Epopei.Citatepedia^®.ro

Cel mai frumos dintre oameni

"Tu eºti cel mai frumos dintre oameni. Harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie". Ps.45:2
Tu eºti cel mai frumos dintre oameni.
Sã mergem în versetul 7, ca sã vedem cine este Cel mai frumos dintre oameni.
" Tu iubeºti neprihãnirea ºi urãºti rãutatea.
De aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tãu te-a uns cu un undelemn de bucurie mai presus decât tovarãºii Tãi."
Iatã cã cel mai frumos dintre oameni e numit Dumnezeu de Psalmist, deci implicit ºi de Dumnezeu, pentru cã Dummnezeu vorbeºte prin Psalmist.
Neputând fi vorba despre nicio fiinþã, nici de arhangheli, cu atât mai puþin de îngeri, rãmâne o singurã Fiinþã cãreia i s-ar fi putut adresa psalmistul cu acest titlu ºi anume: Fiul Lui Dumnezeu, El Cuvântul, Isus Hristos Mântuitorul, dar sã vedem dacã e real lucrul acesta, dacã e dupã cuvântul Sfintelor Scripturi.
În Evanghelia dupã Ioan, cuvântul Domnului ne spune:
La început era Cuvântul, ºi Cuvântul era cu Dumnezeu, ºi Cuvântul era Dumnezeu.
Iar Cuvântul Lui Dumnezeu, e Fiul Lui Dumnezeu, El Isus Hristos Mesia.
Ca sã distingem lucrurile aceste mai profund ºi mai sugestiv, sã mergem în versetul 13, din Tit cap. 2:
"Aºteptând fericita noastrã nãdejde ºi arãtarea slavei marelui nostru Dumnezeu ºi Mântuitor, Isus Hristos".
Iatã dar cã cel mai frumos dintre oameni e tocmai Cel ce a iubit fiinþa umanã mai înainte chiar ca omul sã fi fost creat de Dumnezeu, de mâinile Lui proprii, pentru cã Cel ce a creat omul e Tatãl din ceruri împreunã cu Hristos Domnul, pe atunci, Cuvântul sau Înþelepciunea Lui Dumnezeu.

Deci personalitatea descrisã în Psalmul 45 nu e altcineva decât Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a urcat cu crucea în spate pe Golgota, care în momentele acelea "nu avea nimic ca sã ne atragã privirile, ºi înfãþãºarea Lui n-avea nimic ca sã ne placã.
Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi obiºnuit cu suferinþa, era aºa de dispreþuit cã îþi întorceai faþa de le El, ºi noi nu l-am bãgat în seamã."
Isaia 53:2,
Cel mai frumos dintre oameni a fost, este, ºi va fi Isus Hristos Domnul, ºi Leul din Iuda care va veni sã-ºi ia înapoi împãrãþia care a întemeiat-o pe pãmânt, cu atâta suferinþã, "cã îþi întorceai faþa de la El."
"Ca pana unui scriitor iscusit sã-mi fie limba!
Tu eºti cel mai frumos dintre oameni "

[...] Citeºte tot

cânt de autor necunoscut/anonim
Adãugat de Ioan Daniel Bãlan
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Fragment din "Paradis" - Divina Comedie (despre veºmânt de luminã al Beatricei)

Acum chiar toate-acele guri sã sune
în cari Polimnia cu-al ei stol de fete
al ei nectar pe cel mai dulce-l pune,

ªi nici a mia parte s-o arete
din sfântu-i zâmbet n-ar ajunge graiul,
nici ce lumini el sfintei fete-i dete.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, Cântul XXIII, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Magistra vitae
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântecul a II

Þiganii trimit la Vlad solie,
Sã le scurte cale delungatã.
Dar', întracea, cum pe dãscãlie
Trebuieºte-a sã-arma º-a sã bate
Sfãtuiesc. Pe Romica rãpeºte
Cel rãu, iar Parpangel pribegeºte.

Grija þiganilor cea mai mare
Acum rãzãma toatã-în bucate,
A rãmânea-înapoi fieºcare
Sã sâlea, lângã cele-încãrcate
Carrã cu mâncãri, iar la-împãrþalã
Era multã sfadã ºi cârtealã.

Dar' º-altã nevoie le sta-în cale,
Cãci pe nemâncat nu putea merge,
Zâcând cã l-e greaþã cu rânze goale
Sã trapede-atâta ºi s-alerge!...
Când era sãtui, punea pricinã
Cã le-ar fi rãu ºi fãcea hodinã.

[...] Citeºte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Þiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântecul I

Pãn Vlad Vodã pe þigani armeazã,
Asupra lor Urgia-întãrâtã
Pe Sãtana, ce rãu le ureazã,
Întracea luându-º' de drum pitã,
De la Flãmânda pleacã voioasa
Þigãnimea drept cãtrã-Inimoasa.

Musã! ce lui Omir odinioarã
Cântaºi Vatrahomiomahia,
Cântã ºi mie, fii buniºoarã,
Toate câte fãcu þigãnia,
Când Vlad Vodã îi dete slobozie,
Arme º-olaturi de moºie,

Cum þiganii vrurã sã-ºi aleagã,
Un vodã-în þarã º-o stãpânie,
Cum, uitându-ºi de viaþa dragã,
Arme prinsãrã cu vitejie,
Ba-în urmã-îndrãznirã º-a sã bate
Cu murgeºtile pãgâne gloate,

[...] Citeºte tot

cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Þiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXIV

– "Stindardul regelui din Iad e-n drum
spre noi"; aºa-ncepu Virgil cuvântul,
"priveºte, deci, de poþi sã-l vezi de-acum."

Cum pare seara, când e sur pãmântul,
sau când o ceaþã dã sã se rãsfire,
departe-o moarã ce-o-nvârteºte vântul,

aºa-mi pãru cã vãd ceva clãdire.
ªi-atunci dupã Virgil eu mã dãdui,
neavând de vânt alt loc de-adãpostire.

Eram ºi unde, ºi cu groaz-o spui,
stau umbre-n gheaþ-adânc acoperite
ºi-aºa se vãd ca-n geam un nod al lui,

o seamã drepte ºi-altele trântite,
ºi multe-n creºtet, sau cu chipul feþei
la tãlpi adus, ca arcu-ncolãcite.

[...] Citeºte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coºbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXIII

Lãsând scârbosu-i prânz acum acel
miºel îºi ºterse gura-nsângeratã
cu pãrul de pe capul ros de el.

– "Tu-mi ceri sã re-nnoiesc o desperatã
durere", a zis, "ce firea mi-o rãpune
gândind-o numai, nu ºi cuvântatã!

Dar vorbele de-aº ºti cã pot s-adune
ruºine-acestui trãdãtor pe care
îl rod, atunci voi plânge ºi voi spune.

Nu ºtiu nici cine eºti, nici felu-n care
scobori pe-aici, dar pari un florentin,
cãci graiul tãu te-arat-a fi atare.

Sã ºtii cã fost-am contele-Ugolin
ºi-acesta e Rugieri lângã mine,
ºi-ascult-acum de ce-i sunt eu vecin.

[...] Citeºte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coºbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXII

Sã am eu rime aspre-acum ºi-amare
cum se cuvin grozavei vãgãuni
ce-ntregul Iad pe ea proptit îl are,

al gândului meu scos deplin l-aº pune
în scrisul meu; dar nu le am ºi-astfel
nu fãrã fricã-ncep acum a spune.

Cãci nu e lucru de-a glumi cu el
s-arãþi ce-ascunde-n centru-i universul,
c-un grai ce-n vorbe-abia e-nvãþãcel.

Ci-acele zâne sã-mi ajute versul
cari Tebei zid i-au dat prin voci divine,
sã fiu pe-aproape de-adevãr cu mersul.

Din toate,-o! neam, tu cel mai de ruºine
din locul ce-i amar ºi-a fi numit,
voi capre de-aþi fi fost ºi oi mai bine!

[...] Citeºte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coºbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXI

Aceeaºi limbã-ntâi m-a mursecat
încât crezui cã foc pe-obraji îmi pune,
ºi-apoi tot ea ºi leacul mi l-a dat.

Atare-o lance-aveau, precum se spune,
Pelops ºi-Ahil, cã darurile sale
cumplite-ntâi erau ºi-n urmã bune.

Iar noi ieºind din dureroasa vale
treceam pe naltul mal ce-o-ncunjura
ºi fãrã de-a vorbi nimic pe cale.

Nici noapte-aici, nici ziuã nu era,
aºa cã ochii-aveau puþinã zare,
ci-un corn eu auzeam, ce-astfel urla,

c-ar fi-ntrecut ºi-un tunet cât de tare.
Deci ochii-atunci spre sunet îndreptând
urmai un drum opus cu-a lui cãrare.

[...] Citeºte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coºbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXX

Când, pentru Bachus, Juno-ntãrâtatã
pe-al Tebei sânge-ºi rãcorea mânia
precum ºi-o rãcori ºi de-altãdatã,

atâta intra-n Atamas nebunia
încât, cu doi copii ai ei venind,
în braþe-i strânºi, când îºi vãzu soþia

strigã: – "Sã-ntindem laþul ca sã prind
cu pui cu tot leoaica la intrare!"
Cu mâini nelegiuite-apoi rãpind

pe-un fiu numit Learh, pe cel mai mare,
rotindu-l l-a strivit de-un zid, turbatul,
iar ea, fugind, sãri cu-al doilea-n mare.

Iar când Ursita rãsturnã-ngâmfatul
oraº troian ce totul îndrãznit-a
ºi-a stins pe-un rege-alãturi cu regatul,

[...] Citeºte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coºbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXIX

De neamul mult ºi-atât de multul sânge
aveam priviri atâta de-mbãtate,
încât doream sã stau sã-ncep a plânge.

Virgil însã mi-a zis: – "Ce gând te-abate?
De ce mai zãboveºti privind pe-acei
ce triºti stau cu trupuri mutilate?

Ai stat ºi-ntr-alte bolgii-aºa? De vrei
sã-i numeri, aflã cã-i rotunda vale
de douã ori zece mile-n lungul ei.

Iar luna e sub noi, ºi cãii tale
de-acum îi sunt clipitele puþine,
ºi multe-s încã de vãzut pe cale."

Iar eu: – "De-ai fi vãzut ºi tu ca mine
ce cauz-avui sã vãd aºa cu zorul,
tu timp mi-ai fi lãsat sã vãd mai bine!"

[...] Citeºte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coºbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toatã seria
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!