Ganduri pentru 2025

M-am gandit mult daca sa scriu postarea asta sau nu la inceput de an, tinand cont ca nu prea pot sa imi fac planuri pe termen lung si trebuie sa ma adaptez la lucrurile care se intampla pentru ca asa e cand ai catei batrani care depind 100% de tine. Nu ma plang si nu regret, dar e o realitate si asta ma forteaza sa fac lucrurile diferit decat mi-as dori. Dar nu strica sa-mi setez niste lucruri in minte si sa incerc sa le prioritizez atunci cand imi permite situatia.

Ce as vrea sa-mi iasa anul asta:

- mersul la sala si este in topul prioritatilor mele pentru ca anul trecut a fost unul crunt din punctul asta de vedere si simt asta in fiecare zi, imi lipseste miscarea, imi lipseste disciplina si imi lipseste conditia fizica cu care ma obisnuisem

- cateva escapade de 3-4 zile in cateva locuri pe care le avem in minte

- mici momente de rasfat care sa ma rupa de realitate: o ora de masaj, un tratament facial, mai multe plimbari in aer liber cat mai departe de ecrane, un concert si altele de genul asta

- mai mult timp pentru micile mele placeri, am inceput anul cu colorat si mi-a prins tare bine

- niste bani in contul de economii pentru ca anul trecut a fost unul care mi-a fortat finantele la maxim si am avut cheltuieli mari si neprevazute care m-au cam dat peste cap

- un program decent de somn pentru ca sunt cativa ani buni cand sunt repetenta la capitolul asta, nu pentru ca nu am incercat si din aceleasi motive de care ziceam la inceput (am facut concret niste lucruri in directia asta si chiar vreau sa abordez subiectul asta pe blog)

- gatitul mult mai des pentru ca si anul trecut am fost un dezastru la capitolul asta, cel putin din punctul meu de vedere, in cele mai multe zile la finalul serii eram atat de epuizata ca nu-mi mai ardea de absolut nimic, asa ca vreau sa recuperez si sa ma alimentez asa cum stiu ca imi e bine

- timp fara telefon/ calculator/ tableta sau orice alt device pentru ca mi se pare ca ne-au acaparat viata mult prea mult

- un gand care imi da tarcoale de cateva saptamani si este legat de a face ceva concret pentru educatie (e o idee pe care inca o intorc pe toate partile, dar simt ca asta mi-ar oferi o satisfactie imensa si m-ar face sa simt ca ajut cu adevarat)

- am in minte ceva legat de munca, o activitate pe care am desfasurat-o mult timp si care imi satisfacea foarte bine partea creativa, la care as vrea sa ma intorc partial pentru ca mintea mea are nevoie de asta si am inteles asta bine in ultimele zile

Lista ta pe anul asta cum arata?

Read More

O dimineata tarzie de octombrie

Incerc sa reintru in ritmul de zi cu zi dupa cele cateva zile in Grecia, dar mintea mea (si nu numai ea) se plimba prin alte locuri ... pe langa faptul ca am intrat direct intr-o zi plina de munca, am venit de la 27 de grade la frigul din Bucuresti si a fost ca un soc, iar corpul incearca sa se adapteze insa nu prea ne iese.

Mi-am facut un ceai aromat si delicios, am intins mana dupa ceasca asta de la Asanorii care imi place mult si care ma face mereu sa zambesc si incerc sa bifez cat mai multe lucruri de pe lista lunga pe care o am in fata. Mai aveam nevoie de cateva zile de relaxare, dar asta e ... am savurat din plin zilele astea departe.

Am folosit cateva produse pentru ten de la Fresh ca sa imi fac o idee despre ce are brandul asta de oferit in materie de ingrijirea pielii, folosesc deja de la ei doua produse pentru buze care imi plac mult si de care vreau sa va si povestesc in curand. Sunt putine branduri care reusesc sa imi mai starneasca curiozitatea in ultima vreme, asa ca atunci cand incerc ceva nou e ca o mica aventura.

Am ales parfumul Black Sugar de la Korres azi, probabil inca influentata de Grecia sau poate nu ... Black Sugar e un parfum oriental, cu note de vanilie, caramel si heliotrop, imi place mult in perioada asta a anului. E un gurmand cald, dar aerat si lejer si pe mine miroase foarte bine.

 

Micul dejun a fost o farfurie cu cateva chestii pe care le aveam in frigider, cand nu sunt in graba dimineata (si incerc sa nu fiu in cele mai multe zile) imi place sa ies putin din cotidian si sa savurez ceva care sa imi dea o stare de bine. Trebuie sa dau o comanda de mancare pentru ca nu prea e nimic prin frigider, am trecut si asta pe lista cu lucruri de facut.

M-am uitat pe pozele din vacanta si am zambit larg ... va las doar doua de cand am ajuns (am de sortat o multime de poze pentru ca am trait niste momente extrem de frumoase, pe unele le-am prins in poze, pe altele doar le-am savurat) si o sa incerc saptamana viitoare sa scriu mai multe despre cum a fost si ce-am facut.

Cum ati inceput ziua de azi?

Read More

HSP/ Highly Sensitive Person sau cum e sa treci prin viata si sa simti tot extrem de intens

Am amanat postarea asta aproape un an, am citit cartea asta de multe ori in ultimele luni, am incercat sa imi pun ordine in ganduri si sa incerc cumva sa am o logica in ceea ce scriu, dar mi-am dat seama ca nu asa scriu eu ... cand incep sa scriu scriu cu sufletul si las cuvintele sa curga, imi corectez textul la final, dar incerc sa nu schimb nimic. Nu stiu ce o sa iasa, e probabil cea mai personala postare pe care am scris-o aici pentru ca nu am cum sa o scriu fara sa pun bucati din mine si din sufletul meu ...

Intotdeauna mi s-a spus ca sunt diferita: vad lucrurile altfel, simt altfel, am o intuitie care ii sperie pe multi, pot sa calculez 10 pasi inainte cand altii nici nu se gandesc la anumite aspecte, am o minte analitica si in acelasi timp nu-mi lipseste creativitatea, am relatii extrem de intense si apropiate cu anumiti oameni, in timp ce anumite persoane nu se pot apropia de mine oricat ar incerca, visez cu o intensitate care m-a speriat si pe mine de multe ori. 

Rezonez foarte puternic cu animalele, copiii si batranii, dar am nevoie de spatiu si de timp ... nu am nevoie de altii, am nevoie de mine si de ceea ce sunt eu. Simt extrem de intens tot ce traiesc, daca spun doar ca sunt empatica este putin spus, mintea mea functioneaza intr-un fel anume, sufletul meu se hraneste un pic diferit de marea majoritate. Asta m-a ajutat de extrem de multe ori, dar m-a si bagat in r.... de foarte multe ori. Si am cautat multi ani ... nu stiam ce, o explicatie probabil ... una de care mintea mea avea nevoie.

Acum 2 ani m-am "lovit" prima data de termenul HSP/ Highly Sensitive Person si am inceput sa am idei, insa nu le-am aprofundat pentru ca am citit/ vazut lucruri pe care nu le-am simtit la mine: nu sunt ceea ce ar numi marea majoritate un om sensibil (aici e mult de discutat), nu plang usor, nu mi-e frica sa-mi asum riscuri, ma pot adapta la aproape orice (eu ii zic instinct de supravietuire) si nu ma tem sa calatoresc/ nu ma tem de nou/ nu ma tem de provocari. Dar in acelasi timp am nevoie de timp in liniste dupa ce sunt intr-o mare de oameni, reactionez foarte puternic la anumiti stimuli (mirosuri, lumini si zgomot) si timpul meu cu mine este o parte esentiala a existentei mele.

Intr-unul dintre momente cand aveam nevoie sa ma incadrez in ... ceva (nu stiu de ce nevoia asta pentru ca nu imi plac astfel de lucruri) am ascultat-o pe Elaine N.Aron, autoarea cartii de mai sus, vorbind si a fost ca si cum mi s-a aprins lumina ... 1 din 5 oameni se naste cu o sensibilitate crescuta, nu se manifesta la toti la fel si este ceva cu care inveti sa traiesti. Daca vrei sa-ti fie bine si sa ai relatii sanatoase trebuie sa stii cine esti, ce nevoi ai, ce poti si ce nu poti, dar mai important decat orice trebuie sa stii care iti sunt limitele si sa faci lucrurile cum e bine pentru tine, nu pentru ceilalti.

Am stiut ca trebuie sa citesc cartea ei pentru ca mi-a fost clar ca o sa imi schimbe perceptia asupra multor lucruri si exact asa s-a intamplat. Definitia pe care o aveam eu in minte pentru un copil/ om sensibil nu era cea mai buna - nu as spune vreodata despre mine ca am fost un copil sensibil, ci mai degraba ca am fost mereu cu un pas inainte, m-am descurcat in situatii care erau mult peste un copil de cativa ani, nu mi-a fost frica cam de nimic ... dar oamenii mi s-au confesat intotdeauna (chiar si copil fiind), am observat mereu schimbarile si subtilitatile din jurul meu, viata mea interioara a fost mereu bogata si intensa, am stiut intotdeauna ce sa fac cand cineva in jurul meu a avut nevoie de ajutor.

Nu stiu care e cea mai buna definitie pentru HSP si nici nu cred ca ar trebui incadrat cumva, nu este o inventie, nu este vreun trend, este o realitate cu care se confrunta multe persoane din jurul meu si al vostru (vorbim de cel putin 20% din populatie si de inca cel putin pe atat care se pot incadra la moderate sensitive). Iar pentru barbatii care sunt highly sensitive (nu mi se pare ca sensibil este cuvantul potrivit) lucrurile sunt mult mai grele. 

Daca ar fi sa incerc sa definesc ce inseamna in cazul meu HSP v-as spune ca toate simturile mele sunt mereu in alerta (as folosi cuvantul excitat sau stimulat, dar nu stiu daca se va intelege ce vreau sa spun) si ca fiecare lucru pe care il fac/ traiesc este simtit la un nivel mai mult decat intens. Sunt lucruri si situatii care sunt mult prea mult, pe care le pot face aparent fara probleme (pentru ca asa m-am educat), dar dupa care trebuie sa trag sa-mi revin ... si am invatat sa nu ma mai expun la asa ceva. Asta nu numai ca m-a ajutat pe mine, dar mi-a imbunatit relatiile cu cei din jur pentru ca acum cand ceva e prea mult pentru mine stiu asta si pun niste limite. Ma feresc de acele situatii care m-ar "obosi" inutil, daca ar fi sa ma exprim superficial.

Nu am scris postarea asta pentru mine sau pentru ca n-am avut ce face, ci pentru ca sunt ferm convinsa ca aveti in jurul vostru astfel de oameni (poate fi copilul, partenerul, unul dintre parinti, un prieten foarte apropiat), daca ii iubiti si va pasa v-ar ajuta (si i-ar ajuta) foarte mult sa aflati mai multe despre subiectul asta si sa intelegeti ca atunci cand spun "eu nu pot sa merg acolo/ zgomotul asta e prea mult pentru mine/ mirosul asta ma deranjeaza/ am nevoie de timp" o fac nu pentru ca sunt contra a ceva sau antisociali (cum am mai vazut si auzit), ci pentru ca asta e singurul mod in care se pot proteja si poate sa le fie bine.

Recomand cartea scrisa de Elaine? Fara sa stau pe ganduri pentru ca deschide ochii si pentru ca pe mine m-a ajutat sa nu mai fiu suparata ca sunt asa cum sunt, ci m-a facut sa-mi dau seama de ceea ce sunt cu adevarat si de ceea ce am. Si in plus de asta m-a ajutat sa-mi folosesc talentele mult mai bine si sa imi dau seama ca pot face mult mai multe lucruri decat credeam. Pot sa vad cu usurinta tipare de comportament si sa stiu exact ce se va intampla in cele mai multe dintre cazuri si in loc sa ma enervez sau sa ma consum acum folosesc asta in avantajul meu ...

Sunt lucruri pe care nu o sa le scriu direct si nici nu o sa intru in ele insa o sa va las cateva lucruri care mi s-au tot spus de-a lungul anilor: "ce gura spurcata ai"/ "cobe ce esti"/ "da, nu vii tu la evenimente d-astea"/ "exagerezi, nu miroase deloc"/ "pe mine nu ma deranjeaza lumina"/ "eu nu aud ... ti se pare" ... toate aceste lucruri au legatura cu HSP, nu cu altceva.

Nu am intrebari, nu am nimic altceva de spus ... dar daca vreo persoana care a simtit tot ce-am scris are nevoie sa vorbeasca cu cineva (stiu ca si eu mi-as fi dorit asta in anumite perioade ale vietii mele) sunt aici, sunt in privat, ma gasiti pe Facebook/ Instagram ...

Read More

Ganduri de inceput de toamna

Vara care tocmai s-a incheiat a fost una dintre cele mai grele din viata mea, s-au intamplat foarte multe lucruri, am fost obosita mai mult ca oricand (s-a tot acumulat oboseala, au aparut tot timpul alte probleme si am simtit de multe ori ca sunt la limita), tot timpul a trebuit sa ma adaptez la ce a aparut si lucrurile astea mi-au dat o stare de nesiguranta care nu a fost usor de digerat.

Insa in acelasi timp am simtit in fiecare zi recunostinta pentru educatia pe care am primit-o, pentru experientele de viata care m-au adus in punctul asta, pentru ca nu plec capul in fata lucrurilor mai putine placute, pentru ca am forta sa ma ridic de fiecare data indiferent de situatia cu care ma confrunt, pentru ca simt si vad intr-o lume care pe zi ce trece mi se pare tot mai superficiala si nepasatoare.

Am "inghitit" multe pastile amare, am simtit ca explodez de furie de extrem de multe ori (si furia este un sentiment absolut normal care trebuie trait ca atare), am vrut sa distrug multe in jurul mult cand s-au depasit niste limite de bun simt, am plans, m-am inchis in mine, am "digerat" tot ceea ce am trait si cand am simtit ca sunt eu ... am ridicat capul si mi-am vazut de viata.

M-am simtit de multe ori neputincioasa si asta a venit la pachet cu frustrarea, m-am simtit de multe alte ori extrem de fericita pentru ca am putut sa fac niste lucruri pe care altii imi tot spun ca ei nu ar fi putut sa le faca, dar eu nu ma compar cu altcineva ... fiecare dintre noi are drumul lui si propriile experiente de trait, fiecare merge inainte (sau sta pe loc sau da inapoi) in functie de multi factori, eu ma concentrez pe ce tine efectiv de mine si ce pot face eu.

Vara asta mi-a aratat inca o data ca sunt lucruri si situatii care nu vor fi vreodata in controlul nostru si singurul lucru pe care il putem controla este reactia noastra la ceea ce se intampla. Si eu asta fac: caut ceva bun in orice traiesc, incerc sa invat de fiecare data, incerc sa fiu mai buna decat ieri si incerc sa nu las ceea ce e in jurul meu sa influenteze ceea ce sunt si simt eu.

Ce planuri am pentru toamna asta? Sa fiu fericita! 

Tu ce planuri ai toamna asta?

Read More

Ganduri despre ... viata

Pe 30 a fost ziua mea, am facut 45 de ani. Mi se pare ireal cand scriu 45 pentru ca nu ma simt si nici nu arat de anii astia, viata mea e departe de ceea ce imi imaginam eu ca va fi existenta mea la varsta asta, dar nu ma plang. Sunt impacata cu mine, chiar daca am trecut prin multe in ultimul an, nu am multe din lucrurile pe care m-am gandit ca o sa le am, am multe altele la care nici nu m-am gandit ca le vreau si ca-mi trebuie ca sa fiu bine. 

Dar cel mai important mi se pare ca iau fiecare zi asa cum vine, dau tot ce pot si ma bucur cand imi iese, iar daca nu imi iese nu mai pun presiune pe mine si nu ma mai chinui cu ganduri cum faceam alta data. Sunt multe lucruri la care inca lucrez pentru ca tot ce s-a intamplat a lasat urme adanci si trebuie sa fac pace cu ... multe. S-au inchis multe capitole in viata mea, unele cu forta si total neasteptat, asa ca totul e in schimbare ...

In toata perioada asta am avut un sentiment de recunostinta pe care nu l-am incercat multi ani din viata mea - si nu ma refer la #grateful, ci la un sentiment care imi aduce aminte cat de norocoasa sunt ca simt, ca imi pasa, ca pot sa fac si sa ajut, ca pot sa simt empatie, ca pot sa iau pozitie cand ceva nu mi se pare corect (cu ghilimelele de rigoare), ca pot sa vad detalii, ca inteleg nuante si ce nu e vizibil cu ochiul liber, ca pot sa tin cont si de altii, ca nu ma las influentata de ce e in jur si ca nu raspund la rau cu rau. 

Habar nu am ce va aduce ziua de maine, nu stiu daca o sa avem o vacanta mai lunga de 3 zile anul asta, nu stiu ce ma asteapta dupa colt, dar stiu ca am putere sa fac fata la orice si nu numai ca am putere, dar pot sa fac asta intr-un mod care se simte normal ... imi doresc cu tarie sa nu mai pierd vreun suflet drag pentru ca a fost prea mult, in acelasi timp sunt realista si stiu cum e viata ... asa ca imi doresc sa fie blanda.

Imi doresc sa vina zile frumoase, cu liniste, cu bucurii, cu noutati, cu lucruri care sa ma ajute sa evoluez si sa cresc, imi doresc sa ma bucur de natura, de cer si de aer curat, imi doresc sa zambesc, sa iubesc si sa ma simt bine, imi doresc sa fim putin mai buni si sa ne pese mai mult ...

Read More

Ganduri de inceput de mai

As vrea sa va spun ca am cine stie ce planuri marete pentru luna asta, dar adevarul e ca in acest moment al vietii mele nu pot sa-mi fac planuri nici pe cateva zile. Iau lucrurile exact asa cum vin si incerc sa fac lucrurile cum pot mai bine. Nu-mi iese mereu, dar eu stiu ca am incercat si sunt impacata cu mine. Am renuntat la multe lucruri in ultimele luni (si nu pentru ca am vrut), insa stiu ca e doar o perioada si pentru asta sunt recunoscatoare: pentru ca sunt capabila sa vad asta ca pe o perioada care va trece si lucrurile se vor aseza.

Daca nu m-as fi educat sa gandesc asa si sa nu dramatizez unele situatii probabil ca lucrurile nu ar fi stat prea bine pentru mine acum. Cred ca am mai scris asta de-a lungul anilor: lucrurile se intampla, nu le putem controla, insa ne putem controla reactiile si modul in care ne pozitionam fata de ceea ce se intampla. 

Viata mea e extrem de complicata in momentul asta, pe Social Media vedeti partea mai "roz", pe blog am scris cat de aproape de realitate am putut, insa sunt lucruri de care nu vreau si nu pot sa scriu. Asta nu inseamna ca nu se intampla, asa cum ni se intampla tututor ... atat lucruri bune, cat si lucruri mai putin bune. Cand ma intreaba cineva ce fac raspunsul meu e ... bine. Si chiar sunt bine, doar ca sunt si se intampla foarte multe in jurul meu. Dar daca am invatat ceva in viata este ca toate trec si lucrurile se linistesc la un moment dat.

Asa ca ceea ce incerc sa fac (in cea mai mare parte cu succes) este sa gasesc metode sa imi fie bine si in perioada asta grea. Incerc sa prioritizez lucrurile si sa gandesc cu 10 pasi inainte ca sa imi fie mie mai usor. Anumiti oameni nu pricep ca functionam diferit si ca unii dintre noi facem lucrurile altfel si ca uneori planificarea e cheia. Altii nu pricep ca sunt situatii in viata cand chiar nu ai timp si nu poti. Iar altii cred ca stiu cum e cel mai bine sa procedezi ... adevarul e ca nu poti intelege niciodata 100% situatia si sentimentele cuiva, chiar daca ai trait lucruri asemanatoare, asa ca ar fi bine sa invatam uneori sa pastram linistea.

Au fost zile cand am simtit blogul si toata partea de social media ca pe o obligatie (mai ales cand am primit mesaje de genul "bine ca nu vii nu stiu unde, dar ai timp sa postezi"), cand am facut poze pentru ca trebuia (eu daca spun ca fac ceva ma tin de cuvant, indiferent de ce efort inseamna asta in anumite situatii, e o forma de respect pentru mine in primul rand) si nu pentru ca nu-mi place asta sau nu ma mai entuziasmeaza, ci pentru ca efectiv au fost zile cand m-am simtit epuizata si depasita din toate punctele de vedere. Insa am mai invatat ceva in viata: ca trebuie sa mergi inainte, mai ales atunci cand simti ca nu mai poti, pentru ca intotdeauna gasim resurse sa mai facem cativa pasi inainte.

M-am simtit frustrata in multe zile, m-am simtit neputincioasa in altele, m-am simtit puternica si extrem de matura in altele, m-am simtit ca un copil care are nevoie de o imbratisare in altele, m-am inchis in mine in anumite perioade, am cumparat cam multe lucruri, am vrut sa fug in lume, am strans din dinti de multe ori, mi-am gandit cuvintele in multe situatii care m-au provocat ... dar la final tot ce conteaza e ca sufletul meu e impacat, ca pot zambi si ca nu uit sa fac bine atunci cand pot. Si daca in tavalugul asta numit viata inca ma pot bucura de o floare inflorita, de un bine facut fara sa stie nimeni, de un zambet si o vorba buna pe care le pot da unui necunoscut ... e bine, e mai mult decat bine.

... doar ganduri, scrise din inima si fara filtru ...

Read More

In sfarsit e primavara

A venit primavara si de-abia am asteptat-o, iarna mi s-a parut cam trista si am visat la zile cu soare si la o schimbare. Probabil ca imi doresc zile mai linistite si mi-am pus speranta ca primavara o sa aduca altceva, oricum ar fi ma bucur ca e martie si ca suntem pregatiti de un anotimp nou, care sper eu sa ne aduca multe lucruri frumoase. 

Planuri sa fac si sa dreg primavara asta nu am, singurul lucru care ma intereseaza si care este prioritar pentru mine este sa imi fie bine. Am avut niste luni pline, am muncit prea mult, am avut de rezolvat multe lucruri si am nevoie de timp in liniste, de timp care sa fiu si sa respir, de momente de pauza.

Am de gand sa ma bucur de produse pe care le am si care imi plac, dar si sa incerc cateva produse noi. Crema de corp de la Mara Blu striga primavara si am asteptat sa vina martie sa ma bucur de ea, desi am primit-o in urma cu cateva saptamani. Bianca a folosit un parfum frantuzesc personalizat pentru Mara Blu de specialisti parfumieri din Grasse. 

Am simtit din primul moment mirosul de mandarina care este completat de note verzi si se combina foarte bine cu para si bergamota. Iar notele florale intregesc aroma si o fac extrem de placuta si de feminina. Formula este pe baza de ulei de jojoba, vitamina E si extract de mimoza si imi place mult textura. 

Dupa lunile mohorate in care am purtat multe culori inchise si m-am infofolit de cate ori am iesit afara, vreau sa ma bucur de nuante pastel si de culori vesele. Mi-am luat cateva haine colorate si am scos si cateva oje in nuante pline de viata si vreau sa ma bucur de ele in perioada urmatoare.

Korres este un brand care imi starneste nostalgia si am folosit produsul asta de curatare in ultima vreme si am si cateva masti hidratante care isi asteapta randul. Pe langa produsele cu ingrediente active pe care le folosesc in mod frecvent imi place sa imi ofer si momente de relaxare in care sa ma bucur de produse care ma fac sa zambesc.

Am o multime de parfumuri pe care de-abia astept sa le port in zilele cu soare, am si mainstream, dar si de nisa si de-abia astept sa ma bucur de ceva nou in fiecare zi. Si am in plan sa povestesc si pe blog mai multe despre ce-am descoperit nou in ultima vreme, dar si despre niste preferate mai vechi care ma fac mereu sa ma simt bine.

Imi doresc foarte mult sa reusesc cumva sa petrec mai mult timp in aer liber, ma refer la timp in care sa exist si sa simt, nu in care sa am ceva de facut. Sa admir natura, sa vad cum se schimba natura, sa privesc cerul, sa respir adanc, sa imi las mintea sa se linisteasca, sa nu las absolut nimic sa-mi tulbure starea de bine.

Tu cu ce ganduri ai inceput primavara?

Read More

Cum a fost iarna asta?

Scriam saptamanile trecute pe pagina de Facebook a blogului ca nu simt nevoia unui jurnal pentru ca asta fac pe blog, cu limitele aferente de bun simt si cu extrem de multa atentie la informatiile care tin strict de mine si de viata mea. Sunt lucruri care nu vor ajunge niciodata aici, asa cum sunt lucruri de care vreau sa scriu chiar daca nu sunt "perfecte" si poate nu se incadreaza in anumite standarde. Dar eu nu-mi traiesc viata dupa standarde, nu am facut asta vreodata ...

Iarna asta a fost grea si cu tot ce se intampla acum in viata mea mi-a fost greu sa pastrez ritmul de postat pe blog si pe celelalte canale de Social Media, ba chiar au fost zile cand mi-a venit sa zic "gata, pana aici, nu mai am cand". Dar eu nu sunt genul de om care renunta la greu, asa cum nu sunt genul de om care sa faca lucrurile pe jumatate. M-am mobilizat si am continuat ...

Nu am fost mereu multumita de ce-am facut si am lasat cateva chestii sa ma enerveze, desi nu ar fi trebuit, dar cand esti obosit si ai multe pe cap e greu sa nu iei anumite lucruri personal, oricat de mult ti-ai antrenat mintea pentru asta. Sunt lucruri pe care le lasam sa ne atinga, desi nu ar trebui, asa cum sunt lucruri pe care le lasam sa treaca pe langa noi pentru ca nu mai avem putere sa le observam.

Cred ca am mai scris la un moment dat ca mie mi se pare perioada asta cea mai grea din ultimii ... multi ani si ma refer la starea noastra generala si la tot ce se intampla. E greu sa ramai tu cand in jurul tau e ce e, e greu sa nu uiti de valorile tale cand vezi si auzi diverse, e greu sa nu simti frustrare cand observi anumite lucruri, e tot mai greu sa fii om intr-o lume care uita sa simta si sa traiasca.

 

Mi-am canalizat energia pe lucrurile care conteaza pentru mine si am fost atenta sa nu uit de chestiile alea mici care ma fac sa ma simt bine: produse de ingrijire cu texturi care seamana cu un rasfat, un parfum care ma face sa zambesc, ciocolata calda sau un ceai delicios, timp petrecut cu mine si pentru mine. Am incercat sa ajut atat cat am putut, fara sa las anumite situatii sa ma afecteze mai mult decat e cazul.

Din fericire Universul "lucreaza" de multe ori prin oameni si cand simti ca nu mai poti si ca nu mai e loc iti trimite mesaje prin oameni pe care poate nu ii cunosti sau poate pe care nu i-ai observat cu adevarat pana acum si-ti aminteste ca viata e frumoasa si merita traita, tine doar de tine cum alegi sa faci asta.

februarie 2024, Bucuresti

Read More

Ganduri intr-o dimineata de iarna

In ultimii 2 ani au fost multe momente in care m-am intrebat daca fac ceea ce trebuie in ceea ce priveste prezenta mea in mediul on-line, am un sentiment tot mai acut de ... nici macar nu stiu cum sa definesc in cuvinte. Nu ma regasesc in aproape nimic din ce vad in jur, singura diferenta e ca nu prea ma mai consum pentru ce observ, nu imi iese mereu, dar incerc.

Nu inteleg supraexpunerea, nu inteleg vanzarea propriei persoane si a vietii private pe 2 biscuiti si 3 sapunuri, asa cum nu inteleg de ce ne e greu sa avem pareri proprii si sa le exprimam civilizat. Si nu, nu ii judec pe cei care aleg sa faca lucrurile intr-un anumit fel, pur si simplu nu vreau sa am de-a face cu asa ceva si sa ma invart intr-un mediu care nu-mi aduce nici o bucurie, care nu ma ajuta sa cresc, ba chiar in anumite zile ma irita. La inceputul anului am facut iar curat si am dat unfollow la multe conturi cu care nu simt ca mai am ceva in comun.

Sunt lucruri care ma pun rau pe ganduri si ma ingrijoreasca si primele care imi vin in minte sunt fetitele de 9-10 ani care prezinta rutine de ingrijire a tenului, oamenii care pot sa vorbeasca intr-un mod care da senzatia ca stiu ce spun si care debiteaza niste aberatii de te ia durerea de cap si lejeritatea/ nonsalanta cu care se vorbeste de fillere si de botox. Nu, nu ai nevoie la 25 de ani de ele si probabil ca n-ai nici mai tarziu - sunt si exceptii, dar sa alegi o injectare cand tu nu faci niste lucruri de baza pentru starea ta de bine ... 

Preturile au explodat, nu stiu daca e ceva ce nu s-a marit sau nu urmeaza sa se mareasca, iar la unele produse sau servicii majorarea este si de 50%, sunt oameni si branduri care au probleme foarte mari, dar pe noi ne intereseaza ce are X in casa, ce masina conduce Y si uitam de ce conteaza si unde ar trebui sa ne consum energia si mintea.

Eu nu sunt consumatoare de TikTok din foarte multe motive, ma uit pe Instagram (care ramane in continuare platforma mea preferata) doar la anumite lucruri si explorerul imi arata niste chestii care chiar ma inspira, pe Youtube urmaresc doar cativa oameni de la care iau mereu o informatie utila, iar pe Facebook incerc sa fiu in dialog permanent cu voi si sa va arat lucruri care zic eu ca pot sa ne faca viata mai frumoasa intr-o perioada destul de grea.

In ceea ce priveste blogul cred ca e clar care e directia ...  e locul in care va spun despre ce imi place mie, despre ce produse si lucruri imi fac viata mai buna, incec sa arat si partile mai putin bune ale vietii, dar si sa va spun atunci cand descopar ceva care consider ca merita. Dar vreau sa fac toate astea in ritmul meu, in modul in care eu simt sa fac lucrurile si cu niste limite de bun simt de care eu am nevoie si pe care le apreciez.

Si nu e usor ... mai ales in zilele cand viata se joaca cu tine si te zdruncina ... sunt doar ganduri ...

Read More

Ganduri pentru 2024

M-am uitat in urma la postarea asta cu care aleg de ceva vreme sa incep un nou an pe blog si sunt chiar curioasa ce o sa iasa pana la final pentru ca eu nu-mi planific ce o sa scriu, las cuvintele sa iasa si emotiile sa se manifeste, iar degetele mele urmeaza cursul ... nu o sa mai zic nimic despre cum a fost 2023 pentru ca am facut asta saptamanile trecute. 

Insa realizez ca imi este destul de greu sa "planific" cumva 2024 pentru ca in ultimii 2 ani viata mi-a aratat cat de imprevizibila e, iar eu am inteles ca in acest moment al vietii mele trebuie sa ma adaptez si sa iau fiecare zi asa cum este. Asta nu inseamna ca nu am dorinte sau ca nu sunt lucruri pe care vreau sa le fac, doar ca realizez ca va trebui sa profit de oportunitati atunci cand o sa le am. Si sunt ok cu asta, asa ca vor fi cateva ganduri, nu 24 cum mi-a placut sa ma joc cu cifrele in fiecare an pe care l-am inceput asa.

Ce o sa prioritizez in 2024?

- miscarea, imi doresc foarte mult sa ma intorc la programul meu normal de mers la sala si sa revin la forma fizica de acum ceva vreme, asta insemnand inclusiv niste antrenamente cu un personal trainer la un moment dat

- somnul, asta a fost cea mai mare provocare pentru mine anul trecut si o sa revin la subiectul asta pentru ca am inceput sa fac concret niste lucruri in privinta asta

- starea mea de bine si aici ma gandesc la masaj, mai mult timp in aer liber si departe de ecrane (vederea mea s-a deteriorat si asta e unul dintre lucrurile la care trebuie sa lucrez pentru ca nu exista nici o alta varianta)

- momentele mici care fac diferenta intr-o lume absolut nebuna si care uita de tot ceea ce conteaza

- lucrurile in care cred si care simt si stiu ca merita sa le dedic timp si energie

- alimentatia pentru ca am deraiat putin de la stilul pe care l-am ales si cu care ma simt bine si corpul meu mi-a spus clar cand nu i-a convenit ce-am facut

- ceea ce ma ajuta sa invat si sa evoluez in fiecare zi, nu imi place sa pierd timpul, nu-mi plac superficialitatile si nici nu fac lucruri doar ca sa le fac

Tu ce vrei sa faci anul asta?

Read More

2023, ramai cu bine!

Anul asta e pe final si pe mine ma incearca o multime de ganduri, de stari, de emotii si de sentimente confuze. Este anul in care simt ca am dat inapoi in anumite privinte, dar este si anul in care am facut pasi inainte in multe alte privinte ... a fost greu, cu multe provocari, cu durere, cu bucurie, cu realizari, cu oboseala, cu neputinta, cu frustrare, cu zambete, cu iubire, cu nervi, cu frica, cu limitari, dar simt ca m-a format si mi-a dat o libertate noua, in ciuda a tot ceea ce nu am putut sa fac.

Poza asta nu e aleasa intamplator, totul tine de noi si de perceptia noastra. As fi putut sa aleg sa dorm in avion in dimineata cand m-am intors din Venetia, as fi putut sa nu imi iau locul la geam, as fi putut sa fac multe altele ... dar am ales sa fiu prezenta in momentul ala si sa ma bucur de cer si de spectacolul pe care l-a oferit. Pozele nu am cum sa arate vreodata cat de frumos si de special a fost ... dar sufletul meu stie si s-a bucurat.

Despre asta a fost 2023 pentru mine: incercari si alegeri. Habar n-am daca am ales cel mai bine, cel mai simplu, cel mai ... dar stiu ca sufletul meu e impacat, stiu ca am dat tot ce-a tinut de mine, stiu ca n-am raspuns la rau cu rau si mai stiu ca nimic nu e intamplator. Tot asa cum stiu ca nu s-a terminat cu perioadele dificile si cu jonglat cu multe pentru a ramane in echilibru, dar e ok. Atata timp cat eu sunt bine si restul lucrurilor se vor aseza.

As putea sa scriu multe cuvinte, dar nu o s-o fac si nici nu o sa va urez ceva ... doar o sa las o intrebare la care nu astept neaparat raspuns: sufletul vostru cum e la finalul acestui an?

Read More

Draga Mos Craciun ...

... nu am fost cuminte dupa cum ar spune unii sau altii ca inseamna "cuminte", nu am facut ceea ce spune lumea sa fac, nu am facut compromisuri ca sa imi fie mai usor, nu m-am incadrat in standardele dictate de societate pentru a te pune intr-o anumita categorie, nu am zambit fals, nu am ales calea cea mai simpla, nu am vorbit doar ca sa ma aflu in treaba, nu am raspuns la rau cu rau, nu am spus da atunci cand nu am simtit asta, nu am facut multe ...

Dar am avut grija de sufletul meu, am ajutat atunci cand am putut sa o fac, am spus nu atunci cand asta inseamna sa ma protejez pe mine, am fost prezenta in fiecare moment, am facut ce am putut cu ce am avut la indemana, am ales cu inima, mi-am folosit mintea pentru a face lucrurile mai usoare pentru altii, am spus cand ceva nu mi-a placut si cel mai important ... am inteles cine sunt si ce valorez.

Nu iti cer nimic, dar vreau sa-ti spun ca sunt oameni pentru care 2 portocale si o ciocolata reprezinta o adevarata minune, in timp ce sunt oameni pentru care toate bunurile materiale din lume nu vor insemna nimic. Asa ca te rog frumos du fiecaruia ce are nevoie si tuturor liniste in suflet ...

Read More

Niste ganduri ... despre cadouri

Am auzit zilele astea foarte des "trebuie sa iau cadou pentru ..." si pe mine trebuie ala ma zgarie cumva ... si ma zgarie si pe suflet, dar imi zgarie si mintea. Si ma refer la trebuie spus pe un anumit ton si cu o anumita energie care este departe de ce trebuie, nu la modul in care unii oameni aleg sa foloseasca cuvintele.

A face cuiva o bucurie trebuie sa porneasca din inima, mi se pare extrem de trist sa ajungem sa facem lucrurile pentru ca trebuie. Nu trebuie ... mi se pare mult mai onest sa nu iei daca nu simti. A oferi cuiva ceva pentru ca trebuie si atat ... sau sa oferi ce nu-ti place sau de care vrei sa scapi ...

Pe langa cadourile pe care le fac eu in mod normal in perioada asta - pentru ca simt si pentru ca vreau sa ofer mici bucurii - anul asta am facut si ceva ce mi-a venit in minte fara sa ma fi gandit inainte bine la asta. Am in jurul meu cateva femei care trec prin niste situatii mai dificile si nu ma refer neaparat financiar ... nu as spune neaparat ca avem relatii extrem de apropiate, dar ne intersectam des si stiu anumite lucruri.

Asa cum stiu ca fiecare dintre ele se lasa pe sine pe ultimul loc (un tipar care se repeta la tot mai multe femei si pe care eu imi doresc tare mult sa il pot schimba cumva), tot asa stiu ca nu se va gandi nimeni sa le ofer ceva ales cu grija pentru fiecare sau sa le ofere ceva impachetat frumos. Asa ca asta am facut: am ales pentru fiecare ceva si o sa le fac o bucurie inainte de Craciun, o bucurie pe care stiu ca nu o asteapta si care stiu ca nu va schimba realitatea de a doua zi, dar care stiu ca o sa le aduca aminte in momentul ala ca inca se pot bucura si zambi.

Si am mai facut ceva zilele trecute care m-a facut sa zambesc si care stiu ca a adus bucurie. Le-am trimis pe matusa'mea si pe vara'mea la salon ... sa se tunda si sa-si faca unghiile. Matusi'mea nu a fost niciodata sa se tunda undeva pentru ca s-a tuns mereu singura, iar vara'mea ... mereu gaseste altceva mai important decat ea pe care sa dea banii. Au comentat putin, le-am zis ca e deja achitat cadoul, asa ca sa-si faca programare. Dupa m-au sunat razand ... "ce bine te-ai gandit"! Despre asta e vorba ... si nu ma astept sa primesc "la schimb" un cadou inspirat, prea putin ma intereseaza asta.

Si tot asa cum m-am gandit la anumiti oameni si la faptul ca vreau sa le ofer ceva, sunt oameni carora nu simt sa le ofer nimic ... si e perfect in regula asa. Cum ziceam la inceput ... sa faci ceva din obligatie e egal cu 0. 

Sunt multe intrebari cu care as putea sa inchei postarea asta, dar nu o sa intreb nimic. Daca aveti ceva de spus ... o sa citesc cu placere.

Read More

Ce-am facut pentru mine in 2023

Este al doilea an cand fac o retrospectiva a anului, aici pe blog, si imi prinde bine. Primul meu instinct a fost sa scriu ca anul asta a fost cel mai greu de pana acum, dar mi-am dat seama ca nu e asa - a fost plin de provocari si de probleme, m-a limitat intr-un mod in care mi-a dat multe stari carora a trebuit sa le fac fata, a trebuit sa renunt la lucruri pe care imi doream sa le fac, a fost cu multa frustrare si cu oboseala, dar sunt aici - zambesc, mi-am creat niste amintiri care vor ramane cu mine toata viata si ma bucur de ceea ce sunt. 

Rasaritul de la Aquahouse din Bulgaria mi-a amintit cat de frumoase sunt inceputurile si cum tine de noi sa le vedem sau sa nu le dam atentie. Eu sunt un om atent la detalii, imi place cerul, imi plac transformarile, simt energia unui loc, din asta sunt facuta. Si nu uit - niciodata - ca altii nu au norocul sa traiasca sau sa simta astfel de momente.

Cel mai important lucru e ca am trait fiecare moment asa cum a venit - dupa un inceput de an care mi-a apasat toate butoanele si m-a pus in fata unor alegeri care nu ma afectau doar pe mine, am reusit sa gasesc un echilibru (firav, dar a existat) si sa pot sa gasesc o cale sa fac lucrurile fara sa ma pierd pe mine in toata nebunia asta. Nu a fost usor si nu este usor, dar asa e viata si tot ce putem face este sa tinem capul sus si sa speram.

M-am bucurat mult de vizita in Franta cu Uriage si m-am gandit la multe lucruri cat am fost plecata. Am vazut locuri noi, m-am relaxat, m-am conectat cu ceea ce imi place si am zambit. Imi place si la inaltime, insa imi place si calmul marii, mai ales cand plaja e pustie, cum am nimerit in Sicilia. Nu toate lucrurile sunt asa cum speram, dar de ce sa nu savuram momentul si sa ne bucuram de experienta? Eu asta aleg sa fac.

Bucuriile in viata vin din multe locuri si fiecare dintre noi le vede diferit. Pe mine ma bucura lucrurile simple, precum cititul pe o banca, privit cerul cu castile in urechi, plimbarile cu blanoasele mele, o duminica pe canapea cu un platou de branzeturi, timpul de calitate petrecut cu oamenii care conteaza pentru mine. Lucrurile alea pe care nu le poti cumpara cu bani si de care multi uita ... eu nu uit.

Insa imi place si sa-mi satisfac mofturile atunci cand am buget pentru asta, nu tine de vreo logica de genul "am nevoie de un ruj in nuanta x", ci de mine si de dorintele mele. Asa s-a intamplat si cu rujurile astea de la YSL - am avut o miniatura, mi-a placut mult, mi-a ramas gandul la formula si cand am prins o oferta buna mi-am facut o bucurie.

Am savurat fiecare zbor de anul asta, indiferent ca a fost dimineata devreme, ca a fost in mijlocul zilei sau ca am zburat noaptea. Nu toate au fost linistite, nu toate au fost cand trebuia, dar a contat? Nu, am ales sa ma bucur de experienta, sa ma bucur de cer si de spectacolul dat de nori si am avut niste clipe de vis. Pe Instagram sunt cateva reel-uri cu astfel de momente si cand am nevoie sa imi bucur sufletul ma uit, imi amintesc si zambesc.

Nu am avut timp de foarte, foarte multe lucruri anul asta, de multe ori nici n-am apucat sa mananc sau daca am mancat a fost in graba - nu este ceva ce-mi place sau recomand, dar asta e realitatea. Dar nu momentele astea conteaza, ci cele in care am savurat ceva delicios, prezenta in momentul asta. Fie ca e fost vorba de o inghetata pe o strada din Brasov, fie de o masa gatita acasa, incerc sa constientizez si sa fiu acolo. Nu fac mereu cele mai inteligente alegeri, dar in marea majoritate a timpului aleg ceea ce stiu ca-mi face bine.

Anul asta m-am dus inapoi cu sportul si detest lucrul asta (e un cuvant dur, dar este realitatea mea), lipsa de timp (nu ca n-as fi prioritizat eu, dar anul asta am fost fortata sa stau mult in casa din cauza problemelor pe care le au blanoasele mele) combinata cu niste probleme medicale m-au scos din ritm si m-au limitat rau, iar asta s-a simtit imediat pe articulatiile mele.

Mi-am luat Flexi Collagen de la Secretele Ramonei (formula este foarte misto, de ultima generatie si chiar merita atentie), sper sa ma ajute, tot asa cum sper sa se schimbe niste lucruri. Serile sunt momentele cand eu imi trag sufletul, cand incerc sa-mi pun ordine in ganduri si sa am putina grija de mine, iar gama Jing de la Rituals ramane in topul preferintelor mele, chiar daca incerc si alte produse si arome.

Sa plec a fost cel mai greu anul asta ... si nu ma refer numai la a pleca fizic (desi si partea asta a fost problematica pentru ca a trebuit sa las solutii pentru orice putea sa apara), ci sa ma detasez de ce las acasa si sa ma bucur de clipe, asa cum au venit. Problemele ma asteptau tot acasa, dar cumva - nu stiu exact cum - am reusit sa le las in spate si sa ma gandesc doar unde sunt si la ce fac in momentul ala. Cred ca e instinctul de autoconservare pentru ca am realizat ca daca nu fac ceva sa ies din acelasi cerc si sa ma detasez o sa ajung la epuizare si nu o sa fie bine pentru nimeni.

Plecarea din primavara din Milano cand m-am intalnit cu o prietena sa mergem la Esxence si sa mirosim toate parfumurile din lume (glumesc) a venit imediat dupa ce ma intorsesem din Franta si a trebuit sa ma agit peste masura sa imi iasa. Am zburat spre Bergamo, am luat un shuttle catre Milano si de la gara am luat orasul la pas pana a ajuns si prietena mea. M-am dus sa vad niste locuri pe care le ratasem anul trecut, m-a ajutat timpul asta cu mine sa ma detasez si sa fiu prezenta in momentul ala.

Escapada la Venetia a fost de vis, dar a fost dupa alta plecare si inainte de alta plecare, a insemnat putine ore de somn, o foarte buna organizare si multa dorinta de a face lucrurile. Si a meritat din plin, chiar daca oboseala si-a spus cuvantul. Mie nu imi place sa traiesc dupa planuri si tipare, am mai spus asta, prefer oricand o aventura de 2 zile in care sa simt si sa vad tot chiar daca asta presupune mai mult efort. E modul in care adrenalina ramane in viata mea si eu ma incarc cu energie.

Imi place sa fiu in miscare, nu ma dau neaparat in vant dupa agitatia creata de o multime de oameni, insa am nevoie de momentele mele de liniste si am incercat anul asta sa le fac loc in programul meu neprevazut. Uneori a fost vorba de 10 minute pe care le-am stat pe o banca cu Alma si cu Tasha, alteori a fost statul pe niste trepte si privit marea cum am facut in Salonic, alteori poate sa fie doar un minut in care ma opresc si privesc cerul.

Tu ce-ai facut anul asta pentru tine?

Read More

Ganduri dintr-o dimineata de toamna

Desi luna asta a fost una plina (si inca nu s-a terminat), iar oboseala a fost prezenta din plin - momentele frumoase au balansat cumva toata nebunia de care am avut parte - asa cum a fost tot anul asta, am avut multe momente cand am stat si m-am gandit cine sunt, ce vreau, unde sunt in momentul asta din viata, spre ce ma indrept si cum pot sa fac sa imi fie mai usor in anumite situatii.

Raspunsurile nu sunt uneori comode, starile care m-au incercat anul asta m-ar fi afectat mult mai rau daca se intamplau acum niste ani, nu toate alegerile mele sunt cele mai bune, dar nici nu ma stresez cu asta ... iau lucrurile cum vin si incerc sa fac ce, dar mai ales cat, pot.

Au fost multe momente anul asta cand am simtit ca nu mai am solutii, cand mi-am dat seama ca e prea mult (sunt absolut sigura ca unele dintre voi inteleg perfect la ce ma refer, nu vreau la momentul asta sa intru in detalii), cand m-am intrebat de ce mi-am complicat singura viata asa, dar am respirat si mi-am amintit ca pot mai mult de atat, ca o sa apara ceva, ca anumite situatii nu vor dura la infinit. 

Bineinteles ca nu toate au solutii si unele probleme sunt permanente, dar faptul ca eu nu am lasat toate astea sa ma darame a contat mai mult, mai mult decat orice altceva. Asta nu inseamna ca nu am avut momente cand mi-a venit sa urlu de frustrare, cand am vrut sa fug si sa nu mai stiu de absolut nimeni si nimic, sunt stari absolut normale cand ai multe de dus, eu le iau asa cum sunt, imi accept sentimentele si gandurile si cand ma linistesc incep sa caut solutii.

Nu am trait vreodata in nesiguranta in care sunt acum - habar nu am ce imi aduce ziua de maine (si nu ma refer financiar) si cu ce va trebui sa ma confrunt, insa singurul mod in care pot merge inainte este sa cred ca va fi bine, indiferent de ce imi apare in cale. Cel mai greu a fost sa gasesc un echilibru intre responsabilitatile pe care le am (urmare a alegerilor mele din trecut) si starea mea de bine. Si la fel de greu a fost sa ma bucur de lucrurile frumoase cand multe din zilele mele au fost ... hai sa zic mohorate.

Dupa o vara in care nu am putut sa plec nicaieri pentru ca nu am avut cum mi-am dat seama ca numai eu pot sa schimb asta - am plecat cu inima stransa, cu griji si cu emotii, dar totul a fost bine si am reusit sa fiu total prezenta in locurile unde am fost, m-am detasat si m-am intors cu o alta energie. M-am intors la acelasi lucru, dar nu asta e important, ci faptul ca uneori e bine sa iei o pauza, sa respiri, oricat de greu sau imposibil poate sa fie la un moment dat.

Nu stiu daca gandurile mele au logica pentru cineva care poate a ajuns aici din intamplare, dar cei peste 14 ani de scris mi-au aratat cu uneori cuvintele mele ajung exact trebuie ... si daca in momentul asta, oricine esti si cu orice te confrunti, simti ca nu mai poti ... maine e o alta zi si depinde de fiecare din noi sa o faca mai buna sau cel putin mai usor de tolerat.

Read More

Ganduri intr-o dimineata de toamna

Aveam de gand sa povestesc despre cateva produse de la un brand care imi place de foarte mult timp si pentru care am obtinut o reducere suplimentara pentru voi (mi-as dori sa pot face asta mai des, insa lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par), dar ramane pentru urmatoarea postare pentru ca azi imi trec prin minte o multime de lucruri si sunt cateva lucruri despre care vreau sa scriu.

Din punct de vedere al blogului pentru mine anul asta a fost cel mai provocator pentru ca nu am avut timp, au fost multe zile cand nimic din ce mi-am propus nu a fost dus pana la capat pentru ca au fost alte lucruri urgente care au intervenit. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca sunt lucruri private care vreau sa ramana asa, dar sa scriu, sa fac poze, sa imi adun gandurile si sa le dau o forma ... nu ar fi fost posibil daca nu as avea o minte foarte ordonata si care gandeste in avans. Nu merge intotdeauna, dar sunt multe situatii cand "organizarea" din capul meu m-a ajutat sa pot sa fac lucrurile.

Cealalta provocare a mea este sa scriu despre lucruri asa cum sunt, e atata informatie prezentata intr-un mod care lasa de dorit, atata "continut" realizat doar pentru propriul interes, atatea brief-uri cu care vin produsele de la unele branduri, atata lauda si atata "viata roz" incat ma intreb de multe ori ... daca oamenii chiar consuma continutul asta sau se uita doar ca sa aiba ce barfi. Sunt ganduri, normale si logice in anumite situatii.

Sunt foarte multe subiecte pe care vreau sa le abordez pe blog, insa unele dintre ele necesita mult timp pentru research pentru ca stiinta evolueaza si apar informatii noi in fiecare zi, timp pe care eu nu prea il am acum, la fel de bine cum stiu ca unele lucruri nu pica prea bine unor oameni care doar citesc de pe ambalaj si se autonumesc ... fiecare cum poate. E greu, uneori e foarte greu sa ramai fidel lucrurilor in care crezi cand 90% din ce e in jurul tau e circ si maimutareala. Si o zic cu regret, sunt oameni pe care ii stiu de ani de zile care nu au evoluat deloc sau au ramas la nivelul "tot ce e gratis e nemaipomenit" si ... e trist, atat de trist.

Fiecare dintre noi are ceva de spus despre anumite subiecte, unii o fac mai bine, altii mai prost, unii stiu ce vorbesc, altii doar din auzite, unii o fac privat, altii o fac public, dar indiferent de mediul in care te exprimi si de subiectul pe care il abordezi cred ca e esential sa fii responsabil, cu tot ce vine asta la pachet. E absolut normal sa fim subiectivi si sa trecem lucrurile prin prisma a ceea ce traim, dar sa sustii ca x e cel mai tare lucru pentru ca ai de facut o reclama la ceva sau sa demontezi o categorie de altceva doar pentru ca tu nu consumi/ nu iti place/ nu ceva .... e drum lung.

Si ma intreb uneori ... voi va ganditi la lucrurile astea? 

Conteaza asta cand alegeti cui dati like si cui ii oferiti timpul vostru?

Read More

Ganduri de inceput de toamna

Am ezitat putin la gandul daca sa scriu sau nu postarea asta pentru ca in ultima postare v-am povestit putin despre vara asta, despre cum a fost si cu ce provocari a venit. Daca ar fi sa impachetez vara care tocmai s-a incheiat intr-o valiza si sa o iau cu mine mai departe in anotimpul asta nou ar fi carti, pasiunea mea pentru ingrijirea pielii, multe zambete, niste blanoase batranele si doar cativa oameni. Dar as pastra loc pentru cateva lumanari parfumate, vreo 2 cutii de ceai, un pulovar moale si calduros si un parfum gurmand care sa trezeasca tot ce sunt eu. Si cred ca mai am loc de niste lucruri ...

Nu o sa imi fac planuri si liste pentru urmatoarele 3 luni pentru ca viata mea in momentul asta inseamna multe fiinte cu probleme, situatii neprevazute, limitari venite din afara si multe altele. Astea toate presupun o prezenta constanta in Bucuresti, mult stat in casa si o planificare foarte atenta a timpului si a energiei pentru a nu ajunge intr-o situatie mai putin placuta.

Ceea ce imi doresc insa este sa-mi fac timp pentru mine si sa nu uit de lucrurile care imi pastreaza mintea si corpul intr-o stare buna. Nu am ajuns decat rar la sala in vara, iar la masaj nu stiu daca am ajuns de 2 ori si astea sunt pe lista mea de prioritati. Problema cu sala cred ca se va rezolva mai usor si sper sa ma ajute sa ma simt din nou in forma pentru ca in momentul asta nu ma simt deloc asa si asta e ceva ce nu-mi place si cu care nu mai sunt obisnuita. Cu masajul ramane sa vad, am vazut un salon care m-a tentat mult mai aproape de casa, o sa le fac o vizita si daca imi place poate ma duc acolo.

Nu stiu daca o sa citesc la modul in care am facut-o in vara, dar nu se stie. Sunt cateva subiecte care ma intereseaza in mod deosebit in perioada asta si as vrea sa caut mai multe informatii, sa ascult niste pareri ale unor oameni avizati, sa trec totul prin filtrul meu propriu si sa ajunga la niste concluzii. Poate o sa revin pe tema asta candva cand mi se ordoneaza ideile in minte.

Ce stiu sigur ca o sa fac toamna asta? O sa ma bucur de multe lumanari parfumate (am deja o cutie plina si de-abia astept sa imi parfumeze casa) si de multe cesti de ceai aromat (sunt pregatita si la capitolul asta), o sa savurez diminetile reci si o sa ma reintorc la parfumurile care imi plac in perioada asta cand vremea incepe sa se raceasca, o sa fiu aproape de oamenii care simt ca sunt langa mine, o sa evit orice drama care nu imi apartine si nu o sa ma consum pentru lucruri care nu au de-a face cu mine.

Tu cu ce ganduri ai inceput toamna?

Read More

Ganduri de inceput de vara

Anul asta a inceput cu probleme si au fost multe momente cand m-am simtit captiva din cauza lucrurilor pe care nu le pot controla si nu tin de mine, dar care ma afecteaza direct si vreau, nu vreau ma fac sa fiu nevoita sa renunt la ce as vrea sa fac si sa fac ceea ce trebuie. Si cand zic trebuie ma refer la faptul ca eu sunt responsabila si imi asum deciziile luate, au fost multe momente cand m-am intrebat daca as putea sa ma intorc in timp oare as face lucrurile altfel. Si nu sunt un om care sa traiasca cu regrete sau care sa se gandeasca ce-ar fi fost daca.

Dar asta a fost realitatea mea din ultimele luni, multe seri m-au gasit extenuata si cu ganduri multe, au fost multe momente cand am simtit ca nu mai pot si au fost multe momente cand mi-am dorit sa plec si sa nu mai stiu de nimic si de nimeni. Sunt trairi normale intr-o perioada stresanta, trairi pe care le-am luat ca atare si am incercat sa le balansez cu lucruri care ma bucura si care imi fac placere. Dar adevarul este ca aveam nevoie sa plec, sa ma "rup" macar 2 zile si sa ma intorc cu alta energie si alte ganduri. Si asta am facut. 2 zile, atat am putut, dar au fost ce-am avut nevoie.

E prima vara in multi ani cand nu am nici un fel de plan si habar n-am ce vor aduce zilele urmatoare. Nu simt nevoia sa scriu mai mult in momentul asta, dar probabil ca o sa o fac la un moment dat pentru ca sunt niste lucruri de care vreau sa va spun, tot ce vreau sa va spun acum este ca orice emotie, pozitiva, negativa, incarcata de lucruri mai bune sau mai putin bune, e valida si trebuie traita. Nu stim mereu cum sa luam anumite lucruri, nici nu stim ce sa facem, dar e important sa incercam sa ne dam seama ce ne-ar ajuta si ce ar face lucrurile mai usoare.

Modul in care reactionam la o situatie/ problema e strict alegerea noastra, nu putem controla lucrurile, dar - in anumita masura - putem controla modul in care sa reactionam si cum lasam lucrurile (care se intampla oricum) sa ne afecteze. Eu incerc mereu sa-mi amintesc ca sunt mai puternica decat lucrurile care apar in calea mea, ma duc spre oamenii si locurile care ma incarca cu energie buna, fac lucruri pentru sufletul meu si nu uit ca toate trec.

Poate nu e postarea la care m-am gandit cand am inceput sa scriu, dar astea sunt gandurile care mi-au trecut prin minte in timp ce degetele mele se plimbau pe tastatura. Va doresc, asa cum imi doresc si mie, o vara cu zambete, cu suflet si cu bucurie.

Cu ce ganduri ati inceput vara? Ce-ati facut in ultimele zile?

Read More

Ganduri de inceput de februarie

Luna trecuta a fost foarte departe de cum mi-am imaginat eu ca va fi inceputul de an - problemele cu blanoasa si alte lucruri neprevazute care au aparut mi-au dat peste cap viata la propriu, a trebuit sa renunt la anumite activitati care contau pentru mine si sa imi concentrez energia pe ce a contat cel mai mult in momentul ala, am avut niste cheltuieli pe care nu le aveam in plan, a trebuit sa gasesc o modalitate sa le fac fara sa ma distrug pe mine. Sacrificiile astea au dat roade si catelul e bine, dar ca la toate lucrurile in viata ... e si un pret care vine cu asta (si nu ma refer la bani).

Si cand spun cu distrusul ...  ma refer atat fizic, cat si mental. Problema mea cu ligamentul de la genunchi presupune ca nu ar trebui sa car mai mult de 5 kg, iar eu zile la rand a trebuit sa urc si sa cobor cateva etaje cu un catel de 20 kg in brate (nu a vrut cu nimeni altcineva si era foarte important sa se simta in siguranta si sa nu se agite, tinand cont ca nu mai vede). Mai mult n-am dormit, iar atunci cand as fi putut sa dorm nu am mai putut pentru ca organismul meu era bulversat de toate lucrurile care s-au intamplat.

Nu scriu asta ca sa ma vait sau sa ma compatimeasca cineva, departe de mine asa ceva si cei ce stiu macar cateva lucruri de baza despre mine stiu asta, vreau sa va spun doar ca atunci cand luati niste decizii pe o perioada lunga sa va ganditi ca vin si momente de genul asta. Este un subiect pe care vreau sa il abordez de mult, dar nu ma simt pregatita sau nu simt ca am cuvintele potrivite, poate nici nu o sa fiu vreodata.

Animalele, ca si oamenii, imbatranesc, asa cum e normal si asta inseamna - de cele mai multe ori - probleme, nevoie de ajutor, cheltuieli, inseamna sacrificiu si multe altele. Abandonul, sub orice forma, mi se pare ceva oribil, insa sa parasesti un animal batran si care nu se mai poate descurca singur (si, din pacate, vad tot mai des astfel de cazuri) mi se pare o crima, una care nu numai ca ma infurie, dar trezeste in minte partile alea intunecate pe care toti le avem. Si sunt ok cu asta, e o reactie absolut normala.

Eu am o relatie speciala cu cainii, nu simt nevoia sa explic asta, iubirea mea e una sincera, insa zilele astea m-am simtit depasita. Au fost momente cand am simtit ca nu mai pot, m-am intrebat de ce naiba imi complic viata in halul asta, mi-au trecut multe tampenii prin minte, toate astea in timp ce-am luptat in fiecare secunda sa salvez cainele, chiar si atunci cand mi s-a spus ca sansele sunt minime. Am avut tot timpul in minte binele catelului, am simtit ca vrea sa traiasca si am facut ce-am putut (nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu as fi avut bani - un alt subiect pe care as vrea sa-l ating la un moment dat, candva ...) si catelul e bine.

Nu stiu cat de bine sunt eu - adica la suprafata sunt bine, ma bucur enorm ca a trecut peste asta si urmarirele sunt foarte mici (urmeaza tratament o luna si va trebui sa fiu atenta la alimentatia ei, extrem de usor fata de tot ce s-a intamplat), dar mi-am dat viata peste cap. In momentul asta sunt legata de casa in majoritatea timpului, a trebuit sa aman o plecare pe care mi-o doream mult, am o gaura majora in buget si ma simt un pic pierduta.

Da, stiu ca lucrurile se vor aseza si va fi totul bine mai devreme sau mai tarziu, stiu ca o sa apara linistea si ca voi gasi timp sa revin la ceea ce ma bucura, dar ... nu e usor.

Ganduri si bucati de suflet, intr-o dimineata de februarie ...

Read More

23 de ganduri pentru 2023

Este al patrulea an la rand cand aleg ca asta sa fie prima postare pe blog, deci pot sa zic ca deja e o traditie, una care ma ajuta sa imi dau seama de niste lucruri, dar care ma face si sa ma gandesc la ce-a fost si ce n-a fost. Asa cum v-am mai spus eu nu sunt omul care sa traiasca dupa liste si reguli, insa imi place sa am o directie spre care sa ma indrept.

2022 a fost un an dificil pentru mine, a venit cu o multime de lucruri si momente extrem de frumoase, am reusit sa las in urma niste lucruri care mi-au mancat energia in ultimii ani, insa a fost si cu multa oboseala si cu multe situatii imprevizibile care m-au pus intr-o pozitie nu prea buna si nu mi-au dat aproape deloc libertate de actiune. Am luat toate astea ca experiente si am incercat sa invat din ele, asa ca o sa spun ca 2022 a fost un an in care am invatat multe. Si o sa las asa ...

Mi se pare ca anul asta e un pic diferit de anii trecuti pentru mine, cel putin pe partea de "asta vreau sa fac" pentru ca am vazut clar cat de imprevizibile sunt lucrurile si cat de usor se poate schimba totul intr-o secunda. In urmatoarele 12 luni as vrea sa:

- vizitez un loc nou (nu am in momentul asta in minte nici o destinatie) si sa ma bucur de experienta

- descopar metode noi sa imi eliberez mintea de stres

- am mai multa grija de ochii mei (nu stiu cum sa fac asta, dar stiu ca este o prioritate pentru mine)

- nu ma mai afecteze ce nu tine direct de mine

- urmez cateva cursuri noi (am in minte niste lucruri, dar nu m-am decis exact cum vreau sa fac asta)

- ma ocup mai mult de starea mea de bine (si ma gandesc la mers regulat la masaj, la mai mult timp petrecut in aer liber si alte activitati care ma ajuta sa ma detasez si sa raman intr-un echilibru)

- incep iar antrenamentele de forta

- fac cumparaturi inteligente

- dorm mai bine (si mai mult - asta a fost una din cele mai mari probleme ale mele anul trecut, problema ce tine de niste lucruri care ma inconjoara, nu neaparat de o problema a mea)

- incerc un sport nou (nu ceva solicitant, ci altceva, e un lucru la care ma gandesc de ceva vreme)

- lucrez mai mult cu mintea mea

- gatesc mai des (asta e un alt lucru care nu mi-a iesit anul trecut asa cum as fi vrut)

- descopar oameni interesanti care sa ma inspire sa traiesc mai frumos

- citesc mai mult despre corpul uman si ce ne ajuta cu adevarat

- ma tin departe de tot ce nu imi face bine si nu ma ajuta sa ma dezvolt

- merg la un concert (nu imi amintesc cand am facut asta ultima oara, dar au trecut cativa ani buni)

- petrec mai mult timp cu blanoasele mele si sa ma bucur de fiecare clipa cu ele

- fac mici bucurii atunci cand pot

- iau oamenii asa cum sunt si sa nu las actiunile lor sa determine modul in care eu aleg sa fiu

- ma bucur de tot ceea ce am

- sa zambesc cu gura pana la urechi cat de des am ocazia

- sa fiu fericita in fiecare zi

- sa traiesc frumos (asa cum vad eu frumosul)

Tu ce iti doresti sa faci anul asta?

Read More