„Cetindu-l, am reavut dinainte drama întreagă a generației mele. Idealul
universal, proiectarea României către ceea ce îi semăna și către ceea
ce o aștepta, adunarea într’o revistă și într’o grupare a voinței
noastre de putere spirituală, războiul, separările, morțile, exilurile.
Decenii de deșerturi și sânge între acea imagine pură, voitoare de mai
bine pentru toți oamenii pământului, împrospătați în românism, adică în
cunoaștere, și teribilul destin care a făptuit contrariul.
Ură, lupte de clase, materialism absurd, plin de molii și de răutate,
patru decenii de proză întunecată și neomenească, de durere românească,
definitoare și ea, într’un fel, deoarece a fost poporul român punctul în
spațiu și în timp în care s’a concentrat suferința și nedreptatea.
Poate că și asta înseamnă ceva, deși noi am fi vrut concentrarea pe alte
valori și pe alte recorduri. Oricum, poesia lui Ion Șiugariu, atât de
legată de acea intenție, stă mărturie în aceste pagini de ceea ce ar fi
putut fi și n’a fost decât în sacrificiu și în moarte. În această
nedorită dar acceptată grandoare de a fi, generația de la 1939 se
reîntâlnește cu Ion Șiugariu într’un moment în care întunericul care l-a
ucis pare a face loc luminii care din Soare începuse să curgă peste
noi.” (Vintilă HORIA - Ion Șiugariu de la „Meșterul Manole”, Madrid, 21 ianuarie 1985 - in prefata volumului Sete de ceruri)
***
„Spre deosebire de alţi confraţi, nu există la Şiugariu – intelectual format la umbra Gândirii – urmele unui crez de stânga. Colaborator cu Pan Vizirescu şi Ovid Caledoniu la Muncitorul Naţional Român, publicaţie oficială, funcţionar de nevoie al Statului, mai târziu şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici în guvernul Antonescu, gândea altfel decât Mihai Beniuc. Sfârşeşte însă după 1990 prin a fi revendicat în chip gălăgios, ca în alte cazuri şi fără nici o probă, de dreapta legionară. Ca şi Vintilă Horia, victimă cunoscută şi tragică a unor astfel de alegaţii, Ion Şiugariu nu are nimic cu Legiunea. Are în schimb cu cea mai curată idee naţională românească, pentru care a înţeles să-şi ofere viaţa.
Acum că Şiugariu e binecunoscut ca om şi ca erou, ar trebui să ne interesăm nu doar de biografia sa, dar să ne uităm mai mult la ceea ce contează, la operă, la poezia sa, la neliniştile conştiinţei sale scriitoriceşti.”
SURSA: Ion IGNA / articol
***
Iulian NEGRILA / Restituiri
