Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Multi iubitori ai raselor canine remarca rasa Basset Hound din cauza aspectului particular, cu adevarat neobisnuit. Din multe puncte de vedere, aceasta rasa contrariaza. Infatisarea, dincolo de amuzamentul pe care il starneste in mod inevitabil, pare “chinuita”. Capul mare, impunator, urechile neverosimile, ochii cu privirea grava si serioasa, gatul lung sustinut de un corp foarte solid si totul terminat pe un “set” de picioare scurte, robuste si modelate bizar. O astfel de imagine sugereaza pentru multi impresia ca acesti caini sunt sensibili si se confrunta cu probleme de sanatate generate de anatomia oarecum neechilibrata. Dar, dincolo de aparente, cainii din rasa Basset Hound suprind printr-o stare generala de sanatate buna si foarte buna, dovedindu-se extrem de robusti, rezistenti, putin pretentiosi. Altfel spus, o rasa de anduranta, asa cum se cuvine sa stea lucrurile in cazul unui caine de vanatoare.
De fapt, cele mai multe probleme de sanatate in cadrul rasei se ivesc, paradoxal, din vina celor meniti sa-i ingrijeasca. Adica exact stapanii lor. Fiind caini foarte pofticiosi dar si extrem de priceputi in a impresiona si convinge, ajung sa ia rapid in greutate. Obezitatea – o afectiune foarte des observata in cadrul rasei, se instaleaza cu toata cohorta de complicatii aferente, slabind inima, ingreunand respiratia si afectand sistemul osos. De aceea este foarte important ca, pentru a mentine sanatos un caine Basset Hound, sa va pregatiti sa-i rezistati avansurilor facute pentru a capata suplimente alimentare si sa-i administrati un regim alimentar sanatos si echilibrat, adaptat stilului sau de viata.

Foarte multi stapani de caini rasa Basset Hound reclama faptul ca, atunci cand nu primesc gustari si stimulente alimentare, ei se "pleostesc", etaland o tristete aproape palpabila. Dar, dincolo de aparente, trebuie sa fiti de acord ca acesti caini par permanent tristi sau pierduti in melancolie, datorita ochilor mari, profunzi, cu pleoapa inferiora cazuta si a fruntii inalte. Deci, totul este numai o impresie de moment, si revenim, Basset Hound este un foarte bun “actor de drama”. Mentineti-l in forma prin exercitii, hranire sanatoasa si afectiune corect exprimata iar problemele de sanatate nu prea va vor da batai de cap.
In general, multe boli ereditare semnalate in cadrul altor rase de caini nu se manifesta in cadrul rasei Basset Hound. Este o rasa veche, bine delimitata genetic si anatomic, care a beneficiat de o selectie riguroasa, stabilizandu-se de-a lungul timpului si ajungand, astfel, sa prezinte o sensibilitate scazuta la cele mai frecvente boli canine. Desigur, specialistii veterinari remarca anumite boli specifice sau afectiuni cu o rata de incidenta mai mare in cadrul rasei, iar dintre acestea va prezentam la randul nostru, cateva:

1. Pentru ca Basset Hound este un caine care adulmeca in mod constant urmele de miros din teren – fiind tributar simtului olfactiv extraordinar de dezvoltat – poate “culege” mai usor paraziti, bacterii si vectorii biologici ai unor boli virale din mediul ambiant. Administrarea constanta si in grafic a tratamentului de deparazitare interna si prezentarea periodica (o data la 2-3 luni) a probelor de scaun pentru analiza sunt actiuni foarte indicate;

2. Urechile foarte lungi sunt delicate si se cere examinarea periodica si atenta a lor, concomitent cu igienizarea. La acest capitol cainii rasa Basset Hound platesc un anumit tribut, fiind destul de des afectati de otita externa. Dar curatarea periodica poate usor sa previna instalarea bolii. Aveti de ales intre a va adresa unui medic veterinar pentru curatarea urechilor cainelui, sau sa va ocupati personal de aceasta operatiune delicata (dar nu imposibila!), pregatind in casa o solutie de curatare alcatuita in proportie de 50% alcool isopropil si 50% otet alb;

3. Din categoria afectiunilor dobandite cel mai des de masa corporala in exces, putem exemplifica picioarele deformate, afectiuni la vertebrele gatului si hernia inghinala. Este adevarat, uneori un catel se naste cu predispozitie pentru aceste afectiuni, sau chiar le prezinta de la nastere. De multe ori, in astfel de cazuri se impune interventia chirurgicala, dar specialistii sunt cei care hotarasc calea de actiune;

4. Boala Von Willdebrand – este una din putinele boli ereditare semnalate in cadrul rasei. In acest caz vorbim despre o boala a sangelui, care implica o dezvoltare anormala a trombocitelor si o modificare a capacitatii de coagulare. Animalele afectate prezinta sangerari spontane, mai usoare sau mai severe, iar in cazul ranirilor accidentale ori dupa operatii, oprirea sangerarii se face mult mai greu decat in cazurile normale. Fiind vorba de o boala ereditara, cel mai bine poate fi evitata prin abordarea caniselor si crescatorilor cu o solida reputatie atunci cand va decideti sa achizitionati un pui din aceasta rasa. Controalele sangvine preventive (dupa varsta de 6 luni) sunt de asemenea indicate. Bineinteles, in functie de gravitatea bolii, exista tratamente capabile sa ajute un animal afectat, dar, in general, in astfel de cazuri media de viata se diminueaza semnificativ;

5. Afectiunile oculare au si ele o anumita incidenta in cadrul rasei. Cele mai des intalnite probleme la acest capitol sunt entropionul si ectropionul (deformari ale pleoapelor care pot duce la iritatii si raniri ale globului ocular), de asemenea, glaucomul, o boala oculara severa la care cainii Basset Hound sunt predispusi. In general, glaucomul este o “boala a batranetii”, cele mai multe exemplare putand beneficia de o perioada juvenila si o viata adulta normala;

6. Paneosteotita – iata numele unei boli “ciudate”, semnalata uneori in cadrul rasei. Aceasta "necunoscuta medicala" prezinta o anume incidenta in cadrul raselor asemanatoare fizic cu Basset Hound, adica in cazul cainilor cu corp masiv, sustinut de picioare scurte. Denumita si “schiopatat ratacitor” sau “schiopatat tranzitoriu”, se manifesta in spiritul denumirii purtate. Fara semne prealabile ale unor raniri sau boli, cainele da semne ca nu se mai poate servi in mod corespunzator de un anume picior. Poate fi vorba de un schiopatat usor, sau chiar de reactia prin care da de inteles ca acel membru nu mai suporta presiunea deloc. Incidentele sunt pasagere, dispar la fel de brusc precum s-au instalat si revin aleator. Aspectul cel mai dificil este diagnosticarea corecta a acestei boli inca neintelese deplin nici chiar de specialistii veterinari. Radiografiile amanuntite si corect interpretate pot lamuri situatia, dar, din pacate, cel mai adesea examinarea mai putin atenta duce la concluzii denaturate, cainele fiind diagnosticat cu displazie sau luxatii (sold sau cot). Astfel, ajungeti sa supuneti cainele unor interventii chirurgicale care, in final, nu se vor dovedi eficace. Remediul consta in administrarea de aspirina sau cortizon (antiinflamatorii usoare) in sedintele dureroase mai severe si in protejarea impotriva efortului pe perioadele afectate. Ideea este sa nu va panicati si sa intelegeti ca aceasta boala inca neelucidata se manifesta prin secvente pasagere, care nu se cronicizeaza.

POZE Caini Basset Hound

Cainele din rasa Daschund/Teckel se integreaza foarte bine in familia in care a fost adoptat si devine repede un membru activ, iubit si iubitor, pastrandu-si, totusi, personalitatea distincta. Caini inteligenti si atenti la nuante, micutii „sorecari” sunt modesti in a solicita ingrijiri elaborate, dar au totusi necesitatile lor de care trebuie sa tinem seama. Apropiati de om si bucurosi sa se integreze in majoritatea actiunilor pe care acesta le desfasoara, ei vor putea fi relativ usor convinsi sa faca dovada unui comportament docil si cooperant pe timpul perioadelor de igienizare: imbaiere, periere/trimare blana, curatarea ochilor, deparazitare, curatarea urechilor etc. De asemenea, acesti caini au un comportament apreciat ca bun si foarte bun atunci cand este nevoie sa suporte anumite interventii medicale.
Iata cam care ar fi „agenda igienica” a unui caine din rasa Daschund/Teckel:

- Imbaierea = se recomanda, generic, sa se efectueze cu o periodicitate de 3 saptamani. Aceasta recomandare are un caracter pur informativ, pentru ca trebuie corelata cu genul de activitate pe care il desfasoara cainele in mod obisnuit. Cainii folositi la vanatoare sau care petrec mult timp in aer liber vor fi foarte tentati sa exploreze locuri noi, sau sa sape in cautarea unor rozatoare si se vor murdari in exces. De asemenea, fiind caini cu un simt olfactiv deosebit, Daschund se vor simti atrasi de mirosurile puternice de orice natura, de multe ori de cele emanate de carcasele unor animale aflate in descompunere. Cand le vor gasi, deseori vor fi tentati sa se frece de acestea, astfel ca interventia imediata in sensul imbaierii reprezinta mai mult decat o necesitate! Fiti atenti la tipul samponului folosit, cereti sfatul unui medic veterinar sau alegeti cu rabdare si spirit de observatie acel tip care sa nu le dauneze, intrucat acesti caini prezinta o sensibilitate sporita a pielii.

- Taiatul unghiilor = reprezinta o alta prioritate. Exemplarele de Daschund/Teckel provenite din filierele de selectie austriece sau ungare, precum si majoritatea exemplarelor din varietatea cu parul lung si ondulat au unghii de dimensiuni normale, care trebuie ajustate doar de 1-2 ori pe an. Dar exemplarele clasice, standard, provenite din crescatoriile germane, acolo unde sunt crescuti Teckeli pentru vanatoare, prezinta de multe ori unghii foarte puternice, cu ritm de crestere impresionant, ca o trasatura specifica stilului lor de sapatori de galerii. Acest tip de unghii trebuie ajustat periodic si cu mare grija, eventual la un cabinet de cosmetica canina, unde puteti beneficia de serviciile unor specialisti. Marea problema este cea a exemplarelor inchise la culoare, black and tan (bicolore, fond negru cu insertii de roscat sau castaniu). Acesti caini au, de obicei, unghiile de culoare neagra si astfel vasele capilare din unghie nu pot fi identificate cu siguranta, pentru ca ajustarea lungimii sa se faca fara sangerare. Exemplarele cu unghii puternice trebuie, periodic, lasate sa sape ori antrenate sa execute sprinturi pe suprafete mai aspre, pentru tocirea naturala a unghiilor.

- Deparazitarea = urmati strict etapele deparazitarii interne, intrucat Teckelii sunt foarte curiosi din fire si deseori vor ingera diferite resturi gasite pe camp sau in jurul blocului si pot pe aceasta cale sa se infecteze cu diferiti paraziti intestinali. Deparazitarea externa este iarasi o prioritate, pe care cainii Daschund o vor semnala prompt, prin scarpinari energice. Sunt sensibili si reactioneaza imediat cand sunt infestati, ceea ce este un aspect bun, intrucat veti primi semnalele cele mai potrivite ca sa interveniti. Nu lasati netratat un caine infestat cu purici (ca sa nu mai vorbim de capuse) intrucat, pe langa alergii severe ale pielii, cainii Teckel pot atinge niveluri de stres periculoase cand simt mancarimi in diferite zone ale corpului. Constitutia lor fizica aparte, cu coloana foarte lunga, nu le permite o flexibilitate prea mare atunci cand isi doresc sa se scarpine in diferite parti ale corpului si totusi ei se vor forta intens sa o faca, ceea ce le este daunator.

- Curatatul urechilor si ochilor = intra de asemenea pe agenda igienica a unui proprietar de caine din rasa Daschund/Teckel. Urechile destul de mari colecteaza usor praful si murdaria si ofera un adapost preferat pentru capuse. Ochii trebuie curatati cu regularitate, delicat, folosind dischete cosmetice sau vata si diferite solutii recomandate de medicul veterinar. Aceasta rasa este destul de expusa la o gama larga de afectiuni oculare, astfel ca nu trebuie sa neglijati intretinerea ochilor. Cu ocazia unei astfel de sedinte igienice puteti sa verificati si starea generala a pupilei si corneei, pentru a observa eventuale anomalii.

POZE Caini Teckel/Dachshund

In debutul primaverii temperaturile mai ridicate permit aparitia unui pericol pentru cainele nostru: capusa. Alaturi de alti paraziti externi, capusa poate transmite diferite afectiuni cainelui, cu consecinte grave. Cum reactionam la acest pericol, ce sunt capusele si cum luptam impotriva lor pentru a mentine cainii sanatosi si protejati? Ne propunem in continuare sa facem o scurta prezentare a capuselor si a implicatiilor infestarii cainelui cu capuse, precum si sa sugeram cai de actiune impotriva bolilor transmisibile. In fond, ne dorim sa avem alaturi caini sanatosi si veseli care sa se bucure din plin de primavara.

INAMICUL – Capusele sunt paraziti artropozi care se hranesc cu sangele vietuitoarelor pe care le infesteaza. Fiind atrase de caldura si miscare, capusele se „agata” adeseori de blana cainilor care se deplaseaza sau scotocesc prin vegetatie. In zonele din apropierea padurilor sau in cele cu vegetatie abundenta, capusele apar si se inmultesc in special la inceputul lunii aprilie si la finalul lunii septembrie, intrucat nu rezista caldurii excesive din timpul verii sau frigului iernii. Aceste perioade sunt de maxim pericol pentru cainii nostri. In debutul primaverii mai ales, si noi, stapanii cainilor de diferite rase, suntem tentati sa petrecem mai multa vreme in natura alaturi de companionii nostri canini.

SPECII DE CAPUSE - Majoritatea speciilor de capuse vor trece prin patru etape de viata - ou, larva, nimfa si adult. In toate stadiile, in afara de ou, capusele au nevoie de o "gazda" pentru a se hrani cu sange. In functie de specie, capusele pot trai intre cateva luni si cativa ani iar femelele pot depune mii de oua odata. In Europa se gasesc capuse din speciile: Ixodes (provin din Belgia si transmit maladia Lymes, inclusiv la oameni); Dermacentor (transmit piroplasmoza); Rhipicephalus sanguineus (transmit babesia canis si ehrlichia canis).

Imagine caine care se scarpina:
ATACUL – Refugiate in zonele mai racoroase si mai umede de sub frunzele joase ale vegetatiei, capusele se ataseaza de blana cainelui si migreaza, de preferinta, spre zonele corpului cu mai putin par. Zonele de pe corpul cainelui cele mai expuse sunt capul, pliurile pielii (la ceafa, gat sau barbie – in functie de rasa de caine vizata), urechile si spatiile interdigitale. In locul ales (o zona puternic irigata cu sange) capusele musca pielea cainelui si se ataseaza cu clestii speciali ai aparatului bucal de rana facuta. In urmatoarele cateva ore (pana la 20 de ore, chiar!) capusele vor suge sangele animalului, marindu-si de pana la 8 ori volumul corpului.

CONSECINTE – Printre cele mai intalnite afectiuni provocate de capuse se numara: Babeioza, Meningita de Rocky Mountains, Ehrlichioza si Anaplasmoza. Nu toate capusele transmit boli, dar cele mai multe, din pacate, sunt vectori purtatori ai unor maladii severe, care pot afecta cainii in cel mai inalt grad, ducand pana la paralizie, sau, in cele mai grave cazuri, deces. Maladiile transmise la cainii parazitati de capuse se instaleaza destul de repede in organism, dat fiind faptul ca agentii patogeni se transmit, prin modul in care capusa se hraneste, direct in fluxul sanguin si, de aici, ajung in organele interne cele mai importante ale animalului.

Cele mai vizibile schimbari in starea generala a cainelui atacat de capuse sunt:

- Cainele se scarpina insistent in zona gatului, capului, urechilor, uneori provocandu-si chiar rani;
- Cainele isi pierde pofta de mancare, devine apatic si fara tonus muscular;
- Cainele prezinta diaree si febra, se observa colorarea in portocaliu a urinei;
- Slabire, schiopatat, inflamarea incheieturilor;
- Gingiile cainilor tineri se decoloreaza (puii pana la 8 luni, mai ales in cazul raselor de caini mici, cainii de apartament).

IDENTIFICAREA CAPUSELOR – Mangaiati toata suprafata corpului cainelui, acordand atentie sporita urechilor, gatului si cutelor de piele. Incercati sa identificati orice ridicatuta nefireasca de la nivelul pielii catelului si examinati zona cu o puternica sursa de lumina. In functie de specie si etapa a vietii, o capusa poate fi de marimea unui varf de creion sau cat un bob mic de fasole. Daca locuiti intr-o zona invecinata cu padurea ar trebui sa verificati cainele pentru identificarea eventualelor capuse cel putin o data pe zi.

INTERVENTIE IMEDIATA - Este recomandat sa beneficiati de asistenta unui medic veterinar in cazul in care ati descoperit capuse instalate pe corpul cainelui vostru si daca aveti retineri impotriva insectelor parazite. Daca deja aveti oarecare experienta in cresterea cainilor de rasa si doriti sa-i acordati primul ajutor prietenului vostru, initiati procedura de indepartarea a parazitului imediat. Este foarte indicat sa purtati manusi chirurgicale sau din cele de unica folosinta si o penseta (ca cele din trusele de cosmetica). Trebuie sa apucati capusa cat mai aproape de punctul in care s-a atasat (acolo este capul cu aparatul bucal, de obicei ingropat in pielea cainelui). Aveti grija sa nu stoarceti corpul capusei (in acest caz capusa actioneaza ca o seringa, pompand inapoi in sistemul sanguin sange infestat). Scoateti parazitul din piele incet si ferm (fara sa intoarceti penseta). Cainele se poate alege cu o rana mica pentru ca s-ar putea sa desprindeti si putin din piele, insa acest lucru este normal. Daca patrupedul sangereaza apasati usor pe rana, apoi dezinfectati locul cu spirt medicinal (sau cel putin cu apa si sapun). Fiti atenti daca insecta a fost detasata in intregime. Uneori aparatul bucal al capusei ramane infipt sub pielea cainelui si, in timp, poate da nastere unor abcese. Lucrati cu rabdare, finete si folositi o sursa puternica de lumina. Nu dati crezare tehnicilor de ardere cu jarul tigarii a corpului capusei sau „adormirea”/”ametirea” ei cu petrol, acetona sau vopsea ! Puteti sa mariti stresul cainelui vostru si chiar sa-i cauzati rani. Sunt metode riscante si primitive!

Poza haioasa caine scarpinandu-se:
PREVENTIE – Exista varianta vaccinarii preventive a cainilor impotriva celor mai grave maladii raspandite de capuse, mai ales daca traiti intr-o regiune infestata (schimbarile climatice inregistrate in ultimii ani au favorizat inmultirea deranjanta a acestor insecte parazite). Oricum, veterinarul vostru va va da sfaturi competente in acest sens. Ehrlichioza si maladia Lymes se trateaza cu antibiotice, Piroplasma se combate cu medicatie specifica, iar Advantage (contine imidacloprid), Frontline (contine fipronil), Selamectin si Permethrin sunt medicamente eficiente impotriva capuselor (in toate cele trei stadii de dezvoltare a acestora). Le veti recunoaste pe retetele eliberate si sunt recomandate cu precadere de catre specialisti. Veterinarul va poate da sfaturi in ceea ce priveste recomandarile specifice in legatura cu frecventa aplicarii unui produs sau altuia (depinzand de zona geografica si climat, de obiceiurile de imbaiere si inot ale cainelui, si de alte detalii).

POZE cu Caini de Rasa