Ai vazut odata marea
Sarutand tarmul sub soare?
Ai simtit candva chemarea
De pe valuri calatoare?
Te-ai oprit pe treapta unde
O imbratiseaza cerul,
Cand, in suflet, iti patrunde
Ca un foc divin, eterul?
Ti-ai lasat trupul s-alerge
Pe albastrul nesfarsit,
Cand spre tara mortii, merge
Orizontul inrosit?
Ai privit vreodata luna
Mangaind unda in noapte?
Cum isi acordeaza struna
Dorul ei din mii de soapte?
Ai vorbit cu uraganul
Care sfarma cu putere
Nave ce-si gasesc limanul
In adancuri de tacere?
Daca n-ai stiut cum plange,
Rade si ucide, marea,
Stai si-asculta cum, in sange,
I-am sorbit pe veci cantarea.
duminică, 22 septembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
M-au prins versurile astea cu sensibilitatea lor, draga mea.
E frumoasa dar tot odata poate putin trista... asa mi se pare..
Moartea înseamnă o nouă viață. :)
"Ai vazut" cat de adevarat, frumoase versuri, felicitari!!!
Urmaresc cu drag blogul tau!
Foarte frumos, felicitari!
Foarte frumos!Inspirational!
Trimiteți un comentariu