Eu, de Crăciun, vreau un tractor. Voi?

Bunicule, te-ai înşelat, Dumnezeu să te ierte! De fapt, după facultăţi vine tractorul.

**

Zilele trecute mă sună Andrei-mic să mă ureze de nume. Culmea, nu e-n drum spre niciun club. E la plimbarea de seară pe câmpurile Moldovei.

„Paula-are-Mere?”, îmi zice amuzat, în amintirea vremurilor când mă tachina că sunt de la Bran, deci era imposibil SĂ NU AM.

„Ea, dar cu mult mai puţină zestre ca pe vremuri. De toantă”, zic.

Noi am scos câteva reviste împreună. Numai că el s-a lăsat la timp de DTP şi s-a apucat de grâne. Încă puţin şi-o să împărăţească România, ascultaţi la mine!

**

Când am intrat la liceul Şaguna, bunicu’ meu a dat de băut la toată cârciuma, de mândrie. Mai erau zece ani şi aveam să mă fac, de isteaţă şi de luptătoare, „o doamnă fină”.

Eram unul dintre puţinii tineri brăneni care ajungea la o şcoală prestigioasă. Cu mari şanse ca, prin educaţie aleasă, să scap de povara vieţii la ţară, de muncile pământului. Minunea asta se întâmpla cam o dată la câţiva ani, acolo, pe vremea aia.




E, aflaţi c-am învăţat.

Iar bunicul s-a stins şi, de învăţată şi citadină ce-am ajuns, i-am încurajat pe părinţii mei să-i vândă oile.

Cu pământurile ce să facem, cine să le îngrijească pomii? Le-am lăsat în atenţia cui le-a vrut. Mă mir că, de mironosită, nu i-am convins pe ai mei să vândă şi casa şi să se mute la Bucureşti, în Icoanei. E, dar de la Bran căram de-ale gurii, totuşi...

Mai că s-au dus cei zece ani pe care mi i-a „dat” bunicu’. Şi a fost nevoie de iunie 2010 ca să înţeleg că nu am şanse să ajung „o doamnă fină”, prea curând, plimbând hârtii în Bucureştiul de acum. Cu toată şcoala mea, oricât de brici aş scrie hârtiile alea şi oricât de fine mi-ar fi gleznele.

Poate că dacă n-aş fi auzit un ditamai omul, maestru al economiei, mărturisind că tractorul e viitorul şi că agricultura e noul „petrol”, nu m-aş fi zdruncinat.

Şi poate că dacă Andrei-mic nu mi-ar fi telefonat de pe câmpurile de care se-ngrijeşte, nu mi-aş fi dat seama la timp că am tot luat de la Bran (de ACASĂ, da) fără să dau ceva ’napoi.

Ca, de altfel, muuuuuulţi dintre voi, dragi cititori, aşa-i?

Şi-am „văzut” în iunie 2011: foame mare. Şi... de unde să mai iei, după cum ziceam? Dac-ai tot consumat şi n-ai produs nimic. Tu, acolo, la tine, în grădina copilăriei

**

Nu ştiu ce vă e vouă scris de acum, de mă tot întreabă Şuţu. Pot doar să vă spun sigur că nu veţi trăi nicio Revoluţie (poate-o aşteptaţi). Sau, că dacă veţi trăi o Revoluţie, va fi una la care se va fura mireasa. Chiar dacă se va muri de foame.

Ştiu bine, însă, ce mi-e mie scris şi de ce vreau eu un tractor de Crăciunul ăsta: să mă-ngrijesc atent de tot ce mi-a lăsat bunicu’ şi să construiesc încă ceva pe lângă.

Poate un beci cu ciuperci, repejor. Să am de dat ciuperci, în loc de carne, la Paştele şi la Crăciunul lui 2011, căci ăsta va fi „trendul”, se-nţelege.


GUEST POST Palatul Şuţu


CITEŞTE ŞI O lady profetesă la Palat, Dintr-un 2010 în care omul "face" haina

Pentru somnul dulce al concediilor preţioase din 2010, HAI LA Vila Fetei de Blănar

H&M vine. Şi calcă totul în picioare?

Ieri vă scriam că H&M vine în România. Azi a scris şi presa online cum că sosirea ar fi oficială, dintr-un raport al companiei suedeze. Dar fără să ne dea linkul. Nu cumva să parcurgem şi noi, internauţii, raportul, nu...

De dimineaţă, presa online de business se scălda în speculaţii, întrebându-se boem în ce mall bucureştean vor deschide, oare, suedezii prima dată?


Cert e că un singur jurnalist român (unul) le-a scris oficialilor suedezi, care au confirmat, după-amiază, că prima deschidere va fi într-un centru comercial din vestul Capitalei.

Seara a adus cea mai de bun simţ şi oportună comunicare, de la o agenţie jos pălăria, care se îngrijeşte de "ieşirile" Băneasa Shopping City. Jurnaliştii erau anunţaţi că H&M deschide şi în mallul din nord, în primăvara lui 2011.


Mai că aş paria că informaţia asta nu-i încă pe toate site-urile de ştiri, chiar dacă a fost dată "la nas". În schimb, la ora asta pot citi pe un site ce-mi va cere bani, în curând, ca să-i accesez conţinutul, despre o aiureală cu H&M în Bangladesh...

Păi, dragă presă online, de business sau nu, pentru ce naiba să te mai citesc?

Eu nu-nţeleg cum nu poţi să vezi dincolo de o ştire pe care o tot draft-uieşti de doi ani... Aşa că mai bine mă prind eu cu cititorii mei aleşi la discuţii pe subiectul H&M în România. Şi mă bucur că sunt blogger.





No, deci ce credeţi, dragii mei:

Dacă vine H&M, cu piesele lui supertrendy, multe şi de designer, la preţuri-minune, Zara, mult mai scumpă şi cu prea multe "reproduceri" după designeri, cât va pierde?

Oare spaniolii vor reacţiona cumva, strategic, la venirea suedezilor? Deja îşi construiesc un "bloc" la Unirea: pregătesc, chiar lângă Zara, lansarea Bershka, pe două etaje.

Ce şansă mai au brandurile româneşti să intre în mintea românilor, după H&M?

Vom mai avea bani de dat pe haine, oare, anul viitor, după reducerile de salarii şi creşterile la întreţinere?

Cum vom alege să-i cheltuim, cu atâtea nume mari la dispoziţie?

Cine "face curent" în România lui 2010

O relatare despre cine intră şi cine iese, deci cine "face curent" în România lui 2010. Că tot nu mă lasă pe mine să dorm retailerii ăştia de modă...





Mă plimb prin străinătate. Şi verific peste tot preţul la Coca Cola, ca indice al nivelului de trai, respectiv preţurile la Zara, ca indice al nivelului de manipulare vestimentară (sic!).

Şi recunosc: un magazin H&M face un pic mai atractivă orice destinaţie. Aşa că mărturisesc: îmi doresc ca România să devină mai atractivă, pentru români şi bulgari, nu alţii, măcar prin intrarea H&M din 2010...





Mă plimb pe Calea Victoriei. Şi mă dor ochii când văd că s-au reumplut mai toate spaţiile cu branduri pretenţioase, 'nafară de ăl esenţial, din faţă de la Continental şi Novotel, care-i tot în paragină.

Dar aflu că nu mai e mult şi oaspeţii vor putea ieşi din hoteluri fix într-un Armani Store. Doamne-ajută, cu piese impecabil vândute!





Mă plimb prin Dorobanţi. După pită bună, nu altceva. Şi aflu de-un monobrand Moschino, până de Crăciun, din grija familiei Şeitan, proprietara Canali şi Distinto în România.

Eu, una, numai în cele două magazine am dat de politeţea şi dedicarea de care ar fi trebuit să mă izbesc în fiecare butic bucureştean premium căruia i-am dăruit din curiozitatea, atenţia şi banii mei, o dată ce-am intrat. Voi?





Mă plimb şi prin gândurile Cristinei Bâtlan, proprietara magazinelor Musette. Şi mai că înţeleg de ce era saună în septembrie, anul trecut, în spaţiul de brand din Braşov, care am impresia că "merge" şi-n ziua de azi fără aer condiţionat...

Femeia de afaceri strângea bani să iasă din România, de fapt. "E vremea extinderii în sistem de franciză. Nu e suficient să fii cel mai bun de la tine din curte, e momentul să vedem dacă suntem competitivi și pe alte piețe", zice ea. Şi deschide buticuri în Israel şi în New York.


No, hai noroc, cu tot cu ieşiri şi intrări!

23

Blanarii n-au putut ajunge la fata lor de ziua ei. Dar au trimis Florarii in loc.

Prinsa in oboseala ohohoho a cantonamentului, dis-de-dimineata lui 11 mai fata de blanar dormea dusa, in gasca cu gandurile ei dintotdeauna…


Tu ai, mah, sange in tine?

Of, ma indragostesc de un milion de ori pe an si de fiecare data raman asa, indragostita.

Mi-e pofta de ardei rosu si gras.

Si daca am introduce in scoli “ora de privit in ochi”?

Fuck the brands that are fucking the people! Fuck.

Sa ai atat de multa incredere incat sa nu-ti fie teama sa fii fragila si ostentativ asexi!

De ce nu mi se ingroasa cum tre’ mazarea asta?

Cica oamenii intelepti nu se tem de fericirea altora si nici n-o cerceteaza.

Dac-as mai face o scoala, as face una despre "Damage Therapy". O fi existand?





si-ai-sa-n-te-legi-ca-nu-esti-sin-gu-ra…

Invata si tu, la naiba, de unde se opreste apa fiecarui etaj si colt de casa. Robinetele vor continua sa explodeze, intre timp.

Baiul, la lumea asta in care cresc eu, e ca au ramas prea putine de crezut. Prea.


… pana i-a batut la usa un cetatean mic si negru care abia se vedea de-un buchet cat-usa de galbeni-rosh.

“Tot intarziata cu somnul, don’soara? Si tot cu un metru de par dupa dumneavoastra. De pe Basarabiei, de la noi, cado! Sa traiti vesela”.

Era stapanul bucurestean de florarie care, cu cinci ani in urma, se lasase convins de fata de blanar sa plece din magazinul de la Bran cu trei haine de vizon pentru cucuietele lui.

Ii aparuse la usa dintr-o cardasie cu blanarii, de la distanta, se intelege.


Se cuvine o precizare: fetei de blanar i se face si acum pielea de gaina cand se gandeste la momentul de buimacie cu flori, din 11 mai. Vorba unui musafir din zilele urmatoare: “Si-asa iti doreai tu o cada cu flori, na!”.

Emotiile o coplesesc pe fata si cand si-aminteste ca mama-minune a unui prieten a copt paine in cinstea aniversarii ei sau ca niste oameni cu suflet carnos, pazitori de frumos, i-au fo asa-de-alaturi atunci; pe-o canapea dublu-moale ori intr-un semeseu intelept ori pe-o iarba verde-proaspat ori pe-un acoperis de bloc gazetaresc.


Acum, ca e trecuta de douajtrei de ani, fata de blanar ramane sa umble in lume ca sa faca sa fie bine. Asta e ambitia ei a mare.





O pandesc dureri de gat, cel mai des, se stie de la zodiac. Dar are ea o esarfa sa-l infasoare pe tot-tot. Domnul care i-a daruit-o i-a si stropit-o cu tot ce mai era in sticluta lui de parfum de cinci euro. Parfumul ala, ii marturisise ea odata, are miros de “mi-e bine rau”.

Pana la treij’ de ani, fata de blanar isi face magazin cu nu-stim-ce, dar sigur cu vitrina-deliciu la care sa casti ochii de placere.

Iar pana la patruj’ de ani isi ia casa in Ioanid.

Pentru ca, pana la saij’ de ani, ea si gasca ei de umblati in lume cu suflet carnos sa grijuleasca in casa asta la buna crestere a celor mai frumosi tineri ai vremii. Na!

Armani, Valentino sau Gucci?

Alsa, grupul local de moda care opereaza francizele Ermenegildo Zegna si Max Mara in Romania, va plusa, curand, pe segmentul modei masculine.

Daniel Rosner, Managing Director, mi-a confirmat ca negociaza cu cateva grupuri de renume. Ca isi face, de fapt, iar incalzirea, chiar daca si 2010 e un an de management de criza...




Armani, Valentino sau Gucci – care v-ati dori sa fie lansarea premium curajoasa a lui 2010 pentru gentalmenii din Romania?

Eu, una, abia astept sa se inmulteasca magazinele monobrand care deturneaza blingul; care vor incetateni, Doamne-ajuta, luxul cu piese curate, atemporale, impecabil finisate si vandute!

DUPA

Inainte de operatie ma straduiam sa prind curaj. Si incercam sa ma veselesc cu tot soiul de socoteli [de cate ori am luat in gazda purici din autobuze, trenuri, avioane si cati ar fi in total, de exemplu], ca sa-mi risipesc gandurile rele.

Nu era, de fapt, nicidecum nevoie de vitejie silita sau de ganduri neaparat bune. Fusesem convinsa ca voi iesi din operatie mai sanatoasa decat am intrat, toti parametrii interventiei erau perfect controlabili, asa ca [sa v-amintiti asta] ce atata zbucium fara argument?


Am ascultat Roisin Murphy [ma intelesesem in avans cu gasca din sala] in ora aia jumatate cat chirurgul m-a taiat, a cotrobait, a prins de urechi infectia, a dat cu ea de pereti, a zvarlit-o intr-o gaura neagra si m-a cusut la loc.

Am cerut Mars si Cola dupa, afcors! "Bine ca n-ai pofta de smantana, ca de-asta chiar nu e voie", mi-a vanturat medicul-sef aratatorul. Si gata.



Nu povestesc de "surprizele" postanestezice ca sa nu cad si eu in desuet, v-ati prins. Operatia mea a fo de vis, da?

Si daca v-ati scaldat in emotii, din cauza ei, ieri, va multumesc pentru grija. Dar ar fi fo de-o asemenea grija, mai degraba, atunci sau atunci. Alea dureri, nu asta de acum! ;)


Chestiunea fiind impartasita, cine vrea sa-mi numere atzele?

Au goût du jour

Cam 70% dintre femeile din jurul meu traiesc dintotdeauna dupa "tratamentele" administrate de reviste. Si-n bucatarie, si-n pat, si-n vacanta, si-n garderoba. Cat le tine buzunarul si fizicul, de fapt, ca sa atinga acel "perfect" livrat de glossy-uri si insusit in masa drept standard de netagaduit.

"Un chin!", mi-am zis eu dintotdeauna. Si, tot chinul, doar ca sa arati de revista, hmm... Cand revista ar putea, foarte bine, sa arate de tine, de ce nu?

Tu, cu soldurile mai late decat umerii; cu sanii care dau dureros pe-afara la fiecare menstruatie; cu gambele amortite in prea multa alergatura de buro, cerandu-si mereu balerinii; cu merdenele in poseta, pentru momentele prea scurte de respiro; cu gatul mai mult incordat decat seducator de fin; cu dispozitie sa iesi la petreceri si sa arati ca o diva doar o data pe luna, hehe.





Dovada ca tu, femeia de masura 42-44, cea mai normala si mai cu putere de cumparare din lume, ai obosit sa visezi ca intri intr-o rochie 36, e chiar seria de miscari "inedite" de pe podiumuri si din pictoriale, din 2009-2010, in care si-au facut loc modelele plus-size.

Incet-incet, in moda se reinnoiesc standardele, dupa chipul si asemanarea celor care chiar ii tin pe retaileri in viata, prin consumul lor. Pentru ca moda nu-si mai permite sa vanda iluzii unei consumatoare care "face" haina. Pentru ca moda va mai fi un business, de acum, doar daca va fi nitel conforma cu realitatea...

Cum "face" omul haina in 2010

Ma gandesc la un Sutu scufundat in pijamaua lui Marks&Spencer, tragand elegant-"am vreme" din tigara, dandu-mi de veste ca Elena Udrea s-a ambitionat sa urce si la el, in mansarda de la Palat, pentru un drept glamour la replica..

Si la un Toca ce-si intampina noile sute de mii de unici veselindu-si politicos Lacostii-luna, sub buro, pe-un acid-house ori pe-un psihedelic.

Si la un Negrutiu care-si plimba, scanteind 24 din 24, camasile Columbia intre jocurile cu plastelina ale lui Andrei-mic, sedintele de "okei" pe noi si noi barbarisme de la Institutul Lingvistic si certurile pe subiecte too-bloody-trendy-cool din redactie.

Si la un Lupsa ce surubareste, in sosetele lui CuBufnite, la magia povestilor si, neaparat, la magia muschilor, ca sa-si ridice, intr-un final, iubita de la sol fara sa respire greu.


Cum "fac" oamenii astia haina in 2010! Cum creste, asa, nemasurat, valoarea brandurilor, in asociere cu munca maiastra a domnilor, hehe

Sa-mi traiti, sa-mparatiti!

Dragii mei cititori, va doresc sa faceti fata cat mai senin demonilor si fentelor anului viitor. Sa-l jucati inspirat pe degete si sa-l imparatiti pe 2010!

Mie-mi doresc sa fiti, incet-incet, chiar acei consumatori-stapani la care visez de mai mult de doi ani: sa gustati si sa alegeti intelegand MODA in toate arderile ei - creatie, productie, marketare, distributie, comunicare.




Va astept zilnic la mine-n adapost pentru antrenamentul celor mai bune decizii de cumparare, afcors. Sa-mi traiti!

the LADY of the new kinda JUNGLE

Az-dimineatz, intre 3 si 5, imi faceam in minte liste cu ce ar fi "normal" sa am in frigider, in dulap si in pat anul viitor.

Obisnuiesc sa ma agat des, in joaca, de aparenta unei noi realitati [brusc, de la un 1 ianuarie] ca sa "redecorez" cum imi e mie mai comod.

Cum 1 ianuarie 2010 vine tavalug si cum, dincolo de insinuarea ca vom fi actorii unei noi realitati de la 00:00, eu chiar cred ca vom trai curand "a new kinda jungle", az-dimineatz ma intrebam si ce rost isi va mai gasi, in tot refreshingul asta, "the lady"?




Idemnul creatorului Adrian Oianu pentru femeia lui 2010 imi suna foarte convenabil..

"Sa fii vulnerabila sau cel putin sa pari. Sa ai atat de multa incredere incat sa nu-ti fie teama sa fii fragila, sensibila si ostentativ asexi!".

Voua?