„Noblesse oblige”… profesioniștii; amatorii să se califice (și-n Etică!)… și-apoi să ridice pretenții

„Originea nobilă obligă la un comportament onorabil; privilegiul implică responsabilitate!” (Oxford English Dictionary) 

Sigur, după tipul și conceptul solicitării alăturate – mai atipică (să nu zic superficială dinadins ori, mai rău… suspectă prin lipsa oricărui indiciu despre solicitant – din politețe măcar dacă nu și din respect când legea are lacune!) –

am înteles la prima citire subestimarea pt. „autoritatea publică locală” adică pt. oricare serviciu subordonat birocratic (dar nu și pt. unul eventual de „îngrijire și igienizare” dacă s-ar preta chiar bugetarii cei atât de mult invidiați, huliți și disprețuiți!);

la a doua citire însa am înțeles mai mult: și că… indicând doar o adresa de mail pt. răspuns – e o provocare (nesemnată olograf!) dar că trebuie s-o decodez… și-am aflat că domnu-i consilier, un fel de consilier; sigur – apoi etapa următoare: sondare pe internet… să deduc nivelul personalității din nivelul de popularitate care deocamdată-i scăzut dar în construcție și probabil cu potențial! 

Și altă provocare, tot în subsidiar – „în speranța unui răspuns favorabil” dinspre funcționari superficiali și frivoli cum suntem percepuți… – aici e „cheia”:

favorabil e să răspundem principial ori… să ne (auto)executam silit (!) – adică să ne punem cenușă în cap cu smerenie?!

Și tot pe gânduri stau: după o asemenea solicitare cu avertisment indirect, „ de informații, în baza legii 544/2001… și în termenul legal”! –

răspunsul (optim) ar putea fi tot atât de sec și-anume că „pe teritoriul UAT TM nu avem date oficiale cu privire la subiect”, 

sau acesta (nefavorabil doar pt. partea Primăriei – după cum anticipez că-s așteptările!) respectiv că „asemenea celorlalte culte / parohii din raza UAT TM care-și administrează cimitirul specific iar întreținerea curentă o fac aparținătorii! – recomandăm, pe cale de consecință, după modelul de bună practică menționat mai sus (și asimilat de fiecare confesiune ca tradiție ancestrală intimă), să  vă gândiți la această posibilitate.” Nota Bene: contactați Federația comunităților evreiești din România pt. evidența amănuntelor de gen și zonă!!!

Oricum, ăsta nu-i subiect de campanie politică – spun (și) pt. terți din perspectiva vreunei inspirații precoce (sau infantilă?) – și cu-atât mai mult pt. progresiștii care n-au decât viitor! Și-totuși: oare de-aci-ncep – dacă ăsta-i actul Nr. 1? Intreb pt. un prieten :) 

Dar da: aș spera din tot sufletul să-i inspire pe ceilalți preoți și enoriași – să aspire și ei (dacă s-ar forța acest precedent), să aspire deci la „îngrijirea și igienizarea mormintelor de către Primărie”… iar până atunci – să se gândească eventual ce culoare să aibă florile, băncile, lumina nocturnă, cum și unde să cadă úmbrele (!), tipul copacilor, nivelul gazonului etc! Uite că până acum nu mi-ar fi trecut prin cap că, cimitirele ar putea deveni parcuri… – asimilate cu statut ambivalent în domeniul public al localităților – adică dincolo de lacrimi și nostalgii să ne și tragem sufletul... cugetând pe banul public! 

O cugetare care se impune cu necesitate: cum naiba Personalitățile monumentale care au consacrat prin jertfă Națiunea în Țara ei de-a lungul secolelor și i-au deschis orizontul cu viitor – trebuie anihilate în favoarea renașterii Anonimilor adormiți civil (că doar nu-s victime de război și nici eroi) de cu peste 75 de ani în urmă?! Păi... 
de ce s-ar odihni – dac-ar mai putea fi resuscitate și refolosite politic niște pietre funerare (care întâmplător sau nu – în determinarea de față, au fost evrei la vremea lor)?! Sigur, despre ceilalți, cetățeni oarecare, de secole, care zac – fie unii sub alții rânduri-rânduri până azi, fie se ridică spre cer și prin regenerarea vegetației în „cimitirele vechi” abandonate / părăsite – pe cine interesează?! 
Dacă asta-i tendința (acelorași!) – după demolarea statuilor-simbol ale unora să (re)animăm cimitirele civile ale altora – atunci suntem în cădere liberă… în hăul Istoriei (ceea ce chiar cred, în caz particular – după toate indiciile trădării din interior respectiv a preparativelor survenite politically correct de-a lungul eternei noastre tranziții)! 

Și apropo: în virtutea dreptului necondiționat al oricui la „informație de interes public” – de unde știm dacă persoana în cauza aceasta este sau nu cine pretinde (cu tot ce poate decurge ulterior de aici – inclusiv nerecunoașterea solicitării dacă tot nu e semnată!)?  

Am despicat firul în patru? L-am despicat... și-aș mai putea: trebuia deja să stie „consilierul” aspirant  că dacă cimitirele nu-s declarate (de proprietar, dacă au!) în Registrul agricol – nu pot figura la Primărie „ca atare” însă... de ce să nu-i satisfacă cineva interesul, respectiv să-i servească informația gata culeasă „la pas” prin satele-cartier? Să căutăm (re)surse „bătrâne” de informație, să pozăm eventual... – tot în baza legii 544/2001? Și-apoi... asemenea solicitare – „totalitară”! – și merită! În virtutea dreptului la „informație de interes public” – în acest caz ori în astfel de situație – ești liber și-i recomandat să-ți faci propria călătorie inițiatică (chiar și în scop politic)! 

Pe de altă parte, și-n general, cine eventual forțează (fie și subliminal) și exploatează „discriminarea pozitivă” – este rasist... că altfel nu s-ar revendica dintr-o minoritate (oricare și de orice fel) sau n-ar solicita ceva „special” și exclusiv doar în numele unora... dacă cei mulți nu-l determină prin inechitate, asuprire etc. – da?! Dar oricum, asta se-ntâmplă doar dacă răsfeți complexații și frustrații – ceea ce se probează la noi prin toleranță fără principii!  
Umanitatea n-are etnie, religie ori sex; umanitatea este umanitate și-atât – adică-i... CARACTER! Și poate fi reciproc... Avantajos! 

Și ca să nu mă suspectați de rea-credință – vă trimit la un articol, de cu 10 ani în urmă public aici (dar mult mai vechi pe unde am semnalat cu el!)… ca să vedeți că și pe noi ne interesează – dar „echidistant” față de toate confesiunile, adică nu în detrimentul cuiva… și admiteți măcar, prin deducție, fie și pt. că „Iisus s-a născut evreu” – NE PASA ȘI NOUĂ TUTUROR CELORLALȚI: 

https://jurnalism-corespondenta-publica.blogspot.com/search/label/04.%20Iisus%20s-a%20nascut%20evreu%21 

***

Și... doar pt. divertisment: 

Expeditor… Ce înseamnă stânga ? Ce fac ceilalţi ?
(articol publicat dec. 2003)

Ce înseamnă stânga?! – salarii „bugetare”, tichete de masă, sindicate, concedii (de odihnă, de tratament şi medicale), instituţii publice etc.
Cei „drepţi” şi mai „revoluţionari” şi-au însuşit reforma: disponibilizare, şomaj, ajutor social; cei mai mulţi dintre aceştia au picat în cursa „oportunităţilor de afaceri”: toate iniţiativele s-au dovedit a fi private... exact de capitalism – taxate şi suprataxate funcţie de interesul statului.
Revenind la funcţionari şi nu numai – serviciile rutinate sau deserviciile (prin indiferenţa mecanică, sfidarea, aroganţa şi ignoranţa) pe care ţi le oferă, au o valoare simbolică care ar trebui să se reflecte fidel în salariul minim garantat şi deloc obligatoriu. Pentru stânga valorile sunt însă invers proporţionale. În opţiunea dreptei, ideal ar fi să se ia in considerare raportul eficacitate / recompensă căci indispensabil – adică de neînlocuit – nimeni nu este. Si-apoi pentru randament minim şi productivitate nulă, un salar minim pe economie garantat ar fi onorabil. Şi suficient. În caz de nevoi suplimentare – perspectiva privată, iniţiativa personală, riscul asumat etc.
Este un paradox că dreapta a deschis perspectivă grevelor... la stat - stat care în continuare, induce frica de capitalism dar care stâng fiind, valorifică toate pârghiile dreptei – prin reprezentanţi. Şi intervine în bugetul tău – privat! – să se întreţină. Doar din teorie mai face parte pretenţia că „sărăcia poate fi un bun comun, al tuturor” căci cei care-o distribuie la nesfârşit sunt bogaţi şi sunt capitalişti – pentru sine.
Stânga este feminină şi are slăbiciuni; dreapta – aşijderea, după revoluţie: a promovat mai mult principiile decât şi le-a însuşit. Dovadă şi migraţia de la un partid la altul – funcţie de oportunităţi a unor politicieni.
În capitalism este motivat sindicatul ca moderator între Angajat şi Patronat tocmai să nu se probeze „exploatarea omului de către om”. Din principiu, sindicatul apără angajatul faţă cu angajatorul – dar cum să-l apere pe bugetar de el însuşi, pe stat de sine însuşi...? Pe cine de cine să apere când nici unul nici altul nu este investitor, proprietar? Se apără unii pe alţii dar mai ales – se apără de ceilalţi, ceilalţi care, fără sporuri şi coeficienţi, fără sindicat şi greve, se „bucură” de salar minim pe economie şi cotizează cu patroni cu tot... La stat! La stat-ul altora.
Părerea mea este că am avut de patrusprezece ani încoace stângi îndreptaţi (asta ca să pozeze în „reformaţi” apţi adică potriviţi, şi „contestatori” clasici ai regimului precedent adică motivaţi) şi drepţi strâmbi. De aceea politica la noi procedează prin învăluire: amalgamare şi derută.
Un drept de ici, un stîng de colo...: sumă nulă!
Sigur, comunităţile restrânse, cum este a noastră, la vremea potrivită vor opta în continuare mai mult pentru oameni decât pentru partide – şi este firesc dacă rămân „neprincipiale”: stânga promite democraţie iar dreapta adoptă socialul...
***
Unde o duc muncitorii mai bine, în Albania ori în S.U.A.? În România – cei care o duc!
Dar nici ceilalţi nu mor cu social-democraţia!
Atâta bun-simţ mai avem să nu ne facem un titlu de glorie din uciderea lui Ceauşescu – dar nici nu-l regretăm. Suntem duplicitari? Peste măsură; Ceauşescu ne-a folosit până-ntr-un loc şi anume ne-a fost o pârghie pentru servici la stat. Că ne-a deposedat de proprietăţi, a fost cam rău dar au venit alţii să ne repună în drepturi şi bine au făcut. Serviciul la stat sau statul la servici (după caz) – este şi acesta necesar. Aşadar, pârghia socialistă este indispensabilă. Dar şi capitalişti vrem să fim: negustori şi proprietari; beneficiari ai diverselor servicii (oferte) intrate în competiţie.
Subiectele acestea mi-au fost sugerate. Le-am generalizat pentru că, cetăţenii, deşi exemplifică prin cazuri concrete, refuză (sub)scrierea nominală. De accea avem atâtea surprize în campaniile electorale, la referendumuri – acolo unde cetăţenii se pot manifesta şi sincer şi discret: penalizează. Şi nu dau explicaţii! Şi nu-i ştie nimeni! Aceste informaţii, şi următoarele, cei investiţi cu putere de decizie, sper să le găsească... dublu rafinate!
De asemenea, mai circulă vorba:
despre cine plăteşte şi cine nu – taxa de drum,
despre cine plăteşte şi cine nu – taxa de salubrizare (firme care plătesc diferenţiat – „preferenţial” – nejustificat),
despre consilieri convertiţi la P.S.D. (:”ar trebui o lege care să-l oblige pe cel ales faţă de partidul care l-a propulsat; în toate guvernările noastre a existat un partid la modă care a făcut paradă cu deghizaţi”),
despre ce fac sau nu („de mântuială”) – beneficiarii de ajutor social,
despre funcţionari flegmatici,
despre alţi funcţionari – protectori: cum altfel se explică „consecvenţa” celor foarte mulţi care nu plătesc salubrizarea şi nu au plătit-o niciodată (în trei ani nu au avut relaţii cu Primăria?)? Ar fi bine să aflăm dacă este o dublă strategie, adică: cei care plătesc ridicarea gunoiului menajer – să înţeleagă în continuare şi să susţină (inclusiv financiar!) necesitatea acestei măsuri administrative iar pe de altă parte, cei care nu plătesc – să fie recunoscători, la timpul potrivit, pentru facilitatea creată! O minoritate suportă să fie administrată între două campanii; majoritatea v-a alege în continuare... să nu plătească!
Am pus pe seama funcţionarilor. Corect? Suficient?
Unde este Conspiraţie este Transpiraţie! Soluţia? Să fie Inspiraţie... transparentă şi Publicitate.
Nostalgia, taina, secretul nu sunt altceva decât complicităţi. Dacă nu eşti „vinovat”, eliberează-te. Cum? Aşa: pune totul în discuţie, orice – fără a avea rezerva (frica) epocii depăşite. Poţi vorbi de Ceauşescu dacă asta gândeşti. Memoriile pot fi contemporane – nu trebuie să treacă 50 de ani după reabilitarea lui Antonescu ca să-i vină rândul celuilalt. Şi orice părere poate fi publică. Socotită evidentă, orice problemă (su)pusă, capătă corespondent. Acesta poate fi, in cel mai rău caz, indirect dar niciodată inexistent, niciodată subestimat absolut. Subconştientul fiecărei autorităţi publice dictează concluzii funcţie de informaţiile însuşite. Şi funcţie de atitudine – dar noi cum noi nu avem, ori suntem duplicitari...
Angela MICLEA