Nu-i cere cadourile inapoi. E atat de meschin. Mai poti rememora fericirea mandra pe care ai incercat-o cand i le-ai oferit? Daca faci asta, n-o sa ramai cu nimic. Nici macar cu amintirile. Acum, poate ca iti vine s-o omori. Si sa te omori si pe tine. Milioane de feluri in care ai putea s-o ranesti. Niciunul dintre ele n-o sa-ti astampere setea. Sa ranesti femeia care ti-a ciopartit sufletul e ca si cum ai bea zeama de varza in desert. Dupa prima inghititura nu-ti va mai fi de ajuns un butoi intreg.
Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura si curatza.Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au fost in patul vostru cand ea-ti furnica spinarea cu o singura atingere. N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei?
Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat putin cate putin...Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.
In definitiv, cu cat vei ridica un zid mai inalt in jurul tau cu atat va fi mai bun cel care-l va sari. In cazul de fata, o alta femeie. Deschide-te oricui, fara oprelisti si curtea iti va deveni curand talcioc. Odata insa, zidul suferintei ridicat, vanatorii de chilipiruri care se vantura prin targurile suferintelor impartasite, se vor fi imprastiat care-ncotro.
Apoi, dupa un timp, va veni o EA, destul de nebuna si vanjoasa, la fel de singura si abatuta ca tine si se va catara pe zid. Pana sus de tot. Si te va gasi acolo in curte, nefacand nimic, si se va uita la tine cum tai frunza la caini si nu mai speri sa fii gasit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou inceput:
Pentru ca, de atata tacere vei fi uitat sa vorbesti, de atata liniste vei fi uitat ca poti sa auzi, de atata plictiseala vei fi uitat sa razi si de atata singuratate vei fi uitat ca esti singur si ca asta poate sa se termine. Cocotata pe zid, fata-ti va zambi si se va da jos la tine si-o sa te invete din nou tot ce ai uitat. Un singur lucru n-o sa te invete: ca peste ceva timp, vei suferi din nou si-o vei lua de la capat, dar al naibii sa fiu daca nu asta ne e scris pe pamanturile astea pe care le semanam ca sa le culegem, o data pe an.
Al naibii sa fiu, daca ai nevoie de cineva ca sa suferi si mai apoi sa te vindeci...
duminică, 15 martie 2009
vineri, 13 martie 2009
Brasov Calling
Cateva ore pana la concertul din Brasov. Ne asezam la drum. Cred ca pret de doua filme la dvd-ul din masina. Desi, Eugen insista sa puna concerte. Eu prefer filme. Ma rog, n-o sa ne certam din asta. O sa oprim la Sinaia sa bem o cafea si sa respiram aer curat. Din pacate mi-am lasat schiurile in Valea Binecuvantata si aveam mare chef sa ma dau. Am auzit ca la Brasov e zapada. Una peste alta, avem chef de cantare. It's been a long time.
Fara nici o legatura cu nimic imi place tare mult Wrong/Depeche Mode.
Fara nici o legatura cu nimic imi place tare mult Wrong/Depeche Mode.
joi, 12 martie 2009
Despre discretie.
Ma uit prin ziare si constat ca discretia a devenit o virtute. Aproape inaccesibila. Atat despre asta.
Castigatori
Gata. Primul concurs Vama s-a incheiat. Am hotarat sa nu alegem un singur castigator, ci sa acordam 5 premii speciale. De fapt, avem 3 castigatori pentru ca printurile 1, 3, si 5 au acelasi autor.
Cel mai creativ poster
Cea mai frumoasa idee
Cea mai functionala idee
Cea mai creativa ilustrare a discului Vama
Cea mai buna utilizare a fotografiei 
Vreau sa le multumesc tuturor celor care au participat la concurs si au cautat solutii creative pentru Vama. Asa cum ati observat, nu a fost premiat niciun spot radio. Scenariile au intrat in competitie cu afisele, fiind alternativa pentru cei care nu se pricep la Photoshop.
Executiile vizuale s-au dovedit mai creative. Exista afise bune si printre cele nepremiate, dar vor mai exista ocazii sa va dovediti creativitatea. Chiar ne gandim sa facem o categorie pe vamamusic.ro unde sa adunam cele mai interesante afise si unde sa puteti trimite in continuare propuneri.
Felicitari castigatorilor. Eu si colegii mei de la Agentia de Vise abia asteptam sa va cunoastem. Veti fi contactati cat de curand pe mail.
miercuri, 11 martie 2009
Baietelul Iubire 6.
Vestea facuse deja inconjurul lumii de vreo cateva ori. Daca erau inca foarte multi oameni care nu ajunsesera in preajma baietelului cu bucle blonde, ei bine foarte putini erau aceia care sa nu-i cunoasca povestea si care manati de curiozitate sau de dorinta neostoita de a schimba ceva in viata lor apucau drumul iubirii, contribuind la haosul generat de periplurile oamenilor intre cele patru colturi ale lumii. Se auzeau voci care propovaduiau o noua ordine mondiala. Altii vesteau apocalipsa si spuneau ca vremea a sosit si ca trebuia sa ne fi gandit ca Dumnezeu va arunca asupra noastra blestemul iubirii. Baietelul iubire este rezultatul efectelor nocive ale globalizarii se invartosau glasuri mediatice.
Cu toate astea, soarele lumina nestinhgerit tapsanele pe care mii de oameni isi asteptau docil randul la intrarea in perimetrul baietelului. Printre ei, unsprezece copii imbracati in haine albe impreuna cu, ceea ce la prima vedere parea a fi un profesor, se inghesuiau incet catre mijlocul multimii. Miranda mergea imediat in spatele ingrijitorului de la centru, un neamt cu figura anodina, imbracat intr-un cotum gri, ponosit. Rolul lui era acela de a-i conduce pe copii in siguranta, pana la marginea perimetrului, pentru ca mai apoi, odata misiunea incheiata, sa-i poata face pierduti. Vesmintele albe dadeau senzatia ca prichindeii fac parte din vreo secta, ceea ce era mai mult decat uzual data fiind situatia de fapt, astfel ca fortele de ordine nu fura impacientate la vederea sirului indian care-si croia drum direct catre inima adunarii.
Soarele incepu sa-si insangereze discul pe masura ce se apropia de varfurile Alpilor, semn ca noaptea era pe undeva pe aproape, cand grupul celor unsprezece copii ajunse la marginea perimetrului. Ingrijitorul sopti ceva la urechea Mirandei si ii inmana un pumnal lung pe care aceasta il ascunse intr-un buzunar lateral al hainei sale albe. Zambea fericita. Barbatul ii aduna pe ceilalti zece copii si le explica ceva folosind gesturi largi care sugerau un cerc.
Intr-adevar, copiii intrara in perimetrul baietelului si se indreptara catre el. Odata ajunsi la cativa metri, formara un cerc tinandu-se de maini. In mijlocul cercului se aflau Miranda si baietelul. Gogoasa translucida oferea un spctacol incredibil. Irizatiile albastrui se inmultisera, de la prima intalnire a celor doi. Acum ele pareau ca formeaza ghemotoace de fire albastre care se indreptau catre un centru nevazut. Pe fiecare din sutele de mii de fire circulau luminite de diverse dimensiuni. Parea ca mii de furnici albe circulau cu o viteza uluitoare. La rastimpuri, unele dintre bilutele albe explodau in alte mii de bucatele care-si gaseau locul pe alte si alte vinisoare albastrui. Specatacolul era ametitor, astfel ca Miranda ramase cu gura cascata. Din ochii baietelului se prelingeau lacrimi albastre si obrajii translucizi pareau supti.
Cu toate astea, soarele lumina nestinhgerit tapsanele pe care mii de oameni isi asteptau docil randul la intrarea in perimetrul baietelului. Printre ei, unsprezece copii imbracati in haine albe impreuna cu, ceea ce la prima vedere parea a fi un profesor, se inghesuiau incet catre mijlocul multimii. Miranda mergea imediat in spatele ingrijitorului de la centru, un neamt cu figura anodina, imbracat intr-un cotum gri, ponosit. Rolul lui era acela de a-i conduce pe copii in siguranta, pana la marginea perimetrului, pentru ca mai apoi, odata misiunea incheiata, sa-i poata face pierduti. Vesmintele albe dadeau senzatia ca prichindeii fac parte din vreo secta, ceea ce era mai mult decat uzual data fiind situatia de fapt, astfel ca fortele de ordine nu fura impacientate la vederea sirului indian care-si croia drum direct catre inima adunarii.
Soarele incepu sa-si insangereze discul pe masura ce se apropia de varfurile Alpilor, semn ca noaptea era pe undeva pe aproape, cand grupul celor unsprezece copii ajunse la marginea perimetrului. Ingrijitorul sopti ceva la urechea Mirandei si ii inmana un pumnal lung pe care aceasta il ascunse intr-un buzunar lateral al hainei sale albe. Zambea fericita. Barbatul ii aduna pe ceilalti zece copii si le explica ceva folosind gesturi largi care sugerau un cerc.
Intr-adevar, copiii intrara in perimetrul baietelului si se indreptara catre el. Odata ajunsi la cativa metri, formara un cerc tinandu-se de maini. In mijlocul cercului se aflau Miranda si baietelul. Gogoasa translucida oferea un spctacol incredibil. Irizatiile albastrui se inmultisera, de la prima intalnire a celor doi. Acum ele pareau ca formeaza ghemotoace de fire albastre care se indreptau catre un centru nevazut. Pe fiecare din sutele de mii de fire circulau luminite de diverse dimensiuni. Parea ca mii de furnici albe circulau cu o viteza uluitoare. La rastimpuri, unele dintre bilutele albe explodau in alte mii de bucatele care-si gaseau locul pe alte si alte vinisoare albastrui. Specatacolul era ametitor, astfel ca Miranda ramase cu gura cascata. Din ochii baietelului se prelingeau lacrimi albastre si obrajii translucizi pareau supti.
Imparatul, inteleptii si fiica cea mica
Imparatii au avut mereu probleme cu odraslele lor. Ce ar trebui sa faca imparatul cu fata cea mica? Cum s-o salveze din mrejele unei lumi amagitoare? Cum s-o scape de tentatiile care-i abat atentia la tot pasul? Cum s-o invete imparatul sa deosebeasca binele de rau? Dusmanii lui sunt peste tot. N-are timp pentru fata cea mica.Tradarea-i la tot pasul si trebuie sa lucreze ca sa-i dezlege firele intortocheate. Nu, impartul nu are timp pentru fata lui. Ar fi o idee. Sa-si pacaleasca supusii si s-o trimita din tara. Dar are nevoie de consimtamantul lor. Dar oamenii stiu ca fata cea mica nu e pregatita pentru o calatorie atat de lunga...Poate ca daca ar pleca impreuna cu vreo cativa slujitori mai luminati... Da, ei ar putea s-o invete stiinta lor.
Acolo, departe, in Orasul Legilor fata cea mica ar fi ferita de raufacatori si de noptile lungi si albe. Imparatul e framantat. Stie ca nu procedeaza corect. Daca o trimite de-aici o trimite in locul unui intelept. In Orasul Legilor toate tarile isi trimit inteleptii ca sa propuna legi pentru binele confederatiei. Cei din Orasul Legilor ar putea sa se intrebe ce e cu ea. Poate ca slujitorii o vor ajuta. Si se va destepta. Dar aici nu mai poate ramane. Parintele si imparatul se lupta si incearca sa-si ajute fiica.
Pe holurile palatului si prin targ slujitorii au aflat de planurile imparatului. Ca-n toate imparatiile lingusitorii lingusesc iar cei drepti glasuiesc. Cu totii raspund aceleiasi intrebari: ce cauta mezina imparatiei in Orasul Legilor?
Imparatul tace si ocoleste raspunsul. Stie ca inteleptii au dreptate. Dar fata cea mica trebuie salvata...Cu orice pret...
Prin salile palatului Bufonul urla cat il tin bojocii: Imparate, fata ta iar a facut mizerie-n bucatarie!!! Acum ce facem noi? O trimitem de-acasa? Sau o invatam sa spele vasele? Dar poate ca nu-i place sa faca treaba, imparate...Sa stii ca si Orasul Legilor are bucatariile lui!!! Acuma cine conduce tara asta? Tatucu? Sau imparatul... ? Imparate,imparate, prea ai fost plecat departe...si vrei sa le impaci pe toate!!!
Ha, ha, ha!! Imparate, in tara ta, inteleptii afla adevarul de la hoti...si copiii care te-au uns imparat se multumesc cu minciunile...mult va suferi mezina ta, cand va vedea lumina din Orasul Legilor fara ochelari de soare...Imparate, imparateeee...
Acolo, departe, in Orasul Legilor fata cea mica ar fi ferita de raufacatori si de noptile lungi si albe. Imparatul e framantat. Stie ca nu procedeaza corect. Daca o trimite de-aici o trimite in locul unui intelept. In Orasul Legilor toate tarile isi trimit inteleptii ca sa propuna legi pentru binele confederatiei. Cei din Orasul Legilor ar putea sa se intrebe ce e cu ea. Poate ca slujitorii o vor ajuta. Si se va destepta. Dar aici nu mai poate ramane. Parintele si imparatul se lupta si incearca sa-si ajute fiica.
Pe holurile palatului si prin targ slujitorii au aflat de planurile imparatului. Ca-n toate imparatiile lingusitorii lingusesc iar cei drepti glasuiesc. Cu totii raspund aceleiasi intrebari: ce cauta mezina imparatiei in Orasul Legilor?
Imparatul tace si ocoleste raspunsul. Stie ca inteleptii au dreptate. Dar fata cea mica trebuie salvata...Cu orice pret...
Prin salile palatului Bufonul urla cat il tin bojocii: Imparate, fata ta iar a facut mizerie-n bucatarie!!! Acum ce facem noi? O trimitem de-acasa? Sau o invatam sa spele vasele? Dar poate ca nu-i place sa faca treaba, imparate...Sa stii ca si Orasul Legilor are bucatariile lui!!! Acuma cine conduce tara asta? Tatucu? Sau imparatul... ? Imparate,imparate, prea ai fost plecat departe...si vrei sa le impaci pe toate!!!
Ha, ha, ha!! Imparate, in tara ta, inteleptii afla adevarul de la hoti...si copiii care te-au uns imparat se multumesc cu minciunile...mult va suferi mezina ta, cand va vedea lumina din Orasul Legilor fara ochelari de soare...Imparate, imparateeee...
marți, 10 martie 2009
Un fotograf si niste poze
Fac poze cu un fotograf grec. Lucreaza foarte bine. Mi se pare interesanta abordarea lui. Facem o fotografie, descarca, analizeaza lumina in Photoshop. Umbla putin la diverse aspecte: saturatie, luminozitate, temperatura de culoare etc., dupa care ne intoarcem la cadru si trage fotografia finala cu lumina dorita. In felul asta implicarea Photoshop e mai mica, dar poza tine cont de ceea ce s-a obtinut la primul preview.
Dincolo de asta e foarte sigur pe cadratura si pe ceea ce vrea de la mine. Atent la detalii. A schimbat un cadru pentru o mica pata de culoare deranjanta, pe fundal. Imi plac oamenii care stiu exact ce vor. O sa vedeti fotografiile in curand.
Au un aer de movie making - of.
PS. A lucrat cu cel mai simplu kit: un soft-box cu declansare wireless si un obiectiv de 24-70 cu 2.8 Asta pentru cunoscatori :)
Post Scriptum IV. Despre incredere.
Este despre incredere. Cand ai nevoie sa ti se spuna ca e bine. Ca asta este drumul. Nimic nu este mai fragil decat un artist care plamadeste. Copilul sau se taraste cu placenta scurgandu-i-se pe trupul firav. Asa e rolul unui actor pana in seara premierei. Un bebelus, invelit in placenta, care incearca disperat sa-si faca loc prin lume.
Momentul primelor aplauze - o tzatza mare din care laptele tasneste cu o presiune nemaintalnita. Si rolul se ingrasa, actorul se hraneste cu dulcea confirmare a publicului, bebelusul scutura placenta si rade cristalin si creste cu viteza luminii reflectoarelor care-l arata in splendoarea sa. O opera vie, o cascada de emotie, talent slefuit, in stare pura.
Cu doua zile inainte de premiera la A douasprezecea noapte, unde mi se incredintase Malvolio, ditamai piatra de moara shakesperiana, incercam sa-mi inghit ghemul de frica si neincredere. Era o cursa deschisa. Fiecare pe culoarul lui incercand sa razbata. Eu hotarasem sa nu privesc nici in dreapta, nici in stanga.
Mi-aduc aminte ca un coleg mi-a spus doar atat, intr-o pauza de concentrare, pe banca din holul care precede culisele: - Crezi tu ca vocea asta a ta, ragusita, este buna pentru rolul asta?
A fost un sut in stomac, o vijelie si un cutremur in acelasi timp. Increderea in mine se clatina sub forma unei revolte perceptibile a organelor. Cu un efort supraomenesc am raspuns: - Nu stiu, am sa ma gandesc, vad eu! Poate doar experienta de pana atunci a reusit sa ma faca sa traversez acele doua zile pana la premiera. N-am schimbat nimic, dar indoiala m-a scurtcircuitat pana la primele aplauze din seara premierei.
Am facut acest ocol pentru ca sunt convins ca asta lipseste astazi mai mult decat orice. Increderea. In noi. Unui actor i-o ofera regizorul. Unui copil, mama lui. Unui elev ar trebui sa i-o ofere profesorii. Si poate noi, cei care am mers deja pe drumul asta care nu se termina niciodata.
Sunt la fel de fragil azi ca si ieri ca si acum zece ani. Doar ca masca mea este perfecta. Nici un muschi nu mi se clinteste pe fata. Nu vei putea citi vreodata nesiguranta in privirea mea. Stiu ce fac, merg drept si hotarat. Nimic nu ma poate abate de la sensul ales. Inauntrul meu insa, neincrederea sapa ca o cartita neostoita iar experienta este doar un algocalmin care scade febra.
Poate ca scrisoarea catre liceeni a redat increderea si speranta. Poate ca de asta a circulat. Poate fi primul pas al calatoriei. Paradoxal, mi-a dat incredere mie mai mult decat ma asteptam. Ce va urma?
Vor urma aplauzele, confirmarile si multi bebelusi care se vor fi scuturat de placentele lor in lumina soarelui. In asta trebuie sa avem incredere.
Momentul primelor aplauze - o tzatza mare din care laptele tasneste cu o presiune nemaintalnita. Si rolul se ingrasa, actorul se hraneste cu dulcea confirmare a publicului, bebelusul scutura placenta si rade cristalin si creste cu viteza luminii reflectoarelor care-l arata in splendoarea sa. O opera vie, o cascada de emotie, talent slefuit, in stare pura.
Cu doua zile inainte de premiera la A douasprezecea noapte, unde mi se incredintase Malvolio, ditamai piatra de moara shakesperiana, incercam sa-mi inghit ghemul de frica si neincredere. Era o cursa deschisa. Fiecare pe culoarul lui incercand sa razbata. Eu hotarasem sa nu privesc nici in dreapta, nici in stanga.
Mi-aduc aminte ca un coleg mi-a spus doar atat, intr-o pauza de concentrare, pe banca din holul care precede culisele: - Crezi tu ca vocea asta a ta, ragusita, este buna pentru rolul asta?
A fost un sut in stomac, o vijelie si un cutremur in acelasi timp. Increderea in mine se clatina sub forma unei revolte perceptibile a organelor. Cu un efort supraomenesc am raspuns: - Nu stiu, am sa ma gandesc, vad eu! Poate doar experienta de pana atunci a reusit sa ma faca sa traversez acele doua zile pana la premiera. N-am schimbat nimic, dar indoiala m-a scurtcircuitat pana la primele aplauze din seara premierei.
Am facut acest ocol pentru ca sunt convins ca asta lipseste astazi mai mult decat orice. Increderea. In noi. Unui actor i-o ofera regizorul. Unui copil, mama lui. Unui elev ar trebui sa i-o ofere profesorii. Si poate noi, cei care am mers deja pe drumul asta care nu se termina niciodata.
Sunt la fel de fragil azi ca si ieri ca si acum zece ani. Doar ca masca mea este perfecta. Nici un muschi nu mi se clinteste pe fata. Nu vei putea citi vreodata nesiguranta in privirea mea. Stiu ce fac, merg drept si hotarat. Nimic nu ma poate abate de la sensul ales. Inauntrul meu insa, neincrederea sapa ca o cartita neostoita iar experienta este doar un algocalmin care scade febra.
Poate ca scrisoarea catre liceeni a redat increderea si speranta. Poate ca de asta a circulat. Poate fi primul pas al calatoriei. Paradoxal, mi-a dat incredere mie mai mult decat ma asteptam. Ce va urma?
Vor urma aplauzele, confirmarile si multi bebelusi care se vor fi scuturat de placentele lor in lumina soarelui. In asta trebuie sa avem incredere.
luni, 9 martie 2009
Brasoveni, ocupati garile!!!
Brasoveni, ocupati garile!! Securizati partiile!!! Trageti clopotele in Piata Sfatului!!! Vama vine in oras!!! In club Tequilla!! Lasati vrajeala, veniti la concert!!!!! Vineri 13 martie!!!! Luna plina!!! Sa urlati ca lupii!!! Sa speriem porkul!!!Brasoveni, nu e de gluma!!! Va stiu oameni seriosi!!!Treceti la concert!!!Altu' nu mai facem prea curand pe la voi!!!
The Vama Show!!!Vineri 13 martie!!!Club Tequilla!!!
The Vama Show!!!Vineri 13 martie!!!Club Tequilla!!!
Cine sunt eu? Pentru cei nou veniti:)
Multi dintre voi ati venit aici acum cateva zile, in urma Scrisorii care liceeni. Bun. Poate ca nu ati avut timp sa "rasfoiti" acest blog. Cineva spunea ca aici eu sunt complet diferit. Alt Chirila. Nu cred. Sunt eu, cu alte preocupari decat cele de notorietate.
Asadar, ca sa ma cunoasteti mai bine va recomand una din scrierile mele preferate de pe blog. Cred ca si celor mai "vechi" le va face placere sa reciteasca.
Aici
Asadar, ca sa ma cunoasteti mai bine va recomand una din scrierile mele preferate de pe blog. Cred ca si celor mai "vechi" le va face placere sa reciteasca.
Aici
Alchimie
iubito, as dormi cu tine
sa nu ne mai trezeasca niciun ceas,
sa coboram pe treptele uitarii
in pivnita cu vin de bun ramas.
imbratisati in forma primordiala,
s-alunecam din vis in unic embrion
si sa ne nastem impreuna a doua oara
amestec pur de sange, de suflet si Atom.
sa nu ne mai trezeasca niciun ceas,
sa coboram pe treptele uitarii
in pivnita cu vin de bun ramas.
imbratisati in forma primordiala,
s-alunecam din vis in unic embrion
si sa ne nastem impreuna a doua oara
amestec pur de sange, de suflet si Atom.
duminică, 8 martie 2009
And the nominees are...
Am primit multe afise frumoase pentru concursul de creatie lansat pe blog, mai multe decat ma asteptam. Pe cele mai bune le-am ales impreuna cu Sorin Tranca, creative director la Friends Advertising. Mai jos sunt lucrarile care au intrat in finala. Toate festivalurile serioase fac intai shortlist-uri si abia apoi dau premii :)) Saptamana viitoare voi anunta castigatorii.
sâmbătă, 7 martie 2009
Timisoara
Timisoara ne-a stors pana la ultima picatura. Publicul a plescait din buzele-i enorme, s-a lins pe bot si ne-a lasat visand la aplauzele care dau sens vietii noastre. A fost superb, iar la final de-a dreptul halucinant. Suntem pe drum, franti de oboseala. Incerc sa deblochez ambuteiajul gandurilor, dar ecourile concertului de ieri imi tine inca sinapsele anesteziate. Le deblocam maine in Fabrica.
vineri, 6 martie 2009
On tour
Aseara am cantat la Oradea. A fost bine. Publicul ne-a dat mult inapoi. Suntem deja pe drum. Timisoara in seara asta. Mi-e tare dor de Timisoara. Calatorim si ascultam Jeff Beck. Mare chitarist. Expresie fabuloasa atunci cand canta cu slide-ul.
Romania ni se dezvaluie in goana masinii. Norii au luciri de aluminiu. Cat de repede am ajuns o tara de manelisti. Libertatea are preturi neasteptate. Cand calatoresti si vezi tara asta realizezi ca manelele sunt singura muzica nepotrivita peisajului. Si asta e datator de speranta...Timisoara venim...Bucuresti ne intoarcem...si ne vedem pe 8...
Romania ni se dezvaluie in goana masinii. Norii au luciri de aluminiu. Cat de repede am ajuns o tara de manelisti. Libertatea are preturi neasteptate. Cand calatoresti si vezi tara asta realizezi ca manelele sunt singura muzica nepotrivita peisajului. Si asta e datator de speranta...Timisoara venim...Bucuresti ne intoarcem...si ne vedem pe 8...
Ganduri de Post
Dumnezeu a creat o opera imperfecta. Sublima prin imperfectiune, de altfel. Caci E=mc2 este o consecinta a muscaturii stranse a lui Adam. Cauza pogresului si a cunoasterii este constientizarea goliciunii. Sunt gol!!!atrage dupa sine intrebari: cu ce ma imbrac? m-a vazut cineva? Primele raspunsuri au venit cu alte si alte intrebari care odata formulate au pus specia in miscare, au sapat transeele dintre circumvolutiuni.
Momentul realizarii propriei constiente face insa din om cel mai mare dusman al speciei sale. Oare ce este arderea pe rug a lui Galilei altceva decat o incercare disperata de a salva "inocenta" celor aflati in "intuneric" pentru binele invataturii unei biserici care nu-l concepe pe om in afara invataturilor sale. Ce este comunisimul altceva decat o incercare de a nivela varfurile care se ridica insetate de cunoastere si de dorinta de a reformula etern libertatea? Pacatul originar reveleaza omului "diferenta", iar diferenta la randu-i va crea contextul deopotriva al progresului si distrugerii. Natura umana va traversa mileniile uzurpandu-si descoperirile.Inteligenta va sabota inocenta si invers.
Venirea lui Iisus pe Pamant este incercarea lui Dumnezeu de a-si modela opera in sensul recuperarii perfectiunii. Spre deosebire ca Omul nu poate concepe ca Dumnezeu poate fi alcatuit dupa chipul si asemanarea sa. De aici eterna uimire si neputinta intelegerii in fata gesturilor simple ale lui Iisus. Cum ar fi intoarcerea celuilat obraz... In toata semantica iubirii dezvoltata de Iisus se afla Dumnezeu care ii spune Omului: lasa-ma sa-ti repar imperfectiunile si sa-ti salvez sublimul. Mai lasa-ma sa ajung o data la tine...
joi, 5 martie 2009
Post Scriptum 2. Bursele Schimbarii
Mi-a mai venit o idee. Poate ca fiecare persoana publica responsabila ar putea sa acorde o bursa pe modelul pe care l-am propus aici. Asta este un lucru concret. Fiecare dintre noi ne putem disponibiliza de o suma. In definitiv incultura si lipsa de orizont potentate de o parte a societatii si presei noastre reprezinta o forma de cancer, nu?
Asadar, fiecare persoana publica ar putea sa disponibilizeze o suma intr-o bursa pe care sa o acorde dupa un model personal si foarte exigent.
Pentru cei care o castiga ar putea insemna un vaccin sau o vitamina.
Pentru cei care au participat ar insemna perfectionare si automotivare.
Pentru ceilalti un stimulent.
Eu voi acorda aceasta bursa pe acest blog. Valoarea ei? 2.000 de euro pentru un an.
Se mai alatura cineva?
PS. Am putea sa le intitulam Bursele Schimbarii, iar castigatorii ar trebui sa ne promita printr-o strangere de mana ca le vor acorda si ei candva...
Asadar, fiecare persoana publica ar putea sa disponibilizeze o suma intr-o bursa pe care sa o acorde dupa un model personal si foarte exigent.
Pentru cei care o castiga ar putea insemna un vaccin sau o vitamina.
Pentru cei care au participat ar insemna perfectionare si automotivare.
Pentru ceilalti un stimulent.
Eu voi acorda aceasta bursa pe acest blog. Valoarea ei? 2.000 de euro pentru un an.
Se mai alatura cineva?
PS. Am putea sa le intitulam Bursele Schimbarii, iar castigatorii ar trebui sa ne promita printr-o strangere de mana ca le vor acorda si ei candva...
Post scriptum
Sunt impresionat de numarul oamenilor care au citit ultimul articol. Poate ca este un prim pas in sensul celor scrise de mine. Lumea ma intreaba, pe de alta parte, ce fac eu concret, dincolo de scris, pentru ca mesajul literelor sa prinda viata.
Concret: voi acorda o bursa unui elev-student care va prezenta un proiect de valoare in domeniul pentru care se pregateste. Echipa Agentiei de Vise va incepe in curand sa lucreze la un regulament de participare si la o modalitate concreta de jurizare si acordare.
Si, credeti-ma, aceasta bursa pe un an de zile o va primi un baiat sau o fata care are profunzime, cultura si viziune. Asta pot eu sa fac, pentru inceput. Vom reveni pe aceasta tema in curand.
Va multumesc pentru participare si va rog ceva: daca aceasta scrisoare va reprezinta principiile sau credintele dati-o mai departe. De necrezut, dar cateodata cuvintele schimba. Sau, dau de gandit.
Concret: voi acorda o bursa unui elev-student care va prezenta un proiect de valoare in domeniul pentru care se pregateste. Echipa Agentiei de Vise va incepe in curand sa lucreze la un regulament de participare si la o modalitate concreta de jurizare si acordare.
Si, credeti-ma, aceasta bursa pe un an de zile o va primi un baiat sau o fata care are profunzime, cultura si viziune. Asta pot eu sa fac, pentru inceput. Vom reveni pe aceasta tema in curand.
Va multumesc pentru participare si va rog ceva: daca aceasta scrisoare va reprezinta principiile sau credintele dati-o mai departe. De necrezut, dar cateodata cuvintele schimba. Sau, dau de gandit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)