Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Rasa Terrier Australian are norocul sa nu fie afectata inca de multe probleme de sanatate cu predilectie genetica, asa cum se intampla in cazul altor caini de talie mica. Daca vorbim de boli specifice rasei, Terrier-ul Australian pare sa aiba o predispozitie pentru diabet si tulburari tiroidiene. Aceste afectiuni pot fi gestionate pozitiv de un crescator implicat, responsabil, sustinut de un medic veterinar cu experienta in ceea ce priveste rasele de caini de talie mica. In cazuri mai rare, cazuri de epilepsie au fost raportate la cainii din aceasta rasa. Ca si alti membri ai grupului Terrier, cainii din rasa Terrier Australian manifesta dispozitie pentru alergii si mancarimi ale pielii, in special atunci cand sunt introdusi in zone cu climat mai cald. Uneori aceste afectiuni sunt declansate de unele disfunctii ale glandei tiroide, dar de cele mai multe ori sunt urmarea unor factori de mediu. Protectia impotriva puricilor si altor paraziti externi este esentiala. Uneori mancarimile si iritatiile ce se produc la nivelul pielii pot fi o consecinta a folosirii substantelor chimice dure continute de diferite parfumuri, sampoane sau aerosoli anti-purici.

Ca si in cazul altor rase de caini de talie mica si rasa Terrier Australian poate fi afectata de luxatia patelara sau sensibilitati la nivelul ligamentelor (ruptura ligamentelor incrucisate). O alta boala a sistemului osos semnalata cu o anumita frecventa in cadrul rasei este maladia Calve-Perthes (necroza avasculara a capului femural sau necroza aseptica. Ambele afectiuni, si luxatia patelara si boala Calve-Perthes se pare ca sunt influentate de mostenirea genetica. Terrier Australian are o rezistenta scazuta la anestezice si o sensibilitate peste medie la substantele chimice.
Detaliem in continuare cateva boli comune in cadrul rasei:

Boala Calve-Perthes. Este o boala a sistemului osos, cu declansare la exemplarele tinere ale raselor de caini de talie mica (cu greutatea medie sub 10 kg.). Cauze insuficient documentate in ceea ce priveste conditiile favorizante duc la o scurt-circuitare a fluxului sangvin din capul femural. Treptat, absenta aportului de sange cauzeaza moartea si necrozarea tesuturilor acestui segment osos, capul femurului urmad sa fie resorbit, rezultand colapsul osului si deformarea articulatiei soldului. Conditia conduce la modificari degenerative in sold (piciorul avand femurul afectat va fi mai scurt) si la instalarea artritei. Varsta la care boala debuteaza cu predilectie este de 5-9 luni. Diagnosticarea se face pe baza radiografiilor, de cele mai multe ori fiind nevoie de interventie chirurgicala. Aceasta boala afecteaza mai des puii masculi (incidenta de pana la 4 ori mai mare) decat puii de sex feminin. Prognosticul este, in general, bun, mai ales daca se intervine in timp oportun, in fazele incipiente ale bolii.

Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Aceasta migreaza din santul de culisare la la nivelul extremitatii distale a femurului. Cainii afectati vor avea dificultati in deplasare (vor schiopata). De cele mai multe ori, in functie si de stadiul si gravitatea afectiunii, va fi necesara interventia chirurgicala.

Diabetul zaharat este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Insulina este un hormon indispensabil prelucrarii glucozei de catre organism. Glucoza are nevoie de insulina pentru a intra in celule, furnizand astfel energie animalului. Daca pancreasul nu isi indeplineste in mod normal rolul sau de producator de insulina, atunci glucoza se acumuleaza in sange si devine anormal de abundenta. Avand proprietatea de a atrage apa, glucoza va fi eliminata odata cu aceasta. Rezulta astfel tendinta de a bea cantitati din ce in ce mai mari de apa, urmata de urinari dese. Alt semnal care va indica riscul unui diabet zaharat este apetitul substantial materializat, paradoxal, printr-o slabire a organismului. La fel ca si la oameni, la caini (in cazul nostru rasa Terrier Australian) senzatia de foame este stopata atunci cand glucoza este absorbita de celulele din hipotalamus. Cum in cazul unui Aussie bolnav glucoza, lipsita de aportul insulinei, nu poate intra in mod normal in celule, senzatia de satietate nu va fi resimtita. In acelasi timp organismul, nemaiputand prelua energia din glucoza, isi cauta alte surse, acestea fiind grasimile si proteinele.

Astfel, desi avem un animal care mananca mai mult ca de obicei, el slabeste. Diabetul zaharat nu se vindeca. In cele mai multe cazuri este necesara administrarea insulinei pentru a pastra cainele bolnav in viata. Tratamentul cu insulina nu este eficace decat dublat de un regim alimentar strict.

Boala Cushing (hiperadrenocorticism) se manifesta ca o productie in exces a hormonilor suprarenali, in special corticosteroizi. Poate fi vorba de o predispozitie pe cauze genetice sau o consecinta a unei tumori ce afecteaza glanda, sau poate fi declansata de administrarea in exces a unor substante continand corticosteroizi (cum ar fi Prednisol). Simptomele sunt numeroase si complexe: cresterea consumului de apa in tadem cu urinari foarte dese si necontrolate, cresterea poftei de mancare pe fondul slabirii organismului, hipertensiune arterial, gafait pregnant – indiferent de nivelul de efort, caderea parului, aparitia unor nodule de formatiuni calcifiate la nivelul pielii, sensibilitati ale pielii, declansarea diabetului zaharat, slabirea inimii si a muschilor scheletici, afectiuni ale sistemului nervos. Boala este severa si speranta de viata a exemplarelor afectate, chiar si pe fondul unui tratament medicamentos, este in jurul a 2 ani.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp la pierderea vederii.

POZE cu Caini Terrier Australian

Cainii din rasa Mastino Napoletano dovedesc predispozitii pentru o gama destul de larga de boli. Privind in trecut, rasa a cuprins exemplare robuste nu doar din punct de vedere fizic, ci si din cel al starii de sanatate generala. Insa, datorita situatiei speciale care a caracterizat rasa in perioada celor 2 razboaie mondiale, cand Mastino Napoletano a fost, practic, foarte aproape de extinctia ca rasa, s-a ajuns la situatia revitalizarii rasei pornind de la un fond de reproducere foarte restrans. Pentru ca pasionatii acestei rase impresionante au tinut mult sa perpetueze o imagine speciala a cainilor Mastino Napoletano, mostenita din trectutul lor respectabil, s-a ajuns inevitabil la conditiile cosangvinizarii stranse. In atari conditii, perpetuarea unor influente degenerative pe baze genetice a fost inevitabila. La acest proces de sensibilizare a exemplarelor moderne de Mastino Napoletano au contribuit (si inca mai contribuie, din pacate!) inmultirile aleatoare, iresponsabile, intre exemplare care nu intrunesc conditiile unui fond genetic echilibrat si neafectat de influente negative. Astfel unele boli s-au perpetuat in cadrul rasei, devenind suparator de numeroase, mai ales in ultimii ani.

Boli specifice:

Boala “Cherry eye” (ochii sangerii) – poate cea mai comuna afectiune semnalata in cadrul rasei, se refera la o afectiune oculara. In acest caz este vorba de tesutul celei de-a treia care se poate inflama sau chiar deplasa, prezentandu-se ca o pelicula de culoare rosu intens, ce tinde sa acopere globul ocular. Adesea este nevoie de interventie chirurgicala pentru eliminarea tesutului inflamat. Problema ca acest tesut contine si cea mai importanta glanda lacrimala. Daca se ajunge la solutia extrema de extirpare, va fi nevoie sa folositi picaturi pentru ochi pe tot parcursul vietii cainelui;

Displazia de sold – o problema scheletala, o dezvoltare anormala a articulatiei soldului, caz in care capul femurului nu se fixeaza corect in alveola pelviana. Capul femurului se dezvolta anormal si ajunge sa erodeze cartilajul incheieturii ducand la dureri intense si dificultati de mers la picioarele din spate. Malformatiile articulatiei soldului duc, in timp, la aparitia si dezvoltarea artritei si poliartritei;

Displazia de cot – se manifesta la membrele anterioare, mai ales pe fondul unei dezvoltari improprii (in rate inegale de crestere) a celor trei oase care alcatuiesc umarul. Incheietura devine prea „moale”, nesigura, ori cartilajele se rod prin frecare si, de asemenea, in final se ajunge la dezvoltarea unor artrite dureroase. Este vorba fie de o dezvoltare in exces a cartilajului incheieturii sau a structurilor din jurul acesteia, fie de o desprindere a cartilajului de suprafata de contact (osteocondrita disecanta). In ambele cazuri de displazie, in functie de stadiul bolii, se intervine chirurgical pentru ameliorarea starii incheieturilor afectate. In general, ca tratament de sustinere, se recomanda medicatia antiinflamatorie;

Entropionul (rasucirea spre interior a pleoapei) si ectropionul (rasucirea spre exterior a pleoapei) nu sunt neobisnuite la rasele de caini cu exces de piele pe cap, asa cum este cazul si cu Mastino;

Hipotiroidismul – semnaleaza producerea in cantitati insuficiente a tiroxinei, hormonul produs de glanda tiroida. Concentratia de tiroxina influenteaza decisiv procesul cresterii si dezvoltarii organismului si mentinerea unui nivel corect al proteinelor, lipidelor si carbohidratilor in procesele metabolice ale organismului. Boala se declanseaza cel mai des intre 2 si 6 ani. Simptomele generale sunt cresterea brusca si aparent nejustificata in greutate, letargia si unele afectiuni ale pielii si parului (par subtire, prea fin, pierderea acestuia in cantitati mari, par gras, matreata, mancarimi). Se poate intervene medicamentos pentru corectarea dezechilibrului hormonal, iar tratamentul dureaza, in medie, 6 saptamani;

Cardiomiopatia – un termen medical general care se refera la bolile muschiului cardiac. Exista tipuri diferite de cardiomiopatie, cum ar cea de dilatatie, in opozitie cu cardiomiopatia hipertrofica. Aceasta este o afectiune severa, specifica rasei Doberman Pinscher si cu o incidenta destul de mare si la cainii din rasa Mastino Napoletano. In lumea iubitorilor rasei se spune ca Neo are o inima mare si sensibila, atat la propriu cat si la figurat;

Piodermita – Mastino Napoletano este susceptibil sa fie afectat de numeroase infectii ale pielii, dar Piodermita este una din formele cele mai grave, dar si cel mai des intalnite. Literalmente numele bolii inseamna „puroi in piele” si se refera la infectii bacteriene ale pielii. Poate fi cauzata de etiologii infectioase, inflamatorii si/sau neoplazice (ce determina formarea unor tumori). Bacteriile infectioase sunt foarte aderente la keratinocitele prezente in stratul superior al epidermei, iar cele mai expuse zone pentru formarea si dezvoltarea unor colonii de bacterii declansatoare ale bolii sunt zonele calde, umede si ferite ale pielii. Prezenta pielii in exces la Mastino Napoletano face rasa foarte vulnerabila in fata atacului acestei amenintari.

Zonele de risc sunt faldurile buzei inferioare, cutele faciale, ale gatului, zonele axilare, dorsale sau zonele plantare interdigitale. De asemenea, punctele de presiune, cum ar fi coatele si jaretii, pe fondul iritatiei foliculare si a fisurilor ce se produc din cauza presarii repetate. Semnele clinice sunt, in general, pierderea parului, scarpinatul intens, necontrolat, aparitia eritemului, a pustulelor si basicilor cu puroi. Tratamentul in piodermita primara se bazeaza pe antibiotice adecvate, recomandate de un specialist si dureaza, in medie, intre 21 si 30 de zile.

Alte boli specifice rasei sunt: torsiunea gastrica si atrofia retinala progresiva. O grija speciala trebuie acordata sensibilitatii crescute manifestate de cainii rasa Mastino Napoletano la anestezice. De asemenea, din pacate statisticile ultimilor ani au semnalat o incidenta ingrijoratoare a unor forme diferite de cancer. Cainii rasei nu trebuie expusi la temperaturi prea ridicate timp indelungat, pentru ca pot face foarte usor insolatie si chiar atac de cord, pe fondul declansarii aritmiei cardiace si a hiperventilatiei.

Sub armura de luptator neinfricat a muschiulosului Dog de Bordeaux se ascund destule fisuri. Aceasta nu reprezinta o particularitate pentru „mandria canina franceza”, ci o trista realitate pentru cele mai multe rase de caini de talie mare si foarte mare. Chiar daca Dog de Bordeaux este un animal cu un bun tonus si inclinatie spre exercitiu fizic, foarte rapid si agil in ciuda dimensiunilor si structurii sale solide, el prezinta o serie de sensibilitati de ordin medical si predilectie pentru ceea ce am putea numi boli specifice rasei. Puii vin pe lume in cuiburi numeroase, de 10 pana la 16 membri – chiar daca, deseori este nevoie de cezariana la nastere – si prima grija a unui crescator autorizat, cu experienta si atitudine profesionista, este sa-i testeze atent pentru a identifica exemplarele cu probleme mostenite genetic. In fond, istoria oricarei boli specifice pentru o rasa ori alta a pornit in acest fel: un pui cu probleme severe de sanatate adus la maturitate si incurajat sa perpetueze si care, astfel, si-a transmis slabiciunile descendentilor.

Aceasta atitudine nu este deloc in favoarea dezvoltarii si sustinerii unei rase, indiferent de specia de care vorbim. Pentru ca Dog de Bordeaux a cunoscut o faima si o recunoastere internationala in perioada recenta (ultimele 3 decenii), multi proprietari ai acestor caini de rasa, ba chiar si crescatori, au ignorat problemele medicale ivite din ignoranta, toleranta gresit interpretata sau goana dupa castiguri rapide. Astazi, cand rasa devine din ce in ce mai populara si mai cunoscuta, este bine sa va documentati temeinic si in ceea ce priveste carentele starii de sanatate si sa fiti pregatit sa interveniti in inlaturarea problemelor atunci cand va decideti pentru un Dog de Bordeaux.

Displazia de sold si cea de cot, alaturi de osteocondrita dissecans (o boala a cartilajelor din zona umarului) sunt boli specifice rasei, relativ des semnalate. Micsorarea riscului producerii unor astfel de afectiuni la cainele vostru Dog de Bordeaux este in stransa corelatie cu dieta si nivelul de efort fizic in perioada junioratului. In stadiul de catel, masivul Dog de Bordeaux este induiosator de mic (poate de aceea adesea catelele sunt excesiv de protective cu puii lor). In intervalul 4 saptamani – 40 saptamani cresterea va inregistra cote spectaculoase. Scheletul trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Hranirea corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal. De asemenea, gradul de dificultate si intensitatea exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei de exersare a acestora pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor.

Atunci cand achizitionati un pui din rasa Dog de Bordeaux solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos. Predispozitia pentru una din afectiunile enumerate mai sus poate fi identificata in urma radiografiei cu raze X si este bine sa va asigurati ca nu cumparati un catel care va „esua” din punct de vedere fizic la anii maturitatii.

Torsiunea gastrica reprezinta iarasi un semnal de alarma permanent setat la aceasta rasa. Pentru ca Dogul de Bordeaux are o gura foarte larga el va fi tentat sa isi consume intreaga cantitate de hrana oferita din doar cateva inghitituri. Stilul acesta de hranire, accentuat si de faptul ca este un pofticios, ridica pericolul producerii torsiunii gastrice la cote alarmante.

Domoliti-i viteza de ingurgitare a hranei folosind vase potrivite, nu foarte largi, impartiti tainul zilnic in 2-3 portii daca apreciati ca este folositor, nu permiteti altui animal sau vreunui membru de familie sa se apropie sau sa stationeze in preajma locului de hranire (cainele va simti instictiv o amenintare la adresa hranei sale si se va grabi sa o consume). Oferiti apa cainelui la un interval de 15-20 de minute dupa ce a terminat de mancat, nu imediat, si, cel putin pentru 1 ora, nu planuiti nici o activitate impreuna cu el. Siesta este foarte importanta si este bine sa respectati acest obicei.

Raia demodecica este produsa de un parazit microscopic, Demodex Canis. Toti puii se nasc liberi de aceasta boala (nu este contagioasa, spre deosebire de cea sarcoptica), insa mamele care au acest parazit il transmit puilor inca din primele zile de viata. Alta forma de transmitere a bolii (intre doi caini adulti, de exemplu) nu exista. Transmiterea de la mama la pui se face pe zona unde iau contactul cel mai frecvent (pe cap), iar puii crescuti in afara cuibului, fara mama, nu vor prezenta boala. Parazitul se localizeaza in foliculul pilos, loc in care medicamentele patrund cu dificultate. Exista 3 forme ale bolii: localizata, generalizata si pododermatita demodecica (boala se localizeaza la nivelul labelor). Simptomele sunt identificate sub forma unor leziuni de culoare rosie, ce formeaza cruste bine delimitate, in prima faza pe cap si fata. Deseori boala in forma sa localizata se vindeca de la sine, sau cedeaza in urma aplicarii unor unguente specifice. Parul din zona afectata cade initial, dar se reface dupa aproximativ 1 luna de la reusita tratamentului. Uneori pot aparea complicatii ale acestei boli prin interactiunea agentului patogen cu bacterii asociate. Forma generalizata este foarte greu de combatut si, in astfel de cazuri, exemplarele afectate vor fi oprite de la reproducere.

Alte boli ce pot fi semnalate in cadrul rasei: eczemele si infectiile cutanate (deseori la nivelul pliurilor de piele de pe fata), artritele premature, afectiunile renale, cardiopatia si epilepsia.

Una dintre caracteristicile rasei West Highland White Terrier (pe scurt, Westie) este robustetea. Dar aici este vorba mai mult de modul de exprimare fizica a acestor caini, de conformatia si temperamentul lor mai mult decat de rezistenta la anumiti virusi si agenti patogeni sau la zestrea genetica. In plus, trebuie sa intelegeti aceasta calitate in sensul starii de sanatate ca apartinand acelor exemplare de rasa pura, cu origini verificate si care beneficiaza de alimentatia corecta si control medical periodic. Daca este sa luam in calcul totalitatea afectiunilor semnalate in cadrul rasei putem realiza o lista destul de lunga. Important este faptul ca frecventa inregistrarii acestor evenimente de ordin medical nu este una foarte mare. Ca oricare alta rasa de caini, Westie nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Va oferim in continuare o lista cu posibile afectiuni.

Osteopatia craniomandibulara

Este o inflamatie a oaselor maxilare (maxila si mandibula). Aceasta afectiune se produce mai des la exemplarele de varsta mica (3-8 luni). In etiologia afectiunii se citeaza cauze genetice, intalnindu-se la mai multe exemplare ale aceluiasi cuib, iar indivizii afectati au transmis aceasta boala descendentilor. Cainii afectati nu se mai pot hrani deoarece deschiderea gurii provoaca o senzatie de durere acuta. Daca se intervine medicamentos inca din fazele incipiente (antiinflamatoare ca Meloxicam, Carprofen in doze aplicate pe o perioada de 10-14 zile) se pot obtine rezultate bune. Deseori, odata cu incheierea dezvoltarii scheletului (aprox. in jurul varstei de 9 luni), procesul inflamator regreseaza in mod natural. Uneori cateii care au suferit de aceasta boala pot ramane cu sechele, astfel ca tratamentul chirurgical se constituie intr-o optiune viabila.

Cataracta

Boala determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp la pierderea vederii.

Diabetul zaharat

Este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Insulina este un hormon indispensabil prelucrarii glucozei de catre organism. Glucoza are nevoie de insulina pentru a intra in celule, furnizand astfel energie animalului. Daca pancreasul nu isi indeplineste in mod normal rolul sau de producator de insulina, atunci glucoza se acumuleaza in sange si devine anormal de abundenta.

Avand proprietatea de a atrage apa, glucoza va fi eliminata odata cu aceasta. Rezulta astfel tendinta de a bea cantitati din ce in ce mai mari de apa, urmata de urinari dese. Alt semnal care va indica riscul unui diabet zaharat este apetitul substantial materializat, paradoxal, printr-o slabire a organismului. La fel ca si la oameni, la caini (in cazul nostru rasa Westie) senzatia de foame este stopata atunci cand glucoza este absorbita de celulele din hipotalamus.

Cum in cazul unui Westie bolnav glucoza, lipsita de aportul insulinei, nu poate intra in mod normal in celule, senzatia de satietate nu va fi resimtita. In acelasi timp organismul, nemaiputand prelua energia din glucoza, isi cauta alte surse, acestea fiind grasimile si proteinele. Astfel, desi avem un animal care mananca mai mult ca de obicei, el slabeste. Diabetul zaharat nu se vindeca. In cele mai multe cazuri este necesara administrarea insulinei pentru a pastra cainele bolnav in viata. Tratamentul cu insulina nu este eficace decat dublat de un regim alimentar strict.

Luxatia patelara

Este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Aceasta migreaza din santul de culisare la la nivelul extremitatii distale a femurului. Cainii afectati vor avea dificultati de deplasare (vor schiopata). De cele mai multe ori, in functie si de stadiul si gravitatea afectiunii, va fi necesara interventia chirurgicala.

Displazia de sold

Este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Dilatatia cardiaca

Este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea, subtierea muschiului cardiac ce formeaza peretii inimii.

In plus, Westie are predispozitii pentru dermatite alergice, afectiuni hepatice, otite, boala tremuratului la albinosi (o stare de tremur sesizata la cainii mici albi ) si surditate.

Cu toate aceste pericole inregistrate la adresa starii sale de sanatate, durata medie de viata la cainii din rasa Westie este de 14 ani (destul de des inregistrandu-se exemplare care ating 16 ani). Aceasta medie imbucuratoare releva ca, in absenta unei mosteniri genetice deficitare, cu o ingrijire buna si o hranire corecta, cainii Westie se dovedesc rezistenti si longevivi, putand sa va insenineze viata pentru o lunga perioada de timp. De aceea este foarte important sa apelati la crescatori autorizati si competenti atunci cand va procurati un catel din rasa aceasta si, pe parcursul vietii partenerului vostru canin, sa frecventati impreuna, periodic, un cabinet veterinar cu specialisti cunoscatori ai rasei.

Un alt capitol la care cainii din rasa Dog Argentinian nu creeaza probleme stapanilor lor este intretinerea. O calitate a acestei rase unanim afirmata de cunoscatori este curatenia personala. Sunt caini care-si mentin permanent o stare buna de curatenie in conditii de trai normal sau pe parcursul desfasurarii unor activitati in aer liber. Bineinteles, daca ii veti folosi la vanatoarea de mistreti, zimbri, pume si ursi … modul in care isi pastreaza blana va fi ultima lor grija. Dar, cum vremurile actiunilor epopeice a cam trecut iar profilul rasei devine pe zi ce trece altul, mai potolit si mai non-combativ, ramane sa apreciati grija pe care o dau dovada pentru acest aspect.

Ingrijirea blanii

Dogul Argentinian are o blana cu firul scurt, nu foarte aspru, des, moale si lucios. Toate exemplarele au o frumoasa culoare generala alba, aspect care ii confera distinctie si eleganta. Uneori se pot observa mici pete ovale intunecate, dispuse aleatoriu pe tors si burta, dar aceste exemplare sunt rare si prezinta avantajul de a nu fi afectate de surzenia indusa de lipsa pigmentatiei. Blana lor nu are doua straturi, deci ingrijirea va fi cu atat mai usoara. Un periaj saptamanal executat cu manusa este de ajuns pentru a indeparta firele de par mort. Periajul in cazul acestor caini are dublu rol; unii specialisti sustin ca o astfel de actiune, pe langa dimensiunea igienica, ajuta la relaxarea si inducerea unei stari de buna dispozitie animalului, exact ca si in cazul oamenilor care beneficiaza de masaj. Aceeasi specialisti recomanda cu tarie contactul fizic cat mai des dintre stapan si cainele sau de rasa Dog Argentinian, pentru cimentarea relatiei. In zilele calduroase periajul blanii se poate efectua si cu un burete fin, inmuiat in apa calduta. Acesti caini nu rezista bine la caldura solara si o astfel de initiativa se constituie intr-o buna oportunitate pentru a se racori. Folositi sampon de calitate, cu formula soft pentru imbaiere. Absenta melaninei din piele si parul pe un singur strat dau pielii o sensibilitate sporita (la boli de piele). Nu veti avea probleme la imbaiere pentru ca orice Dog Argentinian se bucura de contactul cu apa.

Deviatiile de la aceasta regula identifica exemplare cu probleme de ordin psihic care se cer corectate in maniera delicata si profesionista. Pentru ca taria de caracter si curajul sunt emblematice pentru rasa Dog Argentinian. Orice semn de slabiciune tradat prin comportament se plaseaza in afara standardului.

Ingrijirea urechilor

Cei mai multi proprietari prefera inca sa cupeze urechile cainilor lor din rasa Dog Argentinian, dupa modelul Marelui Danez (Dogul German). Operatia se poate initia intre varsta de 10 saptamani si 16 saptamani. Unii proprietari prefera sa abordeze operatia mai tarziu, pentru a aprecia mai bine proportia dintre marimea urechilor si craniu, pentru ca la 4 luni un catel este destul de bine dezvoltat. In principiu, in tara noastra nu este permisa cuparea urechilor cu exceptia rasei Cane Corso. Dar sunt medici veterinari care inca mai practica operatia, iar unii proprietari abordeaza actiunea pe cont propriu (total contraindicat!). Cele mai intense dispute pe aceasta tema sunt legate de ideea de aspect general. In principiu, daca urechile sunt sustinute pe timpul dezvoltarii timpurii, exista sanse ca ele sa stea drepte, oferind craniului o imagine mai distinsa. De multe ori cuparea este perceputa ca un eveniment profund traumatic de catre catel, fapt ce-i poate influenta in mod negativ dezvoltarea personalitatii. Totusi, chiar si in tara de bastina, Argentina, primeaza exemplarele cu urechile modificate chirurgical. Sunt tot felul de dispute pro si contra, dar, in opinia noastra, un caine trebuie sa convinga prin mult mai mult decat prin distinctia capului sau.

Afectiunea pentru o rasa ori alta ar trebui sa se bazeze pe argumente mai profunde … In orice caz, daca optati pentru un caine cu urechi naturale (cel mai adesea cu pavilionul rasfrant in fata, acoperind canalul auditiv) trebuie sa i le curatati mai des, pentru ca in aceasta varianta murdaria se poate acumula mai usor, iar unii paraziti externi gasesc un mediu de proliferare mai favorabil. Toate substantele si materialele folosite la aceasta operatiune trebuie supervizate de un medic veterinar, iar miscarile vor fi delicate si atente, pentru a nu provoca rani in acele zone sensibile. Si asa cainii acestei rase sunt predispusi la afectiuni ale aparatului auditiv, nu mai este nevoie ca si voi sa complicati situatia.

Verificarea unghiilor

Procesul de crestere a unghiilor este foarte rapid la aceasta rasa. Fiind caini destinati sa alerge in regim de viteza si rezistenta, au mare nevoie de puterea de tractiune oferite de gheare bine dezvoltate. La interval de o luna este bine sa verificati lungimea unghiilor si sa actionati pentru scurtarea lor daca este cazul. Fiti atenti ca nivelul de crestere este mai rapid la picioarele anterioare decat la cele posterioare. In principiu, va fi nevoie sa actionati periodic in cazul in care cainele vostru nu se deplaseaza des pe suprafete aspre, rugoase (ciment, beton) ci preponderent pe teren natural. In mediul urban, dominat de suprafete cimentate si betonate, tocirea se produce in mod natural si interventia voastra va fi solicitata mai rar. Pentru a sti cand trebuie sa interveniti, trebuie sa priviti cu atentie conformatia labelor. Daca unghiile intra in contact cu solul la pozitia „sezand”, sau, mai rau, interactiunea fortata cu suprafata de sustinere modifica pozitia degetelor (rasfirandu-le in evantai) este semnul clar ca trebuie sa interveniti pentru scurtare. Fiti atenti daca voi veti fi in postura de a folosi clestele de unghii (desi este mai recomandat un specialist in aceasta postura).

Acesti caini albi, depigmentati, au in general unghii semi-transparente, deci va va fi usor sa identificati limita pana la care se intind vasele de sange in interiorul unghiei (o zona mai intens colorata in roz inchis). Aplicati taietura dincolo de aceasta limita cu 2-3 milimetri, altfel riscati sa declansati hemoragii la nivelul unghiilor care se pot dezvolta in infectii. Ca sa nu mai precizam ca va veti face cainele sa sufere. Oricum operatia este usor dureroasa pana se instaleaza rutina. Actionati cu grija sporita si cu delicatete, folosind un cleste special destinat acestui scop.

Protectia impotriva razelor solare

Cainii din rasa Dog Argentinian sunt sensibili la efectul prelungit al razelor solare. Fara a fi animale incadrate suta la suta in categoria „albinosi”, ei sunt oarecum afectati de aceleasi simptome specifice, printre care se numara si sensibilitatea la arsurile solare. Cazul este valabil si la oameni, dupa cum bine stiti. De aceea, atunci cand ramane in curte, cainele trebuie sa aiba un spatiu amenajat unde sa fie ferit de soare (un umbrar, o copertina etc.). Veti observa ca se va retrage la umbra pentru siesta, preferand sa evite soarele puternic. Cand va deplasati in varii locatii pe timpul unor zile insorite sa aveti in vedere sa faceti pauze in locuri umbroase, pentru a-i da ocazia sa se racoreasca. Uneori chiar si micile cozorocuri speciale oferite in magazile de tip pet-shop pot fi o solutie utila, dincolo de aspectul amuzant pe care il ofera cainelui. Si, la o adica, orice adaos la capitolul „look sarmant” este binevenita in cazul acestei rase care, la prima vedere, ii intimideaza pe multi.

POZE cu Caini Dog Argentinian

Caini puternici, energici si cu un foarte bun tonus muscular, Airedale Terrierii au un apetit sanatos, dar fara specificatii cu adevarat deosebite in privinta meniului. Nu sunt mofturosi la mancare si, daca beneficiaza de o dieta echilibrata, nu vor „cersi” suplimente alimentare asa cum procedeaza exemplarele altor rase. In linii mari, elementele directoare in privinta hranei recomandate pentru acesti caini sunt valabile pentru majoritatea raselor. Va oferim mai jos cateva sfaturi utile, multe cu caracter valabil si pentru caini apartinand altor rase. Aprecierea obiectiva si aplicarea corecta a recomandarilor va vor fi, cu siguranta, utile:

1. Daca ati optat pentru hrana de caini comerciala, sfatuiti-va cu un medic veterinar sau cu specialistul nutritionist de la pet-shop asupra cele mai potrivite retete pentru rasa Airedale Terrier si alegeti o marca recunoscuta, chiar daca pretul va fi ceva mai mare. Pentru hrana aleasa verificati pe ambalaj daca exista mentionat acordul Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;

2. Primele 2 ingrediente specificate pentru hrana uscata trebuie sa fie carnea. Nu faceti rabat de la aceasta regula si veti evita multe probleme. Chiar si asa, unele loturi de hrana pentru caini contin substante mai putin propice digestiei, in functie de unii factori ce tin de materia prima prelucrata. De-a lungul timpului au existat cateva momente destul de tensionate in legatura cu activitatea si metodele aplicate de unii producatori de hrana pentru animale. Daca rubrica de continut se axeaza pe alte ingrediente decat carnea, ar trebui sa deveniti prudent si sa va orientati catre un alt produs. Este la latitudinea voastra;

3. Nu recomandam hrana de caini care include porumb (macinat, boabe sau sirop) ori soia. In ciuda unor compusi hranitori, aceste vegetale nu sunt bine digerate de caini, ba chiar, in multe cazuri, se fac vinovate pentru alergii cutanate (ale pielii). Aspectul este valabil mai ales pentru rasele de caini cu sensibilitate sporita la boli de piele, iar Airedale Terrier se numara printre acestea;



4. Nu acceptati ca formula de continut sa includa referiri gen „produse din carne de … ”, „produse secundare din carne de…” sau „resturi de…”. Aceste mentiuni fac referire la „deseuri” animale fara valoare nutritiva, obtinute la finalul procesarii resturilor provenite de la animalul sacrificat (oase, gheare, zgarciuri, tendoane, organe secundare, aripi etc.). Ar fi o greseala sa va convingeti ca un caine poate manca si asa ceva. Sau ca va ramane sanatos si in forma dupa ce consuma asa ceva;

5. Evitati hrana comerciala cu exces de conservanti (mai ales BHA, BHT, ethoxyquin);

6. Pentru a preveni aparitia iritatiilor cutanate, este bine sa luati in calcul un supliment de ulei (floarea soarelui) ori de capsule de minerale si vitamine extrase din alge adaugat la hrana zilnica (bineinteles, cereti si parerea veterinarului!). Un produs relativ nou recomandat in dieta cainilor este extrasul de varec („kelp” ca identificare in limba engleza). Varecul este o alga marina cu dezvoltare exploziva si cu un continut uluitor de minerale si vitamine (in fond, marea este destinatia pentru toate mineralele pe care apa terestra le colecteaza de pe uscat). Varecul are un continut ridicat de iod, substanta foarte folositoare pentru metabolism in general si pentru buna functionare a sistemului glandular. De asemenea, mai contine fier, natriu, fosfor, calciu, magneziu si potasiu. Pentru a completa lista aportului semnificativ pentru sanatate, trebuie sa mai mentionam ca varecul este o sursa de vitamine cum ar fi A, B1, B2, C, D si E, plus aminoacizi. Un aspect foarte important este urmatorul: pentru ca planta este integrata in comprimate uscate direct din forma naturala, este usor asimilata de organism;

7. Cereti sfatul unui specialist la ce varsta este cel mai indicat sa treceti juniorul de rasa Airedale Terrier de la hrana pentru catei la cea pentru adulti. Spunem asta pentru ca alegerea momentului potrivit poate sa diminueze semnificativ riscul producerii displaziei de sold, o boala specifica rasei. Daca puiul va asimila in perioada cea mai propice nutrientii complecsi din hrana pentru adulti, sistemul sau osos se va dezvolta armonios si sanatos;

8. Meditati asupra variantei prepararii hranei in casa. Va va da ceva bataie de cap, dar va va permite sa interveniti eficient in cazurile in care unele ingrediente nu sunt bine acceptate, in etape diferite de crestere, ori in situatiile in care, din diferite motive, trebuie sa urmeze un anumit regim alimentar. In plus, in acest caz veti folosi doar produse proaspete, asupra carora veti detine controlul absolut in ceea ce priveste calitatea si sursa de provenienta;

9. Rasa Airedale Terrier accepta bine carnea de miel, si produsul se poate regasi fara probleme in dieta (alte rase de caini nu il accepta prea bine). In final va propunem o lista (alcatuita de specialisti, desigur) cu cele mai recomandate produse pentru meniul reprezentantilor acestei rase:

- Carne de curcan; Carne de pui; Carne de miel; Hering; Grasime de pasare; Branza de vaci; Oua; Cartofi (integrali, in cantitati moderate); Orz; Orez alb; Orez brun; Ulei de floarea soarelui; Mere; Morcovi; Usturoi; Probiotice pentru digestie (Lactobacillus Acidophilus).

POZE cu Caini Airedale Terrier

Filmulete cu caini Airedale Terrier

Nume de caini Airedale Terrier

Desi reprezinta o rasa de caini cu o vechime impresionanta (peste 2000 de ani), caracterizata de o respectabila continuitate si cu un trecut robust de caine de lupta si util intr-o varietatea de actiuni umane (vanatoare, pastorit, protectia spatiilor si bunurilor), exemplarele Shar Pei din zilele noastre dovedesc adesea slabiciuni sau predispozitii pentru anumite afectiuni de ordin medical. Explicatia acestei stari de fapt rezida din istoria recenta a rasei. Exemplarele salvate din China comunista catre omul de afaceri Matgo Law, la finele deceniului 5 al secolului trecut au reprezentat o buna baza de refacere a rasei, insa intr-un astfel de proces timpul este factorul cheie. Desi asociatia Hong-Kong Kennel Club a recunoscut oficial rasa in anul 1968 (fiind direct implicata in „reconstructia” acesteia), primele exemplare de Shar Pei au ajuns in Statele Unite ale Americii cu doi ani mai devreme. Aspectul particular al acestor caini, „amprenta exotica” de „disidenti antiomunisti refugiati” care le-a fost pusa in acea perioada marcata de inceputul Razboiului Rece si nu in ultimul rand calitatile generale au contribuit la o popularitate rapida a acestor caini.

Pana la recunoasterea oficiala a rasei de catre AKC, in 1988, se facusera deja foarte multe incrucisari intre exemplare mai putin reusite si in conditii nu tocmai recomandate, astfel ca se poate vorbi de o scadere a calitatii genetice la un mare numar de exemplare. In acest context, de exploatare a popularitatii, au actionat si magazinele specializate in vanzarea de animale de companie care, pentru un profit rapid, au realizat pui din rasa Shar Pei „pe banda rulanta”, fara a fi foarte preocupate de calitatea genetica a acestora. Astfel s-a ajuns in situatia ca o rasa puternica si robusta initial sa includa astazi destul de multe exemplare cu probleme medicale. De aceea, daca va hotarati sa achizitionati un caine Shar Pei, acordati mare atentie sursei. Aceasta trebuie sa fie reprezentata de un crescator autorizat de renume, capabil sa va ofere referinte medicale despre parintii acelui catel vizat de voi, un background medical al descendentei si un certificat medical pentru pui. La randul vostru, fiti atenti si responsabili atunci cand oferiti exemplarul vostru pentru monta.

Iata care sunt, conform specialistilor, cele mai intalnite boli in cadrul rasei, in prezent:

- Entropionul. Intalnita la mai multe rase de caini, este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai severe. Predispozitia pentru aceasta afectiune este accentuata de plasamentul natural al globilor oculari la cainii Shar Pei. Acesti caini au ochii adanc infundati in orbite, astfel conditiile pentru aparitia entropionului sunt crescute;

- Glaucomul. Este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp;

- Piodermita si atopia. Ambele sunt afectiuni ale epidermei. Prima se refera la infectiile cutanate profunde, cea de a doua este o boala a pielii de natura alergica;

- Raia demodecica (demodicoza). Este o boala foarte suparatoare, cauzata de un acarian de dimensiuni microscopice, Demodex canis. Transmiterea se face de la mama la pui, in primele zile de viata. Desi acest acarian este prezent la nivelul pielii celor mai multi caini (si in general la majoritatea animalelor cu blana), putini dezvolta boala. In cazul cainilor din rasa Shar Pei, probabil si datorita excesului de piele specific, incidenta bolii este mai mare, acarienii dezvoltandu-se mai rapid in pliurile de pe corp. In cazul unei interventii energice, cu medicatia si tratamentul corespunzatoare, raia demodecica este vindecata in aprox. 90% din cazuri;

- Febra specifica. Este o „boala misterioasa” semnalata doar in cadrul rasei, o infectie interna despre care specialistii inca nu au strans suficiente date pentru a o preveni si explica in detaliu la nivel de factori declansatori. Aceasta afectiune debuteaza cel mai adesea in jurul varstei de 18 luni si se manifesta prin episoade febrile prelungi, cu crize de 18-24 de ore, slabiciune generala si umflarea articulatiilor genunchilor (acumularea de lichid in acea zona). Medicul veterinar poate interveni eficient in astfel de cazuri, dar apeland la un tratament particular de la caz la caz, in functie de profilul medical al fiecarui exemplar;

- Seboreea. Este o afectiune la nivelul straturilor superficiale ale pielii si apare in 2 forme: primara (seboreea oleosa) si secundara (seboreea sicca). Apare ca o tulburare la nivel dermatologic, sau ca manifestare a unor probleme medicale mai profunde, cum ar fi: hipotiroidism, boli indocrine, deficitite dietetice, alergii netratate, paraziti interni sau externi, cancer, tulburari imunitare, infectii bacteriene/fungice. Toate aceste boli pot include seboreea ca simptom complementar. Se manifesta prin acumularea la nivelul firelor de par din blana a excesului de sebum (substanta grasa, cu rol protector, secretata in mod natural la nivelul epidermei), prezent sub forma unor „fulgi” asemanatori matretii obisnuite (forma primara) sau de solzi galbeni/maronii. Blana si pielea sunt uleioase, mirosul exhalat de caine este asemanator celui de ulei ranced, iar animalul se va scarpina violent, cu riscul provocarii unor zgarieturi profunde, infectabile. Aceasta afectiune induce o stare de permanent stres exemplarelor bolnave. In principiu, boala este incurabila, dar poate fi controlata. Se poate actiona eficient impotriva efectelor ei prin utilizarea de sampoane, creme, unguente pe baza de cortizon si cu antibiotice.

In plus, desi acestea nu apar frecvent, urmatoarele afectiuni au fost, de asemenea, semnalate: displazia de cot si cea de sold, torsiunea (dilatatia) gastrica, amiloidoza si prolapsul pleoapei a III-a.

POZE cu Caini Shar Pei

Conform conceptului – prea putin optimist – ca tot ceea ce este frumos este si fragil, si rasa de caini Golden Retriever este caracterizata de o frumusete aparte, dar si de numeroase sensibilitati de ordin medical. Fara a fi niste „campioni ai afectiunilor”, totusi, acesti frumosi caini cu blana aurie si fire vesela de poznasi sunt amenintati de un numar destul de mare de boli, multe dintre ele cu implicatii serioase ori care le pot pune in pericol viata. Cu o ingrijire adecvata, preventiva si cu o hranire corecta, un caine rasa Golden Retriever poate chiar depasi varsta de 14-15 ani. In mod regulat, speranta de viata este plasata la o cota buna, de 11-12 ani. Foarte important insa pentru implinirea acestei medii este sa va asigurati de o buna descendenta a puiului pe care il achizitionati (si pentru aceasta este nevoie sa va adresati doar crescatorilor cu buna reputatie in domeniu si va documentati temeinic asupra particularitatilor parintilor din care provine puiul) si, mai departe, sa monitorizati atent starea de sanatate a prietenului vostru, apeland prompt, ori de cate ori este nevoie, la serviciile unui medic veterinar experimentat. Iata mai jos o lista cu cele mai frecvente boli care afecteaza rasa de caini Golden Retriever:

- Displazia de sold = o problema scheletala, o dezvoltare anormala a articulatiei soldului, caz in care capul femurului nu se fixeaza corect in alveola pelviana. Capul femurului creste anormal si ajunge sa erodeze cartilajul incheieturii ducand la dureri intense si dificultati de mers la picioarele din spate. Malformatiile articulatiei soldului duc, in timp, la aparitia si dezvoltarea artritei si poliartritei;

- Displazia de cot = ce se manifesta la membrele anterioare, mai ales pe fondul unei dezvoltari improprii (in rate inegale de crestere) a celor trei oase care alcatuiesc umarul. Incheietura devine prea „moale”, nesigura, ori cartilajele se rod prin frecare si, de asemenea, in final se ajunge la dezvoltarea unor artrite dureroase. In ambele cazuri de displazie, in functie de stadiul bolii, se intervine chirurgical pentru ameliorarea starii incheieturilor afectate. In general, ca tratament de sustinere, se recomanda medicatia antiinflamatorie;

- Cataracta = se produce in acelasi mod si din aceleasi motive ca la om. La caini, si deseori la cei apartinand rasei Golden Retriever, se produce declansarea bolii la varste mici, si atunci vorbim despre cataracta juvenila. Aceasta din urma are cauze ereditare si este mult mai complicat de tratat. In general, boala se instaleaza odata cu avansarea in varsta si, daca aceasta nu este foarte inaintata, se apeleaza la tehnici chirurgicale (in general cu bune rezultate);

- Distchiaza si Trichiaza = sunt afectiuni inregistrate in proximitatea globului ocular, legate de insertia sau orientarea genelor. In cazul Distchiazei genele se dezvolta anormal pe pleoapa, in camp prea larg, ajungand sa ia contact repetat cu globul ocular pe care il irita. La Trichiaza genele se dezvolta normal, dar pleoapa se rasfrange catre ochi, cu aceleasi efecte. In ambele cazuri este nevoie de corectie prin interventie chirurgicala;

- Stenoza aortica subvalvulara = este o complicatie cardiaca, o conectare anormala, prea ingusta, intre ventriculul stang si aorta, care poate provoca, in timp, sau in cazuri extreme, stop cardiac. Afectiunea poate fi detectata de medic, in anumite circumstante, prin examinarea cu ultrasunete si este bine sa solicitati acest tip de consultatie daca observati lesinuri subite. Moartea poate interveni pe neasteptate in cazul acestei afectiuni, fara alte semne prevestitoare;

- Alergiile = pot fi declansate de multi factori in cazul acestei rase de caini, cum ar fi alergiile de contact, alergiile provocate de infestarea cu paraziti, alergiile pe baze alimentare etc. Statistic vorbind si tinand cont de sensibilitatea pielii demostrata de cainii din rasa Golden Retriever, atunci cand observati declansarea unei alergii verificati intai daca animalele nu au urme de muscaturi de purici. Pentru acesti caini este bine sa folositi cele mai bune produse de protectie impotriva puricilor si capuselor, cum ar fi: zgarzi, solutii preventive de uz periodic, sampoane, aerosoli;

- Boala von Willebrand = este o boala a sangelui, asemanatoare prin efecte cu hemofilia. Antigenii din sange (factorul VIII antigen, denumit si factorul von Willebrand) nu ajuta la coagulare, trombocitele din sange fiind folosite insuficient pentru acest proces important. Cainii afectati de aceasta boala vor avea episoade de sangerari prelungite in cazul unor raniri sau in secventele postoperatorii;

- Cardiomiopatia = un termen medical general care se refera la bolile muschiului cardiac. Exista tipuri diferite de cardiomiopatie, cum ar cea de dilatatie, in opozitie cu cardiomiopatia hipertrofica. Aceasta este o afectiune severa, specifica rasei Doberman Pinscher si cu o incidenta destul de mare si la cainii din rasa Golden Retreiver.

Alte afectiuni din „dosarul medical” al rasei, dar cu o incidenta medie (ori scazuta) sunt: osteosarcomul (cancerul osos), dilatatia/torsiunea gastrica, epilepsia si atropia retinala progresiva.

POZE Caini Golden Retriever

Daca aveti un caine Boxer trebuie sa va familiarizati cu termenul „brahicefalic”. Este un cuvant de origine greceasca (greaca veche) obtinut prin ligamentarea cuvantelor „brachy” (scurt) si „cephalic” (cap). Cainii boxeri intra in categoria raselor de caini cu aceasta trasatura, iar lista este destul de lunga. Aici regasim rase de larga popularitate, cum ar fi Mops (Pug), Boston Terrier, Pekinez, Bulldog, Shih Tzu. Rasele brahicefalice au o conformatie speciala a botului cu precadere, in sensul ca maxilarul inferior (dezvoltat normal in raport cu corpul) este completat de un maxilar superior mai scurt si aplatizat (turtit). Aspectul aparte al acestor rase a fost, fara urma de indoiala, urmarit in mod intentionat si standardizat prin selectie indelungata din ratiuni estetice. Insa aceasta „modelare faciala” cu rol estetic a influentat si continua sa influenteze semnificativ viata acestor caini. Un proprietar de caine Boxer trebuie sa fie constient de implicatiile si consecintele acestei trasaturi specifice.

Transformarile sistemului respirator

In termeni de afectiune severa, rasele brahicefalice se afla sub incidenta sindromului brahicefalic respirator, sindrom care afecteaza diferite arii ale sistemului respirator, dar destul de putini caini ajung intr-o astfel de postura, din fericire. In mod uzual, cainii incadrati in acest „tipar facial” prezinta nari stenotice (orificii nazale stramte), comprimarea si ondularea valului palatin (acesta formeaza niste falduri din cauza fixarii pe o suprafata ososasa redusa ca dimensiuni), stenoza traheala (ingustari ale traheei pe anumite segmente, fapt care poate cauza dificultati in procesul de anesteziere), stresul de caldura. Ce putem face?
Pentru ca acesti caini isi folosesc deseori capul ca pe un „berbec” lovind tot felul de obiecte si pentru ca prezinta deseori tendinta de a sapa, trebuie ca dupa astfel de episoade sa le verificati caile respiratorii si sa le eliberati de eventuale corpuri straine sau acumulari (pamant, nisip, iarba etc.). Uneori, ca un element ajutator in eliberarea canalelor nazale, este util sa provocati stranutul (mangaind si masand usor cainele in zona nasului, repetat). De asemenea, trebuie sa stiti ca acesti caini nu respira eficient, deci nu pot raci aerul din plamani la fel de repede cum o fac alti semeni cu botul mai lung. Astfel, pericolul supraincalzirii ii pandeste permanent, mai ales in zilele foarte insorite cand sunt expusi nepermis de mult in plin soare. Deci, feriti cainii de rasa Boxer de actiunea prea indelungata a razelor solare. Supraincalzirea prin ventilatie insuficienta si respiratia greoaie pot fi accentuate si in cazul unui caine supraponderal. Mentineti cainele vostru Boxer in limitele normale de greutate printr-o dieta adecvata si un program de miscare bine adaptat, altfel aceste dificultati de respiratie pot duce la probleme cardiace. Zgomotele specifice pe care le fac acesti caini atunci cand dorm nu reprezinta neaparat semnul unei afectiuni, ci doar efectul trecerii dificile a aerului expirat prin cavitatea bucala obturata in buna masura de valul palatin comprimat.

Problemele oculare

Aplatizarea oaselor nazale influenteaza si fixarea globilor oculari in orbite. Cainii Boxer – ca dealtfel majoritatea cainilor cu aceeasi conformatie brahicefalica – au ochii proeminenti, cu arcada orbitara incomplet dezvoltata. Conformatia aparte duce la o fixare mai putin ferma a globilor oculari in cavitatile orbitare. Trebuie sa fiti atenti ca acesti caini sa fie feriti de loviturile primite in cap, care pot avea ca si consecinta iesirea ochilor din orbite (problema care poate fi rezolvata chirurgical).

Chiar daca sunt caini foarte energici si puternici, evitati sa smuciti puternic lesa atunci cand doriti sa ii invatati mersul la picior. Acele exercitii de dresaj menite sa invete un catel sa mearga linistit in lesa, fara a trage, si sedintele de socializare care il fac mai putin agitat in prezenta altor caini trebuie demarate devreme, derulate cu grija si aduse la un standard inalt, pentru a evita socurile fizice bruste, periculoase, asa cum am subliniat anterior.
Globii oculari proeminenti mai ridica o problema: gradul de acoperire a acestora de catre pleoape. Uneori pleoapele nu acopera complet ochiul (aspect vizibil mai ales cand cainele doarme) fapt care atrage dupa sine iritatii conjunctivale sau ale corneei. Periodic, ochii acestor caini trebuie curatati cu substante adecvate (recomandate de un medic veterinar), folosind dischete igienice de vata manevrate grijuliu. Uneori, pentru corectarea unor astfel de anomalii este nevoie de interventie chirurgicala.

Dificultati dentare

Dentitia unui Boxer (si a oricarui caine brahicefalic) include toate cele 42 de unitati standard (dinti), dar dispuse pe o suprafata mai restransa. Astfel dintii vor fi in multe cazuri plasati in unghiuri improprii, incalecati si inghesuiti, favorizand retinerea resturilor de hrana. Acest aspect grabeste instalarea afectiunilor periodontale. Cainilor din rasa Boxer trebuie sa le fie asigurate periodic produse destinate igienei bucale (disponibile in pet-shopuri) si, dupa varsta de 4 ani, este indicat sa le aplicati un periaj dentar regulat.

POZE Caini Boxer