"Let Us Imagine, as hard as it can be, Botticelli's Venus coming out of the water to go home and take a shower, or even sitting at a table, eating pizza."... si cam asa incepea prezentarea expozitiei fotografului Juergen Teller de la Palazzo Reale (Milano, evident), unde, dupa 2 pasi in cadrul expozitiei am constatat ca in viziunea lui Teller, Venus contemporana a lu' Botticelli nu este nimeni alta decat Vivi (Vivienne Westwood). Un prim instinct in fata acestor imagini a fost acela de a-mi ascunde capul ca un strut pudic in pliantul expozitiei unde am dat de urmatoarea explicatie ...
"He simply seeks to show the normality of everything and every subject, as if they were naked, someway in a very literal way.[..] Vivienne Westwood's nudity appears disconcerting, much like a painting by Rubens, Goya or Coubert." (Francesco Bonami, Juergen Teller 'The Girl with the Broken Nose', Palazzo Reale - Milano).
Nu stiu ce parere aveti voi, dar eu am inrosit de cata 'nuditate literala' am intalnit intr-un ambient de palat urban nobiliar. M-am simtit oarecum in 'Eyes Wide Shut' al lui Kubrick.
Insa, ceea ce am observat in toamna aceasta la Milano este interferenta intre lumea artei contemporane si cea a modei (pe care unii tot arta contemporana o considera). Primul exemplu a fost descoperit intamplator in cadrul acestei expozitii fotografice, iar un al doilea(descoperit tot din intamplare), pentru unii sau altii la fel de socant, este vitrina Louis Vitton care prezinta tentaculele cu semnatura artistei japoneze Yayoi Kusama. Dar despre aceasta, in episodul urmator ...
Pana una alta avem o pereche de cizme de vanzare, aproape noi. :D
Little doc.
PS: ...interventia alla graffiti- proprietate personala. :)