Aurora sau despre durata adevarata a firescului

Nu cred ca am apucat sa zic aici ca mie mi-a placut tare mult Aurora a lu' Cristi Puiu. Mi se pare foarte greu si foarte frumos cand ii iese unui regizor sa iti zica atata de multe lucruri fara sa faca mai nimic, mai precis fara sa puna personajele sa faca lucruri, ci mai degraba storcandu-le de puteri pentru a arata lucruri, simtiri, ganduri.

Imi place non-actiunea in filme. Ca asa e si in viata parca de multe ori se lungesc lucruri si in general, cand se intampla cate ceva dureaza pana se intampla. Imi place de Cristi Puiu pentru ca nu pacaleste cu nimic, nu creaza tensiune din prostii...tot ce face este sa surprinda in mod extraordinar durata lucrurilor, a deciziilor, a vietii si apoi sa impacheteze totul si sa te lase cu un inteles mai clar a conceptului de durata; ceea ce e mare lucru.