.
* Sustinatorul principal al guvernului, Romania, nu a reusit sa formeze o miscare suficient de capabila sa intareasca in mod semnificativ pozitia fortelor pro-occidentale din Moldova. Potrivit unor surse Stratfor, SUA au cerut Romaniei sa infiinteze ONG-uri, organizatii media (va mai amintiti teoria lui Tolontan referitoare la mandatul extern primit de Vantu pentru a infiinta, cu binecuvantare americana, televiziunea Publika?) si fonduri de investitii in Moldova, insa Romania nu a avut suficient succes in acest demers, din cauza crizei politice si economice interne.

Interesul Rusiei in privinta Moldovei este cunoscut de-acum: recuperearea controlului asupra fostei sale sfere de influenta.

Stratfor este o companie de analiza, iar analizele sale, de multe ori caracterizate de acuratete, au si ele o agenda. Am cautat informatii despre credibilitatea Stratfor si am gasit aici si aici niste articole care merita citite. Sunt opinii pro si contra, sunt interesante si comentariile cititorilor, mai ales ca unii dintre ei sustin ca au lucrat pentru Stratfor.

Repet, Stratfor gandeste lucrurile prin paradigma razboiului rece. O faza care trebuie depasita. Vorbind cu analisti geopolitici europeni, ei considera ca acest mod de gandire e inca raspandit in SUA in anumite cercuri, dar denota si o incapacitate sau o lipsa de dorinta a specialistilor americani de a intelege ca lucrurile trebuie gandite altfel pe continentul european.

Presa romana a inceput, in ultimii ani, sa publice analize ale Stratfor. Insa, repet, ele nu trebuie luate ca adevar absolut, ci ca file din agenda dreptei neoconservatoare americane. Dar am vazut ca in unele argumentatii analizele companiei sunt citate la “litera de lege”.

4. Romania nu este o tinta in sine pentru Rusia

In ciuda paranoiei care exista - si am vazut-o in unele analize si declaratii ale formatorilor de opinie - nu cred ca Romania este o tinta in sine pentru Rusia. Numai ca atacurile ruse, facute intr-un cu totul alt scop, hranesc niste argumentatii in Romania.

Privind prin prisma politicii interne, tind sa cred ca cei care sustin ideea ca rusii “ne ataca” in colaborare cu forte interne - economice, politice, “mogulesti” - sunt din tabara celor care sustin puterea si pe presedinte. Cand am auzit astfel de argumentatii? Cand pe televiziuni se intetisera discutiile despre suspendarea lui Basescu, cand Boc, Udrea si Sever Voinescu au iesit din nou la atac impotriva mogulilor, cand au aparut afirmatiile ca mogulii din media si doi oameni politici pun la cale suspendarea presedintelui.

Basescu - prin politicienii fideli lui si prin formatorii care cred in cauza lui - parea ca isi pregatea niste teme de campanie: mogulii si Rusia fiind printre ele. Daca ii atati romanului tema fata de rusi, nu dai gres niciodata. Geoana, Patriciu, Vantu chiar - despre toti s-a spus si s-a scris, s-a demonstrat ca ar avea legaturi cu mediile ruse. Este o tema care iti aduce puncte, evident.

Eu cred ca este o prostie sa ne temem ca am fi lasati sa cadem sub influenta rusa. Suntem membri ai UE si NATO, am mai spus-o, suntem parteneri strategici ai americanilor. Asa ca eu cred ca e o prostie sa argumentam cu asta. Sigur, multi vor spune: influenta se va manifesta economic, vor fi trade offs la nivel european in anumite privinte, suntem doar un pion in UE. Altii vor argumenta ca deja sunt industrii intregi controlate de rusi in Romania, industria aluminiului fiind probabil cea mai celebra, avand control asupra unei mari parti din industria otelului, a prelucrarii - sarmei, tevilor, metalurgia, in general, sunt bagati pana si in industria IT.

Rusii au afaceri peste tot in Europa si, la fel ca multi oameni de afaceri romani, folosesc - asa au facut si in Romania - metode nu tocmai “ortodoxe” pentru a obtine acest control. Presa a scris despre asta. Dar si marile afaceri romanesti au folosit aceleasi metode. Sincer, nu ma tem de asta. Sa ne temem de cresterea pretului gazelor? Sa fim seriosi, e oricum artificial mentinut atat de jos si, la un moment dat, se va alinia pretului de import la nivel european. Nu vreau sa intru in polemica pe aceasta tema, insa chiar nu cred caar trebui sa ne sperie ideea ca am putea cadea sub influenta rusilor, cu ajutorul unor forte din tara.

Cred insa ca este o tema care ar fi putut sau ar putea fi folosita impotriva adversarilor puterii. De doua saptamani gandesc acest articol si nu m-am apucat de scris pana cand nu am avut niste discutii, asa cum v-am spus si la inceput, cu niste analisti straini. Un interviu pe aceasta tema l-am publicat si pe HotNews.ro si am vazut, din comentarii, atitudinea publicului romanesc in ceea ce priveste Rusia. Analistul german cu care am vorbit este criticat de cititorii romani pentru ca sustine ca relatia cu Rusia trebuie regandita si ca Romania trebuie sa inceteze sa tot priveasca in trecut.

Prin urmare, cred ca aceasta tema serveste luptei interne politice. Rusia alimenteaza insa aceasta paranoia, prin publicarea acelor articole despre care scriam mai sus, prin declaratii de genul celei facute de Putin.

Tinta insa nu e Romania. Tinta este Republica Moldova. Publicul din R. Moldova. O mare parte a moldovenilor sunt pro-rusi sau rusofoni sau au ca si alternativa media presa rusa, media rusa. Folosesc atat media rusa, cat si cea romaneasca si occidentala. Presa moldoveneasca pro-comunisti si pro-rusa preia cu voluptate aceste articole.

Rusii au tot interesul sa arate publicului moldovean ca Romania este o tara disfunctionala. De ce ati vrea sa va uniti cu ea, asa cum e dorinta liderilor AIE? ar sugera ei, daca e sa ne gandim la afirmatiile din articolul publicat de RBK Daily. Iar magnatii romani, mogulii de presa care isi transfera afacerile la voi, in R. Moldova, nu aduc nimic bun cu ei.

Este de o evidenta dezarmanta acel articol atat de citat pentru imaginea apocaliptica asupra Romaniei. E clar ca imaginea apocaliptica este pentru cetatenii moldoveni. Dar noi preferam sa o interpretam altfel, sa o vedem ca pe o orchestratie intre forte ruse si forte romanesti oligarhice, “mogulesti”, politice si sindicale.

Argumentul ca Rusia e deranjata ca Romania e in sfera de influenta a Occidentului, ca aici sunt baze militare americane si va fi amplasat scutul antiracheta american cred ca e perimat. S-a schimbat contextul mai larg, international. Americanii au resetat relatia cu Rusia, Europa cauta la randul ei o regandire a spatiului de securitate european impreuna cu Rusia.

SUA si Rusia vorbisera in avans despre amplasarea elementelor scutului antiracheta in Romania, prin urmare, reactia Moscovei a fost una de forma. Rusii au cerut explicatii exhaustive, in timp ce anterior, cand elementele scutului antiracheta gandit in timpul administratiei Bush urmau sa fie amplasate in Cehia si Polonia, au amenintat cu amplasarea de rachete in Kaliningrad.

Insisi diplomatii romani au recunoscut ca reactia rusa a fost moderata tocmai gratie faptului ca ampolasarea scutului antiracheta in Romania a fost discutata de cei doi mari actori cu multa vreme inainte de anuntul oficial, in contextul tratatului START II care a fost semnat ulterior la Praga. Numai ca si politicienii rusi trebuie sa faca declaratii pentru urechile opiniei publice de acolo si sa arate ca Rusia este relevanta pe scena internationala. Exista si acolo nostralgiile de superputere, fara nicio indoiala. Insa oficiali de la Pentagon au spus clar ca unele reactii ale politicienilor rusi nu au fost justificate, pentru ca Moscova stia de anul trecut despre aceasta decizie a americanilor.

Nu in ultimul rand, cred ca Romania va trebui sa iasa in curand din logica confruntationala cu Rusia si din spaimele trecutului in abordarea acestei relatii. Din discutiile mele cu analisti europeni, Europa se pregateste ea insasi pentru o resetare a relatiilor cu Rusia, pentru regandirea continentului euroasiatic.

Un german si un britanic, ambii de la European Council on Foreign Relations, pe care i-am consultat separat, au spus acelasi lucru.

Germanca Ulrike Guerot spunea urmatoarele:

* In utimii 2 ani, europenii sunt mai angajati sa dea o sansa propunerilor presedintelui Medvedev privind o noua arhitectura europeana.
* Este un proiect la care se lucreaza de ceva vreme, sunt multi actori in spatele scenei si cred ca exista o pregatire europeana pentru a avea altfel de relatii cu Rusia, mai ales in lumina unor noi relatii dintre Rusia si Polonia.
* Europa si SUA vor lucruri diferite de la Rusia. In ceea ce priveste SUA, e marea chestiune a dezarmarii nucleare. Insa europenii locuiesc pe acelasi continent cu rusii, avem chestiunea energetica, conflictele inghetate ca cele din Georgia sau Transnistria si am vazut in ultimii ani ca pentru aceste probleme regionale de securitate NATO nu a fost o optiune.
* Asa ca trebuie gandita o noua structura de securitate, gandita de Europa impreuna cu Rusia. Si asta nu inseamna ca SUA sunt mai putin importante sau ca NATO e mai putin importanta. Inseamna doar ca NATO e mult mai important pentru misiuni globale, iar pentru cele regionale in Europa sau pe continentul euro-asiatic e nevoie de o alta arhitectura.

Britanicul Nick Witney spune si el ca relatiile Europei cu Rusia au evoluat mult de la conflictul din Georgia din august 2008.

* Rusia este mai relaxata acum, cand extinderea NATO nu se mai afla pe agenda, iar Obama a resetat relatiile dintre ele doua tari.
* Viziunile asupra relatiei Europei cu Rusia au inceput sa devina convergente, mai ales dupa transformarea relatiilor polono-ruse dupa tragedia de la Smolensk.
* Cum va arata un raport pe care ECFR il va publica la sfarsitul acestei luni, este vremea ca Europa sa ia in considerare propunerile lui Medvedev si sa ofere nu un tratat, ci un dialog privind noua securitate.
* Nimeni nu vrea sa puna in discutie garantia SUA privind securitatea Europei si stabilitatea prin intermediul NATO, insa realitatile curente ne arata ca SUA sunt din ce in ce mai putin interesate de Europa, iar chestiunile de securitate de pe continent - conflicte inghetate, securitate energetica - sunt mai bine abordate prin UE decat prin NATO, o alianta militara.
* Insa abordarea UE trebuie sa fie una unitara, prin Inaltul Reprezentant pentru politica externa, cu implicarea tuturor statelor membre si cu consultarea americanilor.

Am vrut sa stiu cum ar putea state ca Romania, elitele de aici, fie ele politice, media sau de orice fel sa gandeasca la fel de lejer si detasat necesitatea unei resetari a relatiei cu Rusia si construirea impreuna a unui spatiu de securitate european. Asa cum bine observa ministrul de externe acum cateva zile, “avem fata de fostul Occident, categoria geopolitica depasita, un permanent complex de inferioritate care ne defineste provincialismul, ne inhiba actiunea politica externa si arunca in confuzie permanenta proiectul intern”.

Prin urmare, Romania si tari cu sentimente similare - nu pot sa nu remarc schimbarea atitudinii poloneze, pana acum cel mai inversunat oponent european al Moscovei - trebuie sa accepte necesitatea unei noi arhitecturi de securitate in Europa. Si sa nu mai aiba complexul ca mai marii Europei vor lua decizii peste capul lor.

"Nu e nimic rau in a privi spre viitor si a nu te gandi la trecut. Si cred ca acesta ar trebui sa fie si leit motivul pentru Romania. Nu poti construi viitorul Romaniei daca te tot gandesti la trecut", sustine Ulrike Guerot. Rusia nu este si nu trebuie sa fie o amenintare pentru Europa. Europa are nevoie de cooperare si cred ca si Romania va ajunge la acest mod de gandire. Polonia a ajuns, mai ales dupa tragedia de la Smolensk. (...) Inteleg ca va fi nevoie de ceva mai mult timp ca Romania sau tarile baltice sa ajunga la aceasta modalitate de a vedea lucrurile, pentru ca amintirile sunt recente, dar cred ca, in esenta, e o provocare si pentru Romania. Cu politica de a considera Rusia ca dusman nu se ajunge departe”, a spus Ulrike Guerot.

La randul lui, Nick Witney a venit cu o explicatie mai simpla: “elitelor din sfera de securitate din aceste tari le e mai greu sa renunte la vechii dusmani”.

Eu sunt insa convinsa ca, daca nu renuntam la vechii dusmani, la modul invechit de gandire si nu ne europenizam si gandirea, vom ramane vesnicii complexati si provinciali. Si suficient de ridicoli sa ne credem mai importanti decat suntem. Pe de alta parte, sunt convinsa ca tema fata de rusi ni se va induce de fiecare data cand va servi unor scopuri interne. A functionat intotdeauna, si pe vremea comunistrilor, si acum.

Greed is good. Now it seems it's legal... Wall Street, un film de vazut

Greed is good (lacomia e buna) - este replica celebra a lui Gordon Gekko, finantistul fara scrupule din Wall Street, filmul cult din 1987, pentru care Michael Douglas a luat si un Oscar.

Dupa 23 ani, Gekko trebuia sa isi faca, din noua, aparitia, mai ales dupa criza financiara din SUA. sau, daca e sa ne luam dupa actiunea din film, exact la inceputul ei. E o noua lume, o lume pe care acesta a privit-o din inchisoare si se intoarce la momentul potrivit. In momentul in care bancherii se sinucid, bancile stau sa cada, iar FED-ul si Treasury trebuie sa vanda Congresului frica: frica privind prabusirea a tot si toate daca nu salveaza bancile. Gekko revine in momentul in care poate sa faca din 100 de milioane de dolari 1,3 miliarde.

Atunci, in 1987, industria incerca sa identifice personajele. Gordon Gekko, personajul lui Oliver Stone, a fost de fapt Ivan Boesky, un broker implicat in scandalul financiar privind frauda bursiera, spalre de bani si inselaciune.

Acum, in 2010, personajele sunt mult mai usor de indetificat. Pornind de la actiune: zvonurile ca banca de investitii Keller Zabel ar avea miliarde blocate în datorii toxice duce la scaderea drastica a preţului acţiunilor companiei, iar Louis Zabel lupta pentru viaţa companiei sale la o intalnire la Rezerva Federală.

Guvernul refuza sa-l ajute, insa Bretton James de la o puternica bancă de investiţii, Churchill Schwartz, se ofera sa preia firma Keller Zabel pe aproapoe nimic. Mai precis, pentru 2 dolari pe actiune.

Aducand povestea in realitate, personajele si, mai ales, institutiile sunt de identificat Keller Zabel - Bear Stearns, Louis Zabel - Ace Greenberg(numai ca, in realitate, soarta lui nu a fost aceeasi ca in film), Churchill Schwartz - Goldman Sachs. Hank Paulson si Tim Geithner sunt si ei usor de indetificat in intalnirea cruciala de la Fed. Bineinteles, este si multa fictiune, nu trebuie luat totul ca atare, pentru ca nu e un documentar despre caderea bancilor de investitii.

Gekko iese din inchisoare, de unde a observat toata nebunia din ultimii ani - actiunea se petrece in 2008 - si constata: Greed is good, now it seems it's legal (lacomia e buna, acum se pare ca e si legala). Intr-un discurs la o universitate in care isi promoveaza propria carte, Gekko prevede intreaga prabusire a economiei pornind de la speculatiile din sistemul financiar si a supraindatorarii fara acoperire, fireste.

Fimul este interesant si merita vazut, tocmai pentru ca totul este recognoscibil. Inteleg ca in SUA a ajuns, in primul sau week end, pe prima pozitie in box office. CNBC l-a promovat intens, avand interviuri atat cu regizorul, Oliver Stone, cat si cu scenaristul. Asa cum spunea unul dintre ei, CNBC este chiar personaj in film. Un film in care apar Roubini, Warren Buffet, in interviuri pentru CNBC.


Asa cum spunea si prietenul meu sambata seara, cand am iesit de la film, probabil nu va avea impactul pe care l-a avut Wall Street in 1987, dar in mod cert este un film ok. Unii spun ca Michael Douglas ar putea lua Oscarul pentru el. Nu stiu, nu sunt critic de film. Dar ca spectator, mi-a placut. Depinde care i-ar fi competitorii... Oricum, in discursul sau de la universitate, sintetizeaza toata situatia si, evident, personajul lui pare vizionar.

Nu vreau sa va dezvalui din actiune, povestea e simpla si are a human touch: Gekko iese din inchisoare si incearca sa repare relatia cu fiica lui, care il acuza de o multime de lucruri. Legatura intre el si fiica lui e restabilita de logodnicul acesteia, un tanar broker, un Gekko in varianta tanara, Jake Moore. El va face cu Gekko un deal: daca il ajuta pe acesta sa se reapropie de fiica sa, Jake va fi ajutat de Gekko sa se razbune pe cei care au dus la prabusirea companiei in care lucra. Daca ii reuseste sau nu, ramane de vazut.



Oricum, filmul merita vazut.

Minunat articol: McChrystal in Rolling Stone, interviul pentru care a demisionat

Desi un subiect relativ ignorat de presa noastra, demisia comandatului trupelor americane si NATO in Afghanistan, Stanley McChrystal, a fost top story in media internationala.

Am cautat si am gasit articolul din Rolling Stone pentru care a trebuit sa isi dea demisia. Stiti, din cauza unor afirmatii destul de neconventionale facute, care demonstreaza, oare pentru a cata oara, ca puterea militara si cea politica din Washington nu sunt cele mai bune prietene si nu au cea mai buna parere una despre cealalta.

Articolul este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit de multa vreme. Merita sa il lecturati.

Iata linkul.

FT: Masurile de austeritate din Romania sunt peste standardele actuale din UE

Cam asta e concluzia jurnalistilor de la Financial Times. Speriati de deficite este articolul care inventariaza situatia mai multor tari in care deficitele bugetare au dus la masuri de austeritate. O recapitulare succinta a situatiei din 7 tari europene si SUA. Romania, Islanda, Spania, Lituania, Irlanda, Grecia si SUA sunt tarile analizate succint de reporterii FT. Un articol usurel, dar merita vazuta perspectiva lor asupra lucrurilor. Pentru cei care nu aveti abonament la FT si nu puteti acesa intreg articolul, voi rezuma ideile principale pentru Romania si voi trece ideile principale (in engleza) pentru celelalte. Sa le luam pe rand:

Romania - Furtuna maniei colective

• Masurile de austeritate din Romania sunt dure, chiar peste standardele actuale ale UE: 25% reducere a salariilor celor 1,4 milioane de angajati in sectorul public, 200.000 de locuri de munca din sectorul public desfiintare si 15% reducere din pensii si ajutor de somaj.
• Ministrii spun ca, fara luarea acestor masuri, deficitul va ajunge la peste 9% anul acesta si FMI ar fi nevoit sa retraca asistenta financiara, arata FT, care aminteste de faptul ca anul trecut am facut imprumutul de la FMI si UE de 20 de miliarde de euro.
• Ministrul de finante Sebastian Vladescu a spus ca guvernul "ar fi putut minti inca 6 luni", dsar s-ar fi aflat in situatia de a nu mai fi capabil sa plateasca salarii si pensii.
• Intr-o tara neobisnuita cu protestele de masa, politicile de austeritate - catalogate de opozitia social-democrata drept "genocid social" - au dezlantuit furtuna maniei publice care a amenintat sa rastoarne guvernul.
• Alegerea masurilor de austeritate care sa fie aplicate de guvern au aratat si tensiuni cu FMI, dupa ce acesta a aratat ca era in favoarea majorarii taxelor. Bucurestiul a respoins cresterea cotei unice de 16%, argumentand ca asta ar sufoca redresarea economica.
  

Islanda - Viteza si agresivitate

Alegeri dure, dar de neocolit, considera FT ca a trebuit sa ia Islanda. O crestere de 45% a taxelor scolare ar fi o pastila amara pentru orice student, din orice tara, insa in Islanda, unde universitatile de stat au cerut o asemenea crestere, impactul ar ptuea fi puternic.

Standardul educational de inalta calitate si serviciile publice in aceeasi masura par acum puse in pericol de batalia dura a tarii de a reduce deficitul bugetar care a depasit 9% din PIB anul trecut. Datoria publica a crescut si ea de la 56% din PIB inaintea crizei la mai mult de 100%.

Drept raspuns, guvernul islandez a adoptat un program de austeritate dur, sub supravegherea FMI. Guvernul a incercat sa protejeze serviciile de baza, dar nimeni nu e imun la reduceri. Pensiile, cheltuielile privind protectia sociala, bugetul educatiei si ajutoarele de somaj au fost reduse. Numeroase taxe au fost majorate, inclusiv cele pe venit. Somajul nu are un nivel mai mare decat in alte parti ale Europei, la aproximativ 8%, dar acel nivel este fara precedent. Totusi, Islanda a fost apreciata de autoritatile itnernationale pentru viteza si agresivitatea consolidarii fiscale.

O imagine completa asupra economiei islandeze am scris in urma vizitei mele acolo, de acum 3 saptamani. O puteti citi aici.

Spania - Marea reducere

Cand e vorba despre calmarea pietelor nelinistite de un deficit bugetar scapat de sub control, de un somaj de 20% si de o indatorare mare a sectorului privat, nu este timp sa amani niste masuri, sustine FT, si acest lucru s-a dovedit contraproductiv in cazul Spaniei.

Premierul spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, a refuzat sa recunoasca faptul ca Spania e in criza pana cand a fost sufocat de dovezi in acest sens. Reactia lui initiala, un program keynesian menit sa reduca somajul si sa creasca consumul, a ridicat deficitul sectorului public de la un nivel extrem de mic, aproape de zero, la peste 11% din PIB in doi ani. Asa ca acum guvernul, de la inceputul anului, nu a facut decat sa incerce sa convinga pietele internationale ca poate aduce deficitul la 3% pana la sfarsitul lui 2013.

Planul initial de austeritate n-a fost suficient - cresterea varstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, eliminarea unor scutiri de taxe, o reducere de 6 miliarde de euro in lucrarile publice si inghetarea angajarilor in sectorul public. Pentru luna viitoare a fost anuntata o majorare a TVA-ului cu 2 puncte procentuale.

Spania a luat alte masuri dupa ce criza din Grecia a iesit la iveala, iar ele au constat in 5% reducere a salariilor celor 2,8 milioane de angajati din sectorul public si inghetarea lor la acest nivel pentru un an. Ministrii au pierdut 155 din salariu. Pensiile au fost inghetate, a fost eliminata indemnizatia de primita la nasterea copilului de 2500 de euro si ajutorul extern a fost redus cu 600 de milioane de euro. S-au facut economii in sistemul sanitar, prin presiuni asupra furnizorilor de medicamente.

Masurile au nemultumit sindicatele, dar au fost apreciate de bruxelles si au calmat pietele internationale in ceea ce privea Spania.

Lituania

Premierul Andrius Kubilius a dat primul exemplu de austeritate, prin reducerea salariului cu 40%, ca masura in reducerea deficitului bugetar de 8% din PIB anul trecut, care trebuie sa ajunga la 3% in 2012. FT citeaza gluma sa potrivit careia premierul spune ca s-a consultat cu sotia sa in ceea ce privea scaderea, in spiritul consultarii "partenerilor sociali".

Lituania a redus anul trecut 8% din defict si a anuntat recent masuri similare pentru acest an. reducerile au rezultat din majorarea taxelor, 5% reducerea pensiilor si o scadere de 10% a salariilor din sectorul public.

Ireland: No Greek-style riots

Tackling the crisis head on

Even after slashing public sector pay, and cutting child benefit and other welfare programmes, Ireland is still set to borrow 11.6 per cent of national income this year - almost four times the 3 per cent deficit limit set under the EU's stability and growth pact. The deficit is set to return to 3 per cent by 2014.

The markets initially responded favourably, with Irish bond spreads narrowing. But with the eurozone debt crisis worsening since the start of the year, those gains have been largely given up, and Ireland is again seen as vulnerable to sovereign risk.

However, where Ireland has set itself apart from its troubled south European partners is in its readiness to tackle the crisis head on. And this has been largely achieved without triggering Greek-style social unrest.

Arguably the bulk of the heavy lifting has now been achieved, with around €12bn of adjustments made over the past two years - either spending cuts or tax rises - including €4bn in the current year. This amounts to a fiscal consolidation equivalent to 5 per cent of GDP.

The main burden of adjustment has fallen on public spending rather than tax. Pay for everyone in the public sector has been slashed, and state workers have also been forced to make increased pension contributions - in effect a further reduction in take-home pay. On the welfare side, Ireland has cut rates, rather than trying to means-test universal benefits.

Greece: Bail-out stalls default

The grim face of consolidation

If one country has come to represent the grim face of budget consolidation it is Greece. The socialist government last month agreed to a €30bn, three-year austerity package in return for a €110bn bail-out by its eurozone partners and the IMF in order to avert a looming default.

A frontloaded package aims at reducing the budget deficit by almost 10 percentage points of gross domestic product by 2014 with more than half the adjustment coming this year.

The social costs are heavy. Public sector workers will see their incomes fall by up to 20 per cent this year. In the private sector, severance pay will be drastically cut. Reform of the crumbling pay-as-you-go pension system will raise the retirement age from 58 to 65 for men and women, and reduce the average pension from 90 per cent to less than 70 per cent of final salary.

Yet for now, at least, it appears to be producing the desired effect. Greece breezed through the first test of its three-year deficit-cutting programme last week, with monitors from the EU and IMF saying they were cautiously optimistic about progress.

A 10 per cent reduction in budget expenditure in the first five months, together with a 6 per cent increase in VAT receipts, indicated the country's fiscal consolidation was on track, the officials said.

The official jobless rate reached 11.7 per cent in the first quarter, the highest in a decade. But the real rate is believed to be much higher as many women and entrants to the workforce fail to register as unemployed.

US: Less pressure to cut

Luxury of having a dominant currency

The dollar's place at the heart of the global financial system means that the US has the luxury of tightening fiscal policy at its own pace. While the US has a bigger fiscal deficit than the eurozone - the Organisation for Security and Co-operation in Europe expects it to be 10.7 per cent of output in 2010 - the Greek crisis has prompted a flight to, rather than from, the safety of the dollar and US Treasuries.

The yield on 10-year Treasuries has fallen from 4 per cent at the start of April to 3.3 per cent today. As a result, Washington is feeling little market pressure to cut its deficit, and few economists expect that to change as long as US finances look healthy relative to other countries.

Instead of bond market fears, the US has an intense political debate about deficits and whether to spend more on fiscal stimulus. Steny Hoyer, the Democratic leader in the House of Representatives, has talked of "spending fatigue". His Republican opponents have set up "YouCut" - a weekly public vote on which spending to cut in the style of American Idol.

The main effort at deficit control in President Barack Obama's budget - not yet passed by Congress - is a three-year freeze on spending not related to defence or entitlements such as social security. But defence, entitlements and debt interest make up more than 80 per cent of spending. Meanwhile, many Republicans have signed a pledge never to raise any taxes.

"In case after case there's an expression of concern about deficits and debt but an unwillingness to act on that," says James Horney, director of federal fiscal policy at the Centre on Budget and Policy Priorities.

An ageing population will make it hard to cut social security spending, and there is little appetite to revisit healthcare after the gruelling battle over reform. That leaves tax rises - which even Democrats are unlikely to push for in an election year.

As remarca ceva: tarile aflate pe lista sunt cele despre care s-a scris si s-a spus - in ultimii doi ani sau un an si jumatate - ca sunt profund afectate de criza. Romania este printre ele. Numai ca ele au inceput inca de anul trecut sa ia masuri dure si sa incetineasca prabusirea sau, ajunse pe fundul prapastiei, sa incerce o redresare.

Un subiect de reflectie: adoptiile internationale

Am urmarit saptamana trecuta cazul copilului rus de 8 ani care a fost trimis de parintii sai adoptivi americani inapoi in tara, pentru ca acesta, sustine mama adoptiva intr-o scrisoare care insotea copilul, reprezenta prin comportamentul sau o amenintare la adresa sigurantei familiei adoptive si a prietenilor acestora.

Potrivit mamei, copilul avea niste probleme de comportament care ar fi fost ascunse de autoritaile ruse: era violent si avea tulburari psihotice. Cum copilul e de nationalitate rusa, parintii americani l-au pus pe avion si l-au trimis la Moscova, dandu-l in grija autoritatilor.

CNN a tratat foarte bine acest caz. Sau eu l-am urmarit pe CNN. Marti seara, Becky Anderson a dezvoltat subiectul. Acolo am vazut ca americanii adopta cel mai mult din China, apoi din Rusia. Potrivit site-ului CNN, anul trecut au adoptat din Rusia 1586 de copii, dar cel mai mare numar de adoptii 9incepand cu 1999) s-a inregistrat in 2004: 5862 de copii.

In urma acestui caz, anumiti oficiali de la Moscova spun ca se gandesc la o inghetare temporara a adoptiilor internationale sau, mai precis, a adoptiilor americane din Rusia pana la semnarea unui acord care sa permita monitorizarea copiilor dupa ce ajung in SUA.

Aceste informatii, arata CNN, ingrijoreaza mii de familii americane care au cheltuit bani si timp incercand sa adopte un copil din Rusia. In ultimii 16 ani mai mult de 50.000 de copii rusi au fost adoptati de familii din SUA.

Iar populatia rusa, sensibilizata de acest caz, pare sa fie in favoarea interzicerii adoptiilor internationale.

Adoptiile internationale - cazul Romaniei

Tot acest caz mi-a amintit despre dezbaterile care au existat la noi privind adoptiile internationale. Ele au fost interzise printr-un moratoriu incepand din 2001, din 2005 adoptiile internationale fiind total oprite. Presa internationala a infierat adesea, periodic, aceasta situatie, aducand drept argumente numarul mare de copii orfani in Romania, conditiile din orfelinate, indiferenta statului fata de astfel de copii, in timp ce presa din Romania vorbea despre cazuri concrete de copii adoptati de familii din strainatate si abuzati, sau copii carora li s-a pierdut urma.

Pana prin 2006, o statistica arata ca s-a pierdut urma a in jur de 1300 de copii romani adoptati de familii din strainatate in perioada 1997-2003. Majoritatea acestora au fost adoptati in SUA. Explicatia este simpla: o conventie internationala, Conventia de la Haga, prevede ca organizatiile private cu activitate in domeniul adoptiilor sunt obligate sa trimita rapoarte privind situatia de dupa adoptie a copiilor. Adica organizatii din strainatate care au facilitat adoptiile trebuiau sa trimita Romaniei rapoarte privind copiii adoptati, insa SUA nu este semnatara a Conventiei de la Haga, asa ca organizatiile americane nu se supun acelorasi rigori.

Sporadic, au existat tot felul de initiative si articole in rpesa internationala care militau pentru reluarea adoptiilor internationale din Romania, insa am vazut in ultimele luni o astfel de atitudine din partea Oficiului Roman pentru Adoptii.

ORA a trimis Guvernului, in octombrie 2009, un memorandum privind reluarea adoptiilor internationale, potrivit unui articol din Gandul. In memorandum, ORA arata ca reluarea adoptiilor internationale sa se reia pentru copiii care n-au putut fi adoptati in tara, mai mari de 6 ani, copii apartinand minoritatilor etnice sau cu probleme medicale grave.

Adica o categorie de copii spre care, in general - lasand ipocrizia la o parte - nu s-ar indrepta majoritatea familiilor din Romania, ai putea spune. Insa din lumina evenimentului din SUA, in care copilul acela rus nu se inscria, in afara varstei, in niciuna dintre aceste categorii si tot a fost respins. Ok, problemele lui de sanatate or fi grave, dar nu erau evidente.

Premierul Boc a respins acest memorandum si a aratat ca pozitia ORA nu este pozitia Guvernului Romaniei si ca n-o adopta, fireste.

Numai ca ORA a perseverat si pe la sfarsitul anului a propus o modificare a Legii 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. Am incercat sa intru pe site-ul ORA, dar imi este imposibil, asa ca am cautat in presa posibile prevederi. ( 17.08- din fericire, in acest moment tocmai am accesat site-ul, deci merge). Am gasit, tot in Gandul, ca ORA a introdus un capitol privind adoptiile internationale. El prevede:

• adopţia internaţională va putea fi realizată şi de unchii sau mătuşile copilului adoptat sau chiar de orice cetăţeni români (chiar dacă nu sunt rude ale copilului), cu reşedinţa în străinătate. În prezent, adopţiile internaţionale se pot face doar de rudele de gradul II ale copilului, respectiv bunici.

• adoptia internationala se va putea face doar daca adopţia naţională a eşuat

• adoptatorul nu se va putea stabili cu copilul decât într-un stat care are sau va avea convenţii încheiate cu ţara noastră, pentru monitorizarea post-adopţie a copiilor adoptaţi din România, timp de cel puţin 2 ani de zile, dar ORA nu a precizat si cum se va realiza monitorizarea

As fi vrut sa vad pe site-ul ORA cum merg dezbaterile si care e feedback-ul la aceste propuneri, insa, asa cum am zis, nu mi se deschide.

Numai ca toata aceasta situatie m-a facut sa ma gandesc din nou la niste chestiuni si sa caut raspunsul la intrebarea: Ar trebui sau nu reluate adoptiile internationale? Nu stiu exact, sunt o serie de argumente pro si contra, nu stiu exact - adica n-am vazut cu ochii mei - care mai e situatia in orfelinate, dar cred ca in formularea unui raspuns trebuie sa ma gandesc la niste aspecte:

• Potrivit ORA - si informatiilor publicate de presa - sunt 8000 de familii de romani care vor sa adopte un copil, peste 4000 de orfani in Romania si doar 800 declarati adoptabili.

• Adoptiile internationale au fost o afacere foarte profitabila pentru unii si imorala, daca e sa privim dintr-o anumita perspectiva. Iar ea trebuia stopata, in conditiile acelea. Era o dovada in plus a coruptiei din Romania.

• Conditiile din orfelinate, suprapopularea lor, personalul calificat insuficient sau fara suflet au facut ca situatia copiilor de-acolo sa fie cu adevarat critica.

• Copiilor adoptati li se ofera sansa de a trai si a creste intr-o tara civilizata, situatie incomparabila cu ramanerea lor in orfelinate, si, mai ales, intr-o familie.

• Mai e o chestiune: strainii care isi doresc cu ardoare un copil, probabil ca nu s-ar uita la etnia micutului, unii nici la varsta. Nu toti isi doresc copii blonzi cu ochi albastri, nu-i asa? Cat despre copiii bolnavi, au mari sanse ca tratamentul lor sa fie ok in strainatate.

• Pe de alta parte, au existat si cazuri nefericite prezentate de presa care iti atrag atentia. Copii abuzati, copii carora li s-a pierdut urma. E adevarat, in cazul celor din urma majoritatea se gandeste la ce e mai rau, desi ar trebui sa ne gandim pur si simplu ca s-au integrat foarte bine in societatea in care traiesc si organizatiile de facilitare a adoptiilor nu au gasit relevant sa ii monitorizeze.

Nu stiu, am auzit opinii foarte vehemente impotriva adoptiilor internationale, am auzit despre piedici puse in orfelinate unor potentiali parinti romani, in speranta deblocarii adoptiilor internationale iar acei pusti blonzi cu ochi albastri ar fi fost un asset pentru leagan.

Oricum, ceva e cert: copiii merita sa traiasca in familii, de oriunde ar fi ele. Insa cazuri precum cel recent, din SUA, arata ca nu intotdeauna adoptiile sunt povesti de succes.

Stratfor: Tragedia de la Smolensk e o oportunitate pentru Rusia de a-si continua ofensiva de sarm asupra Poloniei

Analistii Stratfor (agentia de informatii si analiza supranumita si CIA din umbra) insista in analizele sale asupra tragediei de la Smolensk pe castigul pe care il are Rusia din acesta tragedie si pe urmarile pe care le are ea atat in plan intern, in Polonia, cat si geopolitic.

Analistul Marko Papic, specialist pe Eurasia, porneste de la premisa ca Polonia este o piesa de sah sau mai degraba o tabla de sah pe care SUA si Rusia se lupta pentru influenta.

Geopolitic, spune Papic, Polonia este extrem de importanta pentru ca este cea mai mare tara central-europeana care poate conduce incercarile de respingere a intentiilor de influenta ruseasca asupra Belarus sau Ucrainei si, eventual, in tarile baltice. Prin urmare este marele aliat al SUA in incercarea de a limita resurgenta rusa. Ceea ce face acum Rusia prin diplomatie publica este sa "sadeasca samanta indoielii" in opinia publica poloneza ca Moscova ar fi o amenintare. Bunele intentii, dorinta de colaborare in realizarea anchetei, deschiderea din ultimele patru luni, toate vin in sprijinul ideei ca atitudinea Kremlinului este una mult mai prietenoasa.

Geopolitic, arata Stratfor, tragedia este o oportunitate pentru Rusia de a-si continua "ofensiva de sarm" asupra Poloniei. Rusia nu-si doreste ca Polonia sa fie liderul unei coalitii antirusesti in UE si NATO si astfel ea a inceput sa curteze leadership-ul polonez, in special pe premierul Donald Tusk. Totul a inceput in toamna anului trecut, cand Putin a participat la Gdansk la comemorarea a 70 de ani de la atacul Germaniei asupra Poloniei si cu un interviu care a precedat vizita premierului rus in Gazeta Wyborcza, in care Putin a calificat drept imoral pactul Ribbentrop-Molotov. Mai apoi, a fost semnat, dupa negocieri de cateva luni, un nou deal privind furnizarea de gaz rusesc Poloniei, intr-o cantitate mai mare decat pana acum, contract de altfel criticat puternic la Varsovia. Ultimul gest a fost comemorarea victimelor de la Katyn de catre premierii rus si polonez, in preziua accidentului, eveniment la care Kaczynski inteleg ca a refuzat sa participe.

Ofensiva de sarm ruseasca

Stratfor inventariaza elementele acestei ofensive de sarm, care a fost foarte prompta si comprehensiva. "Sincera sau nu, revarsarea de sustinere, simpatie si solidaritate pe care o arata Rusia pare atent orchestrata", considera compania americana de analiza.

• Putin a intrat imediat in actiune, coordonand ancheta la fata locului si consolandu-l pe premierul polonez Donald Tusk la locul accidentului. Au fost imagini care au facut inconjurul lumii si au fost considerate puternic emotionale, mai ales din partea premierului rus.

• Presedintele rus Dmitri Medvedev s-a adresat natiunii poloneze printr-un mesaj la televiziune in care a anuntat ca ziua de 12 aprilie este o zi de doliu national in Rusia.
• Primarul Moscovei, Iuri Luzkov, a aratat eforturile considerabile pe care le face administratia orasului pentru a aranja gazduirea si transportarea familiilor victimelor din Polonia la Moscova, pentru identificarea corpurilor neinsufletite.
• Au fost eliminate restrictiile privind necesitatea vizelor de intrare in Rusia pentru familiile victimelor, pentru a ajunge cat mai repede in Rusia.
• Nashi, acea organizatie de tineret nationalista, fidela lui Putin si controlata de Kremlin, in general virulenta la adresa Poloniei, a organizat un priveghi in fata Ambasadei Poloniei de la Moscova si depuneri de flori si lumanari, intr-un loc in care, de obicei, organizau proteste antipoloneze. Cel mai recent in memorie este cel din timpul razboiului din Georgia, din august 2008, cand Polonia s-a aratat un sustinator al Tbilisi-ului si cand presedintele Kacyznski a facut o vizita in capitala georgiana.
• Postul nationat de tv rus a difuzat duminica, in prime time, filmul Katyn a lui Andrzej Wajda.
• Canalul rus de limba engleza Russia Today nu a facut economie de resurse si timp in a oferi un coverage extrem de extins tragediei de la Smolensk.
  

Succesul acestei ofensive de sarm depinde de cat de suspiciosi si tematori sunt polonezii fata de resurgenta rusa, comenteaza Stratfor. Iar in acest moment intra in joc modul in care Washingtonul isi arata sustinerea pentru Varsovia. Compania de analiza americana are nevoie sa simta ca SUA sunt puternic implicate in sustinerea ei si a tarilor central-europene. O asigurare care ar fi fost primita in timpul cinei dintre Obama si cei 11 lideri central si est-europeni de saptamana trecuta, de la Praga.

O reactie palida a SUA

In contrast cu ofensiva de sarm a Rusiei vine reactia destul de palida a Washingtonului. Obama i-a adus un omagiu presedintelui polonez si a vorbit despre relatia stransa dintre SUA si Polonia. Potrivit Stratfor, media americana a acoperit evenimentul, dar s-a concentrat pe reactia comunitatii poloneze din America. "Pe scurt, raspunsul SUA a fost mult mai putin expresiv decat raspunsul rusesc", considera Stratfor. Presedintele Obama va fi probail prezent la funeraliile de stat de la Varsovia.

Stratfor mai noteaza faptul ca Germania est interesata de succesul operatiunii de sarm a Rusiei, intrucat nu-si doreste o Polonie ostila Moscovei in interiorul UE si in contextul dependentei de gazul rusesc si a legaturilor economice puternice. De aceea, spun americanii, Berlinul il incurajeaza pe Tusk sa aiba o atitudine pragmatica fata de Rusia, ceea ce ar fi si in beneficiul Poloniei. De altfel, a fost evidenta diferenta de abordare a relatiei cu Rusia dintre premier si presedintele polonez.

Revenind la imaginea tablei de sah descrisa de Marko Papic, Polonia este considerata de Stratfor ca fiind prinsa intre interesele Berlinului si Moscovei, pe de o parte, si alte Washintonului pe de alta. Pe termen lung, comenteaza agentia americana, SUA par sa aiba castig de cauza, intrucat Polonia are nevoie de un garant al securitatii sale, un rol pe care doar SUA il pot juca in regiune.

Cea mai importanta stire de politica externa: Obama se intalneste cu 11 lideri central si est-europeni

Agenda de politica externa este astazi concentrata pe doua evenimente: semnarea, la Praga, a Tratatului START 2 si criza/revolutia/violentele din Kirgistan (imi pare rau, nu am diacritice).

Eu cred ca stirea de politica externa cea mai importanta, cel putin pentru Romania si pentru regiunea in care traim, este alta: presedintele american Barack Obama se va intalni cu 11 lideri ai tarilor din Europa Centrala si de Est, intr-o cina care va avea loc la Ambasada SUA din Praga. La aceasta cine va participa, fireste, si presedintele Traian Basescu. Este prima intalnire a presedintelui american cu lideri numai ai tarilor din aceasta regiune, o intalnire care nu are loc nici in marja unei reuniuni a UE sau a NATO.

Participantii sunt: premierul bulgar, Boiko Borisov, premierul croat, Jadranka Kosor, presedintele si premierul ceh, Vaclav Klaus si respectiv Jan Fischer, precum si presedintele eston, Toomas Hendrik Ilves, premierul ungar, Gordon Bajnai, presedintele leton, Valdis Zatlers, premierul lituanian, Andrius Kubilius, premierul polonez, Donald Tusk, si premierii slovac si sloven, Robert Fico si respectiv Borut Pahor.

Stratfor face o scurta analiza a acestei intalniri si arata de ce e atat de importanta intalnirea? Din mai multe motive. Le voi lua pe rand:

1. Scopul intalnirii este, potrivit unor surse Stratfor, de a discuta despre Afghanistan si participarea acestor tari alaturi de SUA in teatrul de operatiuni de-acolo, despre Noul Concept Strategic al NATO, despre relatia cu Rusia si chestiuni privind securitatea Asia Centrala si in Balcani.
   
2. Este ocazia ca liderii tarilor central si est-europene sa isi exprime ingrijorarile privind resetarea relatiei dintre SUA si Rusia. Romania si Polonia sunt interesate de scutul antiracheta, tarile baltice de o prezenta mai substantiala a NATO pentru a contracara prezenta rusa in Marea Baltica si toate sunt interesate de raspunsul Washingtonului la schimbarea politica ce a avut loc in Ucraina.
   
3. De partea americana, este ocazia ca aceasta sa ii linisteasca pe liderii central si est-europeni si sa le arate angajamentul fata de regiune.
   
4. Multi dintre acesti 11 lideri il vor intalni pentru prima data pe presedintele american. Este si cazul presedintelui Romaniei.
5. Cu cateva luni in urma, Obama a refuzat sa participe la Summit-ul UE-SUA, fara a da un raspuns lamuritor. Stratfor este chiar mai tansanta: a aratat ca are lucruri mai importante de facut. Acum insa Obama le arata Frantei si Germaniei ca, desi n-a avut timp pentru o intalnire cu "motoarele" UE, are timp si considera relevanta o cina cu liderii Noii Europe. este un mesaj care va fi bine inteles in capitalele Europei Occidentale. Stratfor comenteaza ca central si est-europenii devin din ce in ce mai frustrati de faptul ca Parisul si Berlinul dezvolta o relatie privilegiata cu Rusia, si vad ca interesele lor economice - exprimate prin apartenenta la UE - pot deveni divergente cu cele de securitate - exprimate prin apartenenta la NATO.
6. Rusia, la randul ei, poate fi deranjata, in conditiile in care Barack Obama arata clar ca interesul sau pentru regiune nu s-a diminuat, asa cum erau temerile liderilor acestor tari. De altfel, ne amintim scrisoarea unor lideri est-europeni - printre care fostii presedinti Havel, Walesa sau Emil Constantinescu - prin care acestia cereau SUA sa isi reafirme sustinerea pentru regiune. Acum e ocazia ca Obama sa arate asta. In plus, Obama acorda o atentie sporita unor lideri "mai putin prietenosi" Rusiei, intr-o zi in care toata atentia trebuia acordata presedintelui Medvedev si semnarii Tratatului START.
   

Compania de analiza americana forteaza putin lucrurile si aduce in atentie si un alt argument. El nu trebuie ignorat totusi. Stratfor sustine ca actuala criza din Kirgistan a aparut ciudat in aceasta perioada si a fost oarecum pregatita de media rusa prin tot felul de articole privind turbulente de-acolo si probleme legate de coruptie. Mai mult, remarca si faptul ca premierul Putin a salutat indepartarea de la putere a lui Bakyev.

Oricum, conchide Stratfor, faptul ca in doua trei luni de zile doua revolutii pro-occidentale au fost anulate prin schimbari - fie ele prin alegeri sau de strada - in Ucraina si Kirgistan va fi probabil subiect de discutie la cina lui Obama cu liderii central europeni.

Se pare ca Europa Occidentala a inteles deja mesajul. EUobserver scrie despre asta. Aici.