Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Scurta istorie a rasei

Cainii din rasa Boxer apartin numerosului grup de caini Molossoizi (Mastiffi). Rasa a fost dezvoltata in Germania, catre finalul secolului al XIX-lea din caini de tip Mastiff, solizi, agresivi, voluntari, denumiti Bullenbeisser („Muscatorul de tauri”). Aceasta rasa de caini, acum disparuta, a fost folosita din vremuri stravechi in landurile germane la vanatorile de anvergura, pentru doborarea vanatului mare (ursi, bouri salbatici, zimbri, cerbi). Sarcina acestor caini era aceea de a incolti prada si de a o fixa pe loc pana la sosirea vanatorilor. De-a lungul timpului, fondul cinegetic micsorandu-se, au prevalat la vanatori exemplarele de Bullenbeisser mai mici, mai agile. Exemplarele de talie mai mica au fost stabilizate ca rasa distincta in regiunea belgiana Brabant si folosite in continuare in rol de caine de vanatoare, pana la extinctia completa. Astazi, este acceptata teoria conform careia acesti Bullenbeisser de Brabant au stat la originea aparitiei cainilor din rasa Boxer, mai ales in urma incrucisarilor cu Bulldog Englez.

In anul 1894 trei munchenezi, Friedrich Robert, Elard Konig si Rueben Hopner au decis sa stabilizeze aceasta rasa pentru ca sa o poata inscrie in expozitiile si competiile canine. Prima participare la o expozitie de tipul „dog-show” a fost consemnata in 1895, in Munchen, la un eveniment dedicat rasei Saint Bernard, iar un an mai tarziu se infiinteaza DBC (Deutscher Boxer Club – Clubul German al rasei Boxer). Standardul detaliat al rasei a fost publicat de membrii clubului in 1902. AKC a inregistrat primul caine rasa Boxer de peste Ocean in anul 1904 si a recunoscut primul campion dat de aceasta rasa in 1915 (cainele Dampf vom Dom). In timpul Primului Razboi Mondial acesti caini au fost cooptati in actiunile armatei germane, fiind folositi in diverse misiuni, in calitate de caini-curieri, purtatori ai diferitelor materiale ori a munitiei, caini de atac si caini de paza. Multe exemplare au fost capturate de trupele adverse si, pentru calitatile dovedite, au fost adoptate de soldati. La incheierea ostilitatilor, multi fosti combatanti din diferite colturi de lume au dus acesti caini cu ei, marind anvergura raspandirii rasei si contribuind la cresterea popularitatii ei. Numele rasei este asociat, in cele mai multe surse bibliografice, de presupusa tendinta a acestor caini de a se juca lovind cu labele din fata, in maniera unui boxer.

Explicatia este „subreda”, multi caini Boxer neavand acest obicei. Mai degraba ei isi folosesc capul pentru aplicarea unor lovituri puternice (cand vaneaza pisici, sau cand participa la jocuri cu mingea). Mai plauzibila este varianta conform careia rasa a perpetuat numele unui exemplar de monta aflat la baza genealogiei, un anume mascul denumit (din motive necunoscute) Boxer. Dealtfel, acest nume se pare ca era unul preferat in Germania in acea perioada pentru cainii masculi si s-a perpetuat, in diferite forme si la primele exemplare standardizate, in amintirea stramosului comun.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10-12 ani
Grupa: Working
Culoare: maro roscat pana la galben, tarcat pe fond galben sau brun, cu masca neagra (sau, mai rar, alba) si pete albe pe piept, cap si pe picioare (dar nu mai mult de 1/3 din suprafata corpului).
Talia: medie spre mare
Naparlire: nesemnificativa
Inaltime: 53-63 cm
Greutate: 23-45 kg

Cainele din rasa Boxer poarta un nume foarte potrivit avand in vedere aparenta sa. Este un caine de talie medie spre mare, musculos, atletic, impresionant. Forma generala a corpului este patrata, torsul fiind sustinut de picioare lungi, fibroase. Capul este in nota specifica tuturor cainilor Molossoizi, mare, lat, de asemenea de forma patrata. Intreaga tinuta este eleganta, nobila, fara a fi deloc greoaie. Cand este tanar, un exemplar de caine Boxer in limitele normale de greutate apare mereu ca un sportiv antrenat gata sa intre in arena. Botul este bine dezvoltat, nu prea scurt, cu mandibula proeminenta (usoara tendinta de prognatism), nasul infundat si buza superioara abundenta, groasa, lasata la colturi.

Ochii sunt mari, rotunzi, aspect care il deosebeste de rudele sale din familia Mastiff. Boxer are tipul de ochi usor exoftalmici, foarte senini si emanand sinceritate. Culoarea irisului este inchisa, in diferite nuante de caprui. Urechile de marime medie, rotunjite, sunt purtate lasate pe langa craniu, dar multi proprietari prefera sa le cupeze pentru a sta ridicate (tendinta similara in cazul rasei Doberman, in prezent descurajata). Pieptul acestor caini este larg, foarte musculos, distinct reliefat cand cainele sta asezat pe labele inferioare. Coada este taiata scurt si ciotul este tinut in pozitie verticala. Blana este lucioasa, aderenta la corp, cu firul scurt.

Temperament si comportament specifice

Cainele de rasa Boxer este inteligent, vesel, jucaus si cooperant, dornic sa afle si sa invete lucruri noi. Nivelul de activitate este destul de ridicat, cel putin in prima jumatate a vietii. Se ataseaza puternic de stapan, aceasta fiind persoana cu care va avea cea mai profunda relatie si ale carei comenzi le va respecta cu cea mai mare fidelitate. Este mereu bucuros de compania copiilor. Daca va avea parte de o socializare timpurie cu copii de varsta mica si medie, se va comporta foarte bine cu acesti parteneri pe tot parcursul vietii, apreciind sinceritatea lor si tendinta permanenta de a se juca. Boxer este un excelent caine de paza, fiind retinut, banuitor si prudent cu strainii. Doar dovezi clare de acceptare si prietenie a stapanilor fata de o persoana noua ii inmoaie vigilenta. In conditiile in care semnalele de prevenire nu ii sunt luate in seama, ori cand este provocat, acest caine poate prezenta un comportament agresiv, fiind un luptator redutabil.

Boxerii nu sunt caini galagiosi, ci doar semnaleaza aspectele neobisnuite. De aceea este eficient in rol de paznic, el intervine la momentul oportun, avertizeaza fara dorinta de a impresiona si trece la actiune. Cainii din rasa Boxer sunt dependenti de grupul familial in care s-au integrat si, datorita firii lor sociabile, interactive, nu suporta bine singuratatea. Pot dezvolta relativ usor diferite comportamente distructive, fiind ingeniosi in a produce diferite pagube in gospodarie. Dupa varsta de 6-7 ani temperamentul lor se mai atenueaza si devin mai linistiti si mai sedentari.

Despre dresaj

Fiind un caine inteligent si cooperant, este usor de dresat. Cele mai bune rezultate sunt obtinute in cadrul acelor exercitii de dresaj imbinate cu diferite jocuri si provocari de perspicacitate. Acesti caini pot obtine rezultate meritorii la concursurile de agilitate si la cele sportive. Se simt mai bine intr-un spatiu deschis, cu teren de miscare la dispozitie, eventual o curte in care sa isi exprime teritorialitatea. Orice caine Boxer are nevoie de socializare cu alte animale, dar este permisiv si poate fi invatat sa convietuiasca alaturi de acestea. Se preteaza destul de bine si la conditiile unui apartament, cu conditia sa beneficieze de un program generos de miscare, antrenament si joaca zilnic.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Cainii din rasa Boxer naparlesc superficial, cu o tenta mai semnificativa in perioada de schimbare a sezoanelor. Sunt recunoscuti ca niste animale curate si fara cerinte prea mari de ingrijire. Din pacate, aceasta rasa de caini este afectata intr-o masura semnificativa de cancer (boala stabilita in 38,5% din totalul deceselor inregistrate in cadrul rasei, conform statisticilor intocmite de UK Kennel Club). Boxerii nu trebuie tinuti in soare puternic, deoarece pot dezvolta o forma de cancer de piele. Alte boli intalnite mai frecvent la exemplarele rasei sunt: bolile de inima, complicatiile intestinale, afectiunile oftalmologice, alergiile pe baze alimentare, dilatatia/torsiunea gastrica si displazia de sold.

Concluzia noastra: Caini foarte expresivi si usor de remarcat, Boxerii raman toata viata niste „copii mari”. Jucausi, veseli, cu o amprenta optimista a intregului comportament, acesti caini pot fi, totusi, extrem de seriosi atunci cand sunt nevoiti sa intervina in apararea securitatii stapanului sau pentru protejarea proprietatii. Se spune despre Boxer ca expresivitatea fetei ii oglindeste in totalitate caracterul. Iar acesta se va confirma cu precizie … pana la prima ocazie cand este rost de joaca, moment in care chiar si cei mai seriosi caini devin niste poznasi. Un prieten jucaus pentru copiii familiei si un companion alert si sigur pentru restul membrilor.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Boxer:

Masculi: Adalbert, Alamo, Arlechin, Bartollo, Baracuda, Burrito, Corrado, Cargo, Delgago, Gaetano, Gorby, Harley, Kasparov, Korky, Lamberto, Mefisto, Marino, Nero, Othello, Oroles, Perseu, Pericle, Parfi, Ronin, Roscoe, Sharan, Vivaldi, Vortex, Zapata

Femele: Arania, Amaretto, Alba, Berta, Bolero, Briana, Cora, Catalunia, Dida, Dora, Estera, Fulga, Fergy, Hora, Indira, Ildy, Jojo, Karma, Karina, Lola, Lenora, Marbella, Morena, Nefertiti, Negra, Oriana, Pirania, Paloma, Pappy, Rita, Solana, Vicky

POZE Caini Boxer

Dogul German este un caine urias dar bland, impunator dar elegant, impresionant ori intimidant in aparenta, insa mult mai prietenos si mai pasnic decat ati fi dispusi sa apreciati la prima vedere. Iubitor si bland cu copiii, acest gigant german denota o buna permisivitate si fata de alte animale cu care va fi socializat, masculii rasei putand accepta fara incidente sa traiasca chiar si alaturi de alt caine mascul, indiferent de rasa. Este adevarat ca nu trebuie provocat ori iritat, dar aparenta sa nobila nu invita la „jocuri razboinice”, in ciuda faptului ca, doar cu cateva secole in urma, stramosii rasei erau folositi ca si caini de lupta, sau, daca nu, cel putin ca si caini de vanatoare impotriva unor prazi mari si extrem de periculoase. Viata alaturi de acest caine este presarata cu grijile, atentia si preocuparile pe care le avem, de obicei, fata de un semen uman. Desi nu traieste nici pe departe cat un om, el va fi un membru de familie ca oricare altul, pentru care va trebui sa va faceti timp si de care va trebui sa va preocupati. Iata cateva repere de care trebuie sa tineti cont in viata alaturi de cainele din rasa Dog German:

1. Dogul German este, dincolo de orice discutie, un caine de interior. Acest caine nu suporta deloc bine frigul si poate dezvolta anxietate de separatie. Are nevoie de caldura caminului familial atat la propriu cat si la figurat. Daca va ganditi ca va place aceasta rasa de caini dar locul unui exemplar poate fi intr-o cusca generoasa in gradina din spatele casei, inseamna ca nu sunteti pregatit sa aveti grija de un Dog German si acesta nu trebuie sa intre in familia voastra. Tratandu-l ca pe un caine de curte oarecare, simplu paznic al proprietatii, riscati sa dezvoltati un caine nevrotic, poate chiar agresiv si irascibil, care se poate imbolnavi grav in scurt timp;

2. Imediat ce ati cumparat un pui de Dog German, cumparati pentru el un cos ajustat dimensiunilor sale pe care este indicat sa il amenajati cat mai confortabil. Mentineti curate asternuturile folosite pentru tapetarea cosului si plasati-l in locul in care familia isi petrece majoritatea timpului. Micul catel va percepe acel cos ca pe propriul sau cuib si va sti ca este egalul tuturor membrilor familiei, care, la randul lor, au locul lor preferat pe care il folosesc cu predilectie. Schimbati cosul de fiecare data cand dimensiunile la care a ajuns puiul o cer. Acesta trebuie sa fie confortabil si bine ajustat taliei caci va garantam ca nu este o placere prea mare sa impartiti canapeaua cu un urias lung de 2 metri …

3. Analizati serios optiunea de a va steriliza cainele. Daca doriti sa actionati astfel si aveti o catelusa rasa Dog German, interventia ar trebui facuta inainte de a intra prima oara in calduri. Pentru cainii masculi decizia ar trebui luata dupa ce au implinit 6 luni. Consultati-va intotdeuna cu un medic veterinar in chestiunea sterilizarii;


4. Tineti mereu la indemana in casa servete ori prosoape igienice pentru ca acest caine lasa bale. Conformatia gurii, specifica pentru un caine de tip Molossoid, predispune la acest efect mai putin placut. De asemenea, datorita digestiei greoaie care ii caracterizeaza, acesti caini pot avea uneori deranjamente intestinale si, mai ales in somn, apare flatulenta. Pentru a evita problemele legate de digestie, este bine ca sa impuneti cainelui o perioada de repaus inainte cu 30-40 de minute de a-i da de mancare si, de asemenea, o alta, de 40-60 de minute, dupa ce a mancat;


5. Periati blana cainelui o data pe saptamana in afara perioadelor de naparlire. Cainele va aprecia intotdeauna grija pe care i-o aratati si, in plus, periajul este un bun exercitiu de dominare, in care veti avea control fizic asupra sa. Dogul trebuie sa stie ca voi sunteti liderul care decide;

6. Faceti miscare alaturi de caine de 2-3 ori pe zi, iar in program sa figureze cel putin o plimbare lunga, animata, de 20-30 de minute. Luati intotdeauna lesa cu voi si obisnuiti-l cu aceasta si cu mersul la pas alaturi de voi. Dogul German nu este genul de caine care sa se plimbe liber in jurul vostru, trebuie tinut sub control, altfel anumite persoane ori animale se pot speria si pot avea reactii surprinzatoare care vor naste momente neplacute. Siguranta trebuie sa fie principala voastra preocupare;

7. Socializati cainele de timpuriu cu alte animale de talie mai mica si cu copiii de varste mici. Nu va speriati de diferenta de talie si bazati-va pe firea lor prietenoasa. In final veti observa ca un Dog German va ajunge sa se inteleaga foarte bine cu acestia. Dar socializarea se impune pentru ca este un caine urias, masiv, si trebuie sa invete cum sa se comporte cu parteneri mai mici si mai fragili. Invatati-l sa nu sara pe alte persoane sau sa muste in joaca; comportamentul unui pui de caine trebuie ajustat si astfel accidentele pot fi evitate. Cand sunt pui – si vorbim de primii 3 ani din viata lor, au tendinta de a sari pe cei din jur, aspect ce trebuie controlat si corectat;

8. Verificati-i si scurtati-i unghiile la un interval de 2-3 saptamani. Cu aceasta ocazie verificati si starea pernutelor de la picioare. Un asemenea animal, masiv, cu o considerabila greutate, va avea din cand in cand probleme la acest capitol si este bine sa interveniti prompt si eficace;

9. Fiti siguri intotdeauna de aportul de securitate pe care acest caine il poate aduce, la nevoie, familiei voastre. Daca aveti un exemplar foarte prietenos despre care credeti ca nu are dezvoltat instinctul de a va apara in caz de pericol maxim, eliminati-va teama si bucurati-va de firea lui sociabila. Nu faceti greseala sa incercati sa ii dezvoltati atitudini agresive… nu este o joaca sa „inraiti” un gigant cu talia si forta Dogului German. Fiti siguri de doua aspecte clare: A. un Dog German isi iubeste neconditionat familia si B. acest caine ii va fi devotat total acesteia si o va proteja la nevoie chiar cu pretul vietii;

10. Traiti din plin placerile traiului in comun alaturi de acest urias bland si nobil. Trebuie sa stiti din start ca, cel mai adesea, in jurul varstei de 7 ani poate surveni decesul. Aceasta rasa de caini are o medie foarte scurta de viata si nu lasati acest fenomen natural sa va ia prin surprindere, caci veti suferi mult mai mult.
Articole pe aceeasi tema:
Dog German – Un paznic de nadejde
Dog German – Particularitati si dificultati in hranire
Dog German – Dresajul unui urias bland
Dog German – Un pacient cu probleme

Din pacate, cainele Ciobanesc de Berna poate fi descris ca un urias cu o semnificativa sensibilitate la boli, rasa fiind afectata de un numar ingrijorator de mare de boli specifice, dintre care se evidentiaza un numar ingrijorator de forme de cancer. Rata imbolnavirilor de cancer la cainii din rasa Ciobanesc de Berna tinde catre un ingrijorator indice de 35%, ceea ce inseamna ca un exemplar din trei apartinand acestei rase de caini este in pericol de a dezvolta o forma de cancer in primii 4 ani de viata.
Cele mai des intalnite forme de cancer in cadrul rasei sunt: histiocitoza, tumori ale celulelor catarg, limfosarcomul, fibrosarcomul si osteosarcomul (cancerul osos). Toate aceste boli grave contribuie la mentinerea unei sperante de viata in cadrul rasei foarte scazuta comparativ cu celelalte rase de caini. In medie, un caine rasa Ciobanesc de Berna supravietuieste intre 6 si 8 ani, desi recordul de varsta stabilit in anul 2004 in Marea Britanie este de 15,4 ani.

Interesant este insa faptul ca, la inceputul secolului XX, cand s-au facut primele eforturi de standardizare si organizare a acestei rase de caini puternici si decorativi, se vorbea de o speranta de viata absolut normala pentru un caine de talie mare, respectiv 10-12 ani. Ultimele 4-5 decenii insa, au evidentiat o slabire progresiva a sistemului imunitar al cainelui Ciobanesc de Berna, si, in general, a formei sale fizice de ansamblu, procese ale carui cauze inca nu au fost elucidate complet. O trista ilustrare a acestui fapt este involutia inregistrata la probele de agilitate din cadrul concursurilor de obedienta AKC (American Kennel Club).


Daca in anul 1983 standardul prevedea ca exemplarele rasa Ciobanesc de Berna trebuie sa sara obstacole cu indice 1,5 (multiplicator al inaltimii la greaban), in anul 1985 indicele era 1, pentru ca in 1998 sa scada la 0,75, din considerente ce tin de protejarea acestor caini.

Pentru proprietarii de caini rasa Ciobanesc de Berna, cuvantul “histiocitoza” reprezinta un spectru de temut. Toate rasele de caini sunt expuse intr-o anumita masura acestei forme de cancer (Collie sunt predispusi la histiocitoza cutanata, Retriever cu blana scurta de asemenea), dar, pe cand in cadrul altor rase impactul este de sub 2%, la Ciobanesc de Berna depaseste 6%. In cadrul bolii putem vorbi de o forma sistemica, caz in care sunt posibile unele cai de actiune, si forma o severa, maligna, echivalenta cu o condamnare la moarte.

Histiocitoza sistemica se identifica sub forma unor mase (aglomerari) in piele, mai mult sau mai putin asemanatoare unor negi de mari dimensiuni. Acestea pot fi gasite într-o varietate de locaţii de pe corpul unui caine - pe pleoape, pe bot, scrot - de obicei masele sunt situate pe cap şi extremitati, mai degraba decat pe trunchi; pot fi netede, uscate, cu fire de par sau crustate. Uneori, boala poate intra in remisie pe cont propriu, dar fiecare episod recurent este mai dur. Fara o actiune imediata si bine focalizata, boala se raspandeste la organele interne (splina, ficat, maduva osoasa si/sau plamani). In cazuistica medicala unii caini afectati au inregistrat reactii pozitive la tratamente cu imuno-supresive, cum ar fi Ciclosporina A si leflunomida, in paralel cu administrarea de doze variabile de corticosteroizi. Aceasta forma de cancer are un impact mai mare la cainii masculi, iar punctul de declansare se situeaza in jurul varstei de 4 ani.

Histiocitoza maligna (MH) este forma agresiva a bolii, asa cum am subliniat, larg raspandita la nivelul rasei Ciobanesc de Berna. Simptomele includ de obicei pierderea apetitului (anorexie), pierderea masiva in greutate, letargie, slabiciune. De asemenea, uneori se pot semnala dificultati in respiratie, tuse, dispnee, sau sunete pulmonare anormale. Se impune ca un caine cu asemenea simptome sa fie rapid diagnosticat prin radiografie (verificarea splinei, ficatului, plamanilor). Acest tip de cancer afecteaza splina, ganglionii limfatici, plamanii, maduva osoasa, ficatul, sistemul nervos central, rinichii, muschii scheletici, stomacul si glandele suprarenale. In cazurile in care splina a fost punctul de plecare in raspandirea bolii, indepartarea chirurgicala (splenectomia) s-a dovedit uneori benefica. Dar, din pacate, histiocitoza maligna este o boala virulenta, care ataca simultan mai multe organe formand metastaze fatale in cele mai multe cazuri.

POZE Caini Ciobanesc de Berna

Impletit in firul legendelor care au curs de secole pe pantele Carpatilor, cainele Ciobanesc Mioritic are o substanta pastorala puternica. Caine mare, puternic, cu fond genetic primar, este un caine de paza excelent si un foarte bun tovaras.





Scurta istorie a rasei

Rasa denumita Ciobanesc Romanesc Mioritic este o rasa de caini foarte veche, raspandita pe toata suprafata tarii, care s-a pastrat numai datorita pastorilor. Stramosul acestui caine de talie mare a insotit, probabil, primele triburi tracice care s-au stabilit pe teritoriul actual al tarii noastre, fiind preferat de crescatorii de animale pentru forta si curajul de care dadea dovada in confruntarile cu pradatorii. Arealul initial, devenit traditional pentru Ciobanescul Mioritic este zona de montana colonizata de oameni si spatiul de podis intramontan. Generic, rasa este incadrata in marea familie a cainilor molossoizi montani, cu origini probabile inrudite cu ale celebrului Mastiff Tibetan. Pocesul de transhumanta al pastorilor au dus cainii si in zone mai joase de relief, dar generic aceste animale au insotit pastorii, au depins ca existenta si perpetuare de acestia si, la randul lor, s-au dovedit tovarasi devotati, paznici ai avutului si vietii stapanilor. Puternici si decisi in angajarile fizice, au dat nastere multor legende bazate pe forta si curajul dovedite in diferite imprejurari, traditia locala sustinand ca ei sunt singurii caini capabili sa invinga un urs. Procesul de selectie si stabilizare a rasei a debutat in anul 1981. De ea se ocupa in prezent Clubul National de Caini Ciobanesti Romanesti, care are ca obiectiv principal omologarea rasei in cauza de catre Federatia Chinologica Internationala. Sunt caini cu un fond genetic exceptional, imbogatit natural si aleatoriu, fara interventii dirijate, bagajul genetic originar fiind foarte bine reprezentat.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 12 - 14 ani
Grupa: Working
Culoare: alb/alb cu reflexe violacee, marcat cu negru, gri sau galbui
Talia: mare
Năpârlire: consistenta la schimbarea sezoanelor
Înălţime: min. 60-70 cm
Greutatea: min. 35-45 kg

Aspectul general este cel al unui caine de talie mare, robust si compact, care inspira forta si vigoare, tinand la respect intrusii. In ciuda masivitatii evidente, este extrem de agil, capabil de miscari surprinzatoare ca iuteala si amplitudine. Blana voluminoasa contribuie la imaginea de caine greoi, dar nu va lasati furati de aparente! Este un caine foarte rezistent care supravietuieste fara probleme in conditii dificile de clima si accepta usor diferite regimuri de alimentatie. Cainele Ciobanesc Mioritic este foarte adaptabil si accepta usor orice tip de anturaj.

O caracteristica importanta a cainelui Ciobanesc Mioritic este proportia dintre bot si craniu, care sunt, in principiu, egale. Capul este masiv, acoperit complet de par de lungime uniforma. Craniul este boltit usor, cu frunte larga si protuberanta occipitala proeminenta. Trufa este neagra, masiva, larga. Dantura este foarte puternica, cu muscatura in foarfeca. Ochii sunt de marime medie, migdalati, de culoare inchisa. Pleoapele si genele negre sunt caracteristice ale rasei. Urechile nu sunt foarte mari, inserate la inaltime medie, de forma triunghiulara cu varful usor rotunjit, atarna de-a lungul obrajilor. Cand cainele este in alerta sau in actiune, urechile se duc usor spre spate. Gatul este foarte musculos, masiv, de lungime medie. Trunchiul acestui caine puternic este putin alungit, pieptul musculos si proeminent, coastele sunt arcuite. Mersul este degajat, suplu, acoperind bine terenul. Coada este inserata destul de sus; in repaus atarna aproape de nivelul jaretului, cu extremitatea usor intoarsa in sus. In actiune se ridica pana la nivelul spatelui, dar niciodata nu se incovoaie pe spate. Blana cainelui Ciobanesc Mioritic este alcatuita din 2 straturi, oferindu-i o foarte buna protectie termica. Parul este unul din atributele rasei. Lungimea firului este de 8-16 cm, parul este abundent, dur, des, cu aspect lanos, usor ondulat. Acopera complet capul, gatul, corpul, coada si membrele. Subparul este des si moale. Periajul saptamanal aplicat acestor caini este indicat.

Temperament si comportament specifice

Cainele Ciobanesc Mioritic are un temperament calm si prietenos, dar devine un aparator redutabil cand stapanul sau teritoriul sau sunt atacati. Curajul si devotamentul de care da dovada l-au facut celebru si este personaj de povesti si legende populare. Foarte atasat de copii si oricand gata sa se joace cu ei, este rezervat si neincrezator cu strainii. Personalitatea puternica nu reprezinta un obstacol in educarea canina, dar ramane cainele unui singur stapan. Este bine sa aveti in vedere ca „amprenta comportamentala” a acestui caine este aceea de paznic al teritoriului si familiei. Vizitatorii vostri trebuie protejati de vigilenta acestui animal, iar derularea unui proces de dresaj, educare si socializare cu acesti caini este obligatorie. Copiii familiei sunt in siguranta cu acest caine mare, dar alti copii pot fi expusi anumitor reactii de respingere, daca interactioneaza mai aspru cu micutii vostri. Deci, inca o data, atentie! In general, acesti caini sunt sobri si se asteapta la un comportament similar din partea stapanului dominant. Nu sunt obisnuiti sa fie rasfatati de „masculul alfa”, dar prefera sa asculte pentru perioade lungi vocea acestuia. Deci, atunci cand vreti sa va relaxati sau sa induceti cainelui o stare de calm si echilibru, mai ales dupa o zi (perioada) in care ati lipsit de la domiciliu, stati de vorba cu cainele Ciobanesc Mioritic. Veti avea, fara indoiala, impresia ca v-ati destins alaturi de un interlocutor placut si tacut. Acesta trasatura este mostenita din perioada lunga de convietuire a acestor caini cu pastorii solitari.

Despre dresaj

Cainele Ciobanesc Mioritic are o personalitate puternica, substanta de baza a curajului impresionant de care pot da dovada. Sunt caini care gandesc si, pentru ca in istoria lor multe decizii legate de interventie pentru paza si aparare au ramas la latitudinea lor, pot demonstra o anume independenta si incapatanare. Dar dependenta de stapan si de dorintele acestuia este foarte puternica, deci un Ciobanesc Mioritic va da rezultate la dresaj. Nu are nevoie de dresaj pentru paza, aceste trasaturi sunt native. Educatia de bune maniere, socializarea si dresajul utilitar sunt domenii abordabile cu acest caine mare si puternic. Are nevoie de un stapan sigur pe el, puternic mintal, hotarat si neezitant.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Este un animal putin pretentios, rezistent si adaptabil. Prin natura sa si prin traiul aspru la care s-a adaptat in secole, rasa aceasta de ciobanesc a eliminat multe dintre sensibilitatile generatoare de afectiuni. Ca orice rasa de caini de talie mare, acesti ciobanesti sunt expusi displaziei de sold si torsiunii stomacale, dar, cum procesul de omologare a rasei este inca in derulare, multe aspecte caracteristice sunt inca in studiu si evaluare.

Concluzia noastra: Daca va doriti un caine mare, puternic, rezistent si devotat, un exemplar din rasa Ciobanesc Mioritic poate reprezenta alegerea potrivita. La aceste atribute exceptionale dovedite de caine, nu este de neglijat aspectul particular al mandriei nationale: este o rasa autohtona, foarte reusita si utila.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Ciobanesc Mioritic: (nume cu radacina pastorala si/sau istorica)

Masculi: Ares, Aron, Carpen, Cotiso, Dapix, Dobre, Firu, Gore, Horea, Istru, Julea, Sarmis, Ziraxe

Femele: Ara, Areta, Berca, Chira, Cara/Cora, Dacia, Dura, Erina, Fulga, Flora, Marica,Zara