Doi sugari abandonati (18.02.2011)

Articol preluat de aici: http://www.facebook.com/notes/asociatia-robi/doi-sugari-abandonati/10150094183963845, din lipsa de timp.

Pisoii sunt, ati ghicit, la mine :-D
=============

Bucuria Oanei, de data asta... intoarsa seara acasa, dupa o zi de munca, a iesit cu cateii in parc si, surpriza, a gasit doi pisoi nou-nascuti, abandonati si deja intepeniti de frig. Pe pisoi ii vazusera in parc si alte persoane cu caini, deci iubitori de animale, ne putem gandi, insa nici unul n-a facut pasul simplu de a-i lua pe pisoii atat de fragili si a-i pune macar undeva la caldura, pana se gasea o solutie pentru ei.

Pisoii sunt in viata, deocamdata nu par sa aiba probleme, stau cuminti la caldura si sunt hraniti cu biberonul la fiecare 3 ore. Au avut noroc, dar daca nu-i gasea Oana? Cat ar mai fi stat in frig si ce s-ar fi ales de ei, de vreme ce toti cei care i-au vazut n-au facut decat sa-i compatimeasca si sa-si franga mainile?

Si mai mult decat atat, de ce au trebuit sa fie luati de la pisica mama si aruncati? Pentru ca in mod sigur NU pisica i-a adus in mijlocul parcului. De ce, in lumea noastra moderna si cu pretentii de lume civilizata, niste fiinte vii si neajutorate sunt abandonate in strada? Ce este atat de greu sa-ti sterilizezi animalul la timp, pentru a nu mai lasa sa se nasca niste pui nedoriti, si care cine stie ce viata vor avea, daca au zile? Sterilizarea este un "efort" pe care detinatorul animalului trebuie sa-l faca O DATA in viata, nu in fiecare sezon.

Exista cabinete cu preturi sociale; Asociatia ROBI face eforturi sa puna mereu la dispozitie sterilizari gratuite pentru pisici, iar pentru caini, Primaria Municipiului Bucuresti colaboreaza cu mai multe cabinete. Aveti toate detaliile aici: http://www.4animals.ro/sterilizari.html.

Oameni buni, vine primavara, sterilizati-va DIN TIMP cainii si pisicile! Sunt responsabilitatea voastra!

Mai multe fotografii cu sugarii aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/DoiSugariAbandonati#

Nimbus, ultimul patriot (11.02.2011)

Preiau articolul Asociatiei ROBI de aici: http://www.facebook.com/note.php?note_id=10150090250548845 , pentru ca e mult de scris.
=============

Problema: Cum salvezi un pisoi cazut intr-o conducta, la patru metri adancime?

Raspuns: Cu incapatanare si noroc.

Va amintiti de micii "patrioti", sau "pisoii cinefili", salvati de noi in octombrie de printre tevile din subsolul Cinematografului Patria?

http://www.facebook.com/note.php?note_id=442763243844

Toti trei au ajuns intre timp la casele lor si cresc vazand cu ochii, iubiti si rasfatati. Ne-am ocupat si de fratii lor mai mari, o pisica pe care am sterilizat-o si am returnat-o in zona, unde are si cine sa o protejeze, si un motan, acum castrat si el, care inca se afla la noi, in proces de socializare.

Pe mama lor, care de multi ani isi face veacul prin cotloanele cinematografului si pe la blocul invecinat, am incercat s-o prindem in repetate randuri, insa si-a ras de noi, ocolind mereu capcana. Pe urma s-a facut foarte frig, noi am fost coplesiti de alte treburi, cei de la cinematograf au asteptat sa le rezolve altii problema si ea a ramas tot neprinsa.

Acum doua zile am primit un telefon de la Patria: "Stiti, pisica are iar pui, iar unul dintre ei e cazut de trei zile in sistemul de ventilatie si n-avem cum sa-l scoatem. Se tot aude mieunand si deranjeaza spectatorii."

Andreea, care se ocupase si de ceilalti "patrioti", s-a dus imediat sa vada care e situatia. Pisoiul era intr-adevar prins in sistemul de ventilatie (o ramificatie de conducte, care duceau in panta pana jos de tot, in subsol) si, dupa atatea zile, desi abia mai avea putere sa miaune, umbla fara incetare prin conducte, incercand sa iasa. Din nefericire, de singura iesire posibila, in peretele salii de spectacol, il desparteau patru metri pe verticala. Cum sa-l scoti de acolo, cand nu poti intra dupa el, nu poti face gauri prin alta parte, si deja nu mai ai mult timp la dispozitie?

Andreea s-a intors acasa si a revenit, seara tarziu cand ventilatia fusese oprita, cu niste cearceafuri legate unele de altele, pe care le-a coborat in conducta, pana la pisoi. Dezamagire. Pisoiul e prea mic ca sa-i vina-n minte sa se urce pe ele. Andreea nu poate decat sa-i lase niste mancare si apa, intr-o galetusa coborata cu sfoara. Intrebarea revine: Cum sa-l scoti de acolo, cand nu poti intra dupa el, nu poti face gauri prin alta parte, nu se catara pe cearceafuri si ai si mai putin timp la dispozitie?

Cu incapatanare.

A doua zi dimineata, Andreea e din nou acolo, cu o improvizatie gandita peste noapte: un fel de sac din plasa de rafie, in care, in cazul ideal, pisoiul putea fi momit cu mancare si tras in sus. La fata locului lucrurile nu merg bineinteles cum ar trebui si urmeaza aproape doua ore de incercari si esecuri. Insa la un moment dat... minune! Pisoiul ramane agatat cu gherutele de sac, pe dinafara, si nu-si mai da drumul pana sus!

Un noroc de care ar merita sa aiba parte toate animalutele care ne ies in cale.

Proaspat prins:

http://www.flickr.com/photos/andreeainjapan/5459293589/

Si imediat dupa baita absolut necesara :-) :

Nimbus se afla acum in grija noastra si in scurta vreme va fi disponibil pentru adoptie. Pana atunci, va invitam sa-l vedeti in poze, aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/NimbusUltimulPatriot#

Cat despre ceilalti frati ai lui, trei la numar, am aflat ca fusesera prinsi de angajatii cinematografului, cu cateva zile in urma, si dusi "afara in parculet", pe principiul ca "imediat ii ia cineva". Un gest iresponsabil pe care, din pacate, prea multa lume il face. Firesc, i-am intrebat de ce nu ne-au contactat, de vreme ce ne cunosteam deja. Ei bine, se grabeau si n-au mai avut cand sa ne gaseasca numarul de telefon (!) (In treacat fie spus, banuim ca tot asa am dat "intamplator" si peste alti doi pui de pisica, in decembrie 2009, pe treptele aceluiasi cinematograf.)

Am luat-o pe urma celor trei pisoi si am aflat ca, spre norocul lor, au fost luati de trei angajate de la Libraria Carturesti, care i-au auzit plangand si n-au putut ramane nepasatoare.

Asa ca, pana la urma, avem o poveste cu final fericit. Ne mai ramane doar sa prindem pisica-mama si s-o sterilizam. De data asta o vom prinde, orice-ar fi.

==============

UPDATE: Nimbus a fost adoptat cateva saptamani mai tarziu. Are un frate catel cu care se intelege foarte bine :-)

Noël, un mic lingusitor :-) (07.01.2011)

Noël, pentru ca a fost salvat dintr-un subsol de bloc in ajunul Craciunului. De fapt aparuse in cartier cu vreo doua zile inainte, speriat, infometat si salbatic. Vreo doua saptamani bune n-a vrut sa auda de socializare, insa intr-o seara, cand m-am incapatanat sa-l tin in brate si sa-l mangai cu forta... minune!

Intre timp a devenit un mic lingusitor, nu scap de el pana nu-l mangai temeinic, pe toate partile, si toarce de ma asurzeste :-)
E timpul sa-si gaseasca si el casa lui, asa ca tineti-i pumnii!

Mai multe poze cu el aici.

UPDATE - Porumbelul cu paramixoviroza (07.01.2011)

Preluat la sfarsitul lui noiembrie intr-o stare mai mult decat proasta:

N-am crezut ca va supravietui, DAR, iata-l, dupa o luna in care l-am hranit eu, cu mana, de trei ori pe zi:

A mai stat la mine vreo zece zile dupa ce s-a vindecat complet si a fost in stare sa se hraneasca singur si sa zboare. Pe urma am asteptat o zi cu soare si i-am dat drumul.

Fara cuvinte (09.01.2011)

Cateva cuvinte, totusi: pisicuta (femela, de cca 5 luni), ARE stapan. Probabil ca are si un nume, dar nu i-l stiu. Are si o minunatie de colier din margele de plastic. Era afara, cu labutele ude si inghetate, mieunand de zor la usa incuiata. Ii era foame. Era atat de disperata s-o ia cineva de acolo, ca nici n-a mai contat cine a luat-o, si nici ca a ajuns in casa straina. A ajuns la CALDURA.
A, uitam sa va zic, are urechile PLINE de raie, cu sange inchegat de la scarpinat peste coji uscate si peste straturi mai proaspete. Probabil ca n-a mai contat, daca avea asa margelute frumoase.

=========
UPDATE, 19 februarie 2011:
I-am spus Mussi, si e inca la mine. Biletul din poza de mai sus a mai stat acolo vreo doua zile, apoi l-am vazut rupt, mototolit si aruncat intr-un colt al curtii respective. Nici un telefon. Mai mult dintr-o curiozitate antropologica :-D, am pus anunturi cu "pisicuta gasita" in tot cartierul, inclusiv la mine pe poarta. Nici un telefon... Cand nici nu ma mai asteptam, dupa aproape trei saptamani, am fost totusi sunata. To make a long story short, mi s-a dat voie s-o pastrez eu, dar sa n-o instrainez, nuu, asa ceva nu se poate! Intre timp am vindecat-o de raie auriculara si am sterilizat-o. E o dulceata mica si cuminte. Cat despre "instrainare"... mai asteptam pana la vaccin :-D
Poze cu Mussi.
==========

UPDATE 30 aprilie 2011: Mussi a fost adoptata. Din primele vesti primite, reiese ca e o mica profitoare si se cere tot timpul rasfatata :-)