UN STROP DIN STICLA

Daca sunteti precum mine, atunci cand vine vremea pentru daruit un cadou, incepeti sa va framantati creturile cenusii cu mii de intrebari si indoieli deoarece vreti sa oferiti cadoul ce place celuilat, nu voua (altruist din partea voastra). Trebuie sa fie perfect asortat personalitatii, felului de-a fi si sa se integreze in viata de zi cu zi a cadorisitului. De cate ori e folosit, darul reaminteste de voi. De aici frica de a fi asociat cu o surpriza neplacuta.

Fetele de la "Murano Glass Jewellery" va vin in ajutor in cel mai gratios mod cu putinda si va ofera carduri valorice cadou. Dreptunghiurile din carton, cu valori de 30, 50 si 80 de lei,  le puteti comanda direct pe mail-ul fetelor (murano_glass_jewels@yahoo.com ), ori la telefon ( 0723341585 - Iza / 0740032599- Andreea). Le asezati frumos intr-o cutie fancy trendy si TA DAAA!!! aveti un cadou original care sigur va intruni toate exigentele. Mergeti pe mana noastra si nu o sa regretati. Parol!!

WANT SOME MICROBES ?

Astazi nu am inspiratie si nu imi vine nici o poveste interesanta la relatat ( nu ca dragostea mea pentru dulcuri ar fi fost ceva interesant ). Aceasta pana poate fi si rezultatul racelii care mi s-a instalat in cap...si care imi face creierul nasul si ochii sa se simta inflamate si noptiera sa se umple de mucelnite ( yuck !!!).
As putea sa va povestesc despre cat de happy sunt ca s-a intors Big Doc din neagara strainatate si acum in afara de datile cand ma scoate din sarite e chiar sweet and cozy. Azi dimineata mi-a facut omleta -  mi-a spus sa scriu asta probabil sa castige bile albe si sa nu se simta vinovat ca s-a dus la film fara mine. In all fairness cred ca eu as fi fost o bomba biologica zgomotoasa in spatiul ala inchis si ieseau la sfarsitul filmului toti simtindu-se ca niste mutanti ( la x men originea a mers).

Sau as putea sa va impui capul cu piticul meu sabotor de pe creier care nu ma lasa sa invat si care e si amator de adrenalina pentru ca imi pune piedici intotdeuna pe ultima suta de metri. Dar nu o sa va plictisesc. Enjoy posterele si nu ma luati in seama, sunt un om suferind. Daca va inspir mila trimiteti-mi Nutella :)))

FEEEDDD MEEEE....DULCIURI

      De cand ma stiu am fost mega inebunita dupa dulciuri fara discriminare, cu o singura exceptie, de fapt doua : ciocolata alba ( care sustin cu tarie ca nu e ciocolata daca nu are cacao) si  black lickerish candy ( nu stiu cum se traduce in romana ), care mi se pare cea mai proasta inventie pe langa sutienul pentru fatza.

Nici nu pot sa spun ca am un preferat absolut, desi parca dulciurile cu martipan si Nutella sunt undeva acolo sus pe lista. Oricat de indopata as fi si cat de greu m-as rostogoli, o prajiturica, un cremesutz ori un linguroi de Nutella, mai intra cu siguranta. Cand eram plecata si eu in neagra strainatate la dezvoltat creturi pe creier, tineam intotdeuna un borcan imens de Nutella ( nu sunt pe statul de plata al marcii, doar  ca e the best intre creme de ciocolata la borcan) si o lingura mereu aproape...imi tinea loc de tot ce imi lipsea fizic si sentimental.

So... if you love me and you know it... feed me sweets!!! Si alearga-ma prin curte dupa sa le dau jos.

AM O INIMA DE COPIL

De vineri 3 incoace Clujul e cotropit de hoarde de cinemisti cu ocazia Tiff. Toate bune si frumoase, exceptand evident faptul ca eu nu apuc sa ma duc la film. Am fost in schimb la un maraton ROBOTZI , putiiin putiiin si a fost dulce ca o savarina. Recunosc sunt fan si nu o data am incorporat in conversatii replici preluate din intelepciunea animata gen:  apasaaaaaaa-l / su-geo ( nu e o greseala, e in roboato chinezo extraterestra) / sa vina pi.......leeeee ( nu pot sa fiu asa vulgara, decat live) si evident dulce ca o savarina, ori...da bine ( no) uite... Dar acolo in curtea muzeului de arta in marea de oameni stransi cu acelasi scop erau persoane care recitau mot a mot toate replicile...Asta da loialitate!

Dar ce imi place mie cel mai mult din Tiff e ca dau intamplator peste oameni faimosi : Tudor Giurgiu ne-a facut vreo 3 vizite la birou, Vlad Ivanov era si el la Robotzi, Dragos Bucur cu Dana plus tinerii din Maximia au trecut pe la standul fetelor mele cu sticla  ( langa casa Tauffer pana miercurea viitoare) si tot asa.  Eu ma entuziasmez si ma holbez la ei ca la extraterestii si mi se pare super fantastic ca vad oameni de la televizor in carne si oase, aproape ca imi vine sa bat din palme ca si atunci cand primesc dulciuri ( nu de la straini ca lectia aia am invatat-o de cand sunt mica). E ceva in ADN-ul nostru care ne rade atitudinea cool de pe moaca in situatii din astea? Sau sunt doar eu mai weird?

CREEPY CRAWLERS

Suntem maestrii tergiversarilor. Ne propunem sa nastem un proiect si il uitam in cocon vreo cateva luni, dupa care sapam disperati sa il desavarsim in cateva zile. Englezul are un cuvant mai bun care se traduce in romana in numeroase alte cuvinte (pe care va lasam sa le cititi singuri in alta parte ) - Procrastination.
Dar nu mai avem nici o scuza..trebuie sa ne miscam manutzele si sa ii dam bice cu un concurs pe care l-am tot anuntat noi subtil si care ne e foarte aproape de inimutze pentru ca se refera la "detalii" ( pasiunea/fobia oricarui arhitect -  noi ne incadram la prima categorie).
Poate ca ati ghicit deja...bijuteriile si organizarea, pastrarea, valorificarea lor. De-a lungul saptamanii asteia va vom face pofta pentru ca la sfarsitul ei sa va dam toate detaliile si sa ne laudam cu colectia din dotarea umerasului acestui blog.
Sa incepem dara:

De cand sunt de-o schioapa m-a super pasionat sticla. Cum mi-am dat seama de la o varsta frageda o sa ma intrebati. Simplu!! Siragurile cu margele de sticla  ale lu' muti erau primele sfasiate de degetele mele dolofane ca sa amestec apoi in palme toate bilele si pe care nu le papam (yummy) le sorbeam din priviri . Intre timp m-am prins ca sticla arata mai bine pe mine decat in mine (creepy isn't it?) si asa m-am invartit ca m-am imprietenit fortat obligat ( pentru ele) cu niste domsoare minunate pe care le introduc foarte posesiv in conversatiile ce care le port  ..." fetele mele! cu sticla". Ele sunt niste persoane complet independente de mine care activeaza  in domeniul bijuteriilor din sticla de Murano si care sunt destul de generoase sa ma suporte cu intreg arsenalul meu de obsesii si dorinte in ceea ce piveste sticla. Saptamana asta va prezint   colectia mea iubita, adorata, preferata, special facuta de ele pentru cotofaneala mea. Pentru fiecare le multumesc si le asigur ca o sa ma straduiesc mai mult sa le testez limitele rabdarii si ale tehnicii, acum ca am vazut ca se poate. 

Enjoy!!

CUTIA DIN DOTARE

        Dupa cum bine stiti am lansat un concurs cu si despre bijuterii si pastrarea lor inventiva. Nu ascultati de piticul carcotas din teasta care va sopteste ca nu aveti timp si pentru asta...Aveti timp aproape pentru orice, puteti de exemplu sa renuntati la somn, adevaratele pasionate stiu de ce:)).
       Ce vroiam sa va spun insa se refera la cutia de gablonturi din postul precedent. Mai multa lume a fost ferm convinsa ca am pus in poster poze luate de pe internet:). Va asiguram ca nu si ca intr-adevar suntem chiar asa de imbuibate cu nimicuri de genu. Cand mi-am gandit dulapul unde in prezent haladuieste cutia respectiva, nu am crezut ca in decurs de 3 ani jumatate imi voi tripla colectia de bijuuri. Prin urmare nu am prevazut nimic special pentru asa o "comoara". Cutiile, cutiutzele si pungutzele se tot adunau si imi faceau accesorizarea din ce in ce mai grea ( nu gaseam niciodata nimic), fapt ce m-a impins sa caut o solutie...Pe care evident nu am gasit-o in magazine. Pentru ca intotdeuna mi-a placut sa fac machete ( cu cat era chinezaria mai complicata cu atat ma extaziam mai tare) si pentru ca tocmai imi arsesem cu fierul de calcat o minunata fusta fucsia, m-am gandit sa imi manufacturez eu cufarul. Mi-a luat vreo 2 luni (lucram in timpul liber) si o garmada de sondari in adevaratul meu fel de a fi ( nu in ceea ce imi place sa gandesc despre mine) ca sa se materializeze cutia din mucava vopsita cu spray si cu interior din textile ce le purtam pana mai deunazi. A trebuit sa accept ca sunt prea lenesa sa imi pun cerceii altfel decat aruncati  la intamplare in compartimente mici, ca sunt prea colerica sa descalcesc coliere amestecate in aceeasi cutie si prea uituca ca sa-mi aduc aminte ce accesorii am daca nu imi sunt sub nas in permanenta. Et voila!! VOI?

PIN UP MY HEART

Zilele trecute am avut in sfarsit intalnirea de 10 dupa terminarea liceului si dupa cum ma asteptam a fost mai mult decat bine. Ne-am dicstrat , ne-am buntzi buntzi, am mai povestit cu fosti colegi pe care nu-i mai vazusem de mult timp si m-am relaxat acasa in cuibul parintesc....aaa si am bagat o cantitate nesimtita de gratare in mine ca doar am vazut ca de bine de rau am glisat in rochii.
Dar altceva vroiam sa va povestesc...M-a intrebat cineva dupa ce i-am povestit despre outfit-uri si accesorii, daca in "liceu eram ASA"... asa = cotofana. Nu a trebuit sa ma gandesc prea mult...nu, nu eram ASA, adica obsedata de haine si bijuuri si pantofi si toate nebuniile.

Imi vine in minte o costumatie de care eram tare mandra..o pereche de blugi mov bufanti a la MC Hammer, dar colectia pret a porter la scoala, si o vesta din ceva material plusat, aceeasi nuanta de mov, pe care o purtam peste un intreg arsenal de bluze total pe langa. Doamne multam' ca am evoluat...in bine (sper) la capitolul fashion si in rau la circumferinta. Dar daca ar fi sa aleg intre atunci si acum referindu-ma strict la cele doua aspecte mentionate mai sus, mai bine pufosenie cu haine si bijuuri misto decat modeala in haine dubioase.