Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Cainii Mastino Napoletano nu au nevoi de hranire speciale, accepta o mare varietate mare de tipuri de hrana pentru caini existente in comert, dar continutul si cantitatea trebuie adaptate la specificul acestei rase de caini mari, cu necesar proteic specific (formula pentru rase mari). Trebuie sa stiti ca hrana recomandata raselor de caini de talie mare trebuie sa contina un procent mai scazut de proteine si grasimi decat hrana destinata altor rase. Conform cu standardul promovat de Neapoletano Mastiff’s Club din SUA, un nivel indicat pentru hrana cateilor din aceasta rasa este de 19-25% proteine si 8-14% grasimi.

Tinand cont de necesarul ridicat de hrana solicitat de acest caine de talie mare, sculptural si foarte robust, se recomanda sa uzati de hrana uscata pentru caini. Desi calitatea si prospetimea hranei gatite in casa nu vor fi egalate de nici o marca de hrana industriala, efortul necesar prepararii zilnice a meniului pentru acest urias descurajeaza inevitabil. Si bineinteles, incarca foarte mult nota de plata, aspect deloc de neglijat.

Cautati ca specificatiile pentru tipul de hrana de caini pentru care v-ati hotarat sa indice carnea ca principal ingredient. Din cand in cand, unui catel din rasa Mastino Napoletano va fi necesar sa-i suplimentati portia de hrana uscata cu bucati de carne (rosie sau alba, nu are importanta) pentru un aport nutritiv vital in procesul rapid de crestere pe care il inregistreaza. Vasele in care ii serviti mancarea unui Mastino Napoletano trebuie sa fie largi si putin adanci, conformatia botului sau impunand aceste conditii.

Locul ales pentru servirea mesei trebuie sa fie de asa natura incat sa poata fi curatat usor, periodic. Acesti caini fac mult „deranj” in jurul vasului de mancare, datorita conformatiei buzelor.
Apa trebuie sa fie la dispozitie, proaspata si servita in vase curate (dupa ce va bea o data contaminand-o cu saliva in exces, nu va mai reveni la acel vas, deci ideea de a folosi 2 vase de apa este destul de utila). Este nevoie ca dieta sa ii fie supravegheata atent mai ales in perioada de la 3 luni la 1,5 ani, cat timp se dezvolta impetuos, si nu uitati ca, la maturitate, scheletul acestui caine masiv si totusi atletic va trebui sa suporte solicitari considerabile.

Un Mastino Napoletano nu agreeaza deloc sa deranjat pe timpul cat se hraneste, asa incat regula celor 10 minute este greu de aplicat. Vorbim aici de intervalul optim de timp in care un caine adult ar trebui sa-si serveasca masa, cu pofta si concentrare, la consumarea acestui interval resturile urmand sa fie evacuate. Chiar daca sunt caini care in mod instinctiv vor evita sa raneasca un oponent atata timp cat au la dispozitie si alte alternative, nu va recomandam sa interveniti brusc peste Neo atunci cand se hraneste. Cel mai bine este sa va obisnuiti sa ii dozati portia optima si sa-i acordati timp sa o ingurgiteze. Daca doriti sa il opriti din hranire (uneori veti observa cainele mancand portia altor animale din curte), sau sa va impuneti in cadrul relatiei, dati comanda de oprire si de indepartare si repetati-o cu voce ferma, pana cand este perceputa si acceptata. Acesta poate fi si un exercitiu din cadrul dresajului de obedienta.

Mastino Napoletano accepta bine in meniu legumele si fructele proaspete, mai ales pe durata sezonului cald, dar uneori este bine ca si carnea (fiarta) sa se regaseasca in meniu. Nu exagerati cu portiile sau cu suplimentele acordate intre mese, pentru ca este un caine cu predispozitie spre ingrasare, iar efortul pe care il va depune in activitatea zilnica un astfel de caine obez (este destul de activ in momentele in care are obiective de interes) va supune inima unor eforturi suplimentare cu potential periculos.

Cainii din rasa Westie sunt niste pofticiosi si mari mancaciosi inca din stadiul de catel. Pot fi irezistibili cand va solicita o anumita bucatica si oricum, ca niste stapani iubitori, veti dori sa le asigurati cea mai buna alimentatie pentru a va bucura de faptul ca se dezvolta bine, sunt aratosi si fericiti. Dar, asa cum se intampla adesea, cele mai bune intentii nu pasesc pe acelasi drum cu cele mai potrivite decizii. Hrana corecta pentru un caine este ghidata de anumite reguli pe care este posibil sa nu le stapaniti in totalitate. Consolati-va cu ideea ca asigurarea unei diete echilibrate pentru orice animal reprezinta o sarcina destul de dificila si de complexa, deci este nevoie de rabdare, atentie si colectarea unui numar mare de informatii pana la identificarea unui raspuns corect. In ideea aceasta contribuim si noi in acest material cu cateva idei si recomandari concentrate in raspunsuri la niste intrebari pe care le apreciem ca elementare …

Cum a aparut hrana pentru caini ?

In zorii existentei lor ca specie distincta, cainii ancestrali – practic niste lupi ceva mai oportunisti – in timp ce faceau primii pasi in apropierea lor de oameni, inca isi procurau hrana individual, scotocind terenul din jur. Aceasta nu le era servita pe o farfurie sau intr-un bol. Atunci cand o gaseau, cu siguranta hrana era in forma sa naturala, cruda. Pe masura ce oamenii au capatat incredere in aceste patrupede „coltoase” si le-au apreciat utilitatea, a inceput un proces din ce in ce mai intens de domesticire. Cainii domesticiti au impartit hrana cu familiile de care apartineau, indiferent de tipul de hrana pe care il avem in vedere, sa nu va ganditi ca in triburile preistorice existau rezerve speciale denumite „hrana de caini”. De fapt, pana la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial practic hrana pentru caini nu se producea in masa, putinele produse de acest tip fiind prea scumpe si considerate un lux. Familiile simple traind impreuna cu patrupede canine inca imparteau cu acestea hrana de pe masa lor. Dupa razboi, odata cu dezvoltarea masiva a industriei si evolutiile economice rapide, milioane de oameni au devenit din ce in ce mai ocupati in campul muncii, a scazut numarul gospodariilor agricole in detrimentul caminelor din mediul urban. In aceste conditii, pentru a-si mentine un stil de viata comod in multitudinea de sarcini profesionala si sociale ce se ivisera in viata lor, chiar si oamenii au apelat la retete rapide de hranire in detrimentul celor traditionale.

Acesta a fost momentul in care a debutat hrana de caini preparata industrial. Ea a fost menita sa scuteasca de un efort suplimentar omul in intentia sa de hranire a cainelui si nu neaparat in ideea de a oferi cainilor o hrana mai completa si mai sanatoasa decat cea de care avusesera parte in mii de ani de evolutie „dizolvati” in istoria evolutiei civilizatiei umane. Deci, celebra hrana de caini, „hrana corecta”, „alfa si omega” in privinta dietei perfecte pentru prietenii nostri multimilenari are o istorie de numai … 160 de ani.

Ce reguli se aplica cand vorbim de hrana corecta pentru Westie ?
- Nu puneti niciodata resturi de hrana statuta sau usor alterata in bolul cainelui, pe considerentul ca „un caine are stomacul puternic, poate manca orice”. Este adevarat, cainii pot consuma anumite produse care nu ne sunt accesibile noua, pentru ca sucurile lor gastrice si procesele de selectie digestiva sunt mai „puternice”. Sunt, este adevarat, mai bine adaptati decat noi, dar nu sunt indestructibili. Cainii fara stapan pe care-i observati mancand senini din gunoaie sunt cu siguranta purtatori ai unor boli si nu au o medie de viata prea lunga.

- Oferiti intotdeauna hrana cainelui vostru Westie la temperatura camerei. Este, desigur, mult mai comod sa o scoateti din frigider si sa o descarcati in bolul sau, dar ii puteti provoca indigestii, blocaje intestinale sau chiar o criza periculoasa de torsiune gastrica.

- Verificati periodic greutatea cainelui vostru. Un Westie cantareste, in medie, 8-10 kilograme. Daca a depasit serios pragul de 10 kilograme ori nu este de rasa Westie (si voi aveti, de fapt, un Samoyed alb pui) ori cainele este obez. Lasand gluma la o parte, nu lasati cainele sa se ingrase, pentru ca obezitatea este insotita de o cohorta de afectiuni serioase care ii pun in pericol viata. Cel mai adesea, cand observati ca o astfel de situatie este pe cale sa se produca, va trebui fie sa mariti timpul alocat miscarii in aer liber si exercitiilor, fie sa micsorati ratia zilnica de hrana.

- Nu-i oferiti niciodata oase fierte cainelui vostru, iar in cazul celor de pui interdictia este totala. Cainele este foarte atras de oase, dar nu le va mesteca eficient, mai ales cele fierte devin casante si, odata ingurgitate, pot sa sparga peretii stomacali sau intestinali, provocand hemoragii interne, varsaturi si indigestii. In ultima instanta, oasele mari, crude, pot fi oferite in ideea protejarii danturii impotriva depunerii calciului. Dar in acest caz, doar capetele oaselor mari sunt acceptabile, pentru ca au o compozitie mai spongioasa, nu atat de dura si nu se pot fractiona in fragmente taioase.

- Nu lasati mancarea in bol mai mult de 15 minute, iar daca un Westie refuza hrana tip de 24 de ore, prezentati-va cu el la un medic veterinar.

- Daca aveti cativa caini Westie, nu le oferiti hrana intr-un singur vas de dimensiuni mai mari. Fiecare va trebui sa aiba propriul sau vas.

- Folositi vase de inox, pe care este bine sa le spalati cu apa fierbinte dupa fiecare masa. Asigurati mereu micului Westie un bol cu apa proaspata in locul destinat hranirii.

- Fierbeti carnea bine intotdeauna inainte de a o include in meniul cainelui. Westie este un caine de vanatoare la origine, de acord, se inrudeste cu acei caini salbatici care mancau caprioare, iarasi de acord… dar si noi ne inrudim cu cimpanzeii si asta nu ne indeamna sa ne cataram in copaci unde sa consumam banane si sa vanam maimute Colobus.

Ce ar fi bine sa contina meniul pentru un Westie ?

- Carne (nu folositi prea multa carne de porc) si diferite legume (morcovi, telina, ardei, pastarnac, gulie, mazare). Combinatia aceasta este ideala, asigura toate ingredientele necesare pentru o dieta echilibrata. Carnea tocata nu este atat de daunatoare pentru caine ca si pentru om si, prin nivelul inalt de grasimi se constituie intr-o sursa majora de calorii.

- Pastele si taieteii sunt surse bune de carbohidrati, dar nu au o aroma si un gust convingator pentru caini. Ele trebuie condimentate cu sos de carne – de exemplu – sau folosite in amestec cu alte ingrediente usor acceptate.

- Pui si curcan – iata doua surse de carne foarte indicate. Sunt usor de digerat, au un nivel scazut de calorii, deci sunt recomandate cainilor cu stomac mai sensibil si celor care nu desfasoara activitati cu caracter fizic prea intens.

- Orezul (de preferinta cel brun) este usor de digerat si, in combinatie cu carnea de pui reprezinta o dieta indicata in cazul cainilor Westie care se refac dupa o afectiune (covalescenti).

- Ouale de gaina, fierte sau preparate sub forma de omleta reprezita un aliment usor si nutritiv. Ouale sunt foarte indicate pentru catelusii Westie.

In privinta hranirii, unii proprietari de caini din rasa Ciobanesc de Berna fac o greseala oarecum explicabila. Fiind caini de stana, montani, se presupune despre ei ca pot manca aproape orice fel de hrana disponibila in familie si ca nu sunt pretentiosi. Pentru a asigura alimentatia corecta si a evita greselile capabile sa altereze starea generala de sanatate a acestei rase de caini si asa destul de amenintata de boli severe, trebuie clarificate unele aspecte. Rasa Ciobanesc de Berna este o rasa dezvoltata in Elvetia, cu precadere in cantonul Berna. Locuitorii acelei zone s-au bucurat de-a lungul istoriei de un nivel de trai ridicat si de o certa stabilitate politico-militara. Mai mult, acest caine a insotit prin traditie cirezile de vite pe pasunile sub-alpine si mai rar turmele de capre si oi; hrana la o astfel de stana de rumegatoare mari fiind de calitate si disponibila in cantitati suficiente.

De asemenea, acesti caini au fost mereu considerati animale familiale, multe exemplare insotind cirezile pe timpul verii, dar traind in mijlocul familiei de apartenenta in celelalte 3 anotimpuri.
Astfel, alimentatia sa a fost mereu la cote inalte. Concluzia care se impune este aceea ca aceasta rasa Ciobanesc de Berna, pentru a beneficia de conditii optime de crestere si dezvoltare, necesita o hrana de cea mai buna calitate, monitorizata atent. Pentru exemplarele adulte, se recomanda hrana de caini uscata de tip Premium, in continutul careia principalul ingredient trebuie sa fie carnea. Contributia celorlalti nutrienti este bine sa respecte urmatoarele procente: proteine crude – cel putin 30%; grasimi – cel putin 20%; fibre naturale – cel putin 4%. Dieta de tip Premium este bine asimilata de sistemul digestiv al cainelui, mentine luciul natural si supletea parului din blana si micsoreaza pericolul declansarii torsiunii (dilatatiei) gastrice. O pre-tratare a hranei uscate, in sensul pastrarii acesteia (5-10 minute) in apa, pentru a se inmuia, reprezinta o alta metoda benefica in prevenirea declansarii torsiunii gastrice. Dar nu faceti asta decat inainte de masa principala, in rest este indicat pentru pastrarea sanatatii gingiilor ca animalul sa mestece boabele solide din hrana specifica. Hrana pentru cainii rasa Ciobanesc de Berna este recomandat sa se acorde in 2 tainuri zilnice, dimineata si seara (dimineata si la pranz daca vorbim de un animal care are indatoriri ca si caine de paza). Dupa fiecare masa este foarte indicat sa faceti o plimbare alaturi de caine, pe distante medii, la fiecare 5 minute antrenandu-l in sprinturi usoare.

Daca programul va este prea incarcat in anumite zile, sau starea vremii este nefavorabila, serviti-i cainelui portia zilnica intr-un cub Buster, un recipient special, in forma de cub, care ingreuneaza accesul la mancare, provocand cainele sa gandeasca si sa gaseasca solutii. Ritualul mesei va fi astfel, antrenant, implicand un minim de miscare. Acest accesoriu este disponibil la pet-shop.
Pentru un pui de Ciobanesc de Berna hrana aleasa trebuie sa ii permita un stadiu de crestere constant, usor progresiv.
Aceasta rasa de caini inregistreaza un ritm de crestere incet si este foarte important sa nu permiteti o acumulare brusca in greutate la un catel, indiferent cat de pofticios si de activ se dovedeste. Altfel, ii veti supune incheieturile si sistemul osos la tensiuni si solicitari prea mari, total daunatoare.

Este bine sa consultati un medic veterinar pentru a sti care este varsta cea mai potrivita pentru un catel sa treaca la hrana de caine adult. In linii mari, procentele de continut nutritiv pentru catei de rasa Ciobanesc de Berna sunt: proteine=22-24%, grasimi=12-15%. Pentru o apreciere corecta a formei fizice generale, exista 3 metode: a cantarului, a portionarii corecte in ceea ce priveste hrana si metoda masajului. Un medic veterinar competent va va indica raporturi optime intre varsta unui catel, talia apreciata prin descendenta si varsta. La metoda verificarii prin masaj, primul pas este sa priviti micul catel; talia acestuia trebuie sa fie vizibila. Apoi, cu delicatete, masati-i flancurile, strecurandu-va palmele sub stratul exterior de blana. Daca, la o palpare usoara, puteti distinge conturul coastelor (fara ca acesta sa se profileze prea evident!), cainele este in buna forma. Daca nu, se impune o corectare a portiei de hrana si o suplimentare a timpului acordat exercitiilor fizice.
Tineti minte: un masaj periodic, efectuat, de exemplu, cu ocazia perierii, este foarte indicat in cazul acestei rase de caini. Astfel puteti identifica din timp anumite acumulari de tesuturi (noduli, tumori) la nivelul pielii, stiut fiind faptul ca aceste animale sunt expuse in grad mare cancerului de piele.

POZE Caini Ciobanesc de Berna

Cand achizitionati un catel din rasa Malamut de Alaska de la crescator, cereti acestuia detalii amanuntite despre dieta pe care a urmat-o micul animal si despre preferintele lui in hranire (frecventa, tipar, orar). Aceste date vor constitui fundamentul hranirii cainelui si in viitor, atat ca si catel, cat si ca si caine adult. Respectati dieta de baza a micului animal cel putin timp de 3-4 saptamani dupa ce acesta s-a integrat in noul sau mediu. Ulterior, gradual, puteti sa interveniti in organizarea dietei conform propriilor voastre alegeri (corelate, desigur, cu standardul de rasa). Dar nu grabiti aceste decizii. Si asa micul catel va traversa o perioada traumatizanta psihic odata cu schimbarea decorului; daca veti interveni si in dieta lui ii puteti dezechilibra sever sistemul digestiv, cauzandu-i disconfort gastric.


Unii proprietari de Malamut prefera sa-si hraneasca cainele la intervale neregulate (free-feed), altii aleg sa stabileasca un orar al acestei activitati. In mod cert, atata timp cat este un catel, micul Malamut trebuie sa beneficieze de 3 mese in medie, acordate in orar sau in sistem liber. Cainii din rasa Malamut de Alaska nu pot fi considerati total maturizati inainte de varsta de 18 luni. Dieta trebuie ajustata in raport de nivelul de activitate/efort atins de caine si de obiceiurile particulare pe care le denota acesta. Oricum, nu alegeti varianta hranirii intr-o singura transa, punand multa hrana in bolul cainelui la o ora matinala. Ca orice alt caine de rasa sau nu, si Malamut are instinctul supravietuirii si va consuma toata hrana pe loc, fara a-si face rezerve pentru mai tarziu. Acest comportament favorizeaza complicatiile de sanatate, cum ar fi obezitatea sau torsiunea gastrica.


In privinta cantitatii puteti sa va orientati dupa indicatiile continute de ambalajul de la hrana de caini. Rasa Malamut de Alaska este destul de populara si referiri specifice pot fi regasite in acele indicatii. In orice caz, hrana de tip Premium are avantajul ca, in cantitati mai mici, furnizeaza necesarul nutritiv suficient raselor mari, cum este si Malamut de Alaska. Ajustati permanent dieta la specificul activitatii depuse de caine. Pentru cainii Malamut folositi pentru munca, tipul generic „Science Diet Performance” este in regula. Pentru cainii care executa plimbari si exercitii obisnuite, formula „Maintenance” este mai indicata. In orice caz, este bine sa corelati deciziile voastre cu sfaturile primite de la un medic veterinar.


Unii proprietari de caini rasa Malamut de Alaska trec prea repede la hrana de caine adult in dauna celei pentru catei. Schimbarea se face, cel mai des, pe la 8-10 luni, cand tinerii caini sunt foarte activi, par complet dezvoltati si incep sa-si etaleze forta naturala. Nu este bine sa grabiti acest proces fara sfatul expres al unui specialist veterinar, pentru ca exista diferente notabile intre cele doua tipuri de hrana si ignorarea unor contributii specifice ale elementelor nutritive din hrana de caini tip „Young” (catei) pot afecta starea de sanatate a cainelui pe termen mediu si lung.

POZE Caini Malamut de Alaska

Hranirea cainilor din rasa Cocker Spaniel – si aici avem in vedere toate varietatile – nu reprezinta un capitol foarte complicat ori excesiv de complex. Aceste animale se bucura de un metabolism bun, in principiu nu sunt foarte mofturoase iar talia relativ redusa conduce la concluzia unui consum moderat si, deci, a unui efort financiar mediu pentru procurarea hranei de caini de cea mai buna calitate. Evident, daca avem in vedere hrana de caini industriala (uscata, semi-umeda, umeda, conserve) trebuie sa fiti atenti sa o adaptati in functie de varsta cainelui vostru Cocker. In comert toata hrana de caini contine specificatii clare referitoare la categoriile de varsta pentru care se recomanda. Cel mai bine este sa cumparati hrana industriala ambalata, pentru a putea citi cu atentie indicatiile si datele privitoare la elementele nutritive continute. In cazul in care reusiti sa identificati un anume tip de hrana care intruneste conditiile de calitate si se dovedeste gustoase pentru caine, puteti sa o achizionati si en-detail din magazinele specializate in hrana pentru animale, acolo unde se vinde varsata si nu ambalata.

Cainii din rasa Cocker Spaniel se recomanda a fi hraniti de 2 ori pe zi, preferabil dimineata si seara. Luand in discutie hrana uscata, pentru un Cocker Spaniel American este de ajuns o cantitate de 200 de grame zilnic, impartita in 2 tainuri. Pentru cainii Cocker Spanie English, care au o talie mai mare, portia va fi de 250-275 grame zilnic. Aceste indicatii se refera la cainii adulti.

Util pentru detinatori de caini din aceasta rasa este si faptul ca exista cateva branduri pe piata care ofera hrana uscata „dedicata” rasei. Evident, atunci cand veti vedea pe ambalaj profilata silueta inconfundabila a unui Cocker Spaniel, este bine sa acordati atentie produsului, pentru ca vi se ofera o reteta completa adaptata cerintelor specifice rasei. Ceea ce il individualizeaza pe Cocker de alte rase de caini este blana sa fina, lunga, deasa si pielea sensibila. De asemenea, disponibilitatea la efort si energia de care dau dovada exemplarele acestei rase de caini creeaza, cum este si firesc, anumite cerinte in ceea ce priveste hranirea adecvata. Pentru ca blana si pielea sa fie la cele mai bune standarde, hrana trebuie sa contina cantitatile optime de zinc, cupru si Omega3. De asemenea niveluri semnificative de glucozamina si condroitina vor contribui la buna dezvoltare si articulatiilor, elemente anatomice pe care un caine rasa Cocker Spaniel le solicita mult.





Desigur, identificarea hranei pentru caini optime in ceea ce priveste raportul calitate/continut nu ne asigura si de faptul ca simpaticul nostru animal o va accepta. In privinta gusturilor, cainii sunt la fel de pretentiosi si misteriosi ca si oamenii. In orice caz, retineti ca un caine rasfatat va fi mult mai greu de convins sa manance hrana cea mai potrivita pentru el. De indata ce ati reusit sa il convingeti sa manance un anumit tip de hrana, aplicati „regula celor 10 minute”. Dupa 10 minute cronometrate din momentul in care se apuca de mancat cainele, bolul i se va lua din fata. In caz contrar, animalul va ramane cu impresia ca mancarea ii este intotdeauna la indemana, ca o poate „savura” doar cand are chef, deci va deveni mofturos. Trezindu-se fara mancare, va reactiona la perspectiva de a „rabda foamea” pana la urmatoarea masa, deci se va concentra pe ingurgitarea portiei oferite si nu va mai face nazuri.

Fiti atenti si la micile gustari intre mese. Cu sarmul lor indiscutabil, cainii din rasa Cocker Spaniel va pot impresiona usor atunci cand cersesc vreo „delicatesa” sau un supliment anume pe care il indragesc. Daca cedati des la aceste „avansuri”, fara a le acorda o tenta motivationala (de exemplu sa le folositi ca recompense pentru comportament bun sau pentru raspunsuri pozitive in dresaj), comiteti cel putin 3 greseli: il invatati cu ideea ca va poate „santaja”, ii stricati ritmul normal si sanatos al hranirii si il expuneti riscului obezitatii, un risc destul de prezent in cadrul varietatilor din rasa Cocker Spaniel.

POZE cu Caini Cocker Spaniel Englez si American

O dieta adecvata este esentiala pentru cainele de rasa Setter Englez, nu numai pentru ratiuni ce tin de mentinerea unei stari bune de sanatate pentru aceasta rasa de talie mare, cu resurse insemnate pentru activitea fizica intensa si pentru diferite exercitii, ci si pentru ca blana lor necesita bine-cunoscute masuri de intretinere. De fapt, blana unui Setter Englez este cel mai bun indicator al starii de sanatate generala in cazul acestei rase de caini. Daca blana lor curge frumos pe flancuri si etaleaza o stralucire naturala, inseamna ca aveti un caine care beneficiaza de o o balanta foarte buna a vitaminelor, uleiurilor, proteinelor si grasimilor in mancare. Prin contrast, daca blana sta incalcita, pare mereu imbacsita si apare ca fiind mata, „obosita”, este semnalul cel mai vizibil ca trebuie sa schimbati ceva in alimentatia cainelui si, implicit, ca aveti un animal cu o stare de sanatate nu tocmai buna.


De fapt, tot ceea ce necesita cainii din rasa Setter Englez (ca dealtfel si celelalte rase de Setter) in aditie la hrana zilnica (o hrana de calitate, adaptata rasei, taliei si varstei fiecarui animal in particular) este un adaos specific pentru intretinerea parului. Astfel, la tainul zilnic se recomanda completarea cu o lingura de ulei de canola (ulei de rapita) pentru usurarea digestiei & mentinerea stralucirii parului si extract de alfalfa (Medicago sativa) pentru proprietatile sale antioxidante. Astfel de suplimente alimentare se pot procura de la o farmacie veterinara sau chiar de la cabinetul veterinar unde sunteti inregistrat.




Pentru rasa Setter Englez specialistii recomanda acordarea hranei in 2-3 tainuri mai mici in schimbul unei singure mese consistente la jumatatea zilei. Acesti caini sunt nerabdatori cand se hranesc, „hapaie” foarte rapid mancarea si acest lucru ii predispune la balonari si probleme intestinale. In acest scop este bine sa acordati atentie alegerii bolului pentru servirea hranei. Cele mai indicate sunt cele de inox, care permit o buna igienizare si sunt rezistente, iar forma acestora este una specifica, ce de asemenea ca poate fi indicata de un medic veterinar experimentat (vasul are o ridicatura pronuntata in mijlocul cavitatii de depozitare, astfel cainele nu poate apuca foarte multa hrana dintr-o data in gura, fiind nevoit sa manance cu inghitituri mai mici).

POZE cu Caini Setter Englez

Cainii Bullmastiff nu au nevoi de hranire speciale, accepta o varietate mare de tipuri de hrana pentru caini existente in comert, dar continutul si cantitatea trebuie adaptate la specificul acestei rase de caini mari, cu necesar proteic specific (formula pentru rase mari). Trebuie sa stiti ca hrana recomandata raselor de caini de talie mare trebuie sa contina un procent mai scazut de proteine si grasimi decat hrana destinata altor rase. Conform cu standardul promovat de American Bullmastiff Association, un nivel indicat pentru hrana cateilor din aceasta rasa este de 19-25% proteine si 8-14% grasimi. Cautati ca specificatiile pentru tipul de hrana de caini pentru care v-ati hotarat sa indice carnea ca principal ingredient.

Vasele in care ii serviti mancarea unui Bullmastiff trebuie sa fie largi si putin adanci, conformatia botului sau impunand aceste conditii. Este nevoie ca dieta sa ii fie supravegheata atent mai ales in perioada de la 3 luni la 1,5 ani, cat timp se dezvolta impetuos, si nu uitati ca, la maturitate, scheletul acestui caine masiv si totusi atletic va trebui sa suporte solicitari considerabile.

Un caine din rasa Bullmastiff uraste sa fie deranjat de la masa, asa incat regula celor 10 minute este greu de aplicat. Facem referire la intervalul optim de timp in care un caine adult ar trebui sa-si serveasca masa, cu pofta si concentrare, iar la finalul caruia resturile sa ii fie luate. Chiar daca sunt caini care in mod instinctiv vor evita sa raneasca un oponent atata timp cat au la dispozitie si alte alternative, nu va recomandam sa interveniti brusc peste animal atunci cand se hraneste. Cel mai bine este sa va obisnuiti sa ii dozati portia optima si sa-i acordati timp sa o ingurgiteze. Daca doriti sa il opriti din hranire (uneori veti observa cainele mancand portia altor animale din curte), sau sa va impuneti in cadrul relatiei, dati comanda de oprire si de indepartare si repetati-o cu voce ferma, pana cand este perceputa si urmata.




Bullmastiff accepta bine in meniu legumele proaspete, mai ales pe durata sezonului cald, dar uneori este bine ca si carnea (fiarta) sa se regaseasca in meniu. Nu exagerati cu portiile sau cu suplimentele acordate intre mese, pentru ca este un caine cu predispozitie spre ingrasare si chiar obezitate, iar efortul pe care il va depune in activitatea zilnica (este destul de activ in momentele in care are obiective de interes) ii vor slabi inima.

POZE cu Caini Bullmastiff

Scurta istorie a rasei:

Istoria energicului Beagle isi are radacinile in istoria cainilor de vanatoare. In Grecia antica, in jurul anului 400 i.e.n., se consemna organizarea periodica a unor vanatori la care erau folositi multi caini cu caracteristicile generale ale ogarilor. Dupa unii specialisti, cainii din rasa Beagle pot fi considerati cei mai mici ogari, dar cei mai multi ii incadreaza in marea familie Hound (de vanatoare) si sustin ca, ancestral, Beagle-ul se trage din Foxhound si Bloodhound, acesta din urma mai purtand si numele de Kerry Beagle. Preocuparea pentru dezvoltarea si popularizarea rasei a aparut in Anglia secolului XVI. Albionul a primit cu bratele deschise reprezentantii rasei de caine Beagle, regina Elisabeta I ( 7 septembrie 1533-24 martie 1603) detinand o intreaga haita dintr-o varietate Beagle de mici dimensiuni si care purta denumirea „Pocket Beagle”. In vremurile moderne, in contrapartida, varietatea cainilor Beagle de talie mica (maxim 25 cm) a pastrat faimosul nume regal. Originea numelui se plaseaza in Franta, unde erau denumiti Begles si erau intens folositi la vanatoarea de iepuri. In secolul XVII rasa Beagle a fost ameliorata prin incrucisarea cu caini de rasa Terrier, obtinandu-se exemplarele actuale.

Descrierea si intretinerea rasei :

Durata de viaţă: 12-15 ani
Grupa: Hound
Culoare: bicolor (alb si rosu in toate nuantele; gri-albastriu cu pete negre) sau tricolor (baza alba, capul si spatele maroniu si o sa neagra)
Varietati: -
Talia: Medie
Năpârlire: moderată
Înălţime: 25-38 cm
Greutatea: 9-14 kg

Este un caine de talie medie, cu un corp proportionat, armonios. Linia compacta a unui Beagle si robustetea sunt mosteniri de la incrucisarile cu Terrier, lungimea corpului, care intrece inaltimea (oferindu-i, astfel, o alura lansata) pastrandu-se de la Ogar. Sunt caini cu certe calitati atletice, compacti, cu un foarte bun echilibru. Ochii sunt mari, distantati, ovali, de culoare inchisa (caprui, cel mai des). Urechile sunt prinse de craniu in pozitie mediana, sunt mari, moi, cu varfuri rotunjite. Beagle are blana cu par scurt, des si aspru, naparlesc consistent la schimbarea sezonului. Culorile sunt cele intalnite la Copoi, poate fi bicolor (alb si rosu in toate nuantele; gri-albastriu cu pete negre) sau tricolor (baza alba, capul si spatele maroniu si o sa neagra). Coada este de lungime medie, puternica, tinuta ca o sabie. Beagle-ul nu este un caine cu foarte mari pretentii, dar asta nu inseamna ca poate fi multumit cu mancare de proasta calitate. Poate fi hranit atat cu mancare uscata, cat si cu conserve sau preparate mai speciale. Beagle-ul trebuie, in general, sa manance o data, maximum doua ori pe zi, asta mai ales datorita faptului ca are o clara tendinta catre ingrasare. Tocmai de aceea, cantitatea de mancare, ca si continutul nutritiv al acesteia, trebuie atent supravegheate.

Temperament si comportament specifice:


Este un caine prietenos si foarte sociabil, cu un sarm aparte, rasa Beagle bucurandu-se de o mare popularitate in SUA, Franta si Anglia. Nu intamplator, cel mai popular personaj canin a fost declarat Snoopie (catelusul Beagle bicolor din serialul „Peanuts”), dupa cum a relevat un sondaj de opinie initiat de AKC. Beagle sunt tributari simtului lor olfactiv foarte dezvoltat si slabiciunii extreme de a urmari tot ce misca, considerat a fi vanat. Deci, uneori, isi abandoneaza stapanul si pleaca „la adulmecat”. Beagle detine si o doza mare de incapatanare, care poate fi modelat, dar cu foarte multa rabdare. Acesti caini au nevoie de multa miscare, sunt companioni foarte buni pentru copii pentru ca oricand sunt gata de joaca. Trebuie socializati de mici cu pisicile, altfel le vor vana o viata intreaga. Cainii din rasa Beagle interactioneaza bine cu alte exemplare canine, ca toti cainii de haita. Este o fire independenta si cu personalitate, necesita dresaj special pentru controlul tendintei de a latra. Putin pretentiosi, robusti si cu o foarte buna stare de sanatate, cainii din rasa Beagle au tendinta de a manca prea mult, alunecand spre obezitate. Daca va avea un spatiu deschis la dispozitie, fiti atenti la inaltimea gardurilor! Beagle este un caine cu exceptionale calitati atletice (amintiti-va de Terrieri!) si, in fara un dresaj adecvat, va gasi o cale sa depaseasca obstacolele cu sarituri impresionante. Cainele Beagle poate fi folosit cu bune rezultate la vanatoarea de iepuri, fazani, vulpi si, in haite, chiar la vanatul mare.


Despre dresaj:

Dresajul rasei Beagle poate ridica probleme, in sensul ca educatia trebuie mentinuta in termeni fermi. Cainii Beagle sunt caracterizati de accese de independenta si se lasa repede furati de detalii. Se plictisesc usor si cauta sa abandoneze concentrarea pentru o repriza de joaca. Dar, pentru ca sunt inteligenti si ambitiosi, le pot fi stimulate aceste calitati pentru a da rezultate la dresaj. Obedienta si stoparea latratului trebuie sa fie obiective principale in programul de dresaj al cainelui din rasa Beagle.





Ingrijire si sensibilitate la boli:


Necesita periaj periodic si portul in ham, nu in lesa. Vor fi caini energici toata viata, indiferent de varsta, vor smuci puternic incercand sa se lanseze in vreun sprint, asa ca protejati-i pe cainii Beagle de socurile pe care lesa le poate induce coloanei vertebrale. Sunt caini robusti, rezistenti, fara probleme deosebite de sanatate. Cu toate acestea, exista momente in care el poate avea unele probleme cu ochii, mai ales in ceea ce priveste cataracta, boala ce devina ereditara. In unele cazuri, dar extrem de rare, un Beagle poate dezvolta unele mici probleme la coloana vertebrala, dar departe de a reprezenta o problema.




Concluzia noastra: Beagle-ii sunt extrem de jucausi si foarte inteligenti, putand fi considerati niste caini extrem de calitativi din aceste puncte de vedere spre deliciul familiilor, care se bucura extraordinar de afectiunea lor.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Beagle:

Masculine: Baloo, Dingo, Ranger, Scampy (cu sensul de Strengar), Houdini, Rocko, Tofu.
Feminine: Ally McBeagle, Cleo, Dakota, Fontana, Georgia, Keisha, Pandora, Liberta, Shelby.


• Uma Thurman si micutul sau pui Beagle

POZE cu Caini Beagle

Odata adoptat, cainele devine un membru al familiei cu drepturi depline. Este bine ca in cazul in care ne hotaram pentru acest pas, sa constientizam si „pietrele de hotar” din viata prietenului nostru, pentru a-i putea monitoriza in mod corect evolutia si a sti ce este mai bine de facut pentru ca el sa se dezvolte armonios atat fizic cat si psihic.



Etapa intrauterina

Acopera perioada dezvoltarii embrionare, in care puiul isi preia „zestrea genetica”. In tot acest timp viitorul catelus va fi influentat doar in mod indirect de stimulii externi. Sa aveti in vedere ca, pe parcursul traversarii acestei etape, ingrijirea necorespunzatoare a viitoarei mame, alimentatia insuficienta (in special un aport insuficient de minerale si vitamine), traumele sau socurile suferite de aceasta se pot solda cu efecte negative asupra puilor.

Etapa neonatala



Este perioada care acopera primele 12 zile de la nastere, timp in care puii sunt total neajutorati. Micii catelusi nu vad si nu aud, reactionanad numai la stimuli olfactivi, termici sau mecanici. Puii necesita stimulare fizica din partea mamei pentru eliminarea dejectiilor (urina si fecalele).

Etapa de tranzitie (13-20 de zile)

Ca intr-un basm, in viata cateilor incep sa se infaptuiasca „minuni”: Puii au practic primele contacte cu lumea. Micutii deschid ochii pentru prima oara sesizand lumina si formele; fac primii pasi tarandu-se si impleticindu-se pana cand, intr-un final, caraghiosi dar foarte mandri, reusesc sa mearga. Catre finalul acestei etape (dupa circa 20 de zile de la fatare) apar dintii de lapte, ascutiti ca niste ace, iar ei nu vor ezita sa-i foloseasca. Tot acum, ei incep sa distinga primele sunete, fara a putea identifica sau localiza sursa. Este un fapt constatat de toti cei care iubesc cainii ca in acest interval sunt „deliciosi”. Chiar daca sunt teribil de amuzanti si draguti nu-i „sufocati” cu afectiunea si interventiile voastre dragastoase, lasati catelusii sa faca primii pasi de viata in ritmul si stilul lor natural.

Etapa de constientizare (21-28 de zile)



A sosit momentul in care puii isi folosesc pentru prima data toate simturile aproape de potentialul maxim, deprind primele notiuni ale comportamentului canin si invata sa comunice cu ceilalti membrii ai cuibului.

Etapa de socializare la grupa canina (28-49 de zile)

Ca atunci cand un copil de varsta frageda invata sa comunice, puiul de caine deprinde mijloacele specifice de comunicare ale speciei: scheunatul, maraitul, latratul, limbajul corpului (folosirea cozii si a urechilor in comunicare). De asemenea incepe dezvoltarea instinctului de vanatoare; luptandu-se in joaca, puiul invata sa raspunda la diferite situatii si pozitii ale corpului adversarului, cand si cum sa atace, sau sa se apere. Dar cel mai important este ca in aceasta perioada puiul primeste primele lectii de conduita in cadrul haitei, se stabilesc ierarhii si au loc lupte pentru obtinerea unui loc privilegiat in procesul de alaptare. Cand sunteti martorii evolutiei micutilor tineti cont de faptul ca in aceasta etapa va vor urmari miscarile, va vor ataca furibund papucii (sireturile, ciorapii) cu care sunteti incaltati. Fiti grijulii la acest aspect si la miscarile pe care le faceti pentru a evita sa-i accidentati pe micutii neastamparati care sunt, fizic vorbind, inca fragili.

Atentie!!! Pentru a diminua stresul provocat femelei de alaptare, unii crescatori separa puii de mama, dar atitudinea aceasta nu este benefica, influentand negativ evolutia de perspectiva a puilor.S-a constatat adeseori la puii separati de cuib aparitia si dezvoltarea unor manifestari anxioase, unele carente de comunicare sau labilitate psihica (cainii, la maturitate, ajungand sa-si schimbe brusc si fara motiv aparent starea de spirit).

Etapa de socializare la grupa umana (7-12 saptamani)



In aceasta perioada este cel mai recomandat sa va decideti in achizitia unui pui de caine. Cu un bagaj initial complet, avand – cum se spune – „cei sapte ani de acasa”, la aceasta varsta catelusul este foarte receptiv, invatand din fiecare experienta. Este momentul optim pentru a initia programul de socializare. Acum, in acest stadiu, cainele tanar poate fi pus in situatii si medii diferite, poate interactiona cu forme, persoane si zgomote diverse, toate aceste experiente aducandu-i beneficii educative.

Prima etapa de frica (8-10 saptamani)

Este etapa cand veti interveni cu primele elemente de dresaj canin. Puiul invata care sunt primejdiile mediului, el fiind banuitor si interesat de tot ceea ce il inconjoara, iar voi ii veti ghida si modela reactiile. In aceasta perioada, corectandu-l cu fermitate, puteti dezobisnui definitiv cainele de unele apucaturi deranjante cum ar fi rosul, mancatul de pe jos, cersitul la masa sau saritul pe cei cu care ia contact. Acum trebuie evitata orice situatie care se poate dovedi stresanta pentru pui, orice experienta dureroasa, traumatizanta sau dura. Micutul caine este ca un „burete” si evenimentele care se produc in viata lui au un efect puternic si o influenta pe termen indelungat. Este preferabil ca in aceasta perioada sa evitati contactul puilor cu exemplare canine mature (acestia pot deveni agresivi), expunerea la zgomote puternice sau traversarea zonelor foarte aglomerate.

Etapa de stabilire a ierarhiei (3-4 luni)



Ca intr-un joc de-a armata, "juniorul-recrut" incearca sa avanseze ierarhic, exemplarele cu instincte dominante incercand chiar sa preia conducerea haitei. Acei catei care se manifesta ca lideri innascut pot etala primele manifestari ale instinctului teritorial (respectiv marcarea si delimitarea teritoriului). Pentru un caine stabilirea ierarhiei este foarte importanta, haita fiind o societate de tip arhaic in care cel mai puternic membru preia si mentine conducerea. Tot acum apar aliantele, de aceea evitati darea comenzilor in contradictoriu; nu il alintati dar mai ales nu va manifestati excesiv de protectiv fata de pui in relatia cu ceilalti membri ai familiei. Nu o luati ca pe o gluma: daca nimeni din familie nu-si va asuma rolul dominant, cainele va considera o „lovitura de stat” ca pe ceva firesc. Deci el va fi liderul noii sale familii, iar voi veti fi plasati in pozitii subordonate, deci nu va veti putea impune punctul de vedere si va vor fi ignorate initiativele si comenzile. Aceasta este o consecinta fireasca a modului in care este structurata societatea canina. Cu cat este mai dominant cainele cu atat mai ferma trebuie sa fie riposta voastra. Acum este momentul cel mai bun pentru debutul unui program complet de educare a cainelui tanar.

Etapa de explorare (4-8 luni)

Definitorie pentru aceasta perioada este curiozitatea, in salbaticie acesta este momentul in care cei mici se aventureaza pentru prima data in "marele necunoscut". In vremurile imemoriale, haita permitea puiului pentru prima data sa se alature celorlalti membri ai sai, la vanatoare. Un alt moment important din cadrul acestei perioade este schimbarea dentitiei si debutul unor probleme legate de integritatea mobilei si a pantofilor vostri. Pentru a evita stricaciunile si a nu da ocazia acestor manifestari distrugatoare sa devina un obicei este indicat sa ii lasati cainelui oase mari de vita sau jucarii speciale, pe care le puteti achizitiona cu usurinta de la orice pet-shop. Tot acum pot aparea si primele semne ale pubertatii, insotite de modificari comportamentale specifice, motivate de explozia hormonala la care este supus tanarul catel.


Cea de-a doua etapa de frica (6-14 luni)

Alaturi de prima perioada de frica, acesta este probabil intervalul de timp cel mai important pentru dezvoltarea personalitatii cainelui vostru.
Acum cainele reevalueaza lucrurile si se petrec situatii aparent ciudate, care va surprind in atitudinea lui. Se poate intampla ca prietenul vostru sa manifeste brusc teama de umbre, zgomote, fiinte sau obiecte care pana de curand ii erau familiare. In astfel de situatii evitati confruntarea directa, nu fortati cainele dar nici nu va retrageti, lasati cainele sa evalueze singur situatia si sa descopere ca teama sa este neintemeiata.

Etapa de maturizare (1-4 ani)



Maturizarea nu vine intr-un interval de timp foarte bine definit, aceasta difera in functie de rasa (cainii de talie mare maturizandu-se mai tarziu), de temperament sau chiar de individ, ca sa nu mai vorbim de specificul mediului in care cainele s-a integrat. Aceasta perioada este marcata de diverse modificari hormonale si comportamentale, la masculi primand instinctul teritorial si cel de reproductie in special in prima parte a acestei perioade (12-26 luni) cand se observa o crestere a agresivitatii, in cazul cainilor dominanti avand de multe ori loc o noua confruntare in lupta pentru "sefia" haitei. Este de retinut faptul ca in salbaticie doar cuplul "ALFA" (masculul si femela ce detin pozitiile dominante in haita) se vor imperechea in prezenta celorlalti membrii ai grupului, de aceea, daca ati reusit sa va impuneti in relatia cu cainele vostru, este preferabil ca in momentul montei acesta sa fie izolat pentru a nu fi inhibat.

Senioratul (7-15 ani)

"Varsta a treia" canina sau senioratul este poate perioada in care legatura om-caine este cea mai puternica, acum aveti impresia ca prietenul vostru canin va intueste fiecare dorinta intelegandu-va din priviri. Lasand in urma "nebuniile" tineretii cainele devine mai retinut in relatia cu fostii parteneri de joaca, fiind mult mai interesat de compania voastra. Atentie !!! Nu neglijati plimbarile chiar daca prietenul vostru nu se mai arata atat de dornic de joaca, de asemenea consultati periodic medicul veterinar si oferitii cainelui un regim alimentar specific rasei si varstei, sedentarismul si supraponderabilitatea slabind sistemul imunitar. Nu neglijati nici modificarile de comportament, aparitia irascibilitatii, hiperagresivitatii, oboselii cronice sau diminuarea brusca a apetitului, avand de cele mai multe ori motivatii clinice. Pentru a-i asigura prietenului vostru o batranete fericita el trebuie sa beneficieze de un regim de viata cat mai echilibrat si de vizite medicale regulate.

POZE cu Caini de Rasa

Marele ciobanesc cu nume de balada a castigat enorm in popularitate pe parcursul ultimelor 2 decenii. Un caine mare, cu o istorie bogata, dar si discreta. O rasa de caini splendizi, cu putine solicitari.

Orice material general dedicat starii de sanatate, alimentatiei specifice si ingrijirii exemplarelor de ciobanesc romanesc nu se poate intinde prea mult, pentru ca facem referire la animale prea putin pretentioase, cu o capacitate adaptativa de invidiat. De aceea abordarea succinta este, probabil, cea mai indicata:

· Cand vorbim despre caini ciobanesti romanesti, avem in vedere 3 rase distincte: Ciobanesc de Bucovina, Ciobanesc Carpatin si Ciobanesc Mioritic. Lasand deoparte mandria nationala, putem spune ca toate aceste rase cuprind caini robusti si foarte rezistenti care prezinta rareori probleme de sanatate. Putem intelege aceasta valorizand faptul ca la aceste rase canine inca primitive un rol important in selectie l-a avut, de-a lungul secolelor, rezistenta naturala la imbolnaviri, exemplarele cu diferite defecte sau cu un sistem imunitar fiind rapid eliminate. Au fost, inca de la constituirea ca rasa, caini de munca, animale extrem de solicitate, cu un aport foarte important in balanta activitatilor specifice derulate de stapanii lor, pastorii, astfel ca exemplarele suferinde sau subdezvoltate nu au supravietuit si nu s-au reprodus;

· Odata cu evolutia starii si situatiei acestor caini, cu modificarea semnificativa a volumului si specificului activitatii pentru care sunt solicitati, s-a impus supunerea exemplarelor rasei procesului de preventie a diferitelor boli canine. Aceasta implica obligativitatea efectuarii deparazitarilor periodice si a vaccinarilor clasice. Nu uitati ca, odata cu transferul cainilor ciobanesti din mediul pastoral in cel citadin sau proxim-urban au crescut, inevitabil, si factorii de risc;

· Dintre bolile cu determinism genetic care se pot intaini la cainele Ciobanesc Mioritic (ciobanestii romanesti) ca si la alti caini din rase de talie mare si foarte mare, amintim: afectiunile osteoarticulare (displazia coxofemurala, panosteita, osteodistrofia hipertrofica etc.). De asemenea, se pot semnala unele modificari oculare (entropion, ectropion, afectiuni ale pleoapelor) mai ales in cazul cainelui Ciobanesc Mioritic, pentru ca acesta prezinta un par lung pe cap si firele de par pot afecta globul ocular. Verificarea periodica a ochilor cainelui – cel mai bine facuta la un cabinet veterinar – este recomandata la aceasta rasa;

· Dilatatia/torsiunea gastrica reprezinta urgente veterinare ce se poate semnala la rasele de caini de talie mare si foarte mare, cu torace adanc. Avand in vedere ca la toate cele trei rase de Ciobanesti romanesti ritmul de crestere al puilor este destul de rapid si ca exista riscul aparitiei unor probleme osteoarticulare in aceasta perioada, un rol important in vederea obtinerii unor adulti sanatosi il are regimul de hrana si de miscare;

Se poate utiliza o hrana comerciala (adaptata taliei si varstei), in cantitati recomandate de producator, exagerarile de tipul ratiilor hiperproteice sau suplimentele vitamino-minerale administrate haotic putand fi extrem de daunatoare. Chiar daca nu mai traieste in mediul pastoral, este bine ca un caine Ciobanesc Mioritic sa creasca in aer liber si sa faca miscare, atat cat doreste el, pe suprafete cu aderenta (pamant, lemn, asfalt etc.). Este bine sa aveti in vedere ca acest caine reactioneaza foarte bine si la mancarea gatita, ba chiar o prefera. In acest caz trebuie sa fiti atenti la ingrediente, sa includeti carne, lactate, legume si fructe cu aport de vitamine, in proportii adaptate etapei de crestere ori nivelului de varsta;

· Dupa varsta de un an si jumatate dezvoltarea scheletului se poate considera incheiata, iar cainele poate fi supus unui regim de activitate fizica mai intens.

Ce este bine sa stiti despre convietuirea cu un caine Ciobanesc Mioritic:

· Ii place sa manance in apropierea locului in care ia masa si familia. Nu uitati: cainele mananca ultimul! Daca observa ca o cantitate de alimente (mica, doar cu rol simbolic) de pe masa familiei ii ajunge in bol, va fi incantat, fiti siguri de asta;

· Ciobanescul Mioritic este tovarasul liderului familiei. Un caine pentru un stapan – relatia de baza. Chiar daca a mancat la standardul pe care v-ati hotarat sa-l respectati si aveti ceva de „rontait” (coaja de paine, un covrig, biscuiti, un fruct, un morcov etc.) este bine, ca stapan, sa faceti asta alaturi de caine si sa-i „scapati”, din cand in cand, si lui cateva bucatele. Acest comportament este inca adanc intiparit in tiparul memorial al cainilor din rasa Ciobanesc Mioritic. Cu acest mic ritual se incheia fiecare zi la stana, inainte ca ciobanii sa intre in coliba sau se se retraga pentru somn;

· Gasiti-va zilnic macar 10 minute pentru a vorbi cu cainele, chiar daca vecinii vostri se vor amuza. Daca il si masati usor pe spate, ori pe gat in timp ce faceti asta, veti cimenta legatura afectiva dintre voi si animal;

· Acesti caini reactioneaza bine la fondul muzical lent, ambiental. Aceasta trasatura (intalnita si la alte rase de caini, desigur) poate avea legatura cu tiparul comportamental primordial. Amintiti-va de inclinatia pentru muzica a pastorilor, de muzica produsa cu diferite instrumente (in general de suflat) cu care isi „umpleau timpul” si incercati sa creati o stare de confort cainelui cu asa ceva. Macar incercati, nu aveti ce pierde!

In cazul rasei Ciobanesc Caucazian vorbim despre caini rustici, cu aria de provenienta in zone preponderent montane. Este un animal cu origini ancestrale, un caine adaptat conditiilor aspre si mai putin „fasonat” dupa reperele civilizatiei moderne.





Momentul in care un proprietar ii ofera hrana zilnica propriului caine Ciobanesc Caucazian trebuie sa aiba valoarea si conotatia unui ritual, chiar daca pare mai degraba o rutina. Acest caine este foarte atasat de stapan dar atasamentul se realizeaza oricum, chiar daca animalul realizeaza ca are un stapan prea bland si influentabil. Este vital in relatia cu acesti caini sa va pozitionati pe cea mai inalta treapta ierarhica, sa fiti perceput de ciobanesc ca un adevarat caine alfa, conducator de haita si momentul mesei reprezinta un atu foarte important pentru a realiza aceasta. Nu hraniti alt animal in timp ce hraniti cainele Ciobanesc Caucazian, duceti-i personal mancarea (nu o puneti in fata custii asteptand ca el sa o descopere mai tarziu), respectati orele de masa. Inainte de a-i oferi hrana, vorbiti cateva minute cu cainele, cu voce calma si aratand o atitudine incurajatoare.



Cainii sunt, conform opiniei generale, omnivori. Si se poate sustine asta doar daca ignoram faptul ca orice rasa de caine s-a dezvoltat din lupul ancestral care a fost si a ramas prin exemplarele actualei specii (Canis lupus) un animal preponderent carnivor. Cainele Ciobanesc Caucazian nu a suferit multe ameliorari ale rasei, incrucisari controlate etc. care sa-i schimbe fondul genetic originar, deci inclinatia lui in ceea ce priveste dieta va fi una bazata pe carne si produsele de origine animala. Pana la urma, solutia o reprezinta mixarea carnii si a produselor de origine animala cu legumele, pe care acest caine le va accepta in hrana, mai ales cand ii organizam dieta cu grija, de timpuriu. Pe langă alimentele de origine animala: carne de vita, pui, cal, gasca, curcan, oaie, miel si peste dezosat (in cantitati moderate) se recomanda si o serie de legume (atentie la cele toxice-ex.ceapa) cum ar fi rosii, salata, spanac, cartofi (fierti in coaja si pisati), morcovi (rasi), telină, patrunjel, fasole verde si varza (aceasta administrata maxim o data pe saptamana).


Pentru a completa sursa de proteine, aminoacizi si carbohidrati se recomanda organele de porc si vita (ficat, rinichi, plamani), pastele fainoase, oua (de preferat fierte), cereale, lapte, branza si fructe (ocazional). Oasele reprezinta si ele o sursa favorabila de calciu pentru caine insa ele trebuie sa fie de provenienta cabalina sau de vita (cele de pasare sunt casante si produc aschii periculoase) si cu maduva. Oasele sunt utile in dieta unui Ciobanesc Caucazian si pentru o buna intretinere a igienei dentare. Hrana administrata unui caine (nu neaparat din rasa Ciobanesc Caucazian) trebuie sa fie bine fiarta, pentru omogenizare, iar ratia (tainul) trebuie suplimentata în funcţie de nivelul de activitate atins de fiecare animal in parte. La cateii de Ciobanesc Caucazian tainurile vor fi 7 la număr (la 4 luni), 6 (la 6 luni), 5 (la 1 an) … scazand treptat la 3 până la vârsta de 2 ani (stadiul de maturitate). Acest caine mare are nevoie de multa hrana. Exemplarele standard ajung la maturitate sa cantareasca 55-60 de kilograme, iar unii caini pot atinge, conform relatarilor unor proprietari, chiar si 70-75 de kilograme! Hrana de calitate si in cantitati indestulatoare va contribui si la formarea caracterului acestui caine cu potential agresiv. Infometarea – fie ea accidentala sau voita – va forma un exemplar dificil, usor iritabil si foarte greu de controlat!

Cainele Ciobanesc Caucazian este un animal destinat pazei turmelor (in tarcuri) si a stanii. Deci, nu are nevoia de miscare a cainilor ciobanesti care desfasoara activitati de insotire si strangere a turmei. Dar, chiar si asa, dupa fiecare masa este foarte important sa va faceti timp pentru o plimbare mai lunga (25-30 de minute) alaturi de caine, in aer curat (padure, parc, munte, pajiste). Apa trebuie sa fie la discreţie.

Suplimentele nutritive (calciu, magneziu, fosfor, fier etc.) se vor administra in perioada de crestere micului catel Ciobanesc Caucazian la recomandarea medicului veterinar.O alimentaţie bazata pe hrana de caini de provenienta comerciala (obtinuta prin procesare industriala si cu adaosuri de chimicale in proportii variabile) este de evitat. Revenim la ideea de baza ca un caine Ciobanesc Caucazian nu are organismul adaptat la reperele alimentatiei moderne asa cum putem spune despre cele mai multe rase de caini. Se intampla des ca la acest caine alimentatia bazata pe hrana de caini comerciala sa favorizeze aparitia unor afectiuni cutanate, alergii sau constipatie. Cu hrana adecvata, bazata mai mult pe produse naturale, pregatite in casa, un Ciobanesc Caucazian isi va pastra acel background fizic de exceptie care il caracterizeaza, incadrandu-se in reperele unui caine mare, puternic, rustic, rezistent, sanatos si adaptabil. Si – nu putem sa nu o subliniem – destul de costisitor. Dar unii dintre voi veti descoperi ca merita.

Ce alimente/produse alimentare sunt daunatoare pentru caine.

• Struguri / stafide = cateva boabe pot induce blocaj renal;
• Ciocolata / cacao = Contine "Theobromine", compus similar cofeinei, o cantitate de aprox. 250g poate omori un caine de 20 de kg. Sunt unele rase la care numai 30 g sunt fatale;
• Cofeina = produce hiperactivitate, puls marit, atac de cord, tremur muscular. In general afecteaza sistemul nervos central si inima;
• Alcool = 30g pot fi fatale;
• Nuci in special "Macadamia Nuts" = 6 nuci pot pune viata unui caine mare in pericol;
• Ceapa/usturoi = contin "thiosulphate" ce produce ruptura celulelor rosii din sange si produce anemie;
• Drojdie de bere/aluat nedospit = se expandeaza in intestine si provoaca constipatie sau chiar moartea cainelui (in special la caini de talie mica);
• Xylitol = indulcitor folosit in produsele fara zahar precum bomboane, guma de mestecat, etc. Extrem de periculos, 5 bucati de guma pot sa omoare un caine de 30 de kg (problema e ca unele produse au notat pe eticheta expresia "sugar-free", fara a preciza substituentul folosit).

POZE Caini Ciobanesc Caucazian

Cainii din rasa Ciobanesc German sunt caini talie mare cu o anumita predispozitie pentru anomaliile de sold. Inca de cand aveti un pui de Ciobanesc German trebuie sa fiti atenti la greutatea in exces care pune presiune asupra articulatiilor. Cresterea corecta implica o alimentatie corecta.



Crescatorii care urmaresc ameliorarea rasei de caini Ciobanesc German se focalizeaza pe hrana bogata in nutrienti. Cu o astfel de alimentatie cainii au parte de o crestere rapida dar periculoasa. Cateii din rasa Ciobanesc German care cresc prea repede sufera adeseori de leziuni osteo-articulare. Cand vorbim despre hranire corecta a unui caine talie mare, indiferent de rasa, se recomanda hrana premium pentru catei (distribuita pana la varsta de 6 luni), respectiv formulele premium pentru caini talie mare, destinate nevoilor raselor mari de caini (mancare pentru adulti activi). Aceasta metoda va asigura micului catel o alimentatie bogata in nutrienti in stadiile incipiente de varsta si ulterior o hrana mai slaba pentru cainii adulti, in vederea prevenirii unei cresteri rapide.

Pentru a sti ce cantitate de hrana trebuie sa pregatiti pentru caine la o masa, este bine sa aplicati formula celor 30 de minute. In cazul unui catel de rasa talie mare (cum este cazul unui Ciobanesc German) puneti 3 cani de hrana uscata in bol si cantariti cantitatea. Lasati-l sa manance in voie o jumatate de ora. Dupa acest interval luati bolul si cantariti din nou cantitatea de alimente ramasa. Repetati operatiunea timp de 3 zile, pentru rezultate cat mai precise. Diferenta reprezinta nevoia de hranire a acelui catel la o masa normala. Sunt rare cazurile in care cateii consuma prea multa hrana uscata. Daca amestecati in hrana uscata sos si bucati de carne din conserva, micul pofticios va consuma acele alimente in exces, asa cum facem si noi, oamenii, cand ne lasam loc pentru desert chiar si dupa o masa imbelsugata.




Este la fel de important ca alimentatia sa fie, totusi, suficienta si nu subdimensionata. Despre caini se poate spune ca adeseori cauza agresivitatii lor rezida din perpetuarea senzatiei de foame. Orice medic veterinar va poate spune ca in cazuistica sa a intalnit proprietari de caini care nu ofereau suficienta hrana cainilor pentru a-i mentine mai vigilenti sau a le dezvolta obedienta. De fapt, mai ales cand discutam despre caini de paza, cum sunt si cainii din rasa Ciobanesc German, o astfel de abordare cauzeaza probleme comportamentale.

Cea mai frecventa amenintare la adresa sanatatii unui caine talie mare este obezitatea. Primind alimente in proportie corecta si beneficiind de miscare la nivelul necesitatilor, un caine sanatos va „da lustru” bolului cu mancare in mod regulat. Daca ati aplicat corect formula de masurare a cantitatii de hrana necesara (metoda celor 30 de minute) nu este cazul sa repetati greseala unor proprietari de Ciobanesc German care intepreteaza consumul integral al portiei de hrana cu nevoia de suplimentare. Acestia tind sa suplimenteze portia de alimente oferita acelui caine, cel mai adesea folosind resturile de la masa familiei, pentru a evita, spun ei, problemele de crestere. Pe langa faptul ca pun la dispozitia cainelui adevarate „bombe calorice” pe post de gustari, ei nu maresc ritmul si intensitatea activitatilor zilnice. Iar daca un animal de casa, fie el caine talie mare sau caine talie mica, daca nu are prilejul sa arda caloriile in exces, va sfarsi luand periculos si nesanatos in greutate.

Va trebui sa tineti cont ca, exact ca si la oameni, metabolismul unui caine se modifica pe timpul vietii, aspect pe care vi-l poate confirma si medicul veterinar. Un catel vioi sau caine tanar aflat in plin proces de crestere va consuma mai multa hrana decat un senior, sau alimente mai bogate in nutrienti, pentru ca nivelul sau de activitate este mult mai ridicat. Un caine de varsta adulta sau mai inaintata va fi mult mai sedentar, deci trebuie acordata o atentie sporita prevenirii obezitatii. Dupa varsta de 6 ani verificati frecvent stratul de grasime al propriului caine Ciobanesc German in zona situata deasupra cutiei toracice. Coastele unui caine in parametri de talie normali, fara probleme de crestere, ar trebui sa fie simtite la o atingere destul de usoara (fiecare coasta!). Daca este nevoie de o palpare intensa pentru aceasta, inseamna ca aveti un caine supraponderal. O problema mult mai importanta este aceea ca, pe masura ce imbatraneste, un caine ciobanesc inregistreaza o scadere a capacitatii de a digera complet unele alimente, precum si de a metaboliza si asimila nutrientii din mancare. Este recomandat sa apelati la mancare comerciala proiectata pentru caini adulti, intrucat aceasta este conceputa sa fie extrem de gustoasa, cu multe elemente nutritive si mai usor de digerat, astfel ca acel caine adult nu va avea nevoie de o cantitate sporita de alimente pentru a beneficia de un aport suficient de nutrienti.

POZE Caini Ciobanesc German

Filmulete cu caini Ciobanesc German

Nume de caini Ciobanesc German