Scrisoare către copilul meu nenăscut / Letter to my unborn child

[EN translation below]

Scrisoare către copilul meu nenăscut

Copilul meu,

M-am gândit la tine des, uneori cu duioșie, alteori cu teamă. Am încercat să-mi imaginez cele nouă luni de așteptare și acea mândrie de a fi deosebită, purtătoarea unui lucru de preț. M-am văzut strângându-te în brațe, ținându-te de mână, bucurându-mă de bucuria ta, m-am văzut mereu acolo, lângă tine, dacă ți s-ar face frică. M-am uitat în adâncul sufletului meu, să văd dacă aș putea face față uriașei răspunderi de a crea o nouă viață, și dacă aș fi capabilă să cresc un OM, așa cum se cuvine.

Între timp un copil nevinovat a murit. Ca plată pentru viața lui, semenii mei vor să ucidă  zeci de mii de câini, nevinovați și ei. Sunt surzi și orbi, dar mulți și cruzi. S-ar putea să reușească.

Dacă așa se va-ntâmpla, copilul meu, cu durere îți spun astăzi: nu am să te concep și nu am să te nasc.

Nu vreau să nu mă pot uita în ochii tăi când ai să mă întrebi despre ziua în care au murit câinii. Pe-atunci ai fi deja destul de măricel și deprins, de la mine, să vrei să știi. N-aș putea să nu-ți răspund, pentru că întotdeauna ți-am răspuns. Am să mă apăr și am să-ți spun că eu am făcut tot ce-am putut, dar n-ai să fii mulțumit, ai să întrebi și mai multe. Cum aș putea să justific barbaria semenilor mei și nemernicia celor din fruntea lor? Cum aș putea să te fac să înțelegi că eu n-am fost ca ei? N-ai să poți să mă crezi și n-am să-ți mai văd acea lumină-n ochi, când mă privești.  

Și încă ceva: nu vreau să crești printre copii de ucigași. Dacă ai rămâne ca mine, știu cum ai suferi printre ei. Iar dacă te-ar schimba să fii de-al lor, aș muri eu.

Mai bine nu te nasc.

          Cu drag,
          Mama ta

============================================

Letter to my unborn child

My child,

I have been thinking of you often, sometimes fondly, sometimes with a bit of fear. I have tried to imagine the nine months of waiting and the pride of being special, carrier of a precious thing. I have seen myself holding you in my arms, holding your hand, happy to see your happiness, always there for you, should you be afraid. I have looked deep inside my soul, to see if I could take the huge responsibility of creating a new life and if I could properly raise a human being.

Meanwhile an innocent child has died. As a price for his life, my people want to kill tens of thousands of dogs, innocent as well. My people are deaf and blind, but many and cruel. They might succeed, you know.

Should this happen, my child, I must tell you this, today: I will not conceive you and I will not give birth to you.

I don’t want to not be able to look into your eyes when you ask me about the day the dogs died. By then, you’d be grown enough and, taught by me, already thirsty for knowledge. I wouldn’t be able to avoid talking about it, because I’ve always answered your questions. I’d have to defend myself and say that I did everything I could, but you still wouldn’t be satisfied and you’d keep asking. How would I be able to justify my people’s barbarity and the baseness of their leaders? How would I be able to make you understand that I was not like them? You wouldn’t understand and I would never see that twinkle in your eyes again.

Oh, and one more thing: I don’t want you to grow up among children of murderers. If you resemble me, I know how much you’d suffer among them; and if they change you and make you become one of them, I would die.

I’d better not give birth to you.

Your mother, with love.