"N-are cum sa nu-ti iasa, cu atata ambitie!", mi-a facut Andu cu ochiul, cand m-a prins plansa-toata, in wc-ul de mogul. Era la inceputurile mele-n presa, cand nu-mi tineau ideile la sef, cand abia invatam joacacucuvintele, cand sufeream crezand ca sunt in urma.
Si mi-a iesit. Pentru ca Wordu' meu nu a fo Excelu' lui. Pentru ca situatiile mele nu s-au complicat al naibii, ca tabelele lui cu variabile. Pentru ca eu am avut parte si de odihna, "chestie" pe care el nu si-a permis-o in nebunia de a lasa totul perfect in ordine.
Andu a fo despre patima bataliei zi-noapte pentru ziare si reviste si, de asta, inima i-a stat.
Nu stiu voo, dar mie-mi tot mor oamenii. Si se tot aduna durere, incapatanat, sa iasa la numar, parca..
AVETI GRIJA DE VOI!
