dup'atîta plîns pe umerii nimuricilor neamului, să ne mai și rîdem, nervos, cu moș djuvara, cît mai avem ocazia, si cît nu ne îngroapă pe totzi moș ilici, precum și multzi altzi moși și babe

profesiunea lor, coprocultura

un nou anus contra culturii

cit de putzin i'a trebuit intelighentziei noastre sa fie reactivata, dupa ce intrase intr'o stare de somnolentza si fatalism!

dar bineintzeles ca echipa patapievich de la icr merita recunostintza patriei, si nu numai supt forma de tinichele agatzate la rever, dar domnul doktor-tinichigiu ponta a intzeles imperativele momentului si actzionat in consecintza, nevrind s'o lase pe duduca fara coledgi si fara colegi de inalta statura intelectuala.

timpul nu mai are răbdare

tîmpul are întotdeauna răbdare... și tutun

el neavind pe cine sa decoreze, decit eventual pe draga rogo si pe nascutul in urss ernu, a pus'o de'o mica diversiune, impreuna cu babacu coabitac, astfel incit el sa'si consolideze si fidelizeze tabara spalatzeilor pe creeri de coproculturnicii de la antenatrei, iar babacu sa'i readuca alaturi de el pe spalatzeii 'telectoalimii, care puteau, altfel, sa strimbe din nasucurile fine la miros de parasuta amara.

click tare și apăsat

(…)

internetul este absolut non-neutru. Nu numai pentru că este bazat pe scule, pe o tehnologie foarte prietenoasă, epitomizată prin revoluţia Apple.

(Îşi scoate iPhone-ul din buzunar.) Noi toţi suntem adicţi faţă de aceste incredibile capodopere prietenoase, în care singura inteligenţă care ni se cere este inteligenţa motrice a apăsării, click-ul, şi a deplasării. Atât. Şi obţinem totul! De ce-ţi trebuie facultate? De ce-ţi trebuie limbi străine? De ce să înveţi matematică? Click şi tras, click şi tras, şi obţii totul. În fond, pe Goagăl găseşti orice…

(…)

Dacă aţi urmărit un tânăr – pentru că la ei se vede foarte bine această deprindere – cum evaluează câmpul vizual când intră pe o pagină, este o inspecţie extrem de competentă şi de rapidă pentru navigare. Face, pac!, un click, evaluează imediat ce e acolo, iese, face altul. Evaluarea durează câteva secunde. Ce citeşti în câteva secunde? Este headline-ul şi ceva de acolo, o imagine etc.

(…)

Inspectarea unui ziar în secolul XIX lua câteva zile. Inspectarea unei emisiuni tv este timpul real în care te uiţi la ea. Dar ceea ce este aproape neverosimil este că inspectarea unei imagini pe internet ia mai puţin timp decât timpul ei fizic de desfăşurare. Sună paradoxal, dar manualitatea asta de apăsat şi de tras face ca, într-un interval de contemplare, să parcurg foarte multe lucruri, să am impresia că am căpătat o informaţie fără să o aprofundez pe niciuna. Asta se cheamă flux, postare.

Rezultatul se cheamă, tot neutru, vizualizări. “- Cum e articolul tău? – E foarte mişto, are 11.000 de vizualizări…”. Şi dacă ai norocul ca, prin Facebook, prin twitter, să faci vizualizări, se cheamă că ai scris un articol viral… Când eşti viral, eşti mega-cool. Se cheamă că ai fost retransmis – nu ştii dacă ai fost citit – prin toţi sateliţii planetei şi ai făcut nu ştiu câte vizualizări… (…) Când devii viral, nu se cheamă că ai scris ceva, că ai produs o cercetare. Nu. Accentul cade pe răspândire, nu pe conţinut. Nu se spune ce-ai făcut, nici măcar titlul articolului. Accentul cade pe faptul de a fi transmis, nu pe ce se transmite.

(…)