Pauza de 1 mai Brasovenesc

Cele doua "ele" au plecat in plimbarica la Brasov!

 Prima noastra deplasare mai serioasa, drumul aglomerat, scaun nou de masina, pauza la 2 ore, mancat prin brate mancarica de la pachetel, dormit cu capul picat in scaun, ajuns in casa necunoscuta (asta a fost o bucurie maxima), mers de urgenta la cumparaturi pentru ca Ea mama a uitat pampersii pentru Ea bebe acasa (ii aveam doar pe cei 5 din stocul de rezerva), ehh Ea mama chiar nu poate sa le faca pe toate.

Maine va fi o zi foarte importanta.... Matilda o va cunoaste pentru prima data pe matusa mea, matusa care-mi este si nasa, face anul acesta 80 de ani...

Va pupam cu drag, odihna placuta!

Despre zestrea Printesei I - Camera bebelusului

Astazi vroiam sa va scriu despre cum este sa fii parinte singur, inca nu mi-am adunat toate gandurile pe tema asta asa ca le mai las la dospit.


 Apoi am zis ia hai astazi sa vorbim despre ceva vesel si util. Si asa mi-am amintit despre tonele de timp consumate cu ce patut sa-i iau, da ce fel de saltea, uff dar lenjeriile astea sunt tare scumpe, dar cadita, dar CARUCIORUL (mare jmecherie caruciorul asta), ce cosmeticale, ce detergenti, dar biberoanele si hainutele? Da halatu', cat e halatu'? :)) Rad io rad dar pana am gasit un HALAT dragut, tineresc si din bumbac pentru maternitate....


(pentru "necunoscatori" :)) PRINTESA e fi-mea. Nu stiu de ce copilul asta atrage apelativul "printesa" (si este atrasa de cuvantul printesa, cand era bebelus lesina de ras cand in ziceai asa) ... Unele asa se nasc ele printese cu titlul, altele se poarta asa, unele se autointituleaza, pe altele le proclama lumea din jur (mai mult sau mai putin peiorativ). Matilda ar fi si ea o printesa dupa cum spune poporul. Eu una ii spun si i-am spus in fel si chip... guvid, galusca, iepuras, gargarita, maimutica, ghighigonghina (ghighigonghina= copil extrem de simpatic si de ghidus), ghighinotz micutz micutz (ghighinotzu e un fel de ghighigonghina mai mica) bine si clasicele iubirea lu' mami, ingerasu' lu'mami, frumoasa, dragostea, etc. :)) dar pe Matilda o cunostem sub numele generic de Printesa. Eu sper sa aiba o viata frumoasa si cu putine dintre grijile noastre, ale muritorilor de rand.)

Deeeeeeci: despre zestrea bebelusului! (astazi despre camera lui)

Si ca orice taur care se respecta eu am facut o lista, la mine totul e pe baza de liste si cu liniuta de la capat, umbla vorba prin popor ca am fi usor maniaci... da de unde?! :))

The List

The very short List: nimic;
The short List: patut, masa de infasat, comoda;
Te long List: patut, masa de infasat/cadita, comoda, dulapior, scaun pentru alaptat/leganat;
The very long List: patut, masa de infasat, comoda, dulapior, scaun pentru alaptat, canapea/pat pentru "insotitor", multe alte marunte accesorii.

O sa credeti ca am glumit cand am spus "nimic". Exista si varianta asta, cauzele pot fi multiple de la bani la simplul fapt ca aceste obiecte nu sunt considerate drept necesare. In lunga economie a vietii nu stiu care dintre cei doi copii va fi un adult de succes (si nu ma refer doar la succesul social) cel care a avut lista numarul unu sau cel cu lista numarul patru.

Exista si SUPERSTITII legate de achizitionarea obiectelor inainte de nasterea copilului. Eu nu am avut, pierderea copilului nu ar fi fost cu nimic mai usoara sau mai grea daca aveam deja lucrurile ei cumparate. Sunt psihologi care spun ca din contra, prezenta obiectelor si chiar pastrarea lor ar ajuta procesul de vindecare. Eu am avut o paturica roz.. pastrata.

(em am optat pentru lista numarul 2: pat, comoda, masa de infasat/cadita)


Cred ca punctele 0 si 0' sunt legate de spatiu si de buget sau viceversa. Aici nu am ce sa va spun pentru ca voi siti cel mai bine cate camere aveti si de cati bani dispuneti sau cati credeti ca merita investiti in camera bebelusului.

Apoi punctul 1. ar fi sa luati o decizie legat de acomodarea copilului:
a) in camera cu parintii  (adica voi :) );
b) in camera cu unul dintre parinti ( de obicei mama dar s-au vazut si exceptii);
c) intr-o alta camera sigur.


Chestiunile acestea sunt extrem de intime, tin de educatie, cultura, nivel de informare, poate si de moda si de aceasta imagine idilica prezentata prin reviste cu o camera de bebelus de un alb imaculat si perdelute roz/bleu la geam. Fie vorba intre noi, copiii au nevoie de CULOARE. Eu pot sa va spun ce am facut eu si ce am observat la multi dintre parintii din jurul meu. Sunt anumite lucruri pe care acum, cu mintea parintelui "matur", le-as face altfel.
In primul rand eu am ales ca Matilda sa stea cu mine in camera, spatiul de locuit (doua camere decomandate) ar fi putut fi organizat si de alta natura daca asa as fi vrut. Eu am simtit, si cred ca imi puteti da dreptate ce e treaba de common sense ("bun simt" suna cam urat asa), ca un pui de om care timp de 9 luni a stat permanent cu mama lui, in ea, permanent insotit, "imbratisat", ocrotit - va avea nevoie de prezenta mamei langa el. Pe langa instinctul la prima mana am si documentat problema. Stiu ca sunt multe pareri, articole  si studii. Eu am tins sa le cred pe cele care au demonstrat ca un copil care in primul an de viata este cat mai mult in contact cu parintii sai va creste sa fie un copil mai independent si cu mai multa stima si incredere in sine. Apoi aceasta varianta de "co-sleeping" (despre co-sleeping pe larg intr-o alta discutie) va fi net mai practica decat cea a acomodarii bebelusului in alta camera. Apoi se pare ca incurajeaza alaptatul, reduce angoasele post partum, creste nivelul de protectie si ingrijire a bebelusului.
Multi parinti , mai ales daca sunt la primul copil, fac niste planuri bazandu-se pe ce au citit, auzit pe la altii, o idee pe care au avut-o, dar la fel de multi se surpind singuri cand, mai tarziu, fac fix pe dos decat predicau inainte de nasterea puiului. Am vazut parinti care au investit sume considerabile in utilitatile pentru camera bebelusului iar acesta din prima noapte acasa a fost parcat in patul lor si acolo se afla si in frumoasa zi de astazi (dupa aproape 2 ani).
Un sfat... daca permiteti, cumparati doar lucrurile de baza, asteptati sa vedeti ce simtiti si apoi purcedeti catre mai mult. S-ar putea sa fii una dintre acele mame care pe durata sarcinii nu a simtit foarte multa legatura cu puiul si sa crezi ca-ti va fi cel mai bine cu bebe in alta camera. Apoi, dupa nastere, sa fii coplesita de atat de multa iubire sau de atat de multa oboseala si epuizare incat iti vei lua copilul cu tine in pat... Nu mai spun de cazul copiilor cu colice grave cand nimeni nu mai doarme deloc :). Aici nu prea mai conteaza cine si in ce camera doarme, doar sa doarma cineva.


O sa-mi spuneti ca aveti un somn foarte sensibil si ca nu puteti dormi cu bebe in camera. Bebelusii sunt mari facatori de zgomot, chiar si cei sanatosi si fara probleme - chitaie, sforaie, molfaie, necheaza, gem, se screm, etc - e absolut normal si nu e semn ca ar avea ceva. Si eu sunt un astfel de om, ma trezesc si daca fasaie un gandacel pe afara, dar tot mi-a fost mai bine cu Matilda langa mine. Spun ca mi-a fost mai bine mie, ei se pare ca i-a fost excelent.


Acareturi:


1) Patutul.


Aici aveti de optat pentru extrem de multe modele, dimensiuni, culori... etc.
In principiu veti vedea ca sunt doua mari categorii: paturi din lemn si paturi din plasa/fas.


Patuturile din lemn au urmatoarele - avantaje: in marea lor majoritate costa mai putin decat cele de plasa, nu retin praful (si pe prietenii nostri acarienii), sunt usor de curatat, permit circulatia aerului, permit o vizibilitate mai buna (atat din patut cat si din afara lui), salteluta se poate regla pe 2 sau 3 nivele de inaltime, ajuta bebelusul cu functiile motorii, sunt mai frumoase :) si se incadreaza frumos in mobilierul vostru.
                                                      - dezavantaje: sunt mai greu de deplasat (exista si cu rotite dar nu o sa le prea mutati), sunt mai grele, unele sunt din conglomerat lemnos nu din lemn pur, unele sunt vopsite cu vopseluri toxice (alegeti unul vopsit cu vopsea ecologica), vor necesita saltea, vor necesita protectii pentru margini (bebelusii moderni se misca foarte mult si au tendita de a se lovi de patut fapt care va duce la trezirea lor repetata), nu se pliaza.


Paturile din lemn se gasesc sub forma lor clasica cu urmatoarele doua dimensiuni 120/60 cm si 140/70 cm. Sunt disponibile si cu functia de leganare. Una dintre laterale poate culisa sus/jos si va va permite accesul mai usor la bebelus. Exista si paturi din lemn transformabile, care permit adaptarea lor si pentru copilasi prescolari. Atunci cand il folositi in forma sa pentru bebelus va avea o dimensiune de 110/70 si pentru prescolar de 160/70 (exista si mai micute dar nu prea mai vad unde e ideea de folosire indelungata). Langa patut este incorporata o masa de infasat cu mai multe sertare, sub patut este un spatiu de depozitare (cu sau fara sertare). Pentru un astfel de patut care ajune la o lungime totala (patut+masa de infasat) de 170-180 cm trebuie sa va asigurati ca aveti spatiul necesar. Inca nu am vazut pe nimeni sa ajunga sa le foloseasca si sub forma lor de patut de prescolar/birou/noptiera, toti le-au strans si au luat un alt pat mai mare. Cum spuneam, copilasii "din ziua de azi" au nevoie de mai mult spatiu. :)
Costul unui patut din lemn este intre 150 lei si..... 5000 lei :) (cele din categoria lux - or fi si mai scumpe, nu am fost in publicul tinta). Dar pretul pentru oamenii "normali" este intre 150 - 1000 lei in functie de dimensiune, calitatea lemnului, daca sunt dotate cu sertar, functie leganare, provenienta.  Patuturile transformabile costa undeva intre 1100 si 1400 lei (de obicei au salteaua inclusa, mai ales ca este una speciala).


Patuturile din plasa au urmatoarele: - avantaje: sunt mai usoare, sunt mai moi, marea lor majoritate au o salteluta pentru infasat care se potriveste deasupra patutului, au o salteluta/etaj intermediar pe care doarme bebe in primele luni, se deplaseaza usor, se pliaza, le puteti lua cu voi in calatorie, le puteti folosi si cu functia de tarc, exista in foarte multe forme si culori.
                                                        - dezavantaje: mentin praful, blocheaza vizibilitatea copilului si se pare ca le-ar afecta vederea (incercati sa priviti printr-o plasa de patut, eventual si colorata, de la 15-20 cm distanta), nu ajuta copilul cu functiile motorii (ridicarea), fosnesc (o sa spuneti ca asta e un moft... copilasilor le place foarte mult sa racaie cu unghiutele pe oriceee si oricat, cand o sa fosgaie in miez de noapte nu o sa vi se mai para asa de amuzant), nu se vor asorta cu restul mobilierului.


Patuturile din plasa sunt de obicei in dimensiunea 120/60 (ele fiind in ideea lor de baza patuturi pentru calatorie), se gasesc si de 140/70 iar cele cu functie si de tarc au 90/90 sau 100/100. Aveti grija sa verificati dimensiunea interna reala!!! Pentru patuturile din lemn vi se va da mereu dimensiunea saltelutei, pentru cele din plasa se prezinta de obicei dimensiunea exterioara nu cea interioara.


Costul unui patut din plasa este de la 200 lei (cele mai simple) la 900 lei (cele cu mai multe functii). Eu vorbesc de costul pentru clasa medie, nu stiu daca exista si patuturi high tech la preturi mai mari :).


* O categorie aparte de "patuturi" sunt cele tip cos. Acestea au o dimensiune mai mica, suficienta pentru bebelus in primele luni de viata, sunt impletite din fibre naturale, sunt dotate cu salteluta si lenjerie. Sunt practice, usor de mutat (exista si suport special pentru ele), puteti lua bebelusul oriunde in el, ii ofera caldura si protectie. Costa in jur de 250 lei.


* O alta categorie de "patuturi" speciale sunt cele care se pot alatura patului parintelui (bed side crib). Ele sunt din lemn si se pot regla pe inaltime. Sunt ceva mai mici decat un patut clasic si prezinta doar trei laturi (pe cea de-a 4 a este patul parintelui). Probabil ca sunt extrem de practice pentru cine alapteaza, pentru spatiile foarte mici, pentru cineva vrea sa adopte co-sleepingul "aboslut" cum ii spun eu, etc.. Adica sa doarma la propriu cu bebelusul. Eu le-am vazut doar pe site-uri din afara tarii. Poate ca se gasesc si la noi. Presupun ca ati putea face acelasi lucru cu un patut obisnuit din lemn caruia ii scoateti o latura. Trebuie sa aveti grija la zona de alaturare sa nu permita caderea sau rostogolirea copilului. Cel de mai jos este doar un exemplu, exista multe variante.


http://totalyhomedecor.com/furniture-design/remodeling-baby-crib-in-parents-bedroom.html


Ce am ales eu? Am ales un patut de 120/60 din lemn de fag, productie romaneasca, comandat pe okazii.ro direct de la producator, alb, vopsit ecologic, cu tablii pline la capete si laterale cu bare, are functie de transformare in patut de copil mai mare (se scoate o laterala si se monteaza o alta bara jos), foarte simplu de montat si a costat 250 lei. Pretul extrem de decent, calitate buna, robust, clasic.


Ce as face acum altfel? Matilda mea este un copil foarte lung (s-a nascut cu 53 cm si la un an are 82 cm) pe  langa asta se si misca foarte mult in somn. Eu glumesc mereu ca Matilda doarme prin invartire, la 2 luni facea 360 de grade in patut. Avand in vedere ca la o luna deja era cat latimea patutului ramanea des intepenita intre cele doua laturi si se trezea speriata, la 3 luni a trebuit sa o iau cu mine in pat pentru ca ajunsesem sa nu mai dormim niciuna. Nu asa a fost "planul" dar asa a fost practica. Deci ce as face diferit? As cumpara un "patut" tip cos sau mi-as face elan si as comanda un "bed side crib" (pe http://www.amazon.de/ am gasit multe variante decenta ca pret) pe care sa-l asez langa patul meu. Apoi cand nu ar mai fi avut loc in el as fi reconsiderat situatia in functie de ceea ce se intampla in mod real.

Accesorii pentru patut:


- salteaua. In primul rand salteaua trebuie sa se potriveasca perfect dimensiunii patutului. Asta e partea simpla. Apoi incep discutiile.... din ce sa fie? Exista saltelute din latex, din spuma, saltelute cu arcuri sau saltelute din fibre naturale (cum sunt algele marine sau fibra din nuca de cocos).  Pretul lor variaza de la 100-400 lei (cele din categoria medie) dar se gasesc si saltelute din fibre naturale bio care ajung la 800-900 lei. In principiu salteluta trebuie sa fie FERMA  si sa permita circulatia AERULUI. De aici alegerea este in functie de buget.


Ce am ales eu? Eu am ales o salteluta mixta, pe o parte are spuma, la mijloc arcuri, iar ultimul strat (cel pe care doarme bebe) este din fibra de nuca de cocos. Dimensiune 120/60/25. A costat 275 lei ( a fost o oferta). S-a comportat exemplar avand in vedere cat topaie Matilda pe ea. Nu s-a deformat deloc. (ce am observat? cand am schimbat salteaua patului mare in care dormim amandoua, dintr-una clasica cu arcuri in una care are ultimul strat din spuma, Matilda a inceput sa transpire, eu nu simt diferenta de temperata dar ea da).
Nu as face nimic diferit, as cumpara aceeasi saltea.


- lenjeria. Veti avea nevoie de 2-3 lenjerii pentru patut si de 3-4 cearceafuri tip husa. Lenjeriile vin sub multe forme si culori.. si mai ales preturi. Sincer, mie mi s-au parut exagerat de scumpe (cele frumoase si complete). Daca aveti posibilitatea cumparati un material de calitate si faceti sau rugati pe cineva sa va faca lenjeriile. Materialul trebuie sa fie bumbac 100%, mai subtire pentru vara si unul mai plin pentru iarna. Lenjeriile din comert sunt de obicei set, cele de baza contin o husa pentru pilota si una pentru perna, cele complete au huse pentru pilota si perne, aparatori laterale, pilota si perna (perdeluta, baldachin, husa buzunar pentru laterala patutului). Le gasiti la preturi intre 100 si 700 lei. Ele pot fi si un rasfat asa ca daca va permite bugetul go for it.


Ce am ales eu? eu am comandat pe http://www.amazon.de/ 2 seturi de lenjerii complete, am ales din cele care se aflau la reducere. Am facut o afacere foarte buna. M-au costat mai putin, sunt foarte frumoase si de calitate, am optat pentru doua seturi care se asortau asa ca pot folosi aparatorile pentru oricare dintre ele. Am cumparat huse pentru saltea de la Ikea si de la alte magazine. Cumparati husele corespunzatoare dimensiunii saltelei (o husa mai mica poate "sari" de pe saltea, una mai mare se va cocolosi).
As face si acum aceeasi alegere (seturi complete foarte dragute si decente ca pret gasiti pe un site pe care vi-l spun in privat, nu cred in reclama gratuita :)) )


- protectiile pentru patut - se pot achizitona separat sau impreuna cu lenjeria. Sunt de diferite dimensiuni atat ca lungime cat si ca inaltime. Lungimea poate fi de 180/210 (jumatate de patut) sau de 360/400 pentru intreg patutul. INALTIMEA este foarte importanta, majoritatea au 25-30 cm inaltime, cautati protectii cu o inaltime de 40 cm, va veti multumi ulterior pentru efort. In cazul in care le cumparati separat incercati sa gasiti ceva uni. Sunt destul de costisitoare 150-300 lei (cele care inconjiara tot patutul). NU recomand protectiile albe de la Ikea, sunt prea subtiri, instabile, prea putine puncte de legatura si mult prea inguste pentru rolul lor (stiu, sunt mai ieftine)...


Ce am ales eu? Protectiile au fost set cu lenjeria. Am cumparat mai tarziu si una de la Ikea, de aici si recomandarea de mai sus, zace nefolosita pe undeva. Am primit si un set de "bumpersi" individuali, sunt ca niste pernite cu arici care se prind in jurul barelor, 2 cate 2, le-am folosit mai putin, ii scapau manutele si piciorusele prin ele (probabil se pot prinde si continuu dar vor fi doar obiect de distractie pt bebe, le va desface mereu).


- perne, pilote, saci de dormit, baldachin - accesorii "moft" foarte rar folosite, dau bine, sunt dragute, le puteti cumpara asa de dragul efectului vizual. Sacul de dormit il veti folosi mai tarziu, deci cumparati unul mai mare. Bebe cat e mic (daca este asa de frig ceea ce ma indoiesc) poate fi infasat lejer (in special peste manute - ii linisteste) sau invelit intr-o paturica subtire din bumbac. Niciodata nu inveliti copilul cu paturici din materiale sintetice! Riscul de supraincalzire este ridicat si nu veti sti de ce bebe plange cat il tin plamanii "fara motiv".


Ce am facut eu? Le-am cumparat pe toate :)), au costat cam 500 lei. Nu consider ca s-au amortizat cumva prin utilizare dar au fost foarte frumoase.

- caruselul - aici iarasi sunt atat de multe modele... care promit atat de multe minunatii... alegerea este libera, nu ma bag in preferinte :) (cel mai probabil veti primi unul.. doua..).


Ce am ales eu? Am luat un carusel de "talie" medie de la Jane, am dat 175 de lei, are functie de lampa de veghe, proiecteaza stelute, se invarte si canta 3 melodii. Sunt multumita de el si bebe la fel. (are un usor harait cand se invarte dar Matilda se pare ca il prefera).

Nu stiu ce as face acum, probabil ca au mai aparut inca 2000 de modele noi.

2) Mobilierul (comode, dulapioare, noptiere).

Cu siguranta veti avea nevoie de o comoda pentru lucrusoarele copilasului. Daca aveti deja spatiu liber in cele existente atunci il veti folosi. Mobilierul este in marea lui parte din lemn (combinat cu conglomerat lemnos) sau din plastic. In cazul in care trebuie sa achizitionati acum ceva o sa constatati ca numai simplul cuvant "copil" alaturat - comodei, dulapiorului, noptierei.... ii mai adauga si 2-300 lei. In functie de buget puteti alege un mobilier special pentru camera copilului sau mobilier obisnuit (eventual in ton cu ceea ce aveti deja in camera sau gandit a fi completat ulterior cu alte mobile cand bebe va avea propria camera). Preturi: de la 300  la .....3500 lei. In medie comodele sunt cam 400 lei, dulapiorul 700, noptiera 250.

Ce am ales eu? Dupa lungi cautari, dezbateri, jinduit la mobilier alb si frumos made in Italy :)), am ales o comoda alba de la Ikea, care are aspect de lemn vopsit (are acelasi design ca si patutul). Are 3 sertare mari. Pentru ca Matilda, ca orice Printesa care se respecta, are niste tone de haine... a trebuit sa apelam si la cutii de plastic cu capac (tot de la Ikea) pentru depozitarea lucrusoarelor prea mari sau scoase din uz. Pentru hainutele "de strada" am un "calaret" (stativ) pentru hainutele puse pe umerase.

Ce as face altfel? As cumpara aceeasi comoda si poate mai putine hainute (sau nu :)) ).


3) Masa de infasat.

Mesele de infasat pot fi: - simple blaturi captusite si cu suprafata impermeabila (pret 75 -250 lei) care se pot aseza pe patut, pe o comoda, pe pat;
                                      - pot fi blaturi cu suport pliabil,  cu sau fara spatiu de depozitare (pret 200-450 lei);
                                    - pot fi similare cu cele de mai sus dar sa prezinte sub blatul de infasat si spatiu pentru cadita (pret 250 - 650 lei);
                                   - pot fi din lemn (cele de mai sus sunt pe schelet metalic sau din material plastic) dar acestea vor necesita un material moale (eventual un blat captusit) pentru pus deasupra. Pot avea spatiu de depozitare deschis sau cu sertare, cele cu sertare sunt tip comoda doar ca au marginile inaltate pentru a proteja bebelusul impotriva caderilor de pe masa. Un model foarte practic si ieftin gasiti la Ikea ( pret 150 - 700 lei).

ATENTIE! Niciodata nu lasati bebelusul nesupravegheat pe masa de infasat! Oricat de linistit sau de micut ar fi!

Ce am ales eu? Nu stiu altii cum sunt dar eu am 1,70 inaltime si doua hernii de disc in zona lombara, deci aplecatul pentru mine este... legenda. Deci singurul obiect la care am tinut foarte mult a fost masa pentru infasat. Pentru ca baia mea este extrem de mica si nu are calorifer nu puteam sa-i fac baita acolo, asa ca imi trebuia o masa de infasat cu cadita, sa aiba 4 roti pentru a o deplasa usor, sa fie INALTA, robusta, sa aiba spatii de depozitare pentru cele trebuincioase la baita si pentru pampersi, prosoape si alte maruntisuri. Raspunsul a fost masa de infasat de la Cosatto: Easi Peasi!!! Costa aproximativ 600 lei, dar a facut absolut toti banii! O folosesc si acum (la varsta de un an). Cred ca este obiectul bebelusesc de care am fost indragostita. (in general produsele Cosatto sunt de calitate superioara - am cumparat si scaunul de masa de la ei, un alt produs de care sunt foarte multumita). Noi am primit-o cadou la petrecerea "baby shower", dar oricum as fi cumparat-o eu (prietenii au ales-o din lista mea de cumparaturi).

As cumpara aceeasi masa/cadita.

4) Scaunul pentru alaptat.

Probabil ca aceasta imagine va vine in minte, o mama cu puiul la san intr-un "rocking chair", de prin toate filmele. Din maternitatile romanesti probabil ca va ganditi la scaunul clasic, tapitat, cu margini inaltate si orificiu central (cel putin in Filantropia au - evident insuficiente). Scaunele pentru mobilierul de acasa au functia de balansoar, majoritatea au si un taburet pentru a va ridica picioarele. Sunt din lemn cu sau fara perne. Un astfel de scaun costa intre 350 si 2000 lei. 

Ce am facut eu? Eu doar mi-am dorit, nici bugetul si nici spatiul nu permiteau. Am fost si am probat cateva dar erau mult prea joase, dupa nastere si cu minunea de epiziotomie mi-ar fi fost imposibil sa ma asez si sa ma ridic cu Matilda in brate. Cred ca nici mai tarziu nu ar fi fost usor. Acum am vazut si alte modele mai decente la pret si mai inalte. Eu am folosit un scaun/fotoliu mai inalt pe care-l aveam deja. Imi permitea sustinerea cotului si ma puteam aseza fara sa simt ca mi se rupe ceva (contrar indicatiilor, eu ma simteam mai bine pe ceva mai tare - epiziotomia mea s-a vindecat in 2 luni...). Se spune ca in pozitia clasica de alaptat, cu bebe in brate, ar trebui sa va si rezemati. Mie nu mi-a iesit, sunt inalta, am sanii sus si nu puteam sa sustin si sanul si bebelusul fara sa ma aplec (poate de aia sanii ar trebui sa se lase in timpul alaptarii, ca sa ajunga la copil :)) ). Mi-a folosit extrem de mult perna pentru alaptat (din pacate am cumparat-o cam tarziu). 

5) Decoratiunile pentru pereti, ferestre, mobilier.

Puteti alege sa inveseliti coltul de camera sau camera copilului. Daca aveti talent sau cunoasteti pe cineva (la fel de bine puteti folosi sabloane) puteti picta camera copilului. Aveti grija sa alegeti vopseluri non toxice, atat petru sanatatea voastra cat si a lui bebe. Mare grija, daca sunteti insarcinate sau alaptati nu folositi vopseluri pe baza de solventi, alegeti varianta pe baza de apa. Terminati "capela sixtina" cu cel putin doua saptamani inainte de venirea micului print (daca este vara) si cu 3-4 saptamani inainte (daca este iarna), pentru a permite uscarea completa si eliminarea oricaror vapori din incapere. Mobilierul il vopsiti in afara camerei. Puteti alege si deocoratiuni sub forma de abtipild (simplu sau 3d). Oricum tot ce e facut din suflet e minunat!

* pardoseala din camera copilului ar trebui sa fie acoperita cu un covor/mocheta moale si bine fixata. Chiar daca va trebui sa aspirati mai des. Zgomotul de cap de copil care cade de parchet nu este tocmai placut.

Lista ramane deschisa, eu cam asa am gandit camera bebelusului.

Mai jos cateva sfaturi utile.

Atentie!!!

• Aveti grija sa nu luati o saltea moale, nu va permite o pozitionare corecta a bebelusului (atat ortopedic cat si respirator) si acesta se poate sufoca (bebelusii in primele saptamani/luni de viata nu isi pot ridica capsorul atat de sus incat sa le permita eliberarea nasului dintr-o adancitura a saltelei). In aceeasi ordine de idei, bebelusul NU are nevoie de perna;
• Daca aveti un bebelus care regurgiteaza des si mult este recomandat sa-i ridicati salteluta in zona capului la un unghi de 30 de grade, nu sa-l cocotati pe o perna.  (de obicei va sta la voi in brate, dar il mai puneti si jos :) );
• Aveti grija ca protectiile pentru patut sa fie foarte bine intinse si legate la locul lor (tot risc de sufocare). Cand copilul se va ridica in picioare exista riscul sa foloseasca protectiile pentru a evada, asa ca ar trebui inlaturate. Acelasi lucru valabil si pentru carusel, oricat de mult s-ar distra bebe la auzul lui;
• Nu lasati in patut jucarii voluminoase, exista pericolul ca bebe sa se sufoce in ele. Cand va creste le poate folosi si pe acestea pentru a sari din patut. (mai tin si praful in ele);
• Nu lasati in patut sau atarnate de patut sfori, ate, panglici, etc. bebelusii au o reala fascinatie catre acestea si se pot strangula sau inneca;
• Intai cumparati patutul si vedeti unde este semnul care indica inaltimea maxima a tabliei patului+salteluta pe inaltime, tineti cont de aceasta diferenta atuci cand alegeti inaltimea saltelei. O salteluta prea groasa poate aduce bebelusul prea sus si exista pericolul ca el sa cada din patut;
• Respectati instructiunile de montare, chiar daca tata zmeu stie el si fara instructiuni. MOMENTUL montarii il puteti stabili impreuna in functie de evolutia sarcinii si de "superstitii". (eu l-am montat pe la 32 de saptamani cand am intrat in travaliu prematur... am zis sa fie toate la locul lor, bebe a venit 8 saptamani mai tarziu :)) );
• Repozitionati tablia de sub saltea in conformitate cu stadiul de evolutie al bebelusului. Eu as spune chiar sa fiti inaintea lui. Copiii actuali evolueaza mult mai repede decat am facut-o noi la varsta lor si de obicei brusc. Astazi poate nu da niciun semn ca ar vrea sa se ridice in picioare si maine s-ar putea sa-l gasiti mergand pe langa canapele;
• Nu lasati bebelusul nesupravegheat pentru perioade lungi de timp chiar daca el doarme linistit;
• Daca mobilierul din camera copilului vine cu indicatia de a fi fixat de perete, este bine chiar sa o faceti. Poate ca vi se pare ca sunt destul de stabile si greu de miscat, prin deschiderea sertarelor/usilor acestea se pot prabusi peste cineva;
• Nu plasati polite pe peretele de deasupra patutului, sau daca tineti neaparat nu asezati pe acestea obiecte care pot cadea si/sau obiecte grele;
• Asigurati prizele din camera, sa fie bine fixate in perete. Este bine sa puneti protectiile pentru prizele la vedere dinainte ca bebe sa devina interesat de gaurici :);
• Este bine sa montati protectiile pentru colturi si pentru sertare inainte ca bebe sa inceapa sa le "cunoasca". Asa va fi obisnuit cu aceste protectii ca fiind parte din mobilier si va reduce din tendita lui de a le scoate. Luati protectii cat mai aproape de culoarea mobilei. Oricum cu cat copilul va creste veti avea mai putin timp pentru astfel de lucruri. Ce e facut rmane bun facut;
• Aveti grija la decoratiunile autoadezive de pus pe perete sau moblier, sa fie bine lipite si sa nu contina parti care se pot rupe si apoi inghiti ( se intampla in special cu decoratiunile 3D).

Sa aveti spor!

Despre cum puteti ajuta

De doua zile ma tot gandesc si ma razgandesc... nu stiu cum sa incep si nu stiu cum sa va spun.

Am vrut sa fie ceva deosebit, ceva care sa va atinga, sa va impresioneze....
Am vrut sa va scriu despre viata, despre valoare ei... despre faptul ca in anumite momente viata (sau continuarea ei) inseamna bani. Trist, dar viata se si cumpara. Nu de la un bazar de vieti sau de pe net... viata se poate "cumpara" de la medici.

Apoi am vrut sa va scriu despre ecografiile de sarcina... despre bucuria si emotia care va facea inima sa bata ca o nebuna. Despre cat de minunat era sa va puteti vedea copilul si sa stiti ca totul este bine cu el.

Am vrut sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa incercati sa traiti sentimentele unei mame care stie ca in clipa in care puiul ei ii va parasi pantecul atunci i se va termina si viata, ca doar atata timp cat este ocrotit in corpul ei... Teribil, probabil ca ati dori sa ramaneti insarcinate toata viata.

Am vrut sa va rog sa ajutati.

Dar, ce drept am eu sa va intristez? Ce drept am eu sa ma pun in locul unui om si sa sufar in locul lui? Mai ales cand acel om lupta si e optimist. Deci nu era locul meu nici sa-mi dea mie o lacrima si nici sa simt eu drama acelui om.

Locul meu este sa il ajut, pentru ca pot!

Nu cred ca ajutorul se da pentru ca esti rugat sau impresionat, nu cred ca ajutorul se da pentru ca te poti identifica intr-un fel sau altul cu cel care are nevoie. Ajutorul se da si atat.

Mai jos este un link! Poate si locul vostru este sa ajutati.

http://responsabil.slabute.ro/initiative/doneaza-ajuta-copil-traiasca/


Sa fiti sanatoase!

P.S.  Daca nu aveti timp sa va duceti la banca sau nu va place si ma cunoasteti personal imi puteti da mie si o sa-i transfer eu.

Despre lucrurile pe care nu le pot spune cu voce tare

Mi-e frica!

Sunt lucruri pe care le simtim, lucruri pe care le gandim, lucruri pe care le-am trait, lucruri care se afla undeva in noi si despre care nu putem vorbi cu voce tare. Nu pentru ca nu ne-am gasit cuvintele, nu pentru ca am fi superstitiosi si am crede ca din momentul verbalizarii lor se vor indeplini, nu pentru ca nu avem pe cineva care sa ne asculte cu adevarat, ci pur si simplu pentru ca NU putem. Probabil daca le-am spune am fi usurati, am fi impacati, s-ar inchide cercul... la fel de bine e posibil sa dea nastere unor alte lucruri de nespus.

De cand sunt mama ( pentru mine am fost mama din clipa in care cele doua celule s-au unit si a rezultat o noua viata, eu nu cred ca momentul nasterii este cel care te "proclama" mama) am trait atat de multe, am vorbit despre atat de putine. Mi-am vorbit mie, eu cred in repovestirea evenimentelor (atat a celor frumoase cat si a celor mai putin frumoase), cred ca rememorarea lor le tine vii pe cele frumoase si le vindeca pe cele urate. Dar mi le-am spus mereu mie, i le spun si Matildei in gand, poate si pentru ca sunt ale noastre.

Ma intreaba lumea de ce sunt obosita.... Bine, e usor amuzant... eu nu am mai DORMIT  de prin august 2010. N-am dormit de rau, n-am dormit de dureri, n-am dormit de burtica, apoi... n-am dormit pentru ca alaptam si n-am dormit de grija... Pare plauzibil nu? Cei din jur stiu ca Matilda este un copil extrem de cuminte si de linistit, nu a avut colici, nu a plans niciodata de foame (asta si pentru ca am fost cu ea 24 din 24 si nu a ajuns niciodata in punctul in care sa semnalizeze foamea prin plans, o stiam ca-i e foame dupa cum respira), dupa prima saptamana de viata a inteles foarte repede cum e cu ciclul zi noapte iar pentru mesele de noapte o trezeam eu. Poate ca unul dintre putinele lucruri asupra carora cad toti pediatrii de acord esta ca in primele luni de viata ale bebelusului este bine sa nu-l lasam mai mult de 4 ore nemancat. Drept urmare in prima luna de viata am tot trezit-o noaptea la 4 ore... dupa ce a facut o luna si a refuzat sa se mai scoale am lasat-o in pace, eu am crezut mereu ca ea stie mai bine ce nevoi are dar nah... medicii. Cand a intrat in a doua luna de viata ziua manca la 4 ore iar noaptea la 8 (numai san, niciodata formula). Deci de ce nu dorm cand am un asemenea copil binecuvantare de sus? Eu nu dorm de FRICA!

Frica mea... teama mea.... la inceput cred ca a fost chiar groaza. Nu cred ca este o forma de depresie post partum, ea are radacini dinainte sa fiu gravida cu Matilda, nu este nici o psihioza sau o alta forma de boala. Ma cunosc... stiu de ce imi este frica, si sincer, tentativele de cenzurare sau control nu mi-au facut bine deloc. De ce mi-e frica? Mi-e frica de faptul ca ar putea muri! Ma trezesc si acum de 5 ori pe noapte si pun mana pe ea sa vad daca mai respira... oi fi nebuna sau poate doar mama sau poate o mama profund traumatizata... Cand era bebelus si avea episioade de apnee, uita sa respire, nu puteam dormi deloc, in prima luna abia daca atipeam cateva minute si ma trezeam sa o ascult cum respira. De mult ori a trebuit sa-i pun mana pe burtica ca sa-si aduca aminte ca trebuie sa respire. Multi bebelusi uita sa respire si au apnee de somn. Unii nu-si mai aduc aminte niciodata. Acum lucrurile s-au linistit mult, a facut un an, e un omulet... dar tot ma mai trezesc sa o verific. E doar asa pentru linistea mea, nu mai cred ca poate muri din asta. Probabil teama de a ne pierde copiii este fireasca, sub o forma sau alta o avem cu totii. Unii refuza si sa se gandeasca la asa ceva, unii nu vor sa recunoasca, eu am ales sa va spun. Eu cred ca e normal sa te gandesti si la asta, poate chiar teama asta ii tine in siguranta, te face mai vigilent, mai precaut. Nu cred ca este sanatos sa ne reprimam temerile cum nu este sanatos nici sa la alimentam pana cand ajung sa fie un handicap pentru noi.

De ce au stat lucrurile atat de rau pentru mine?

Poate pentru ca eu am pierdut. Cu 3 luni inainte de conceperea Matildei am pierdut o sarcina. Sincer pe mine ma irita si exprimarea in sine, despre un copil neajuns la termen se vorbeste ca si cum ar fi un "ceva". Da, stiu argumentele medicale, le stiu si pe cele psihologice, le stiu pe toate. Dar pentru mine copilul meu a fost o VIATA  din secunda in care a fost conceput. Un copil nu este "o sarcina", "un embrion", "un fat", stiu ca de dragul stiintei i se spune si asa, dar a fi parinte nu este o stiinta ci este iubire, este drauire, este insasi natura noastra. Copilul acela a fost tratat ca si cum nu ar fi fost nimic. Medicul s-a puratat ca si cum ar fi fost un fel de menstruatie, doar ca mai dureroasa si mai abundenta. Nu a vorbit nimeni, nu a spus nimeni nimic. In ziua aceea am simtit nevoia sa vorbesc cu cealalta jumatate, nici el nu a stiut sa puna nimic. In tot noianul de liniste am ales si eu acelasi lucru. Am zis ca e mai bine asa. Am plans pe ascuns, apoi am simtit nevoia sa spun cuiva... nu am putut, se punea nodul ala in gat si cuvintele ramaneau acolo.

Cat de gresit am ales am aflat abia cand am ramas insarcinata cu Matilda. Cata groaza am putut sa traiesc in fiecare zi de sarcina, cum nu era zi de la Dumnezeu sa nu ma trezesc si primul lucru pe care-l verificam era daca am avut vreo sangerare. Din pacate in debutul sarcinii au fost multe probleme (inclusiv hemoragie). Poate daca as fi vorbit despre ce se intamplase, poate daca as fi "metabolizat" cumva pierderea suferita, poate.. zic si eu poate... ca acum nu mi-ar mai fi fost la fel de frica. Pana cand a inceput sa miste puiu pe la 16-17 saptamani cred ca am fost la zece ecografii, o vedeam ca e acolo, ca e bine, ca traieste. Noroc ca Matilda a fost un copil foarte "miscaret" si imi oferea garantia ca e alive&kicking :)

Apoi pentru groaza asta am sa le "multumesc" primilor 3 medici la care am fost. Pentru ca in debutul sarcinii au fost niste incidente (o fractura de picior, radiografii, o extractie dentara, anestezie, antibiotic, analgezice, o infectie... da stiu, MULTE) am fost sa obtin mai multe pareri. Toate astea s-au intamplat in primele doua saptamani de la conceptie. Teoretic daca in acest interval se intampla ceva capital cu bebelusul sarcina nu tine, se produce un avort spontan. Daca bebe se tine bine si rezita inseamna ca a scapat intreg. Aceste lucruri le-am aflat dupa... in prima faza eram atat de speriata incat nu avea nici aerul loc sa intre.

Dar... traim in acest stat minunat in care viata a ajuns sa nu mai aiba nicio valoare. Tara in care sentimentele mamei sunt ceva desuet, in care avortul voluntar e inca pe primul loc in Europa, in care femeile isi arunca copiii la tomberon sau in w.c., in care orfelinatele sunt pline. Stiu toate astea, dar stimati medici... asta nu inseamna ca orice femeie care ajunge in fata voastra e o bruta, un nimic. Copilul din ea poate ca este sensul vietii ei, este iubire. Nu ii spuneti unei mame, care in mod evident isi iubeste copilul, ca nu are sens sa-i faceti nici ecografie pentru sigur nu e viabil, nu ii spuneti ca uite daca nu vrei sarcina iei medicamentul X daca o vrei iei Y (si Y era tot un medicament contraindicat in primul trimestru de sarcina), nu va oferiti sa-i scoateti copilul la pachet cu un polip pe care-l are pe col, nu-i spuneti ca bebelusul ei va fi un monstru, ca va fi un copil handicapat, ca nu va avea ochisori sau va fi surd. NU!!! Nu ii spuneti toate astea, si mai ales nu i le spuneti daca habar nu aveti despre ce vorbiti!

Daca as fi fost un om simplu fara acces la informatii, fara dorinta si capacitatea de a discerne, astazi fetita mea minunata si sanatoasa nu ar fi existat. Probabil ca ingrozita de toate aceste posibilitati as fi ales sa o trimit inapoi de unde venise. Am rascolit netul, am cerut fise, am cerut informatii de la Universitati din strainatate si am aflat ca riscurile pentru copilul meu erau cele considerate drept normale pentru orice alta sarcina. Mai mult decat orice mi-am privit in suflet si acolo am vazut copilul asta vesel si frumos. Norocul nostru a fost si ca am ajuns la medicul Catalin Petru Haiduc, un medic informat, deschis si optimist. Sincer nu cred ca sunt deloc genul lui de om sau tipul de pacient preferat. Pe langa asta, el este un medic foarte ocupat. Dar cand m-a vazut cu ditamai dosarul de documentare, cand i-am spus ce recomandari am primit, dar mai ales, cand a vazut cat de mult imi doream acest copil m-a luat sub observare. M-a linistit, a urmarit-o pe Matilda, mi-a explicat mereu cu rabdare, a vorbit mereu despre Matilda ca despre un OM. Din pacate nu am putut naste impreuna, Matilda s-a nascut de ziua lui :), poate a fost in semn de multumire.

Cand mi-am nascut puiul, cu toate ca stiam de la toate ecografiile ca este absolut intreaga (eco facute de dr. Haiduc, dr. Turculet. dr. Iosup, dr. Popescu), m-am uitat daca are ochisori... Si ce ochisori are!

Dupa nastere ma simteam impacata, linistita, aveam o minune de copil, era sanatoasa, era vioaie, era frumoasa, era perfecta. Pentru mine ar fi fost perfecta oricum si as fi iubit-o oricum, dar pentru calitatea vietii ei era important sa-mi fi facut datoria sa o aduc pe lume sanatoasa. In aceste momente de fericire fara margini, de pace si de rai, in ziua in care ar fi trebuit sa ies cu Matilda din spital o "draga" de doamna asistenta s-a tinut de glume. M-au trimis sa-mi fac externarea, sa-mi declar copilul si sa vin sa ii fac si ei externarea. Eram la 51 de ore dupa nastere, horomnii tropaiau in toate directiile, simturile erau ascutie la maxim, fusesem separate (pentru ca asta este sistemul) si deja nu mai suportam nici fizic aceasta separare, ma durea corpul de dorul ei si de nevoia de a fi cu ea; eram in starea in care sunt toate mamele dupa o nastere naturala.

M-am dus extrem de vesela sus sa o alaptez si sa facem formele de externare. Pluteam, visa, radem. Salonul in care era ea si inca vreo 15-20 de bebelusi era cel din partea stanga a spatiului pentru nou-nascuti. Am intrat pe usa si m-am dus glont sa o iau in brate... am ajuns langa patut si nu intelegeam nimc.. patutul era gol, toate lucrusoarele ei stranse, jucarioara ei lipsea, era doar pachetul cu pampersi pus undeva jos. M-am intors catre asistenta, probabil cu intrebarea evidenta in priviri... Unde e copilul meu? Moment in care aceasta creatura (pentru ca nu-i pot spune om) m-a atins pe brat si mi-a spus "Stiti, doamna, avem o veste PROASTA!" facand o pauza lunga... sau poate ca mi s-a parut mie lunga. In acele cateva secunde am avut timp sa simt cum mi se scurge viata din mine... sa mi se goleasca mintea de orice gand, sufletul de orice traire.... stiam doar ca Matilda nu mai e! Apoi m-a tras cumva dupa ea si bolborosea ceva despre faptul ca au dus-o la terapie pentru ca a fost expusa la o infectie si ii fac tratament... m-a dus in celalat salon... un bebelus pus la oxigen plangea foarte tare (era un nou nascut, baietel) care pentru mine era Matilda, toti copiii de acolo erau ea. M-a dus in fata unui incubator... in care fetita mea era la foto terapie, avea ochisorii acoperiti cu un pansament si branula pe manuta, ma uitam la ea si nu o recunosteam.... straniu cum toti copiii de acolo erau Matilda mai putin ea...

Au urmat inca 5 zile de stat in maternitate, de facut antibiotic si foto terapie, de brutalizare profunda a oricarui sentiment de om, de groaza, de disperare si de amorteala. Despre asta o sa va povestesc separat, poate cineva o sa invete ceva din felul in care este administrata sectia de nou-nascuti de la materniatatea bucuresteana Filantropia.

Stimata doamna asistenta (intamplator era chiar cea care fusese in tura si atunci cand am nascut) cu toata bad karma de mi-am facut-o sau cu locul in iad asigurat ti-am urat tot "binele" din lume!!! Tu in ziua aceea ai omorat ceva in mine si ma lupt si in ziua de azi sa ma regasesc intreaga!

Mi-au trimis mai tarziu un psiholog, poate daca nu as fi fost in starea aia de epuizare psihica mi s-ar fi parut chiar amuzanta. I-am sugerat sa se ocupe in primul rand de personalul maternitatii, ca eu sunt bine. Ce m-a tinut atunci intreaga la minte a fost iubirea pentru copilul meu si constienta faptului ca ea are nevoie de mine sanatoasa, echilibrata, puternica. Stiam care are nevoie de mine sa-i fiu mama cu atat mai mult cu cat ma are doar pe mine.


Deci nu pot sa dorm...incerc, ma lupt, sunt puternica, multe s-au estompat si s-au dus din sufletul meu. Dar vedeti voi... mintea omului e complicata si uneori gasim greu calea catre vindecarea ei.


Daca aveti in voi lucruri pe care nu le puteti spune cu voce tare, puteti sa vi le spuneti voua... o data, de doua, de mii de ori pana cand incep sa capete un sens sau, din contra, isi pierd tot sensul si devin povesti. Cautati-va un moment, o stare, un om, o foaie de hartie, un blog si spuneti acele lucruri in ritmul vostru. Poate intr-o zi o sa aveti puterea sa le spuneti si cu voce tare.

Eu astazi le-am strigat catre voi, multumesc!

Despre legea mamelor II - concediul si indemnizatia pentru crestere copil

Dragii mei ma simt  magulita de aprecieri. Va multumesc!


(tocmai am terminat de scris acest post, a iesit tare luuuuung dar eu zic sa aveti rabdare cu el caci merita)


In materialul anterior legat de Legea mamelor am trecut destul de repede peste Concediul si indemnizatia pentru crestere copil cu varsta de pana la 2 ani (3 ani in cazul copilului cu handicap). My bad. Am vrut sa va spun mai multe lucruri despre celelalte drepturi conf. OU 96/2003 (privind protectia maternitatii la locurile de munca) si cele din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2011-2014 (fie vorba intre noi acest contract inca nu a fost inregistrat asa ca prevederile lui sunt inca in aer, "norocul" nostru este ca foarte putini angajatori stiu despre asta asa ca multi salariati inca le invoca increzatori, deci nu spuneti la nimeni. Este bine sa va interesati daca exista un Contract la nivel de unitate sau daca angajatorul vostru e afiliat la o ramura care are inca un Contract colectiv de munca valabil. De obicei Contractele de munca la nivel de ramura aveau prevederi net superioare celor din Contractul la nivel national. In baza acestor Contracte puteti primi si prima pentru nastere - un salariu mediu net pe companie).


Poate ca am sarit mai repede peste CCC pentru ca eu tocmai ce am iesit din el :)). Glumesc. L-am tratat mai lapidar pentru ca a fost atat de mult dezbatut incat am crezut ca lucrurile sunt mai clare cu el. Mi-ati cerut sa aprofundam asa ca o sa va raspund intrebarilor:


1. Cate tipuri de Concediu pentru ingrijirea copilului sunt? (eu ii spun ingrijire, mi se pare mai uman decat crestere asa ca va rog sa ma tolerati cu acest termen).
2. Cine are dreptul la Concediul pentru ingrijirea copilului?
3. Cum obtinem Concediul pentru ingrijirea copilului?
4. Cum este platit Concediul pentru ingrijirea copilului?
5. In ce conditii se suspenda sau se intrerupe plata Concediului pentru ingrijirea copilului?
Pe alocuri va voi impartasi experienta personala legata de minunatia de sistem social pe care-l avem. :)


Intai sa va plictisesc cu putina legislatie :). Eu incerc sa acopar toate aspectele, dar o minte gandeste cat una si poate ca ceea ce consider eu drept prioritar poate pentru voi nu este, asa ca va rog sa luati spre consultare continutul urmatoarelor acte normative:
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial nr. 938, din 30 decembrie 2011. - ea ne aduce modificari semificative.
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor - care priveste persoanele ai caror copii s-au nascut incepand cu data de 1 ianuarie 2011;
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului - care priveste persoanele ai caror copii s-au nascut pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.


Ce ne aduce nou OUG 124/2011? Doua aspecte ar fi de luat in seama: 1. faptul ca numarul CCC s-a restrans de la 7 la 6 si 2. indemnizatiile nu se mai cuantifica in lei ci in ISR (indicatorul social de referinta). Stiti ca v-am mai povestit eu despre ISR asta. Specialistii in resurse umane si cei financiari s-au intalnit cu el inca din anul 2009 cand a fost modificat modul de calcul al indemnizatiei pentru somaj (inainte se raporta la salariul minim pe economie, probabil ca li s-a parut ca a ajuns prea mare asa ca ne-au dat cu ISR). Acest indicator a fost stabilit  de la introducere la valoarea de 500 lei si atat a si ramas.


Mica legenda cu "traducerea" ISR in indemnizatii si alocatii:
indemnizatie minima                  = 1,2 ISR = 600 lei
indemnizatie maxima varianta I  = 6,8 ISR = 3400 lei
indemnizatie maxima varianta II = 2,4 ISR = 1200 lei
alocatie copil pana la 2 ani        = 0,4 ISR = 200 lei
alocatie copil peste 2 ani           = 0,084 ISR = 42 lei
stimulent de insertie                  = 1 ISR     = 500 lei
stimulent crestere copil             = 0,2 ISR  = 100 lei
indemnizatie pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati pana la implinirea varstei de 3 respecitv 7 ani = 0,9 ISR = 450 lei. 
Am spus mai sus ca avem dreptul la 6 tipuri de Concediu pentru ingrijirea copilului, sa vedem care sunt:

1) Concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 1 an, platit cu o indemnizatie lunara in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului, ce nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR (acordabil pentru parintii ai caror copii s-au nascut incepand cu data de 1 ianuarie 2011);
2) Concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, platit cu o indemnizatie lunara in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului ce nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 2,4 ISR. (acordabil pentru parintii ai caror copii s-au nascut incepand cu data de 1 ianuarie 2011);

3) Concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, platit cu o indemnizatie lunara in cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului ce nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR. (s-a acordat parintilor ai caror copii s-au nascut pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv). Acest tip de concediu se afla doar in plata, nu mai puteti opta pentru el.4) Concediul pentru cresterea copilului cu handicap pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani, platit cu o indemnizatie in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului, ce nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR. Acesta se acorda persoanelor ai caror copii s-au nascut atat pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, cat si dupa 1 ianuarie 2011;
5) Concediul fara plata pentru cresterea copilului intre varsta de 1 an si 2 ani care se acorda persoanelor ai caror copii s-au nascut incepand cu data de 1 ianuarie 2011 (fara handicap) si au beneficiat de concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, platit;
6) Concediul fara plata pentru cresterea copilului dupa primele 3 nasteri, de 4 luni (pana la 30 dec. 2011 acest concediu era de 3 luni), care se acorda persoanelor ai caror copii s-au nascut atat pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, cat si dupa 1 ianuarie 2011, in perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv a varstei de 3 ani, in cazul copilului cu handicap.

Eu as aduce aici in discutie, ca o subspecie a primelor doua de mai sus,  si obligativitatea ca pentru copiii nascuti dupa 1 martie 2012 si celalat parinte (cel care nu a solicitat initial concediul) sa efectueze cel putin o luna din acesta. Prin urmare daca mama a intrat in concediu de ingrijire copil pentru durata de 1 an, atunci cel putin o luna din cele 12 trebuie sa fie efectuata si de catre tata. Spun "si" pentru ca pe durata acelei luni mama are dreptul la concediu fara plata (daca doreste). Daca tatal nu poate efectua acest concediu, cu toate ca indeplineste coditiile de acordare, dreptul la el se pierde complet! Pentru a "beneficia" de acest drept si tatal trebuie sa indeplineasca conditiile impuse de lege, in cazul in care ele nu sunt indeplinite atunci dispare si obligativitatea efectuarii si mama va ramane in concediu toate cele 12 luni (de exemplu daca nu a realizat venituri supuse impozitului pe venit in cele 12 luni anterioare nasterii copilului). De asemenea, aceasta obligativitate nu se poate aplica in cazul in care sunteti parinti unici (unici suntem cu totii si minunati dar sunt cazuri in care exista un singur parinte declarat/in viata al copilului). In cazul in care doriti sa efectuati luna voastra de concediu trebuie sa depuneri cererea si toate actele necesare (acelasi dosar ca si prima data doar ca pentru celalat parinte) cu cel putin o luna inainte de data intrarii in CCC. In cealalta situatie, in care renuntati la acest drept (zis el si obligatie), de asemenea trebuie sa anuntati in scris "Directia de asitenta sociala si protectia copilului" cu privire la aceasta renuntare.

Cine are dreptul la Concediul pentru ingrijirea copilului?  Dreptul la concediul in sine il au toate persoanele salariate care au realizat in cele 12 luni de referinta venituri impozabile. Trebuie facuta diferenta intre concediu si indemnizatie. De concediu si de indemnizatie beneficieaza persoanele salariate, dar de indemnizatie vor beneficia si toti ceilalti care fac dovada veniturilor supuse impozitului pe venit. De aceea cererea pentru acordarea cocendiului, decizia de suspendare a contractului de munca si adeverinta sunt apanajul angajatorului.  Asa cum am mai spus de indemnizatie beneficieaza persoanele care în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codului Fiscal (prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit se intelege:  venituri din salarii, din activităţi independente şi din activităţi agricole). Pentru salariati perioada de Concediu de ingrijire copil (platit) se va suprapune cu perioada de acordare a indemnizatiei (o sa spuneti dooh logic, e logic dar adesea neinteles). In situatia persoanelor care nu au venituri din salarii ci din alt tip de activitati (sa spunem drepturi de autor) este firesc ca ei nu vor beneficia de Concediul in sine ci doar de indemnizatie. Un liber profesionist nu are un angajator de unde sa-si ia concediu.

Atentie!!! In ambele situatii plata indemnizatiei se va suspenda/sista daca veti inregistra venituri de natura profesionala supuse impozitului pe venit!

Indemnizaţia/concediul se acordă dacă solicitantul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

• este cetăţean român sau, după caz, străin ori apatrid;
• are, conform legii, domiciliul/reşedinţa pe teritoriul României;
• locuieşte împreună cu copilul/copiii.
• Şi-a achitat obligaţiile faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţine în proprietate (obligativitate nou introdusa din martie 2012 pentru care trebuie sa faceti dovada de la Directia de taxe si impozite)

Cele 12 luni de referinta pot fi constituite şi din perioade asimilate în care persoana îndreptăţită:

• şi-a însoţit soţul în misiune permanentă în străinătate;
• a beneficiat de indemnizaţie de şomaj;
• a beneficiat de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;
• a realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;
• a beneficiat de indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2/3 ani;
• a beneficiat de pensia de invaliditate;
• a beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare/perfecţionare profesională din iniţiative/cu acordul angajatorului;
• a urmat sau urmează cursurile de zi ale învăţământului universitar postuniversitar sau liceal organizat potrivit legii;
• se află în perioada de 60 zile de la absolvirea cursurilor de zi a invăţământului universitar cu examen de diplomă/licenţă.
• alte situaţii prevăzute de OUG nr.148/2005 modificată sau OUG nr.111/2010 cu modificările şi completările ulterioare.
• Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul cuvenit în luna respectivă.
• În situaţia în care cele 12 luni anterioare datei naşterii copilului se constituie numai din perioade asimilate, fără venituri aferente acestora, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului este de 1,2 ISR. Dacă o persoană realizează si venituri pe o perioadă de câteva luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului  indemnizaţiei pentru creşterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor  realizate în aceste luni, împărţită la 12. În cazul în care, în urma acestui calcul rezultă un cuantum mai mic de 1,2 ISR, se acordă 1,2 ISR.

ATENTIE,  în momentul depunerii cererii se va face şi opţiunea între una dintre cele 2 variante de acordare a indemnizaţiei - până la 1 an sau până la 2 ani, opţiune care se exercită o singură dată şi nu poate fi modificată ulterior. Daca optati in mod gresit pentru durata de 2 ani a concediului dar vreti sa va intoarceti inainte de a implini bebe un an, nu veti putea beneficia de stimulentul de insertie (500 lei nu's tocmai de colea)!

De asemenea beneficiază de indemnizaţie şi persoana care: a adoptat copilul, care are copilul în plasament sau plasament în regim de urgenţă, sau care a fost numit tutore (în situaţia acestora din urmă se are în vedere îndeplinirea condiţiilor timp de 12 luni anterior adopţiei, plasamentului, tutelei dupa caz).

Concediul şi indemnizaţia se acordă pentru primii 3 copii născuţi după 1 ianuarie 2006 (se iau în considerare şi copiii născuţi înainte de această dată, dacă solicitantul a îndeplinit condiţiile de acordare a indemnizaţiei după 1 ianuarie 2006).

Cum obtinem concediul? Daca indeplinim conditiile de mai sus si dorim sa intram in Concediul pentru ingrijirea copilului trebuie sa stim ca aceasta se face numai la cerere. In acest sens trebuie sa intocmim un dosar care sa contin urmatoarele documente:

• cerere (Anexa 6 la HG nr.57/2012 normele de aplicare a OUG 111/2011);
• actul de identitate al solicitantului - (copie şi original);
• certificatul de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul (copie şi original), hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei sau de încredinţare a adopţiei, hotărârea judecatorească sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului pentru măsura plasamentului în regim de urgenţă (copie şi original);
• certificatele de naştere ale tuturor copiilor născuţi după data de 1 ianuarie 2006 (copie şi original);
• certificat de căsătorie (copie şi original);
• livret de familie (copie si original);
• adeverinţă eliberată de angajator  (Anexa 2 la HG 52/31.01.2011) din care să rezulte că persoana îndreptăţită:
• a realizat venituri salariale supuse impozitului pe venit, potrivit Codului Fiscal, timp de 12 luni anterior datei naşterii copilului,
• nivelul lunar al acestora,
• prima şi ultima zi de concediu de maternitate,
• data împlinirii celor 42 de zile reprezentând concediul de lăuzie,
• prima zi de concediu de creşterea copilului;

sau  - dovadă privind veniturile realizate în anul fiscal anterior celui în care s-a născut  copilul şi/sau dovadă privind venitul calculat în vederea plăţii anticipate a impozitului precum şi copia deciziei de impunere eliberate de autorităţile competente;
sau -  dovadă eliberată de autorităţile competente, în cazul persoanelor care realizează venituri neimpozabile;
sau  - dovadă eliberată de autorităţile competente, în cazul asociaţilor unici;

• dovadă eliberată de autorităţile competente sau angajatori din care să rezulte data de la care solicitantul se află în concediu pentru creşterea copilului; în cazul persoanelor salariate - decizie de suspendare a activităţii (original sau copie conform cu originalul) ;
  sau  - adeverinţă studii/diplomă de absolvire, în cazul persoanele care au urmat sau urmează o formă de învăţământ universitar, postuniversitar sau liceal;
• dosar cu şina din carton (coperţi întregi);
• pentru plata în cont bancar - extras de cont,  deschis la B.C.R., ProCredit Bank, Banca Transilvania, Romexterra Bank, B.R.D., Alpha Bank, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank, CR Firenze Bank, VOLKSBANK, UniCredit Tiriac Bank, CARPATICA, C.E.C. Bank, ATE Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Romanian International Bank (RIB), OTP bank, BANCPOST şi ING pe numele solicitantului;
• Alte acte solicitate după caz.

ATENTIE!!!

Daca la momentul depunerii dosarului pentru CCC (cel mai devreme din ziua 43 de la nasterea copilului, in cazul in care aveti dreptul la Concediul de sarcina si lauzie) nu ati depus inca dosarul pentru alocatia copilului trebuie sa faceti doua dosare diferite. Chiar daca documentele se repta, se depun in acelasi loc, banii vor ajunge in acelasi cont, formularul tip cerere prevede bifarea ambelor casute, NU! Statul zice nu, zice ca trebuie sa faci doua dosare :). In ambele dosare nu uitati sa puneti si extras de cont... eu am avut doar unul, am zambit frumos si s-a rezolvat. Nu stiu daca peste tot sunt doamne asa de dragute ca la sectorul 4. Alocatia oricum vi se acorda si pe lunile din urma, adica de la nasterea bebelusului, daca depuneti cererea in termen de 6 luni de la nasterea acestuia.

Termenele de depunere:

Conform  prevederilor OUG nr. 111/2010 cu modificarile şi completările ulterioare (şi a OUG nr. 148/2005 republicată), drepturile reprezentând indemnizaţie se cuvin şi se plătesc:

• Începînd cu ziua următoare celei în care încetează conform legii concediul şi indemnizaţia de maternitate (minim 42 zile calendaristice de la data naşterii copilului), dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată.
• Începând cu data naşterii copilului, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru acordarea concediului şi indemnizaţiei aferente, dacă cererea este depusă în termen de 60 zile lucrătoare de la acea dată.
• Începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau plasamentului în regim de urgenţă, dacă cererea este depusă în termen de 60 zile lucrătoare de la acea dată.
•  De la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, în situaţia în care, după alegerea opţiunii de concediu de către persoana îndreptăţită , copilul este încadrat în grad de handicap, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile de la această dată.Dacă cererea este depusă după termenul menţionat, dreptul se acordă de la data depunerii cererii.
• De  la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, în situaţia în care după împlinirea vârstei de 1 an sau 2 ani copilul, respectiv unul sau mai mulţi dintre copiii rezultaţi din sarcini multiple este încadrat într-un grad de handicap, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile de la această dată.Dacă cererea este depusă după termenul menţionat, dreptul se acordă de la data depunerii cererii.
• De la data depunerii cererii în celelalte cazuri.

ATENTIE!!!
Solutionarea cererii voastre are nevoie de timp (sa dospeasca probabil) si va dura cam 2-2,5 luni. Veti primi prin posta o decizie cu rezolutia si in cazul in care este una pozitiva va vor intra banii in cont sau prin mandat postal (dupa cum ati optat). Plata se face in luna curenta pentru luna anterioara (in aprilie luati banii pentru martie). Chiar daca la momentul respectiv vor veni si banii de pe lunile trecute de la momentul depunerii  cererii este bine sa va chibzuiti banii... aproape 3 luni fara plata se pot simti destul de dur. Zic si eu, voi stiti mai bine :).


Cererile se depun la Directia Generala de asistenta sociala si protectia copilului.


Despre cum este platit Concediul pentru ingrijire copil am tot scris, dar haideti sa lucram asupra unui exemplu. Dupa cum putem vedea in momentul de fata putem opta pentru una dintre cele doua variante, un an de concediu sau doi ani de concediu. Pentru ambele variante indemnizatia minima este de 600 lei, cea maxima este de 3400 lei (in cazul concediului de un an) si 1200 (pentru cel de doi ani). In cazul in care aveti mai multe contracte de munca, conventii, venituri din drepturi de autor sau alte venituri supuse impozitului pe venit adunati adeverintele pentru a face dovada tuturor acestor venituri. Ele se vor cumula. Veniturile luate in calcul pentru stabilirea indemnizatiei sunt veniturile NETE (venitul net este cel rezultat in urma aplicarii retinerilor pentru pensie, sanatate, somaj si a impozitului de 16% asupra venitului). Se va face o medie a cestor venituri lunare, adica totalul impartit la 12 (luni). Apoi la media rezultata se va aplica procentul de 75%. Daca suma rezultata va fi mai mica de 1,2 ISR (600 lei) atunci vi se va acorda indemnizatia minima de 600 lei. Daca suma rezultata este mai mare de 3400/1200 lei atunci suma pre care o veti primi va fi plafonata la una dintre cele doua.
In cazul in care in perioada anterioara nasterii copilului ati avut doar perioade asimilate (nu ati lucrat cu contract de munca si nu ati avut alte venituri din activitati independente) atunci veti primi indemnizatia minima de 600 lei.
In cazul in care ati avut contributii mixte cat si perioade de lucru se vor lua in considerare ambele.
In cazul in care in intervalul celor 12 luni de referinta ati fost in CCC pentru un alt copilas pentru lunile respective vi se va lua in considerare indemnizatia primita (deci cuantumul va fi de 75% din cei 75% deja primiti...), din pacate veti primi si mai putini bani.


Atentie!!! Am intalnit foarte des intrebarea legata de dreptul la concediu/indemnizatie al parintilor care lucreaza cu fractiune de norma. Salariatii care nu lucreaza cu norma intreaga (adica in loc de 8 ore/zi au 6,4,2, ore/ zi) au exact acelasi drepturi ca si salariatii cu norma intreaga. Prin urmare aveti dreptul si la concediu pentru crestere copil (integral) si la indemnizatie. Putem intalni cazuri (si nu sunt putine) in care persoane care lucreaza cu un contract de 4 ore sa aiba venituri mai mari decat un salariat cu norma intreaga. Pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei sunt importante veniturile nu norma de lucru.


Tichetele de masa incepand cu 1 iulie 2010 sunt supuse impozitului pe venit ( conf. legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificat prin OUG nr. 58/2010)! Asadar, tichetele de masa sunt asimilate salariilor, iar valoarea acestora este impozitabila; ca urmare vor fi luate in considerare la stabilirea cuantumului indemnizatiei incepand cu data de 1 iulie 2010. De aceea, in venitul net realizat inscris in adeverinta se include si valoarea nominala a tichetelor de masa.


Pentru sarcinile gemelare sau cu multipli se acorda un supliment la indemnizatie de 1,2 ISR (600 lei) incepand cu al doi-lea bebelus rezultat in urma nasterii. Sincer, daca sunteti intr-o astfel de situatie, va sugerez sa dati statul in judecata. Incepand cu 2012 indemnizatia pentru cresterea copilului a trecut din sfera asigurarilor sociale in sfera asistentei sociale (deci atata timp cat nu mai invocam statutul de asigurat nu mai putem invoca nici faptul ca indemnizatia compensa un singur salariu/asigurat). Mai mult de atat, in data de 10 ianuarie 2012 a intrat in vigoare Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26 din 14 noiembrie 2011, prin care aceasta a admis recursurile in interesul legii stabilind ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 239/2009 - 18 iunie 2009 - „indemnizatia lunara pentru cresterea copilului se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009”. (sunt curioasa daca cineva a primit retroactiv pentru ca altfel cum ar putea aplica o hotarare intrata in vigoare la 2,5 ani dupa expirarea drepturilor). Ma intreb... daca acum indemnizatia pentru cresterea copilului este un ajutor social, deci este sub semnul necesitatii individuale, nu ar trebui sa avem aceleasi drepturi pentru toti bebelusii? Ok, sa spunem ca este tolerabil un anumit plafon, dar in niciun caz cel de 600 lei pentru ceilalti bebelusi rezultati din aceeasi nastere. As merge chiar mai departe pentru situatia parintilor care au un al doi-lea copil in perioada in care sunt in plata pentru un copil anterior, pe perioada de suprapunere ei beneficieaza de o singura indemnizatie iar perioada celei de a doua nu se prelungeste in niciun fel.


Suspendarea dreptului la indemnizatia pentru cresterea copilului are loc in urmatoarele situatii:
- de drept, la reluarea activitatii;
- in cazul in care optati pentru stimulentul de insertie si va intoarceti la lucru; cele doua sunt interschimbabile;
- din luna in care realizati venituri de natura profesionala supuse impozitului pe venit (atentie!!! Conf. Codului Fiscal puteti beneficia de anumite premieri: prima de nastere, prime de final de an, prime cu ocazia sarbatorilor, alte prime care rezulta din perioada anterioara nasterii dar platite ulterior, acestea nu aduc dupa sine suspendarea indemnizatiei)
- decesul copilului sau al parintelui (in cazul decesului parintelui care beneficia de indemnizatie celalalt parinte, chiar daca nu indeplineste conditiile de acordare a indemnizatiei, poate beneficia de indemnizatia cuvenita parintelui decedat);
- pierderea drepturilor parintesti;
- anularea deciziei de adoptie sau de luare sub tutela;
- pe o perioada de 5 luni daca nu va achitati datoriile privind impozitul pe cladiri, terenuri, bunuri mobile, indemnizatia va reintra in plata din luna urmatoare celei in care va achitati datoriile si se va platit  integral (adica si pentru lunile de suspendare).
- alte situatii conf. legilor speciale.


Nu uitati ca pe perioada CCC contractul vostru de munca este suspendat, deci nu vi se pot aplica sanctiuni si nu puteti fi concediate. De asemenea, pe o perioda de 6 luni de la intoarcerea la lucru nu puteti fi concediate (exceptie face situatia in care compania da dat faliment)!


Pfff lung a fost, dar a meritat. Revin cu un material despre stimulentul de insertie si poate dezvoltam si partea despre Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru acordarea concediului si indemnizatiei, sunt multe cazuri speciale (cum ar fi faptul ca daca in cele 12 luni anterioare nasterii  ati beneficiat de pensie de invaliditate puteti beneficia si de indemnizatia de crestere copil).


Sa aveti rabdare!

Despre Ramona

Despre Ramona Rosu (caci acesta este numele ei intreg) as putea vorbi o saptamana si nu as obosi, ba chiar cred ca as descoperi lucruri noi de spus. O sa va intrebati probabil cine este ea. In primul rand ea este un OM. Un om cu litere mari, caci biologic suntem cu totii oameni, dar rar se gasesc cei care sunt intru totul... oameni cu sufletul, oameni cu mintea, oameni cu gandurile. Poate ca unii dintre voi o cunoasteti, poate daca suntei viitori sau proaspeti parinti deja ati inaltinit-o. Poate ca si pentru voi Ramona este OMUL.

Am vrut de foarte multe ori sa scriu despre sarcina mea, despre nastere, despre alaptat, despre cum a fost primul an de ingrijire a Matildei, dar mereu ma oprea ceva, simteam ca ceva lipseste. De fiecare data cand vroiam sa scriu ceva gandurile se duceau fara sa vreau catre acest OM. Am simtit mereu ca nu i-am multumit suficient pentru tot ajutorul dat, nici nu stiu cum as putea.... Nu cred ca are nevoie de ceva material si nici de multumirile in sine, ajutorul ei nu este din interes ci din dedicatie, ea ajuta viata. Dar, draga Ramona, daca astazi sunt o mama fericita cu o minune de copil vesel si frumos este si datorita tie.

Am auzit femei spunand ca ele s-au simtit singure toata sarcina, ca oricine ar fi fost in jurul lor ele tot singure se simteau. Nu am raspuns niciodata la astfel de aprecieri, fiecare simte cum simte, am avut mereu doar un zambet trist. Eu chiar am fost SINGURA. Am avut-o pe Matilda, evident, dar atunci noi eram UNA, deci cand spun despre mine spun despre amandoua.

Am "ales" sa pastez o sarcina care nu a fost programata, care nu a fost acceptata de catre cealalta jumatate. Ii spun ales cu ghilimele pentru ca eu nu cred ca am ales eu, copilul meu a ales si m-a ales sa-i fiu mama. Atunci a decis ea ca e momentul sa coboare in lumea asta, da stiu, situtia nu era cea ideala dar pentru mine era perfecta. Era copilul meu pe care l-am iubit de cand ma stiu, de care-mi era dor pana la lacrimi, era suflet din sufletul meu si nu as fi putut "alege" altceva. Nu mi-a fost usor, mi-a fost chiar foarte greu. Eu mereu am crezut ca un copil se face din dragoste, din armonie, din dorinta ambilor parinti. Mi-a fost greu sa trec peste ceva ce am crezut ca este "normal", dar mi-a fost foarte usor sa o iubesc cat 100 de parinti la un loc. Poate ca pare ciudat dar pe Matilda nu am simtit-o niciodata ca fiind copilul lui, Matilda a fost dintotdeauna copilul meu. Copilul este al celui care-l asteapta, il primeste si il ocroteste in sufletul sau.

Intr-o decizie atat de grea, si mai ales in situatia in care cei din jur stiau trecutul meu, stiau ca un alt sufletel s-a razgandit din drumul catre lume, stiau ca sunt foarte multe probleme... as fi crezut ca stiau ca am nevoie de sprijin. Nu puteam sa ma insel mai tare. Cei din jur s-au raspandit ca potarnichiile, sincer nu-i judec, nu-i condam, alegerea lor, trairile lor, cel mai probabil ca aveau probleme cu ei insisi decat cu alegerea mea. Ce m-a durut la modul real a fost faptul ca unii au crezut ca au dreptul sa ma judece, sa ma condamne, sa ma acuze de EGOISM. Stimati "prieteni" va urez sincer sa aveti copii si dupa o sa mai vorbim despre ce este egoist in a aduce o fiinta pe lume, in a da viata, in a renunta la tine si la orice altceva ce ai fi fost tu pentru a fi parintele acelui copil. Si nu numai ca renunti, dar o faci fericit iar aceasta renuntare te implineste ca om.

In toata aceasta "parasire" eu am gasit un om. Un strain, un profesionist. Eram in cea mai grea parioada a sarcinii, pe langa "deliciile" obisnuite ale sarcinii (la care te astepti si cu care te impaci), in saptamana 16 de sarcina am intrat intr-o criza cumplita de sciatic. Probabil ca hormonii de relaxare a ligamentelor mi-au facut "gluma" asta. Stiam ca am probleme cu coloana, mai avusesem crize, eram obisnuita cu durerile, deci am zis ca e ceva trecator. Tratament  nu puteam sa iau si in acelasi timp sa fie si copilul in siguranta, asa ca am asteptat. Dar a trecut o zi, doua, noua, doua saptamani si starea in loc sa se amelioreze devenea din ce in ce mai rea. Aveam dureri pe care acum nu cred ca le-as mai indura fara sa ma tavalesc pe jos. Ma durea din coloana pana in varful degetelor ca si cum cineva incerca sa-mi smulga piciorul de acolo, doar ca nu se hoatara odata sa-l ia, doar tragea de el. Nu am cum sa va descriu o asemenea durere, cei care au trecut prin asa ceva stiu la ce ma refer, puteti sa va imaginati ca aveti o masea mare cat un picior si ca va doare in continuu. In mod normal cand mai aveam crize de lombosciatica durerea ma lasa daca stateam intinsa sau pe o parte, ma lasa sa sed si ma lasa sa DORM. Acum se prinsese amaratul ala de nerv intr-un unghi care nu-mi permitea sa stau in fund mai mult de cateva secunde fara sa-mi vina sa lesin de durere, daca insistam si incercam sa ignor durerea incepeam sa am contractii dureroase. Dar ce era cel mai rau era faptul ca nu puteam sta in pat, poate daca as fi putut sta pe burta, dar acolo era Matilda. Cand reuseam sa gasesc o pozitie in care sa atipesc 10-15 minute era minune. Dupa fiecare repriza de "somn" trebuia sa merg vreo 2 ore ca sa mai incerc iar sa ma culc. Cred ca am mers sute de kilometri ( tot chinul asta a durat 8 saptamani). La serviciu lucram din picioare, acasa imi pusesem laptopul pe un raft sus, pana la serviciu opream taxiul de 3 ori ca sa ma dau jos pentru ca-mi venea sa lesin de duere. Deja aveam semne de pareza si nu-mi mai puteam controla laba piciorului (nu si-a mai revenit nici acum complet). Am fost la neurolog, la neurochirurg.... ambii au sugerat RMN si operatie de urgenta. Le-am spus ca poate nu au inteles dar eu sunt INSARCINATA! Doamna neurolog mi-a zambit si mi-a sugerat sa iau in calcul o intrerupere, ca si cum intrerupi acum si o reiei mai in colo cand e mai frumos afara. Asta nu era o varianta de luat calcul asa ca am tot cautat solutii, acupunctura (nu se putea), balarii si homeopatii pt asa durere nici atat, bioenergie, inghitit o broasca raioasa - sincer as fi inghitit vre-o 5 mii de broaste. Au urmat chemari de salvare in miez de noapte, camera de garda, toti dadeau din umeri. Orice mi-ar fi facut mie bine i-ar fi facut rau Matildei, si nici asta nu era o alegere. Mi s-a recomandat Paracetamol "la liber" :)) ca si cum s-ar fi inventat atata paracetamol, nu l-am luat nici pe ala.

Ajunsesem un fel de zombi, cu palpitatii, cearcane cat casa, slabisem 3 kg la vedere cine stie cate erau real pt ca sarcina crestea. Si atunci.... Cineva si-a facut mila de mine si mi-a scos in cale un OM. Medicul care-mi urmarea sarcina mi-a dat numarule ei de telefon, am sunat-o si mi-am facut o programare. Avea un Studio pentru mamici si viitoare mamici pe bulevardul Dacia. M-am dus cu mama pe care o chemasem la mine pentru ca nu ma mai puteam misca, nu ma mai puteam spala... sa-mi pun si lenjeria pe mine era ceva de domeniul SF. Am luat-o cu mine sa ma ajute cu vorbitul, nici asta nu mai aveam energie sa fac, sa-i explic taximetristului de ce am eu nevoie sa ma dau jos la 5 minute si sa ma misc. Si cine ma cunoaste stie ca as vorbi si moarta :)). Am ajuns la locatie, studioul era la etajul 1, am urcat pe scari ca sa ma mai dezmortesc. La intrare ne-a primit o domnisoara cam "trista". Nu stiu ce problema avea, prima data am zis ca nu i-a placut de mine, dar asa era ea. (ulterior a plecat si a venit o alta domnisoara foarte simpatica). Ne-a invitat sa intram si sa asteptam putin. In micul hol de la intrare erau incaltari... deci lumea se descalta cand intra ca intr-o casa. Mi-am zis ca daca ma descalt nu stiu cine ma mai incalta... aveau si sosonei de unica folosinta, i-am folosit pe aia. Am intrat si am asteptat putin. M-am plimbat prin incapere, domnisoara de la receptie tot insista sa ma asez, poate ma plimbam pe nervii ei dar nu era cu intentie. Era un stand al celor de la HipHip cu tot felul de lucrusoare si produse bio, erau multe carti si fructe intr-un bol. Ma gandeam cum o fi "doamna" asta, cand cunosti multi medici incepi sa vezi ca toti au un tipar asa. Si atunci a aparut ea... i-am zis "dumneavoastra" a zambit larg, ca ea e Ramona. Nu era deloc cum ma asteptam, era calda, joviala, slabuta, chiar fragila asa, raspandea numai bine si energie pozitiva in jurul ei. Deja ma simteam mai bine. I-am spus despre ce e vorba, dar zand. Nu stiu daca ma credea cat imi e de rau sau daca macar si-a pus problema, stia ca am nevoie de ajutor si ca ea poate sa ma ajute. Mi-a spus doar sa am rabdare dar ca o sa fie bine. Urma sa facem sesiuni de masaj si de gimnastica individuala - fizio-kineto terapie, caci ea este fizio-kineto terapeut (s-a specializat in lucratul cu viitoare mamici).

Asa a inceput viata mea sa fie mai frumoasa. Problema cu spatele s-a rezolvat, sincer nici nu prea mai conta (asta spun acum dar atunci maiculitzaaaa :))). Ajutorul cu partea fizica a fost important cu siguranta, dar cel sufletesc... stiti cum zice reclama INESTIMABIL. Poate ca o sa sune ciudat dar acest OM strain mi-a fost singurul pe care l-am simtit alaturi. Nici macar nu stiu daca ma placea ca om, nici nu cred ca eram prietene in adevaratul sens, dar mi-a fost sprijin. Cred ca atunci am realizat ca de fapt aveam nevoie de un sprijin, asta imi lipsise, de asta imi era asa de greu. Ramona m-a ascultat, si credeti-ma eram "nevorbita" rau, alesesem sa nu mai povestesc nimanui nimic din ceea ce mi se intampla si din ceea ce simteam. Nu gaseam intelegere, nu gaseam empatie, gaseam complezenta sau mila. Eram satula de ambele. Ramona mi-a ascultat temerile si grijile, bucuriile si induiosarile, mi-a masat spatele care in perioada aceea se umpluse de atatea bubite ca nici mie nu-mi venea sa-l ating. M-a ascultat si cand faceam gimnastica, m-a lasat in ritmul meu, m-a ajutat, m-a sustinut. Eu am gasit in OMUL asta ceea ce nu am gasit la nimeni in jurul meu. Poate vi se pare trist. Mie nu. Nu are nicio legatura cu familia sau cu prietenii mei, deci sa nu se simta nimeni "ofensat". Dar ea imi corespundea, ma intelegea si imi impartasea trairile si credintele.

Apoi a urmat "Cursul pentru viitori parinti" tinut tot de ea. O prietena mi-a zis ca e un curs pentru posti... sincer daca vreti sa dati dovada ca sunteti din categoria mai sus mentionata ratati o astfel de experienta (mai ales daca doriti sa nasteti natural). Nu stiu celelalte cursuri cum sunt, dar tind sa cred ca oamenii care isi aleg meseria asta sunt in marea lor majoritate oameni dedicati, dar cursul tinut de Ramona a fost iluminator. Chiar daca pentru mine partea de anatomie si procese fiziologice nu era ceva nou... mesajul transmis a facut toata diferenta. Sa avem incredere in noi si in copiii nostri!

Daca eu am nascut razand a fost pentru ca am avut-o pe ea drept mentor in ale "nasterii". Daca eu am fost la coafor sa ma fac frumoasa cand aveam contractii la 5 minute a fost pentru ca ea m-a ajutat sa inteleg atat de bine dinamica travaliului incat am stat complet linistita. Daca eu eram la biserica sa aprind o lumanare pentru calea celei ce urma sa vina si aveam contractii la 3 minute a fost tot pentru ca stiam ce inseamna sa te duci si sa zaci o zi pe la maternitate fara niciun folos. Daca eu m-am plimbat, am ras si am facut glume cu moasele tot travaliul a fost pentru ca (ajutata de acest OM) ajunsesem sa ma cunosc atat de bine si sa cooperez cu corpul meu incat nu aveam nicio grija. Daca momentul expulziei a fost unul de maxima placere (prietenii stiu de ce) a fost tot pentru ca ea mi-a deschis mintea catre aceste trairi. Daca nu m-am speriat si nu m-am precipitat a fost pentru ca-i auzeam sfaturile in minte. Daca eu alaptez si astazi (la un an si doua saptamani de la nastere) este pentru ca ea mi-a explicat cu blandete si mi-a spus doua sfaturi cheie 1. daca te doare inseamna ca nu e pozitionat bebe bine, repozitioneaza si 2. alaptarea e daruire. Daca eu am fost o gravida fericita si in completa armonie cu fiinta din mine este pentru ca ea mi-a incurajat gandurile si sentimentele mele materne. Daca eu astazi sunt o mama implinita si fericita este si datorita Ramonei.

Ramona este Paramana Doula, ce face o astfel de persoana? Face exact ceea ce a facut ea pentru mine, stiu ca nu a putut fi fizic acolo (asta e sistemul medical romanesc) asa cum e ideea, dar a fost cu mine cu fiecare sfat, cu fiecare discutie, cu tehnicile invatate, cu incurajerile, cu gandurile bune.  Ce cred eu ca o face cu adevarat speciala? Blandetea sau mai bine zis lipsa de agresivitate. Chiar daca am stiut mereu care sunt convingerile ei ele nu au strabatut niciodata in mesajul catre mine sau catre ceilalti parinti. Ne-a prezentat totul impartial, fara patima dar cu pasiune. Am apreciat mereu oamenii plini de patos dar care nu te agreseaza cu asta. Ramona ne-a ajutat sa iubim sarcina si nasterea, sa le imbratisam ca pe ceva absolut firesc si normal.


Draga Ramona, tu ai fost omul meu si iti multumim pentru tot ceea ce ai facut pentru noi!

http://www.pronatalita.ro/